joi, 7 aprilie 2011

Astenia de primavara

Am asa o stare... si culmea ca imi place :)). Nu mai am chef sa citesc chestii medicale cum imi placea pana acum, nu mai intru pe forumuri, nu mai scriu pe blog... Stau toata ziua afara cu puiul, ne iubim incredibil de tare si de mult, rad in hohote si in viata reala si in cea virtuala si asa trece primavara :D.

Totusi ma simt putin prost ca am abandonat blogul pentru ca Alex face atat de multe minunatii si uit sa le trec macar pe un colt de hartie, ca sa le scriu apoi pe blog. Cel mai important ar fi ca toata ziua ma imbratiseaza si ma iubeste si ma pupa si rade si ne distram si ne jucam si e o veselie continua la noi in casa. Si cand se alinta si stie cat e de iubit si de admirat e si mai tare :)).

A venit primavara si stam toata ziua afara. Si prin oras, ma intalnesc zilnic cu prietene dragi si cu copii frumosi. Si pe langa casa facem curatenie si agricultura. Ne bucuram de soare, ignoram ploile. Rad cu el si de el in hohote toata ziua. Apoi seara merg la inot si rad acolo cu lumea in hohote iar, de se aude ecoul in tot bazinul. Deja sunt multe doamne care cand ma vad din departare zambesc :D. Sper ca e de bine :)). Vin apoi acasa si seara ma dau pe net cu niste prietene dragi si apropiate si avem niste discutii picante si haioase si radem de se scutura firul optic :))))).

Asa ca se pare ca in ultima vreme am ales sa lupt cu astenia de primavara cu sentimentul asta de a face ce imi place pe moment si a ma bucura de viata, de renasterea naturii, de tot ce e vesel si frumos si cald. Viata e frumoasa! Savurati-o cu zambetul pe buze!

Editez ca sa adaug ceva. As fi scris ca si comentariu, dar vreau sa pun si o imagine :D. Daca avem copii sanatosi in rest cred ca e decizia noastra daca lasam grijile sa ne acapareze sau ne traim la maxim viata. O spun acum, ca toamna si iarna nu sunt de aceeasi parere :)))). De exemplu azi am iesit cu Alex in oras, in sling. Era 15:45, eu obosita franta, el in sling, trebuia sa ajung pe jos in centru sa cumpar ceva si nu mancasem inca de pranz. Alex a inceput sa ma traga de tricou. Am cautat o banca in preajma si am avut noroc s-o gasesc si am avut noroc ca toate astea se intamplau pe un bulevard mai putin circulat pietonal, incat sa am liniste. L-am atasat la san, in sling, si el mai mult pierdea vremea decat sa suga :)). Am stat si m-am gandit ca as fi putut sa ma enervez pe el, flamanda fiind si grabita, si sa refuz sa-i dau sanul. As fi creat o atmosfera nervoasa intre noi. Sau as fi putut sa-i ofer sanul si sa stau nervoasa pe banca, bombanind ca nici macar nu-i era foame, din moment ce mai mult se rasfata la san in loc sa suga. Dar am ales sa traiesc din plin momentul minunat, cu copilul meu drag la san. Plouase de cateva ore, asa ca verdele naturii din jur era intens, florile copacilor raspandeau un miros incredibil in jur, si mierlele cantau divin. Serios acum, mi-as fi dorit oare sa fac altceva in momentul ala? De ce?

Era sublim si m-am gandit ca nu ma voi mai intalni niciodata cu o primavara asa frumoasa, traita din plin cu copilul meu, vazuta prin ochii lui curiosi care acum cunosc lumea. Asa cum in ultimul an de facultate mama mea mi-a spus sa-l traiesc din plin pentru ca nu voi mai fi niciodata asa libera si fara griji, nu-mi va mai fi niciodata asa de bine :)). La fel si acum, nu cred ca voi mai prinde vreo primavara asa minunata, ca si cea de acum, cu Alex la sanul meu arantandu-mi porumbeii si camioanele si motocicletele :)) in timp ce suzeteaza in gol. Ce poate fi mai frumos decat sa-i vezi cum cresc si cum se minuneaza si ei de lumea asta si cate lucruri noi invata in fiecare zi? Prin ochii lor nu vezi nici o grija si nici o rautate, doar frumusetea lumii in care traim.

La fel si acasa, zilnic ma pune sa-l ridic pe pervazul de la geam si sa deschid geamul sa se uite afara. Si cum stam mult pe afara oricum, faptul ca asta se intampla de vreo 20 de ori pe zi e mult, inseamna ca imi cere des asta, de multe ori imediat ce l-am pus jos de la geam :)). Si stam cu zecile de minute si ne uitam pe strada. As putea sa ma enervez, ca mai inainte s-a cerut jos. Sau ca ar putea sa se uite singur pe la usa de la balcon, fara sa trebuiasca sa ma tina si pe mine in picioare langa el sa-l tin. As putea sa ma enervez ca nu ma lasa sa ma relaxez sau sa lucrez ceva prin casa. Sa-l refuz si sa ii creez nervi sau sa-l urc pe geam fara chef, nervoasa pe situatie. Dar aleg sa intru in jocul lui, sa ma bucur impreuna cu el de copilarie si de curiozitatea lui si de candoarea cu care vede el lumea. Si am numai de castigat, pentru ca pe langa ca e intr-adevar foarte relaxant sa te uiti pe geam :D, il tin de talie si din cand in cand pup o burtica moale :x :x :x. Si in plus, el ma ia de dupa gat si imi strange capul la pieptul lui, ma pupa pe frunte si rade in hohote de se aude pana pe strada. Ce altceva mi-as mai putea dori pe lumea asta???

Asa ca daca sunteti sanatosi si voi si copiii vostri, incercati sa lasati stresul curateniei, al sarcinilor zilnice, fiti copii in primavara asta. Veti vedea lumea cu alti ochi si culmea, vi se vor parea "infantile" grijile obisnuite. Nu isi vor avea rostul cand veti vedea, vorba americanului, "the big picture". Per total nu vasele din chiuveta conteaza (desi mami e de alta parere cand intra ingrozita la mine in bucatarie :))))) ), ci amintirile cu care ramai pe viata, momentele astea unice traite impreuna cu copiii nostri. Si pun pariu ca daca i-am intreba si pe ei ar fi de aceeasi parere.

Musai de citit postarea asta: http://www.drmomma.org/2010/10/i-took-his-hand-and-followed.html. Da musai! E o poezie asa frumoasa de cate putem invata daca ne lasam condusi de copiii nostri. Si cate lucruri interesante pot invata si ei! Serios acum, vreau sa-l invat pe Alex ca e mai important sa faca ordine decat sa isi traiasca viata? :))))

Tot legat de cum ar trebui sa ne traim viata prin ochii copiilor nostri: http://viataprinbalonulroz.blogspot.com/2011/04/niste-chestii-din-viata-mea-in-viata.html.

Si imaginea de care ziceam, ca am vrut s-o pun aici, o aduc cu tot cu codul care duce la o pagina dragutica:

Simple BPM

Asa ca va doresc sa fiti cu totii sanatosi sa va puteti bucura de primavara!

(Si trebuie sa mentionez ca azi nu a fost soare, a plouat, azi-noapte Alex a plans toata noaptea ca ii ies maselutele de sus, iar azi a dormit 20 de minute pe ceas dupa ce il plimbasem 45 de minute :))) deci nu am "circumstante atenuante" pentru postarea asta :))) )

16 comentarii:

  1. Hai ma Ralu ca asta a fost printre cele mai tari postari ale tale!!! Plina de viata,de voie buna si de zambete!!!

    Pacat ca nu pot sa dau Like-uri :D ca as fi tot cu degetul in sus :))))

    Pup la voi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Raluca, ce mult ma bucur ca sunteti bine, imi faceam griji pt voi. M-am linistit :) E o perioada minunata in dezvoltarea puilor acum, ce frumos ai povestit de Alex! pupicei multi, multi

    RăspundețiȘtergere
  3. Si de ce sa o nuesmti asa o stare, cred ca astfel de stari si le-ar dori oricare, si eu sunt pentru sa nu mai fim posaci si posomorati!

    RăspundețiȘtergere
  4. Meli, Delia, multumesc mult de tot! Doresc tuturor o astfel de stare :)). Serios ca sunt toata ziua cu zambetul pe buze :D. Si faptul ca va bucurati pentru mine spune multe :D. Stiti vorba aia cu prietenul la nevoie se cunoaste? Eu sunt de parere ca la nevoie mai sar ei, dar putini se bucura pentru tine cu adevarat cand iti e bine, aceia sunt prieteni adevarati.

    Mariana, votam pentru, clar!

    Va tzuc, fetelor!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am mai avut cate ceva de adaugat si am editat postarea, in loc s-o las asa simpluta si frumoasa :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Ralukule mi-ai facut seara mai buna...ca oricum era ea ok. Eu de o luna ii spun Isabelei in fiecare seara aceeasi poveste (punguta cu doi bani) ca doar pe asta o vrea! Pe voci bineinteles...si ma distrez de cum se distreaza ea de mine. Si culmea e ca nu ma enervez si nici nu ma plictisesc desi sunt ruota de oboseala dupa job si alte chestii. Ci incerc sa ma bucur de fiecare moment petrecut alaturi de copilul meu incredibil. Mare dreptate ai! Sa ne bucuram de ce ne ofera viata nu sa tanjim aiurea dupa fantasme. E mare lucru sa avem copii sanatosi si sa fim noi sanatosi sa ii putem creste!
    Super super postarea ta...mi-a placut mult. Pe la Cluj cand mai ajungeti?
    Va pupam cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  7. Wow, excelent, cred ca este prima postare pe care o citesc in care iti citesc starea de bine printre randuri. In celelalte, erau multe griji, intrebari, dileme, oboselil, asta a fost superba. Felicitari, sa te tina starea asta o viata intreaga sau cat mai mult. Va imbratisam cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Raluca,
    Foarte, foarte frumos, ma bucur enorm pt. tine ca ai descoperit acest mare adevar!!!
    Asa este, depinde numai de noi cum privim lucrurile si cum reactionam in viata, in orice situatie! Pe mine m-a marcat tare mult povestea calugarului, care era intotdeauana multumit si binedispus si care le-a raspuns fratilor sai calugari, care l-au intrebat cum reuseste el lucrul acesta:
    "In fiecare dimineata cand ma trezesc, pot alege daca voi fi posomorat si prostdispus, sau fericit si vesel. Si eu aleg intotdeauna a doua varianta!"
    Si uite asa, ii dai lui Alex si cea mai de pret mostenire pe care i-ai putea-o tu lasa pe lumea asta, mai presus de orice bunuri matreriale sau pozitie sociala!
    Numai bine, va imbratisez cu mult drag!
    Mimi

    RăspundețiȘtergere
  9. Am deschis cu inima stransa postarea asta... dupa titlu nu-mi suna a bine, mai ales ca venea dupa o pauza mai lunga.
    Acum....ma bucur din suflet ca ai starea aceasta!
    Ai scris frumos! Sa ne bucuram de primavara si de puiutii nostri. Si cat de adevarat, sanatate sa fie, restul... vine de la sine.
    Va pup, sa nu va mai prind pe net, da? :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Waw Ralu , ce bine suna tot si ma bucur nespus ca va simtiti atat de bine si va prieste timpul .

    Mi-a picat bine postarea asta a ta , eu sunt la limita acuma , oscilez intre starile astea cand ma chinui sa aranjez casa si etc si Iza trage de mine ptr ca vrea ceva sau doar atentie si vreau sa gasesc metoda prin casa sa nu ma simt vinovata ca nu pot face una dintre ele , am vazut ca e mult mai cooperanta si e mai usor cu ea cand ii dau toate atentia care o vrea si o inteleg si mai ales vede ca o inteleg si stiu ca trebe sa continui asa , dar nu-mi este mereu usor .

    Va pupam si sper sa ramaneti asa cat mai multa vreme
    ps- venim in vara , poate 2 luni chiar .

    RăspundețiȘtergere
  11. FRUMOS!!! Scuze de "caps" dar chiar e frumos ce zici. Eu ma simtem o idee jenata ca n-am chef de treburile zilnice si ma joc cu Iulia. Macar vad ca nu-s singura.
    Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  12. Va multumesc mult mult, fetelor! Hai, iesiti afara cu puii vostri si jucati-va cu florile de papadie! :)

    O saptamana minunata!

    RăspundețiȘtergere
  13. Superb "edit"; vin si eu cu o completare: chiar daca nu avem copii perfect sanatosi tot a noastra e decizia de a nu lasa grijile sa ne acapareze si de a trai la maxim viata, cu bune si rele.
    Este frumos sa fim copii alaturi de copiii nostri!

    RăspundețiȘtergere
  14. O, da, Magda! Dar e mai greu atunci cand copiii nu sunt perfect sanatosi. Ceea ce inseamna ca acesti parinti sunt mai de admirat cand reusesc sa ia aceasta decizie! Jos palaria.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...