Agitatie si nesomn

Stiu, stiu, chiar azi-dimineata i-am spus mamei mele ca nu voi mai scrie inca o postare negativa despre Alex, si ca din moment ce vreau sa ma descarc undeva, o voi face pe un forum :D.

Asa ca voi incerca sa tin detaliile la minim. Sa nu para ca m-as plange :D. Pentru ca de fapt altul e scopul postarii de azi. Vreau sa incerc ceva ca sa vad daca se schimba Alex in bine si voiam sa scriu asta.

Timp de o saptamana si 5 nopti, Alex a plans in somn aproape continuu. Pana spre ora 3:30-4:00-5:00. Eu pana atunci nici macar nu inchideam ochii. Si el la 6:00-7:00 era in picioare. Intre orele astea mai plangea in somn, dar asa la 10-15 minute, deci puteam sa adorm asa intrerupt.

Ma repet, nu stiu daca sunt maselutele. Gingia e umflata in toate cele 4 locuri ale premolarilor, si umflata in sus, si in lateral... Si el e putin caldut. Dar si burta l-a deranjat in mod evident. Si iar nu stiu daca burta din cauza premolarilor sau din cauza ca e el mai sensibil cu digestia... De multe ori dupa o ora de plans si agitatie reusea sa scoata niste gaze si adormea la loc. Duminica dimineata de la 5 la 6 a plans de numa, in somn. Si apoi, la 6, a facut kk tot asa in somn. Imediat dupa ce a facut, a adormit instantaneu, dus. Normal ca dupa noaptea agitata ce o avusesem, m-am hotarat sa-l las asa murdar sa dormim amandoi. Peste o ora eram fresh amandoi. Dar ora aia am dormit bine si adanc, amandoi!

Joi spre vineri mi-a facut o surpriza! Prima trezire a lui a fost la ora 5:30. Deci de la 23 la 5:30 nici un scancit, nici o trezire, nici un supt, nimic. Deci a vrut sa-mi arate ca se poate si asa. Tot m-am gandit daca am facut ceva diferit vineri si nimic nu a fost diferit. Chiar si alimentatia mea e banal de monotona, nimic nu schimb in ea, ca asa imi place mie :D.

Ieri a fost durere cu somnul. Pe la 10 dimineata observ ca da semne de somnolenta, dar asa calme, parca era mai moale pe mine si ii mai cadeau ochii. Ii spun fericita mamei ca merg sa il culc, sigura ca totul va fi rapid si usor pentru ca i-am vazut la timp semnele.

Ca o paranteza, la noi nu prea functioneaza treaba asta, pentru ca de fapt el nu vrea sa doarma niciodata. Nici asta cu semnele, si nici partea cu ritualurile inainte de culcare. Cum ocheste ca o anumita activitate ar insemna ca urmeaza sa doarma, cum se zbate si devine nervos. De asta nu-l mai pot adormi in camera lui, cum vedea ca intru in camera cum incepea sa planga, de asta nu-i mai pot canta eu, etc. Tot timpul, daca se invata ca un anumit ritual inseamna ca urmeaza sa se culce, trebuie sa-l schimb, si mereu trebuie sa-l pacalesc de fapt atunci cand il culc. Fara sa-si dea seama, trebuie sa pice de somn si sa adoarma la mine in brate...

Dupa mai mult de o ora de incercari de a-l adormi, leganat, dansat, alaptat dansat, scuturat, etc., pe la 11:30 a adormit. La 11:55 a fost sus, plangacios si marait.

La amiaza am mers cu mami si cu Alex in mall. Inca nu s-a implinit o saptamana de cand s-a deschis si la noi mall si noi am fost deja de 4 ori, eu si Alex :)). Ma asteptam sa ii placa acolo, sa fie ca la plimbare prin parc, doar acoperit. Dar nu, il agita foarte mult si nu rezista mai mult de o jumatate de ora, si aceea cu mari eforturi din partea mea sa-l distrez.

Pe la 14 si ceva mi s-a parut ca ii e somn si foame, asa ca l-am alaptat, in speranta ca daca ii e foarte somn, va adormi. Daca nu, va adormi pe drum spre casa, leganat in sling. Daca nu, va adormi acasa.

Eu am mai alaptat in public, dar in general din mers in ergo sau sling. In mall m-am asezat sub scarile rulante, este un podium cu niste scari. M-am pus pe acele scari deci lumea trebuia sa treaca foarte aproape de mine ca sa ma vada. Desi sfarcul nu era vizibil, din san mi se vedea mai putin decat la o rochie decoltata. Deci nu era ceva rusinos. Stiu ca e important sa alaptam in public din doua motive: unu, pentru ca lui Alex ii era foarte foame, si era plictisit si agitat si nu aveam cum sa-l calmez altfel. Si mamele cu biberoane isi calmeaza copiii cu ele. Si doi, tocmai pentru ca daca ar alapta mai multe femei in public, ar incepe sa intre in normalitate un astfel de act, nu ni s-ar mai parea ceva iesit din comun sa auzim de o femeie ca alapteaza.

Dar totusi ma simteam usor stingherita pentru ca era prima data cand in public chiar aveam pozitia de alaptat, deci era foarte clar ce fac. Normal ca a trecut pe langa noi o pitzi adolescenta care a inceput cu gasca ei de pitzi sa rada in hohote uitandu-se la mine! Normal ca Alex s-a speriat si s-a ridicat. Asa ca am mers inspre casa...

Asta mi-a amintit de un articol citit azi, Breastfeeding - what makes women give-up. Unde spune despre "yuk-factor", ca femeile intre 18 si 24 de ani sunt cele mai scarbite de alaptatul in public, pentru ca lor li s-a inoculat faptul ca sanii sunt doar pentru sex. Normal ca astfel de femei sunt si cele mai putin dispuse sa alapteze.

Dar acuma, pe langa varsta, si incultura a facut-o pe aceasta pitzi sa rada de noi. Vorba lui mami, probabil in viziunea ei, in sistemul ei gresit de valori, doar tigancile isi alapteaza copiii pentru ca nu au bani de lapte praf.

Am venit acasa si am incercat sa il adorm. Am trecut prin toate etapele pe care deja i le cunosc, cand nu mai poate de oboseala si de somn, si maraie si e vai de el, si tot nu vrea sa doarma:

- in prima faza plange ca vrea in brate. Eu incep sa-l leagan, sa-l dansez, sa-l alaptez, si el maraie si se impinge in mine, ca vrea pe jos. Il pun pe jos si incepe sa planga in hohote ca si cum l-as fi abandonat... si astea se tot repeta
- in a doua faza nu se mai cere pe jos, dar nici nu adoarme. Si trece vreo jumatate de ora in care eu dansez un Alex adormit, cu ochii la jumatate, dar nu vrea nicicum sa si-i inchida. Incep sa ma doara toti muschii, oasele, spatele, si ma rog in sinea mea sa adoarma o data. Daca ma asez jos cu el, incepe sa planga teribil.
- in a treia faza reusesc sa-l adorm, pare ca doarme dus, ii poti misca orice maini si picioare si nu face nici un semn. Si daca ma asez jos cu el asa adormit, sau daca il pun in pat, tresare si se trezeste plangand.
- dupa vreo 3 incercari de genul celei de mai sus, cu readormit la loc cu tot, reusesc sa-l pun in pat fara sa se trezeasca imediat. Dar dupa cam 1 minut, incepe sa planga in somn si apoi se trezeste de tot...

Toate astea dureaza vreo 3 ore mai nou, si da, reusesc sa ajung la capatul puterilor si fizice si psihice. Ieri dupa masa, desi ii era somn de pe la 14, abia dupa 18 a reusit sa-l adoarma Relu, ca eu nu mai puteam. Normal ca a plans la Relu, si a plans dupa mine. Dar simteam ca nici nu-i fac bine, ca pe langa ca eram franta, nu mai aveam nici rabdare cu el. Si normal ca apoi toata seara nu a mai vrut decat in brate la mine, de frica sa nu cumva sa-l mai dau la cineva.

Si iar normal ca seara nu am mai putut sa-l adormim nicicum, desi am trecut iar prin toate fazele anterioare. Pana la urma, franti de somn, ne-am pus in pat cu el, si tot am incercat sa-i dau tzitzi, sa-l mangaiem, sa-i cantam, etc. Era rupt, rupt, ochii inchisi, si tot se ridica in fund. Plangea de ce nu il mai plimb, dar eu nu mai puteam, pur si simplu. A adormit cu greu, IN PAT!, pe la 23:40. Eu ii dadeam tzitzi si Relu il mangaia si ii canta.

Dar sa revenim, ca am zis ca n-o sa-l hulesc (mult :D). Azi dimineata cand imi luam micul dejun si am avut o mica pauza sa ma dau si pe net, m-a surprins ca in 3 locuri total diferite m-am lovit de o teorie cunoscuta mie. Aceea ca sunt multi copii agitati din cauza unor intolerante alimentare. Nu alergie, intoleranta. La gluten, sau la produse lactate, sau la unii aditivi.

M-am mai intalnit cu teoria asta in primele luni, cand cautam pe net motivele pentru care Alex plange aproape continuu si mai ales, plange la san. Bun, avea reflux, dar de ce? Si atunci am citit ca multi copii au colici sau reflux de la o intoleranta la o proteina din laptele de vaca. Nu o manca el direct, ci i-o dadeam eu prin laptele meu. De cateva ori am vrut sa renunt la lactate, dar nu prea imi mai ramanea mare lucru. Mai ales pentru micul dejun. La inceput la noi au fost valabile majoritatea miturilor conform carora bebeii au dureri de la anumite alimente din meniul mamei. Nu am putut manca fasolifere, varzoase (de fapt si acum le mananc rar, ca se vede pe el ca devine si mai plangacios), ceapa am introdus-o tarziu si am vazut de fiecare data cand mananc efecte si asupra lui. Si multe alte alimente de care acum nu-mi mai amintesc. Deci daca as fi renuntat si la lactate imi mai ramaneau cred cartofii si painea :)). Apoi am citit intr-un articol ca intoleranta la lactate la bebei da si stagnare in greutate, asa ca m-am agatat de informatia asta ca sa spun ca de fapt Alex nu are asa ceva si nu are rost sa renunt la lactate.

Acum imi pare rau ca nu am putut o saptamana macar sa ma abtin. Ca sa pot observa daca e vreo diferenta. Dar acum m-am gandit ca nu e prea tarziu. Pentru ca inca nu i-am introdus lui lactate, asa ca e momentul cel mai bun. El poate in continuare sa-si ia lapte de la mine, dar eu sa renunt o perioada (scurta :D) la lactate. Pentru ca dupa ce i-as introduce in meniu lactate si ar suge mai putin de la mine, mi s-ar parea foarte greu sa-i schimb regimul alimentar si sa exclud lactatele.

Dar si daca o sa vad o imbunatatire in comportamentul lui, e vai si amar de mine, ca va trebui sa mananc vegan de tot :)). Si ma voi simti extrem de prost ca l-am chinuit atata vreme si nu am incercat cand a fost bebe.

De fapt, daca tot imi e mai greu cu lactatele, voi incerca intai sa exclud glutenul din alimentatia mea, ca asta imi e mult mai usor. Mananc doar niste cereale integrale la micul dejun, voi manca o perioada doar fulgi de porumb fara zahar. Bine, asta imi aminteste ca exista si intoleranta la porumb, mai ales la asta modificat genetic ce se gaseste in toata lumea, dar daca ma voi plictisi ( :)) ) probabil ca le voi lua pe rand. Mai ales ca el nu e bine inca nici cu burtica, e asa de sensibil, la 1 an! Daca mananca ceva solid spre seara, dupa ora 17-18, plange si se chirceste toata noaptea. Daca nu, e mai bine putin.

Apropo de asta, si cu solidele stam prost. Alaltaieri a inceput iar sa manance putin. A avut doua saptamani in care a refuzat total legumele. Fructele i-au placut sa le ia in mana si sa muste, dar a scuipat afara tot ce a muscat. A mancat doar putine rondele de orez. Dar a avut cateva zile saptamana trecuta de alaptat exclusiv... Sa fie premolarii?

Sa revin la intolerante, am gasit doar 2 din articolele citite azi, nu stiu unde l-am pierdut pe al treilea: http://www.drmomma.org/2010/11/q-high-needs-child.html (de citit comentariile!) si http://mothering.com/parenting/mood-food .

Normal ca postarea asta nu am reusit s-o scriu intr-un somn de-al lui, ca dupa ce ne chinuim atata sa-l adormim, se trezeste dupa o jumatate de ora maxim, marait si plangacios si foarte somnoros (?!). Da, nu ma insel, e foarte somnoros, se comporta ca si cum l-as fi trezit eu. Sta ca o leguma moale in bratele mele si plange infiorator daca stau jos asa cu el. E cu ochii aproape inchisi si ar vrea sa-l plimb iar sa-l adorm. Dar eu nu prea mai am putere... Se trezeste dimineata asa devreme, adoarme asa tarziu, si in timpul zilei are doua somnuri de maxim o jumatate de ora... Vreau si eu sa stiu pana la ce varsta trebuie sa iasa toti dintii... sa stiu cand vom avea o perioada mai light...

Sa nu uit: ieri a papat prima data sfecla rosie si i-a placut in combinatie cu cartoful dulce. Asa ca mai avem o leguma in meniu.

Editez sa adaug inca o informatie. Povestind pe mess cu o prietena buna tocmai mi-am dat seama ca de ieri la noi ploua in continuu. Si el tot timpul, in 100% din cazuri, fara exceptie, cand ploua, de abia te poti intelege cu el. E un mare marait si un somnoros care nu poate dormi. Si eu sunt la fel cand ploua, ma doare capul, imi e somn in continuu. Nu stiu daca ma mosteneste cu asta, sau ma mosteneste cu bolile de tiroida care dau aceste manifestari, sau pur si simplu il influentez eu cu indispozitia mea. Bun, oricum, eu ma simt mai bine cand gasesc niste puncte comune si vad niste similitudini si trag niste concluzii. Apoi voi vedea cum voi aborda situatia...