De vineri am inceput sa introducem activitati calme inainte de somn, sa implementam o rutina care sa ii dea de inteles ca urmeaza sa doarma. De obicei nu rezolvam nimic cu ritualuri seara, cand ma auzea cantand aceeasi melodie pentru somn incepea sa maraie si sa se ceara jos sa se mai plimbe, sa se mai joace. Dar am zis sa mai incerc o data.
Cand mi se pare ca incepe sa fie obosit, calmez toate jocurile, mergem in camera noastra, pun muzica ambientala, ii schimb scutecul, il masez putin, il mangai putin, si apoi incep sa-i citesc povesti. M-am gandit ca va putea ramane cu rutina asta ani de zile, si dupa ce nu va mai suge ca sa adoarma.
Elizabeth Pantley spune ca rutina va avea efect dupa vreo 2-3 saptamani. Eu ma gandesc ca in 2-3 saptamani el va anticipa somnul si sper sa trebuiasca sa-l plimb/scutur/leagan/dansez mai putin, pentru ca va fi deja calm-obosit-somnoros. Abia apoi voi incerca sa implementez unele tehnici sa scadem timpul de plimbat in brate. Mi s-ar fi parut traumatizant sa refuz de acum sa-l leagan, cand vad cat e de disperat, ca si cum nu as mai vrea sa-l las sa doarma... Asa macar va avea o rutina linistitoare cand vom face marea incercare. Intre timp tot studiem.
Postarea asta am inceput sa o scriu vineri. Aliniatul asta se refera la ziua de vineri: "Asta era planul maret de ieri si de azi dimineata. Nu mai am asa avant pentru ca azi iar a fost greu. Recunosc ca saptamanile trecute nu era asa de greu de adormit ziua, nu trebuia sa-l dansez asa mult timp! Dar acum nu inteleg ce s-a intamplat. Ajung sa-l dansez mai mult de o ora, uneori doua sau trei (!) ca sa doarma el o jumatate de ora fix! E rupt rupt de oboseala. Si inainte de somn, si dupa ce se trezeste. Azi dupa fiecare din cele doua somnuri de zi s-a trezit plangacios. Si a marait continuu timp de aproape o ora dupa primul somn si aproape doua ore dupa al doilea somn. A marait continuu si a si plans cu lacrimi de multe ori. Daca il luai in brate plangea, daca il lasai jos plangea, daca nu intelegeai ce iti arata cu degetul super marait plangea, daca avea impresia ca ridici vocea plangea, etc. etc. etc. Imi venea sa-i dau o cafea sau sa fac ceva sa se trezeasca de tot. Problema e ca imediat dupa ce s-a trezit eu am incercat sa-l readorm la loc si nu a vrut. Deci ziceam ca asta era planul dar acum nu stiu daca voi fi in stare doua trei saptamani sa continui asa. Sunt franta de oboseala. Am pungi sub ochi, are si Alex! Am ochii rosii. Mie imi e somn, lui nu. "
Intre timp lucrurile sunt mai calme. Nu il mai scutur atata timp. Dar nici nu reusesc sa-l adorm repede. Dar in loc sa-l dansez cu orele, rutina de somn acum dureaza ore intregi.
Adica:
- eu il vad ca da semne de oboseala si de somn
- merg cu el la etajul nostru, dau drumul la muzica ambientala
- in camera noastra, ii schimb scutecul si il masez/mangai putin
- incep sa citesc dintr-o carte cu povesti
- el isi pierde rabdarea din primul minut si se da jos din pat
- merge la usa, daca e inchisa plange, daca e deschisa iese afara
- vreo doua ore ne jucam, eu incerc sa pastrez jocurile mai linistite si plictisitoare, el incepe sa faca cucu-bau pe dupa pereti si rade in hohote, eu mai citesc tot cu cartea dupa el, in timp ce el umbla prin camera
- cum se agata de mine si se freaca la ochi, incep sa-l leagan, sa-l pun la tzitzi, sa cant nani-nani peste muzica ambientala :D
- el se da jos de la mine din brate de nenumarate ori pentru ca isi aminteste ca mai vrea sa se joace ceva, sau pentru ca vede ceva in camera si i se pare interesant
- dupa vreo doua ore adoarme la mine in brate.
Da, mi se pare pierdere de vreme cand noi am putea sta afara in timpul asta. Dar ce sa fac, daca pana acum stateam mult afara si intram in casa doar cand mi se parea ca ii e somn tot nu era bine. Acum incerc asa doua-trei saptamani sa vad daca voi observa ceva schimbat.
De maine voi incerca sa renunt la lactate doua saptamani. In alti ani tineam Posturile foarte usor. De cand am ramas gravida nu am mai tinut post nici miercurea si vinerea, nici in cele mari din timpul anului. Acum mi se pare asa de greu... Nu stiu daca din cauza ca alaptez, din cauza ca m-am dezobisnuit, sau din cauza ca sunt asa de obosita... Am zis ca daca tot vreau sa incerc sa renunt la lapte pentru a observa intoleranta lui Alex, sa o fac acum la inceputul Postului Craciunului. (ieee, de maine ascultam colinde!!!)
Daca tot am zis mai sus de pierdere de vreme, mi-am mai amintit niste ganduri din ultima vreme. Pana am mers in Grecia, orarul unei zile era tare greu. Dimineata ne trezeam, el nu voia sa pape solide pana cand dormea iar. Apoi eu imi luam micul dejun, apoi dupa ce se trezea incercam sa-i dau piure de fructe, el nu voia deloc. Apoi eu mancam de amiaza, il culcam, trebuia sa-i dau piure de legume, el nu manca deloc. Si in toata ameteala asta mi se parea extrem de dificil de a pleca de acasa. Mai ales ca el sugea atunci numai in camera lui. Nu puteam pleca de acasa cu el decat seara, cand inca nu ii introdusesem nici o masa. Se murdarea ingrozitor si se uda tot, chiar daca ii puneam babetica, murdarea si caruciorul tot, asa ca nu imi puteam propune sa ies sa ii dau mancare in oras. Si oricum, la noi nu pot spune ca exista parcuri pentru copii, deci cand spun de iesit nu ma refer la parc, ci o tura de oras pe strazi. Fara banci, fara nimic, asa ca a-ti propune sa-i dai de mancare in oras ar fi echivalat cu a-i da de mancare pe scarile unui magazin...
Dupa ce am mers in Grecia, am fost fericita din doua motive: a inceput sa suga oricand oriunde, si nu a mai mancat solide deloc :)), nici molecula pe care o manca pana atunci. Asa ca dupa doua zile de incercari, am renuntat complet la a ma mai stresa. Si venind acasa am continuat la fel. Pentru ca mi se parea ca ma stresam mult prea mult cu mancarea lui, avand in vedere ca el nu prea manca! Am inceput sa ne plimbam peste tot. Ei si ce daca nu manca? Ii ofeream seara cand ajungeam acasa. Daca voia putin bine, daca nu, nu. Ii ofeream din mancarea mea ce stiam ca poate sa manance (cum ar fi fructe). I le ofeream seara, daca eu le mancam seara. Piure de fructe am facut atatea luni degeaba fara sa manance el. Asa ca ii dadeam felia de mar si stiam ca roade pe ea si scuipa sau se ineaca. Nu ii ajungea nimic in stomac, dar macar se obisnuia sa manance si nu se mai enerva pe mine ca vreau sa ii dau de mancare. Inainte de Grecia mi se paruse ca deja i se crease o aversiune fara de mancare.
Nici acum nu ii pot da de mancare in scaun, din bol, cum vad la altii. Fug dupa el in timp ce se joaca si incerc sa-l pacalesc sa-i dau in gura. Uneori nu deschide gura, alta data o deschide si scuipa ce ii bag, dar mai sunt si cazuri cand inghite. In scaun foarte rar sta, si doar daca ii dau pe tava ceva de joaca ce nu a mai vazut de luni bune. Si eu sa mananc langa el. Si mancarea sa fie proaspata si calduta. Cam multe conditii :D.
Mai ales ca, tot din cauza ca vazusem eu ce mult m-am stresat pe degeaba, am inceput sa-i gatesc doar o data pe saptamana poate, si fac mai mult, si congelez. Iar apoi in fiecare zi decongelez cate un paharel cu mancare.
Dar sa revin ca e deja o postare mult prea lunga si plictisitoare. Deja in ultima vreme mi se parea ca ne e prea bine :D. Cand vrem sa mergem in oras, ne luam si umblam aiurea cu orele. De la un somn al lui la altul stam pe afara, nici eu nu ma stresez cu gatitul, nici el cu mancatul :)).
Acum mi-am propus totusi sa mai insist, ca vad ca nici abordarea asta libertina nu a dat roade in sens sa se apuce el sa manance mult. E drept ca parca nu mai are aversiunea aia fata de mancare. Dar tot simt ca trebuie sa mai insist si sa fac putina ordine. Asa ca mi-am propus urmatoarele:
- sa nu treaca o zi fara sa manance o cereala (uraaa pentru rondelele de orez, ca in mancare nu-i mai plac deloc cerealele), o leguma (dificil... de multe ori refuza) si un fruct (dificil, ii place sa se joace cu ele dar nu sa bage in gura...).
- saptamanal sa rotesc cerealele (dificil, ca rondele avem numai de orez)
- saptamanal sa ii dau si fasolifere (mazare si fasole verde), ca astea le-am cam abandonat si pentru ca ii dau dureri de burta, si pentru ca ale noastre bio le avem doar in stare congelata, deci e mai mult de lucru...
- sa nu treaca o saptamana fara un aliment nou.
Apropo de asta, ieri a mancat prima data rosii, in forma de rondele de orez de la Organix cu suc organic de rosii si suc organic de morcovi. Azi a papat prima data goji berries, ultimele 5 de pe arbustul nostru :).
Asa ca avem multe planuri, incepand de luni, ca orice cura de slabire sau lasat de fumat :D.
Ce mai face Alex:
- se pune pe Panda nostru gigant, il iubeste, si spune "pada" sau "tanda"
- daca eu imit animalele (cucurigu, muuu, iha ihaa, beeee) incearca sa ma imite
- joaca fotbal toata ziua, chiar si singur, si cu minge mica si cu minge normala
- din cand in cand se opreste din lovit mingea si isi pune piciorul pe ea ca un fotbalist :D
- intelege aproape orice vorbim: daca il intreb "unde-i telefonul lui mama?" merge la el, daca ii spun sa aduca mingea, o cauta, o ia in brate si o aduce, intelege cand ii spun mamei mele ca plec sa fac ceva si se supara dinainte sa ma ridic :D, daca ii spun in joaca sa ma ajute la ceva vine si face si el acel lucru, aproape orice ii spun il vad ca urmareste si intelege
- ne pune tot felul de lucruri in papuci si ii poarta peste tot
- stie deja la iphone-ul meu ca butonul ala din mijloc il face sa lumineze ecranul. Mai mult, il stie debloca, mi-e imposibil sa inteleg cum. Dar intra peste tot in meniu, l-a si sunat din greseala o data pe Relu. Noi stateam linistiti si ma intreaba Relu la un moment dat de ce il sun, ca sa vad ca Alex era cu telefonul in mana. Pe aceeasi tema, se pare ca lui Relu i se parea insuficient ca Alex sa arunce de pamant cu Iphone 1 al meu, asa ca mi-a luat si un Iphone 4 :)).
Postări
O Pisică, Două Întâlniri
Acum o săptămână
Draga mea Raluk, sper din tot sufletul så reusiti cu somnul si cu papica.Eu sunt sigura ca intr-o luna se vor vedea inbunatatiri la Alexutu.
RăspundețiȘtergereFaza cu adormitul si la noi uneori e dificil.Cand se face ora de nani si el pare asa ca ar pica in somn merg in camera la el si incerc så il pun la nani in timp ce eu stau si il mangai asa frumos.Nu dureaza 5 minute si incepe så imi bage degetele in gura, in nas si apoi gata , cu o energie de zici ca e abia trezit din somn , ma calareste , merge la veioze si le aprinde/stinge de 100 de ori.Se då jos din pat , se urca iar ...dar nu asa oricum ci cu program de chiuturi si veselie.
Daca incerc så il opresc din tot si så inchid si lumina incepe så maråie.
La un moment dat picå rupt ,mai incearca så se mai ridice dar nu mai poate de obosit si adoarme in sfarsit.
Dar mai avem si seri mai usoare cand adoarme in balansoarul lui f repede.El se cere acolo acum.Uneori, spre seara :) se duce la balansoar si se chinuie så se urce singur in el.
Acolo isi primeste lapticul seara si uneori dupå laptic se linsiteste si adoarme ca un bebelus:D
Så stii ca si Bruce arunca cu telefoanele noastre de toti peretii.Si Bruce a descoperit butonul de la Iphone si scoate niste sunete cand reuseste så aprinda ecranul de zici ca nu stiu ce a descoperit.
Vå pup!
Iulika, am ras bine la comentariul tau :)))). Parca mi-l si imaginam! Sper ca te-ai gandit sa scrii undeva gandurile astea si intamplarile voastre. La modul optimist la care abordezi tot timpul problema, sigur ar iesi o lectura minunata si pentru tine peste cativa ani, si pentru copiii tai! (eu de multe ori zic ca blogul meu nu e asa placut, ca ma mai si plang)
RăspundețiȘtergereTe pup cu drag! Si multumesc mult!
Raluca, ma tot gandesc de ceva vreme ce merge la noi inainte de culcare, sa pot sa imni permit sa iti fac o sugestie buna pentru adormitul lui Alex.
RăspundețiȘtergereUite, Ana adoarme foarte repede dupa o zi petrecuta in oras, cu totii. Adica sunt foarte multi stimuli (la noi in primul rand oamenii, ca sunt cata frunza, cata iarba :)).
Poate va ajuta si pe voi o plimbare de vreo ora inainte de culcare. Noi intotdeauna ne plimbam cel putin doua ore inainte de somnul Anei de seara. Bine, ne ajuta si Buni si ultima ora chiar o petrecem cu totii impreuna, afara, care la un suc, o bere, pe terasa.
Si eu am observat ca doarme mai bine si fara sa se trezeasca atat de repede in prima faza daca aerisesc foarte bine camera chiar inainte de culcare. 10-15 minute.
Iti tin pumnii sa mearga ceva. Ideea unei rutine inainte de culcare cred ca va merge si la voi. Chestia e ca nu exista retete universal valabile, asta e. Trebuie sa tot incerci pana dai de reteta miraculoasa care merge. Si cu mancarea e la fel. Eu tot sper sa dau de felul de mancare minune pe care Ana sa il devoreze! Inainte de majoratul ei, de preferinta!:))
Va pup.
Aaa, si blogul tau este unul placut si complet. Eu il consider unul dintre cele mai complexe bloguri, cu foarte, foarte multa informatie utila! Chapeau, cum se zice pe la noi! :)
Si ma bucur din suflet ca ai scos asta cu cuvantul de verificare inainte de postare. Eu de fiecare data dadeam copy la mesaj, de frica sa nu il pierd, mi s-a intamplat de enspe mii de ori sa nu scriu cuvantul corect, of course!
RăspundețiȘtergereNela, multumesc mult si de laude si de sfaturi! Voi incerca sa le aplic. Noi mai mult stam afara pe langa casa, decat sa iesim in oras. Iese Relu cu el o ora seara pe la 5 pe intuneric :D cu caruciorul prin cartier. La mine nu sta in carucior, ci incepe sa cerceteze gunoaiele de pe strada... De asta si inca din cateva motive, am ales sa stam toata ziua afara, dar in curte. Probabil cunoscand deja gradina noastra, nu i se mai pare obositoare :)).
RăspundețiȘtergereTe pup cu mult drag!
Ralu, astazi de dimineata mi-am dat seama ca ti-am spus o miciunica:)...cand am zis ca Ana manaca nuci si prune uscate la gustarea de dimineata; adica, EU vreau sa cred ca Ana are o gustare la ora 10! dar EA nu este de aceeasi parere:)
RăspundețiȘtergereDraga mea, noi nu avem program; toata dimineata mananca fructe: ii pun ca la catelus intr-o farfuriuta, pe o etajera a ei si ea le ia si le imprastie peste tot; multe le si mananca, dar intotdeauna mai trec dupa ea cu aspiratorul (nu stiu de ce nu-mi merg ghilimelele):D..eu sunt aspiratorul, bineinteles! ca doar nu o sa risipim bunatate de fructe si nuci!
Despre rutina somnului: pana aceasta de electricitate a fost minunata pentru Ana! ea, care inainte adormea seara pe la 22:30-23, in zilele acestea 5 cel mai tarziu a adormit la 20:45 (!!!). Si tot in perioada aceea a avut 2 somnuri in timpul zilei; este drept ca se trezea la 6 dimineata, odata cu taticul ei.
Ne-am dat seama ca lumina aceea difuza (a lumanarilor, in vremea aceea) este secretul; asa ca, noi am renuntat sa mai aprindem lumina in camera de dormit! am pus o lumanarica pe care o aprind seara pe la ora 18 si o sting cand adoarme ea; plus, in camera de zi, cum se lasa intunericul aprindem doar o veioza...si uite asa, reusim sa o adormim pe la 20:30.
Nu-i musai sa functioneze si la Alex, dar incearca; si as zice sa pregatesti terenul mai din timp si nu numai in camera unde dormiti voi..in sensul ca, de pe la 18-19 sa-l tii in camere cat mai putin luminate..stii, sa nu treci de exemplu, din living, de la joaca, unde-i multa lumina, direct in camera de somn.
Va pup cu drag!
Dana, ce mult imi place cum scrii! Eu prima data citesc asa, de drag de a citi, cum o faci cu un autor preferat. Si abia apoi reiau si a doua oara sunt atenta la ce spui :)). Vezi, aici e si un dezavantaj, ca nu sunt atenta la tine prima data :)).
RăspundețiȘtergereMultumesc mult mult! Incerc sigur! Pana acum nu am reusit asa cu atmosfera calma. Chiar ziceam cu Relu ca exact atunci isi gaseste jucarii cu care nu s-a mai jucat poate de saptamani intregi, care ti le-ai putea imagina cele mai galagioase. Si le gaseste pe fundul sacilor de jucarii :)). Din alea cu baterii, lumini stridente si sunete ingrozitoare :)). Dar mai incercam, important e ca din cauza soarelui de afara eu sunt dispusa la orice incercari acum cu zambetul pe buze :).
Pupici si imbratisari dragi!