Hristos a inviat!

Hristos a inviat!

Am avut niste zile asa frumoase! Nici nu stiu care a fost motivul, vremea superba de vara sau faptul ca am fost toti acasa in familie? Dar a fost minunat!

Duminica dimineata ne-am trezit, am luat Paste si Alex a mancat ou rosu. Apoi l-am imbracat si l-am trimis cu bunica la Biserica. Acolo a stat cuminte, fascinat de o fetita de langa el. Cand am ajuns si eu la Biserica sa-l iau acasa sa il culc, deja a inceput sa ma intrebe una alta prin jur si sa maraie :D. Deci numai cu mine face asa, e clar :)).

Dar nu a fost semn de somn, asa ca ne-am jucat pe afara si ne-am bucurat de vremea minunata. Apoi, dupa somn, iar afara, am mers in parc si ne-am intalnit cu Alexandra mica si parintii ei. A venit vara! Am mai zis asta? :))

A vrut sa suga in parc si m-am retras pe o buturuga la umbra, vantul adia asa frumos, a fost mirific! Am avut parte zilele astea de multe momente absolut minunate, in care doar stai si admiri natura si te bucuri de soare, de vant, de verdele copacilor, de cantecul pasarilor, de copilul de la san care rade cand te mangaie pe fata si cand incearca sa-si bage degetele in gura ta :)). Am impresia ca in momente din astea ne dam seama pentru ce traim. Nu in cele in care suntem grabiti zi de zi. In cele in care savuram viata si lumea asta. Ne-am plimbat prin oras doar pe alei ocolite care acum erau pustii si linistite si tacute si puteai sa admiri natura, cu verdele crud si cu florile parfumate ale pomilor si cu ciripitul mierlelor. Trageam adanc aer in piept si incercam sa inspir tot binele si frumosul ce il vedeam in jur. Cumva voiam sa-mi ajunga si pentru cand voi fi prea obosita si stresata sa il pot observa, sau pentru primavara viitoare care poate nu imi va mai oferi atat de mult timp petrecut impreuna cu Alex.

Si ieri dimineata am stat vreo 5 minute pe fotoliu la soare in timp ce Alex se juca in masina cu Relu. A fost prima data de dupa nastere cand am putut sa stau "la soare". Mi-am amintit cum stateam cu burtica alexiana la soare si cat de usoara era viata atunci :))). Dar nu era asa frumoasa! De atunci nu mi s-a mai oferit ocazia, pentru ca si asta vara stateam in picioare dupa el pe plaja si cand dormea stateam in picioare langa el sa pot sari la el cand se trezeste, pentru ca daca nu ma vedea imediat se speria tare si plangea. Dar creste puiul mamei si mi se pare ca e din ce in ce mai usor si mai frumos.

Ieri a mangaiat cainii si mioriticul meu e fascinat de Alex. Si azi Nero a stat numai pe langa noi si s-a tot asezat in fata lui Alex si astepta sa fie mangaiat :)). Si Lucky il adora pe Alex, dar nu ii permite seful lui blanos sa stea prea mult pe langa noi...

A, am uitat sa mentionez ca in noptile astea de Paste Alex a "nascut" a patra maseluta! :D

Deci ce poate fi mai frumos decat sa te calareasca puiul si din cand in cand sa se aplece peste tine ca sa te stranga in brate si sa te pupe? Si sa-i auzi inimioara cum bate in urechea ta si sa te gandesti ca nu demult ai vazut acea inimioara la ecograf?

Sper ca si voi savurati primavara-vara aceasta si stati afara toata ziua ca noi si va bucurati de viata in natura!