Quinoa + emotii

Azi a fost a treia zi de quinoa. Mie imi place :D.

Am emotii. Maaari! Sambata e ziua lui Alex. In al doilea rand :P de cand cu problemele de tiroida eu sunt stresata inaintea oricarei schimbari de rutina. Asa ca si daca nu vom face chef, vin la noi doar bunicii de la Cluj si nasii de aici, eu tot sunt stresata cu organizarea, cu ordinea prin casa, cu planificatul intalnirii asa incat sa nu se nimereasca pe somnul lui Alex. Care somn eu nu-l pot prevedea, in fiecare zi are altfel programul.

Dar in primul rand de cate ori ma gandesc ca vine ziua lui Alex imi amintesc zilele de anul trecut de pe vremea asta. Si imi vine sa plang, asa ca sambata sigur voi fi toata plansa! :))

Acu un an pe vremea asta nu stiam cand mi se va schimba viata, si nu stiam cum mi se va schimba viata. Si imi amintesc continuu seara de 15, dimineata de 16 cand puiul a venit in lumea asta, si imi vine sa plang de emotii. Nu-mi vine sa cred ca a trecut un an.

Mi-ar fi placut ca pana la ziua lui sa scriu povestea nasterii lui. Dar nu am reusit. Si mi-ar placea ca sambata sa postez si aici ceva memorabil. Dar nu voi putea nici de emotii sa gasesc cuvintele potrivite, si nu voi putea din lipsa de timp. Poate si duminica vom fi ocupati...

Dar voi incerca sa recuperez saptamana viitoare. Ahhh, atunci am alt stres :)). Sambata cealalta (23 octombrie) vom fi nasi la o nunta la tara. Nunta de noapte. Si am in primul rand stresul efectiv al acelei zile, pe care o intorc pe toate partile ("oare daca adoarme puiul exact cand trebuie sa plecam la mire acasa cum fac?", "dar daca nu-si face somnul de pranz pe la 14-15 cand plecam de acasa?", "dar daca la 21 cand incepe la restaurant puiul deja ar vrea sa doarma?", "unde il culc?", "ce ma fac ca el cand se trezeste noaptea (de zeci de ori de altfel) e musai sa fiu langa el sa-i dau tzitzi?"). Apoi mai am si de rezolvat saptamana viitoare niste chestii, de cumparat de prin oras ce cumpara nasii, de comandat lumanarile, etc.

Asa ca numai la sfarsitul lunii voi putea spune ca am scapat de stresuri si emotii. Si voi putea savura linistita faptul ca puiul meu are 1 anisor! (si apoi sa inceapa incet incet stresul "la anul pe vremea asta voi fi la servici..." :)) )

Editez rapid: de citit postarea si comentariile frumoase: http://poarta-ma.blogspot.com/2010/10/international-babywearing-week-ziua-7.html