Despre febra de saptamana trecuta

N-am mai scris demult si sunt curioasa ce iese din postarea de azi, ca sunt intr-un hal... :)).

In primul rand LA MULTI ANI MAMI! Adica LA MULTI ANI BUNI DE ALEX! Sa fii sanatoasa si sa ajungi si vremurile in care sa te poti bucura de noi, nu numai astea in care te cam exploatam... (probabil ca asta va fi undeva prin adolescenta lui Alex si inainte sa se insoare si sa faca prunci, ca apoi iar vom avea nevoie de ajutor :D) Recunosc ca as fi vrut sa scriu ceva emotionant, special, din suflet, dar sunt asa extenuata incat creierul meu nu reuseste sa faca nici o conexiune... Lasa ca ne revenim noi anii viitori! Te puuuuup!!! Si iti multumesc!

De ce sunt asa obosita? Strict legat de noaptea trecuta, pana la ora 3 Alex a plans in somn si a tot scos cu greu gaze, asa ca nu am reusit nici macar sa inchid ochii. De la 3 la 5 am dormit asa mai intrerupt. Apoi la 5 s-a trezit de tot. Pana la 6 am crezut ca ma dezmembrez incercand sa-l adorm plimbat/alaptat/leganat/mangaiat/masat burtica. Si ochii parca aveau ace pe interior si nu voiau nicicum sa stea deschisi. Apoi la 6 daca am vazut ca nu vrea nicicum sa doarma, l-am dus jos la bunicu'. Nu a vrut sa stea initial, am avut o conversatie pe un ton mai dur, am incercat iar sa-l culc ca nu voia sa se desprinda de mine, iar conversatia pe un ton mai dur (dormisem numai 2 ore si alea intrerupte...) si pana la urma a stat linistit si m-a lasat sa merg in pat. In pat eu am inceput sa plang de stres ca aveam impresia ca mi-a zburat tot somnul si ce ma fac eu cu 2 ore dormite numai... Si Alex ce a facut jos cu bunicu'??? A adormit imediat ce l-am lasat, in brate la bunicu', uitandu-se la tv! Mda...

Si azi a fost un duracell si a intarziat cu 2 ore dormitul de amiaza fata de cum e de obicei... Mi-am facut un ceai verde sa ma trezesc mai bine, ca eram zombie. Si ii spuneam mamei mele ca tare cred ca imi voi face si o cafea, ca nu-mi trece somnul, dar eu nu reusisem sa imi beau inca ceaiul sa vad daca e suficienta cofeina din el :)), ca nu ma lasa duracellul :)).

Daca tot m-am pus sa scriu, poate reusesc sa descriu ultimele zile/saptamani. Stiu ca am o restanta cu povestea cu analizele, am restante la raspuns la comentariile voastre. Si mai am deja stranse multe linkuri interesante pe care le-am mai vazut...

Dar acum as vrea sa notez aici ca sa nu uit despre febra lui de zilele trecute.

Dinainte de febra deja avea o saptamana de cand nu prea mai manca si era marait si dormea foarte rau si foarte putin. Slabise si 200 de grame in acea saptamana dinainte de febra.

1. Prima zi de febra: miercuri 23 februarie

S-a trezit cu capul fierbinte fierbinte. In rest corpul ii era perfect normal. Chiar m-am gandit ca nu as aveam cum sa-i iau temperatura pentru ca i-ar fi iesit normala. Mi s-a parut foarte bizar acest aspect si a tinut asa vreo 3 ore. Pana la ora 2 la amiaza am lasat organismul sa lupte. Apoi mi s-a parut extrem de fierbinte si m-am hotarat sa-i iau temperatura la fundulet: 39. Aceasta a fost singura masuratoare oficiala, in rest m-am luat dupa cum il simteam cand il pupam pe frunte. Si comparam tot timpul cu senzatia ce am avut-o cand a avut 39 ca sa imi dau seama cat e. Fiind 39, stiam ca daca depaseste deja e pericol de convulsii, asa ca i-am bagat un supozitor de paracetamol, dar unul mic de 125mg, chiar daca scria pe prospect ca la varsta lui trebuie 250mg.

Nu a scazut temperatura absolut deloc. Am incercat sa-l ud putin cu apa calduta pe maini si pe picioare si nu m-a lasat. A inceput sa planga. Nu suporta nici sa-l ating eu uda. De fapt chiar si o saptamana mai tarziu, cand deja nu mai avea febra, si tot a ramas cu o reticenta la apa, plangea si cand il spalam la fundulet, si cand il spalam pe maini.

Seara am reusit sa-l pacalesc putin si sa-l ud la incheieturi cu apa in care pusesem putin otet. L-am lasat si mai dezbracat pana cand a inceput sa tremure tot, si intr-adevar pentru moment i-a mai scazut temperatura. Dar foarte repede a crescut apoi din nou.

Am vrut sa stiu ce sa ma fac daca si noaptea ii va creste mai mult. Stiam ca nu o pot suna pe pediatra lui / doctorita noastra de familie pentru ca nu raspunde cand nu e la cabinet. Asa ca am sunat-o pe nasa noastra, care e doctorita pediatra la spitalul TBC. Mi-a spus sa-i dau nurofen de 3 ori pe zi. Nu prea mi-a convenit, dar am ascultat-o. Alex suporta mai bine supozitoarele decat siropurile. Nurofen a mai primit doar de 2 ori cred in viata lui (in doua nopti planse din cauza dintilor), si ii e foarte greata de el, si i-l dau cu forta, cand urla mai tare i-l tot bag pe gat. Partea buna era ca daca aceasta febra era de la dinti, nurofenul i-ar mai fi luat si din durere si i-ar fi fost mai usor sa se odihneasca.

Febra a mai avut Alex doar o data cred pana acum, si atunci dupa ce am lasat corpul sa lupte si tot asa a urcat prea tare temperatura, i-am dat un supozitor de paracetamol si a scazut imediat, si nu i-a mai crescut deloc. De asta acum am ramas foarte surprinsa si am fost chiar ingrijorata ca nu ii scadea deloc nici dupa acel supozitor cu paracetamol, nici dupa siropul cu nurofen (de fapt era ibalgin, tot pe baza de ibuprofen, dar mi-e mai la indemana sa-l numesc nurofen).

Problema era ca il afectase foarte mult. Nu putea sa doarma. Statea pe mine rupt de somn si gemea si plangea asa incet, dar nu reuseam deloc sa-l adorm. Nu se simtea deloc confortabil, si eu ma tot gandeam cat de bine i-ar prinde un somn, ca de obicei le mai scade temperatura. Si corpul avea nevoie de putere ca sa lupte. Toata ziua a dormit vreo 20 de minute in total, dar numai plimbat si cu tzitzi in gura. Daca aveam impresia ca ma pot aseza jos cu el in brate sau il pot pune pe el in pat, se trezea imediat.

Mi-a dus mana de cateva ori la maselutele lui de jos. Saptamana aceasta cu febra a fost saptamana in care i-au iesit de tot maselutele de jos, pentru ca inainte avea numai varfurile iesite. Si, in plus, ii erau umflate cele de sus.

In aceasta prima zi de febra a mancat putin, dar eu am ramas surprinsa ca a mancat.

Apa a vrut doar o gura, desi eu am vrut sa-i dau mai mult. Dar cum nici de obicei el nu bea apa, nu era ceva anormal.

A fost o zi foarte obositoare. Eu ma asteptam ca atunci cand ei sunt bolnaviori noi capatam puteri de supermami, numai sa le fie lor bine. Dar nu a fost asa, pe la 10 si jumatate seara imi venea sa plang. Si mi-e rusine sa spun, dar mai mult de oboseala decat de ingrijorare. Eram la capatul puterilor si el plangea daca nu il tineam (eu si numai eu) in brate plimbat... Imi era si foame, ma durea si tot corpul, nu mai puteam.

Seara cand am vrut sa-l adorm pentru noapte si sa-l pun in pat ca sa am posibilitatea sa ma schimb in pijama si sa ma spal pe dinti, nu am reusit. Se trezea imediat ce il lasam undeva jos, asa ca am mers cu el la baie si dormea pe umarul meu in timp ce ma spalam pe dinti. L-am pus jos in pat cat mi-am luat pijamaua si a plans infiorator. L-am adormit destul de greu. Am stat apoi cu el in brate si am vazut cum din cand in cand avea frisoane, tremura tot. In plus, isi scrasnea dintii. (De fapt am observat apoi in alte seri ca nu sunt frisoane de febra, pentru ca se scutura asa imediat dupa ce isi scrasnea dintii, deci avea o durere mare probabil cand isi inchidea maxilarul).

De doua ori pe parcursul noptii s-a trezit chiar de tot, de a trebuit sa-l plimb mult sa-l adorm. Plus plansul continuu si in somn. La ora 4 s-a trezit de tot de tot si nu a vrut sa mai stam in dormitor. Ne-am dus la tv si doar asa a stat linistit pe mine, daca ne-am uitat la tv. Nu dormea, dar cred ca se odihnea aproape ca intr-un somn, la cat de relaxat respira.

Ce i-am dat in prima zi in afara de paracetamol la amiaza si ibuprofen seara: camilia, o jumatate de tub de oscilococcinum (pentru prima data in viata lui, i-am dat pentru ca oscilo nu e bun la orice raceala, nu e bun la racelile cu secretii nazale de exemplu, dar e bun la starile gripale cu febra), vitamina C (foarte greu, nu voia, desi de obicei cand o prinde plange daca i-o iau din mana), vitamina D (la fel ca la vitamina C), o lingurita de ceai de musetel cu miere si propolis si lamaie. (Deci pentru prima data in meniul lui propolis).


2. Joi 24 februarie

Febra mare in continuare. Scadea foarte putin si pe o perioada foarte scurta de la nurofen. Nurofen care in continuare i-l dadeam cu mare chin.

A dormit la mine in brate in 3 reprize, dar numai cu tzitzi in gura. A scapat tzitzi o data si s-a trezit dupa cateva secunde tresarind foarte tare.

Mancare solida deloc deloc. Alaptat exclusiv.

Apa deloc deloc, ceai deloc, vitamina C si vitamina D deloc.

Comprese sau sa ma lase sa-l ud nu. Stiu ca poate ar fi trebuit sa insist. Dar din moment ce oricum primea nurofen si deci nu mergeam pe remedii naturiste, mi s-a parut un chin inutil. Am si citit ca lor le creste temperatura si cand plang. Asa ca incercam sa limitez crizele de isterie. Plangea asa de infiorator cand incercam sa-l ud incat nu merita efortul. Daca ar fi crescut temperatura peste 39 sigur as fi trecut peste asta, dar daca asa a fost situatia, am simtit nevoia sa-i mai crut chinul.

Intr-adevar trebuie sa trecem peste plansul lor cand le facem ceva bine. Dar eu am mers pe principiul ala "pick your battles", sa nu zica nici el ca exagerez si il fac sa planga toata ziua. Si cum la nurofen era un circ enorm (nu stiu de ce il fac asa gretos si lipicios si siropos, in loc sa fie mai concentrat, sa am mai putina substanta de bagat cu forta pe gat in timp ce el urla ca din gura de sarpe...), am zis ca trec peste faza cu udatul. Adica si daca eu ma udam pe mana si incercam sa-l ud la incheietura mainii incepea sa planga infiorator, cu suspine, lacrimi, isterii, urlete mari. Nu un plans usurel peste care sa trec sau care sa-l calmez in cateva minute. Reactiona de parca l-as fi bagat intr-un cearsaf udat cu apa rece! Se chircea tot si i se intepenea coloana si membrele. Era un tablou de cosmar. Daca am fi putut trece peste febra asta fara nurofen, atunci da, recunosc ca as fi intreprins ceva, nu l-as fi lasat fara nici un remediu doar pentru ca plange. Dar daca tot metodele alternative nu au dat rod, si am mers pe medicina alopata, am zis ca nu are rost sa il fortez la ceva care nu eram sigura ca ii face bine, poate acel plans ii crestea la loc temperatura coborata de o compresa pe manute.

Si la fel, nu voia apa, vitamina C, nimic. Si iar am zis ca e destul ca ii bag pe gat fortat nurofenul, nu o sa stam 3 persoane sa-l tinem sa ii desclestam fortat maxilarul si el sa urle ca sa ii bag si apa pe gat. M-am bazat ca nurofenul e musai, si apa daca nu vrea inseamna ca e suficient sanul. Nu stiu daca am facut bine, dar asa am simtit, ca e destul cat il chinuiam. Dar cum plangea asa de mult si de rau, am simtit ca trebuie sa renunt la unele chestii pe care le doream. Culmea e ca am renuntat la cele in care cred, la cele naturale. Dar cum nurofenul era obligatoriu, asta a fost singurul raspuns posibil...

Foarte marait si foarte slabit.

Si Relu si frate-meu erau raciti de mai demult, dar numai in aceasta zi au mers la medic si au inceput sa ia tratament. Dar nu le seamana simptomele nici intre ei, nici cu ale lui Alex. Pentru ca Alex nu are nici un alt simptom in afara de febra: nu are secretii nazale, nu are nimic la gat, nu tuseste,...

Eu reuseam sa mai citesc pe net stand cu el in brate, dar ajungeam cu mana numai la touchpad, nu si la taste ca sa scriu cate ceva. Si oricum, as fi riscat sa-l trezesc.

Am chemat-o pe doctorita noastra la el, ca sa fim siguri ca nu are rosu in gat. In gat era perfect, plamanii perfecti, urechile ok, si uitandu-se la masele, a ajuns la concluzia ca e clar de la masele. Cele de jos care acum ieseau de tot si impingeau gingia inflamata din jurul lor, mai si loveau in gingia umflata si rosie a celor de sus. M-a intrebat daca nu tresare in somn, si i-am spus ca da! Mi-a explicat ca de aceea el doarme numai cu tzitzi, ca sa nu i se apropie maselele de jos de gingia care il doare sus. Si de aceea cand nu are nimic in gurita tresare de durere si se trezeste.

Mi-a spus sa-i dau nurofen de 3 ori pe zi. I-am zis ca sunt ingrijorata ca nu bea lichide, iar ea mi-a explicat ca daca papa tzitzi e suficient (m-a cam surprins placut la faza asta, nu ma asteptam de la ea, as fi crezut ca incepe sa ma ia la 11 metri de ce il alaptez inca...).

Noaptea a fost la fel de grea. De dinainte de 5 pana pe la 6 dimineata am incercat in zadar sa-l adorm la loc. Si oricum toata noaptea a fost cu plimbari in care eu incercam sa-l readorm. Nu stiu daca de la febra care nu cobora deloc, sau de la durerea de dinti. Si seara normal ca numai deodata am putut merge la culcare pentru ca se trezea imediat ce imi scoateam tzitzi din gura lui.

Deja imi puneam problema daca nu cumva e roseola, din cauza acestei temperaturi care nu scadea sub antitermice!

Ce a primit in ziua aceasta: nurofen cu forta de 3 ori pe zi si camilia.

3. Vineri, 25 februarie (ziua fratelui meu, asa ca LA MULTI ANI inca o data, unchiu' Lali!)

La fel, Alex a dormit doar la mine in brate in timpul zilei. Si nu reusea sa adoarma profund, se tot trezea tresarind la cateva minute. Si cand era treaz statea numai la mine in brate. Noi tot ne asteptam sa fie ultima zi cu febra si sambata sa ne apara bubele de roseola.

Pana spre seara a fost cel mai slabit de cum l-am vazut in toata viata lui saracutul. El care e asa usor de facut sa rada in general, acum schita doar un zambet slabit cand incercam sa-l inveselim.

Am reusit sa-i ridic moralul aratandu-i cum face gorila (faceam ca Tarzan, batandu-ma pe piept si el radea bine, si de atunci de cate ori il intreb cum face gorila rade si se bate pe piept :)) ).

In perioadele scurte cand a stat pe picioarele lui si a studiat jucarii si carti m-a tinut de mana si m-a pus sa-i ridic de jos orice scapa din mana, nu a avut puterea sa se aplece.

Din moment ce dormea numai la mine in brate si doar plimbat, mi-a venit ideea geniala sa-l pun in wrapul cumparat de la sling.ro, pentru ca e mai subtire decat sleepy, si acum nu ne trebuia gros in casa, cand avea si febra. In wrap a dormit mult mai mult si am reusit chiar sa ma asez jos pe fotoliu cu el dormind la piept dupa 30 de minute de plimbare prin casa. Ca sa nu mai zic ca nici nu i-am simtit greutatea cand l-am plimbat. Cred ca daca nu imi venea ideea cu wrapul cedam fizic sau psihic ca deja nu ma mai tineau mainile si spatele sa-l plimb ca sa mai doarma cate un minut...

Seara a venit cu o minune (probabil si din cauza ca se odihnise)! Stateam cu el in brate si in timp ce eu beam apa din sticla, s-a intins sa mi-o ceara!!! Niciodata in viata lui nu mi-a cerut apa. Tot timpul cand reuseam sa-i dau sa bea o gura sau doua de apa era doar dupa multe insistente. Mi-am dat seama imediat ca se simte mai bine. Imediat dupa aceea eu am inceput sa-mi iau cina cu fructe si a mancat de la mine cateva muscaturi! Apoi repede s-a umplut de energie si a inceput sa se joace, sa fuga, sa rada. A venit si cu o rondea de orez la mine sa i-o rup in bucati si sa i-o dau in gurita! Ne-a pus sa schimbam la tv posturile pana cand am dat de un spectacol de dansuri populare, si ne-a facut si el show! Asa ca eram siguri ca in ziua urmatoare ii va scadea febra (inca o avea mare, chiar daca lua nurofen de 3 ori pe zi!) si ii vor aparea bubitele de la roseola.

Am petrecut serile alea multa vreme cu bunicii, sa n-o iau eu razna singura, pentru ca pe Relu il trimisesem de acasa si nu a dormit cu noi, ca sa nu il contamineze pe Alex cu viroza lui. Din moment ce dormeam singura, trebuia iar cu toate sa ma pregatesc in avans, cu el in brate, tot ce de obicei fac dupa ce il culc pe el (pus nuci/seminte in apa, imbracat in pijama, spalat pe dinti, mers la baie). Noaptea a fost totusi destul de grea. Pana la ora 3 a plans continuu in somn. Somnul meu era in reprize de cate 2-3 minute, dar care mi se pareau foarte odihnitoare. De cate ori ma trezeam la plansul lui ma gandeam "ce bine am dormit, cred ca a trecut o juma de ora de somn" si apoi vedeam pe ceas ca erau doar 3 minute!

4. Sambata, 26 februarie

A avut un singur somn, foarte scurt, la mine in brate. El tot voia sa-l plimb si eu nu mai puteam. Culmea e ca si cand era treaz el voia sa-l plimb in brate prin casa si plangea cand ma asezam jos, chiar daca nu voia sa doarma. Se pare ca doar asta ii mai calma din durerile de dinti, pentru ca bubite nu ii aparusera.

A avut diaree de 5 ori. Deci totusi erau dintii de vina... Febra nu a mai avut!!! Iuhuuu!

Si totusi apa nu voia sa bea deloc. Cu greu am reusit sa il lamurim sa bea o gura de ceai de menta din ceasca de cafea a bunicii, ii tot spuneam ca bea cafea ca bunica. Fiecare astfel de "lamurire" o priveam ca o mare cucerire si ne umplea inimile de bucurie. Inimi care erau asa crispate ca nu voia el sa ia de la noi toate remediile care noi stiam ca i-ar face bine...

I-a gatit bunica orez cu morcovi si separat paste din orez. Asa ca i s-a oferit o multitudine de remedii impotriva diareei: orez cu morcovi, apa de la fierberea lor, paste de orez, rondele de orez, banana, ceai de menta. La inceput nu a vrut nimic, apoi m-a uimit ca a mancat din piureul de orez cu morcovi chiar foarte bine. Si a avut efect! Am scapat de diaree!

Eu eram foarte obosita de la atatea nopti nedormite. Si m-a luat prin surprindere aceasta zi pentru ca eu ma asteptam ca daca el se simte mai bine sa fie mai usor. Dar din contra, l-a luat energia si totusi voia doar in brate. Asa ca nu am fost in stare sa-l adorm si l-a adormit Relu. Si a dormit chiar foarte mult. A, probabil ca eram asa obosita si pentru ca de atatea zile deja el era alaptat exclusiv. Culmea e ca dupa ziua aceasta cu diareea si zilele de febra in care nu bea deloc apa, crescuse 80 de grame la 10.88 kg.

Mai apoi voia sa doarma iar numai la mine in brate, ba la san, ba plimbat prin camera. Si culmea e ca de la febra asta a mai capatat un obicei, acela de a fi plimbat prin camera ca si cum l-as adormi, isi punea capul pe umarul meu, dar statea doar si se odihnea cu ochii deschisi sau inchisi, dar fara sa doarma. Si nu ma lasa sa stau jos, plangea rau de tot cand stateam jos. Si asta de fiecare data cand se trezea plus de mai multe ori pe zi...

Seara a mancat iar ca prin minunte paste de orez date de bunica.

Tot in aceasta seara i-am spus la telefon lui Relu cat ii este de dor lui Alex de el. Chiar era marait, ne arata in parcare masina si il cauta prin casa pe Relu, imi arata lucruri de-ale lui, etc. Asa ca s-a hotarat sa vina acasa la pui si sa doarma pe jos in living ca sa nu respiram acelasi aer toata noaptea. Mare bucurie!

L-am adormit usor dar noaptea a fost foarte grea, pana pe la 4:30 a plans continuu in somn, apoi plansul s-a rarit la vreo 3-5 minute pana pe la 7:30 cand s-a trezit de tot. Am incercat sa-l adorm la loc si nu am reusit. L-am luat in brate sa-l duc la ai mei sa mai fur o ora de somn, dar pana jos mi-a adormit pe umar. L-am dus inapoi in pat si a dormit dus dus fara nici un marait inca o jumatate de ora! Pentru mine a fost cel mai odihnitor somn!

5. Duminica, 27 februarie. (Ziua surorii lui Relu, Andreea: LA MULTI ANI inca o data, matusa Andreea!)

Tocmai am aflat ca exista ibuprofen si sub forma de supozitoare. Voi cauta. Daca gasesc nici nu stiu daca sa ma enervez pentru zilele astea in care l-am chinuit sau sa ma bucur ca exista.

A mancat 3 lingurite de lapte de caju cu stafide si cereale de orez. Am revenit la a cantari mancarea solida luata de Alex in lingurite...

A fost o zi in care a fost si mai marait decat de obicei... Dar am avut noroc ca saptamana ce a urmat Relu era liber si ne-a putut ajuta.

6. Luni, 28 februarie

Aceasta a fost o zi in care Alex a tipat foarte tare! Nu l-am auzit niciodata sa urle asa fara absolut nici un motiv, din senin. Statea si se juca cu ceva, sau povesteam, sau priveam ceva, si incepea absolut dintr-o data sa tipe!

In plus isi pierdea echilibrul in timp ce umbla (m-a ingrijorat daca nu cumva e un semn grav, dar am aflat apoi ca ar fi un semn de deshidratare usoara). Isi punea foarte des mana la masele.

Era foarte marait si foarte mamos. Somnul tot numai la mine in brate. Dar dormea mult, a avut doua somnuri lungi.

A mancat foarte putine solide. Noroc cu tzitzi.

Nu a mai avut diaree.

Somnul de noaptea a fost, minune mare, ok!

7. Marti, 1 martie

Era marait orice faceam, dupa ce ne cerea ceva, exact de aceea plangea...

Noaptea era ok pana spre dimineata cand incepea iar sa tipe.

Eu citesc in continuare The Baby Bond si am gasit urmatorul fragment (cu trimitere la studiul stiintific care demonstreaza):
"By blocking certain elements of the immune system, common fever-reducing
drugs such as aspirin and ibuprofen (Motrin) interfere with disease fighting,
and healing as well. Using ibuprofen with chicken pox greatly increases the
chance of developing a necrotizing fasciitis (flesh-eating bacteria) infection,79
since it reduces a child’s immune defenses. Some other drugs cause this as well.
Aspirin or acetaminophen (Tylenol) use with influenza, chicken pox, and some
other viruses can lead to dangerous Reye’s syndrome. Acetaminophen prolongs
chicken pox, among other illnesses, and poses liver risks."

De atunci

Am fost stresata incercand sa-mi dau seama de la ce a fost aceasta febra. Cautand informatii despre roseola ma tot intrebam de unde ar fi putut-o lua, pentru ca nu am fost nicaieri in spatii inchise. Am iesit din casa in ultima vreme doar ca sa ne plimbam prin oras si nu am interactionat cu nimeni. Asa ca mi-am pus problema (da, inainte de a afla macar daca are roseola sau nu... drobul asta de sare) daca nu cumva a adus cineva virusul in casa la noi. Cand am citit pe wiki de legaturile cu mononucleoza a HHV-6, care provoaca roseola, am inceput sa il interoghez pe Relu mai in amanunt despre simptomele virozei lui, sa vad daca nu cumva a avut mononucleoza...

Apoi citind mai departe m-am speriat ca ar fi putut fi chiar si meningita Doamne fereste. Sau rujeola pentru ca la noi in oras e epidemie. Sau rubeola.

Tot incercam sa vad daca are semne ale uneia dintre boli (in afara de febra inexplicabila). In a 5-a zi de "boala", dupa ce trecusera cele 3 zile de febra, i-au aparut pe fata niste pete, dar erau sesizabile doar la lumina puternica, si numai daca te uitai foarte atent. Pe frunte si pe spate. Nu erau bubite, erau pete. Stiam ca la roseola de obicei nu apar pe fata, daca apar pe fata e vorba de alta boala a copilariei. Dar oricum nu erau bubite. Apoi am mai citit ca multe boli virale se incheie cu o iritatie pe piele. Dar nu a avut alte semne ale unei boli virale. Pana la urma poate si faptul ca eu tot mai incercam sa-i dau de mancare toata ziua si el nu prea voia, putinul ce-l inghitea nu-i pica bine. Si unele mici indigestii se pot manifesta si asa...

Bine ca a trecut. Alex a ramas cu obiceiuri bune (adoarme mult mai usor decat inainte) si cu obiceiuri proaste (e mai mamos, vrea sa-l plimb dupa ce se trezeste pana isi revine de tot, e mai marait, doarme foarte prost noaptea). Bine, asta cu dormitul nu e un obicei de fapt, e tot de la masele.

Doamne ajuta sa ii iasa o data si celelalte 2 si cei 4 canini. Sper ca nu mai trebuie inca un set de masele chiar acum, nu? A, am constientizat inca un lucru: faptul ca ii ies maselele inseamna ca nu-i mai dau chiar degeaba cerealele. Dupa cum cred ca toata lumea stie deja, pentru a digera cerealele e nevoie de anumite enzime pe care pancreasul nu le secreta decat dupa aparitia maselelor. Adica inainte de asta corpul uman nu prea poate lua minerale si vitamine din cerealele mancate. Sunt doar asa, de forma, de tranzit intestinal.

Si inca ceva ce mi-am amintit pe final (ca ma grabesc sa postez totusi azi, in 5, pentru urarea pentru bunica), dupa o saptamana de alaptat aproape exclusiv a luat in greutate, a ajuns la 11.10 kg :)). In ultima vreme are foarte multe bale si e constipat, are scaun o data la 2-3 zile. Si ma mai mir ca nu doarme bine...

1 martie

1 martie 2010:




1 martie 2011:




Va dorim o primavara frumoasa, insorita, un nou inceput cu noroc in toate!


Anul trecut pe vremea asta deja aveam poze cu ghioceii. Acum am fi putut face poze inainte de Craciun cu ei, pentru ca zilele astea ei sunt acoperiti de un strat de 20 de centimetri de zapada...

Imi cer iertare pentru lipsa de pe blog, voi incerca sa-mi revin, sa raspund la comentariile scrise de voi cu drag, sa mai scriu candva si de analizele acelea ca imediat se implineste luna de cand le-am facut, si sa mai scriu si despre saptamana trecuta cand ne-a fost foarte greu. Alex a avut o febra mare ce nu ceda la nici un antitermic si statea doar la mine in brate, si treaz si in somn. Doar cu tzitzi in gurita. Asa ca nu prea am putut scrie nimic ca nu ajungeam cu mana la taste... Si se pare ca urmarile inca le mai simtim si daca febra a trecut pentru ca a devenit si mai legat de mine si mai marait, deci nu stiu cand voi avea timp sa scriu...

Aseara a nascut prietena mea Ioana! Bine ai venit pe lume, Alexandra! Sa fii sanatoasa si fericita! Emotiile legate de eveniment le-am scris intr-o notita pe Facebook: https://www.facebook.com/note.php?note_id=10150110845704828 desi cred ca numai prietenii mei au vizibilitate la ea.

Va pupam cu drag!

Update pe sectiuni: Ce mai face Alex

Iubire

Ce e mai important de notat in ultimele saptamani la Alex, de cand nu am mai scris despre comportamentul lui, e faptul ca e foarte iubitor! Incredibil de iubitor si iubaret! Ne strange in brate, scoate si sunete de "vaaaiii ce bine e sa o strang pe mami in brateee!!! Vaaiii ce te iubesc!!!" (cam asta spun sunetele lui entuziasmate). Ne pupa, ne mangaie, isi pune obrazul pe fata noastra, nici nu-mi vin acuma in minte toate dovezile lui de afectiune, dar ne termina!!! Ne creste pulsul in momentele alea si simtim toti ca nu am mai fost asa fericiti niciodata! ♥♥♥

Cand ma pupa pe mine si isi pune mainile pe dupa capul meu si ma strange, mai si spune "mamamamamamamamamamama" pe un ton asa dulce!!! ♥♥♥

Si e asa ascultator, ca daca il intreb "il iubesti pe bunicu?" merge si il mangaie si il imbratiseaza. Si daca ii spun "da-i un pupic la unchiu Lali" merge si ori il pupa, ori isi da fruntea la pupat, dupa cum are chef :). Iar daca sta in brate la bunicu' cand il intreb, si ii e lene sa se intoarca cu fata la el, isi ridica mainile in sus si incepe sa-i mangaie fata asa :)).

Si cum mai nou se admira in oglinda mult de tot (are si motive :D), de cate ori ii spun sa mearga la oglinda sa vada ce frumos e, merge si se admira, se fatzaie in fata oglinzii. Si din prima daca i-am spus "da-i un pupic lui Alex", s-a pupat in oglinda! Nu stiam pana acum ca isi da seama ca tot Alex e si acolo :D.

La noi s-a vazut deja in filmuletul de la postarea precedenta ca ne pupa de cate ori ii cerem, si de multe ori si fara sa-i cerem vine in brate la noi si ne imbratiseaza si ne mangaie si ne pupa bucuros!

Cand ii e dor de tati lui (stiu asta pentru ca se intampla ori lunea, dupa un weekend cu Relu, ori seara daca Relu mai are undeva de mers), vine la mine si ma trage de mana sa stau eu jos pe puful lui taica-sau. Dupa ce ma pun jos vine si ma strange in brate si ma iubeste si ma mangaie si ma pupa, exact cum face cu Relu cand e acasa ♥♥♥♥.

Prima data cand a facut asta s-a lipit asa total de mine, incat m-am pierdut, inainte pe mine nu ma imbratisase asa tare niciodata. Si mi l-am imaginat mare, cum ar veni el sa-si stranga mama in brate si s-o iubeasca! Si mi-am dat seama iar ca sunt mama si ca traiesc ceva asa minunat! ♥♥♥♥

Bunicul e responsabil cu urechile. Cand sta la bunicul in brate pe fotoliu, de cand era bebe ii erau masate si mancate urechile :D. Iar acum daca Alex sta si se joaca prin birou pe la bunicul, si acestuia din urma i se face pofta de urechile moi si fine, il cheama "Alex, hai la bunicu' sa-ti pupe urechile". Si Alex merge, se lasa luat in brate, si-si intinde urechile la pupat, masat si mancat. Si daca bunicul uita de o ureche, i-o intinde Alex. :)

Jucarii

Jucariile preferate in perioada aceasta sunt masinutele, linguritele si carucioarele.

Masinutele ii plac doar cele "naturale", care chiar seamana cu masinile normale. Si cum are Relu cateva machete de Audi Q7 si BMW X6, deja au facut multe accidente, si Audi e cam pe butuci. A inceput de cateva saptamani sa se joace chiar fain cu ele, ca un baietel mare, de cate ori prinde o suprafata plana, cum ar fi o masuta sau o etajera de carti, le "plimba" pe acolo. Si ajunge la margine si merge asa cu incetinitorul, sa vada cum se produce "accidentul". E simpatic tare si ii ocupa o buna parte din timp!

Linguritele iar le iubeste tare! De orice fel, si de inox, si de plastic, si mari si mici. La plimbare mergem cu cate o lingurita in fiecare mana. Daca ne jucam in zapada sau in pamant el "sapa" cu lingurita. Acasa daca se joaca in ceva paharele de plastic muta cu lingurita firimituri de rondele de orez dintr-un pahar in altul, aproape toata ziua e cu lingurita in mana. Amesteca in paharele cu cate o lingurita sau chiar mai multe... Pe bunica o piaptana prin par cu lingurita, si el se spala pe dinti cu lingurita. Si chiar se preface ca mananca cu lingurita, dar numai daca nu este nimic in bol :)). Daca da de un bol cu mancare si are acces la el cu lingurita, atunci scoate mancarea din el si o pune peste tot, dar nu in gura. Chiar si cand trebuie sa adoarma si il plimb prin camera la tzitzi e musai sa-si caute o lingurita, o cere, si apoi se joaca cu ea prin bretelele de la sutien, o trece pe la decolteul bluzei si o scoate pe la maneci, pana adoarme cu ea strans in mana. Daca o scapa, chiar daca eu o prind si nu face zgomot, se trezeste, ca a ramas fara lingurita :D.

Bine, tot in timp ce suge si adoarme, mai nou ma intreaba tot felul de lucruri (aratand cu degetul si scotand anumite sunete), de la ochii mei si urechile mele si gura, si dintii, pana la personaje de la televizor. De cate ori ii spun un cuvant trebuie apoi sa-i si cant despre ele, ca incepe sa dea din fund sa danseze :D.

Carucioarele iar sunt tare iubite in ultima perioada. Si caruciorul lui mare, ii place sa-l impinga si sa-l traga. Dar mai ales carucioarele- antemergator ce le avem prin casa, doua la numar, unul cu vacuta (cel de la Boribon, in care intra cu totul si se joaca tare fain) si unul care e jos in biroul bunicului, si pe care-l impinge tacticos toata ziua!

Si de cateva zile a inceput sa fie pasionat de carti. Le rasfoieste, le admira, ne intreaba ce vede in poze,... Pana acum il enervau tare, de cate ori i le aratam le trantea, voia sa le rupa si se isteriza daca eu incepeam sa-i citesc.

Altele

A invatat sa se urce singur in fotolii. Nu stie inca sa se dea jos singur, deci mi se pare cam periculos. A invatat pentru ca intr-o zi in fotoliul din camera noastra era o sticluta cu mir, tot de el pusa acolo dupa ce o descoperise intr-un cosulet. Si ii place mult sticluta, era musai sa o ia. Dupa ce pune mana pe ea tot timpul merge si-i da unui urs Panda mare sa bea din ea, si apoi uneori isi cauta si catelusul, il ridica de cap, ii tine botul cam cum se tine botul unui pui de animal caruia ii dai cu biberonul lapte, si ii pune sticluta la bot :D.

Chiar daca niciodata nu i-am aratat pe fata lui unde sunt ochii, nasul, gura etc, ci doar pe fata mea si numai cand arata el cu degetul si ma intreba, am fost surprinsa ca dintr-o data cand l-am intrebat unde-i sunt ochii, si-a dus degetelele la ochi, si cu mare atentie, si-a inchis ochii, sa nu-si bage degetele in ochi :)). Si la fel a stiut unde ii e nasul, gura, dintii, urechile, parul, capul :).

Se pune singur pe puful lui Relu, isi ia aproape telecomanda si se preface ca schimba canalele. Dar asa de frumos se aseaza, ca un om mare, umbla cu spatele pana la puf si acolo se arunca jos. Daca e si Relu acasa cu laptopul lui, nu are nici o sansa mai nou sa stea jos pentru ca Alex ii ocupa puful si e musai sa-i dea si laptopul, ca sa-l imite perfect maimutoiul nostru scump!

Mai nou intreaba tot timpul cand e treaz tot ce vede, si din carti, si de la tv, si din camera, de afara, de peste tot! Arata cu degetul si scoate niste sunete sa ne intrebe ce e acel obiect. Continuu, toata ziua!

Cand am fost pe platoul asta betonat din fata magazinelor din cartierul nostru (de care povesteam cu tanti care-si batea nepotelul), am dat de mancare painica la porumbei. Ne intalnisem cu gravida noastra draga Ioana, care ne-a cumparat paine, si am inceput s-o facem firimituri sa vina porumbeii. A fost asa incantat!!! Rupea si el din paine (si culmea ca nu era tentat s-o duca deloc la gura) si arunca la porumbei! Se speria si se supara cand ei isi luau zborul zgomotos in stol toti. Si ii fugarea fericit! Asa de frumos era el asa vesel! Si apoi cand s-au saturat porumbeii si au zburat de tot, a fost asa trist! Se tot uita la cer si facea din degetele sa faca painea bucatele! I-am asteptat vreo cateva minute si apoi i-am distras atentia cu altceva, ca era suparat rau ca nu mai vin porumbeii!

De fiecare data cand aerisesc in camera cu geamul de la balcon semi-deschis, Alex e fascinat sa se uite la geam si sa-si scoata mana prin crapatura aceea. Si eu profit ca ii capteaza altceva atentia si mai fac cate ceva. Si il aud la un moment dat intr-o zi strigand la geam "bauiiii, bauiiiii, bauiiii". Merg si ii spun "uite acolo e Nero, si Lucky, si acolo copacii,...". Si il ignor, ma gandesc ca i s-a parut lui ca o vede pe Buni (in ultima vreme nu mai e Baba, e Baui :D). Pentru ca apoi, mai tarziu, sa aflu ca Buni fusese afara si l-a vazut la geam si i-a facut semne :))).

Acum ca e asa frig si urat afara nu iesim toata ziua, ci doar dupa somnul lui de la amiaza. Dimineata pana imi revin cu trezirea mea :D si apoi ii fac lui laptele de nuci/seminte, ii dau sa manance, zboara vremea altfel. Dar el ar vrea sa stea doar afara, asa ca isi scoate din cosul de la intrare hainele pentru afara, imi pregateste mie bocancii, isi pune pe el pe gat jerseul si si-l tot trage sa se imbrace :D.

La fel cand gaseste prin camera cate o soseta de-a mea si-o pune ori pe umar, ori pe gat, si o poarta tantos si se admira in oglinda. Daca isi gaseste sosete de-ale lui incearca sa si le traga pe picioare :D.

Chiar nu am crezut ca el stie ce e acela somn, din moment ce adoarme fara sa-si dea seama, nu se pune in pat, nu vede pe altcineva dormind si eu sa-i explic ce e acela somn (nici nu as sti ce sa-i explic). Din cauza asta m-am mirat foarte tare cand l-a intrebat Relu intr-o zi "ti-e somn?" si Alex si-a dus mana la obraz, si-a lipit-o de tampla si si-a inchis ochii! De atunci de cate ori il intrebam "Alex, cum faci tu cand ti-e somn?", face exact acelasi lucru!

Ba chiar asculta cand ii spune Relu sa inchida ochii! Nu stiam ca poate sa inteleaga si lucrul acesta, chiar ma gandeam cum sa-i explic. Si se pune pe taica-sau cand ii e somn, se culca, si Relu ii spune sa-si inchida ochisorii, ca-i e somn. Asa ca peste vreo 6 luni exista posibilitatea sa-l adormim si altfel decat plimbat si scuturat prin camera, din moment ce incepe sa inteleaga atatea :).

In putinele zile cand am avut un pic de soare a fost foarte surprins, nu era obisnuit cu razele, se juca prin geam cu manutele cu razele de soare, si se juca cu umbrele de pe pereti! Dar cum a fost doar o zi luna asta, sigur nu se poate plictisi de soare si va fi fascinat si data viitoare cand va aparea! :))

Pana acum, de cand umbla de-a busilea, era interesat doar de slapii lui frate-meu. Si chiar m-am distrat tare, ca la un moment dat frate-meu si-a schimbat slapii, i-a aruncat pe cei vechi si si-a adus altii noi, si tot aia ii placeau lui Alex. Ii studia pe toate partile si incerca sa ii incalte. Ei dar de vreo 2-3 saptamani ii plac toti slapii din casa si pe toti ii incalta si se plimba asa cu un picior bagat intr-un slap!

A inceput sa isi dea seama ca nasul are gauri :D, nu-mi place progresul asta la el, pentru ca a inceput sa-si bage obiecte in nas! Coada unei lingurite de plastic a fost prima unealta folosita. Si eu tot fugeam dupa el sa i-o iau si el radea si si-o baga mai adanc, era sa lesin gandindu-ma ca isi va provoca o hemoragie! Ca sa nu mai spun ca mi-e teama ca-si va baga obiecte mici.

Bunicul ii canta demult la muzicuta. Si de mai demult Alex ii fura muzicuta si se preface si el ca stie sa cante. Dar de vreo luna chiar reuseste sa sufle suficient de tare incat sa scoata sunete!

Am zis eu ca scuipa, dar acum scuipa si cand aude cuvantul "a scuipa", adica daca eu ii povesteam mamei mele ca Alex a scuipat in nu stiu ce situatie, a inceput iar sa scuipe...

Intr-o zi ma minunam de el cat e de mare, si am zis "esti mare mare mare mareeeee!!!" si el si-a ridicat mana deasupra capului, sa-mi arate ca e mare!!! Cred ca pe bunica mea am vazut-o aratandu-i ca va creste mare!

Daca il intreb cati ani are imi arata degetul aratator! :)

Stie ce inseamna sus si jos si in plus acum spune ambele cuvinte. Spunea pana acum "gios" referindu-se jos pe parchet. Dar acum intelege "jos" si in sensul de etaj inferior, si in plus acum intelege si sus si il spune! "Zus!" Noi stam la nivelul din mijloc, si daca il intreb unde vrea sa mergem, el alege "zus" sau "gios" si arata cu degetul la scari ori in sus, ori in jos, in functie de dorinte!

Cand il vede pe Relu ca bea apa minerala, spune si el "aaaahhhhh" inainte sa spuna Relu acelasi lucru :)).

Acuma mi-am amintit cum se scutura si el pe maini dupa ce ne vede cum ne spalam noi si ne scuturam de apa inainte sa ne stergem cu prosopul. Cred ca am mai spus-o asta. Mai mult, acum cand ne vede ca ne spalam pe maini si le freaca si el asa pe uscat :D. Si seara cand vin de la inot deja stie ca eu merg direct la baie sa ma spal pe maini si cum intru in casa, dupa iubirile si imbratisarile si pupicurile si entuziasmul ca am venit acasa tot timpul ma conduce la baie sa ma spal pe maini :D.

Dar e asa de minunat cum se bucura el cand vin acasa!!! ♥♥♥ Chiar am zis ca ar trebui sa-mi iau cu mine camera de filmat sa inregistrez momentele astea!!! De departe ma vede cum urc pe alee, chiar daca afara e intuneric si in casa lumina. Sta la geam si se bucura si parca il retine ceva, parca ii e teama sa se bucure cu adevarat. Cand ma apropiu de intrare si vede sigur ca sunt eu fuge la usa razand (avem usa din sticla) si isi apropie ochisorii sa vada in intunericul de afara. Daca i se pare ca ma misc prea incet si nu mai are rabdare tot merge derutat inapoi in camera, dezamagit ca i s-a parut ca se intoarce mami acasa. Si cand ma vede!!!!!! UAU!!! Merita sa merg la inot chiar si pentru momentul ala cand ma vede la usa si deschid usa! ♥♥♥♥♥♥♥♥♥ Ma aplec la el, isi pune mainile pe umerii mei, ma strange in brate, mai si scoate niste sunete dragastoase, ma pupa, ma strange tare catre el, e minunat!!! ♥♥♥ Apoi incepe sa-mi arate prin jur tot felul, ca si cum ar vrea sa ma puna la curent cu ce a facut el cat am lipsit! ♥♥♥

Ce mai face Alex... Da noroc cu lumea :)!

Ne stie si ca Ralu si Relu. S-a distrat tare intr-o zi Relu, a vrut sa-i vada chipul derutat si i-a spus "du-te da noroc cu Ralu". Si el si-a intins mana inspre mine. Mai peste vreo 10 minute i-a spus "du-te pupa-l pe Relu" si el s-a aplecat peste taica-sau si l-a pupat pe frunte :).

E sufletist. Daca la desenele animate iepurasul si-a scapat morcovul in prapastie, Alex a inceput sa planga si ii tot arata bunicii ce tragedie s-a intamplat! Deci chiar intelege povestioarele, nu se uita doar la imagini. Si buni i-a explicat ca merge ursul si recupereaza morcovul, iar Alex era asa fericit cand a vazut ca intr-adevar ursuletul i-a adus iepurasului morcovul inapoi!!!

Am mai zis ca atunci cand aude clopotele spune si el "dong" cum ii spuneam eu "ding-dong". Mai nou buni, mai umblata la Biserica decat noi toti, l-a invatat sa-si faca Cruce. Ma rog, schiteaza prin aer un X, asa ca Zorro, sau de ce nu, ca un preot care face Cruce inspre multime :D. Partea mai distractiva e ca atunci cand bat clopotele si e la mine in brate imi trage o palma buna peste fata cu Crucea lui :). In plus, stie si sa repete actiunea, daca il intrebam "Alex, cum faci tu cand bat clopotele?", incepe sa-si faca Cruce :). Deci intelege perfect intrebarea.

Tot in domeniul religios, buni il invatase mai demult sa pupe icoanele si mai ales sa ni le dea noua la pupat. Stiu ca am mai scris o data ca eu nu intelegeam de ce impinge o icoana inspre fata mea. Voia s-o pup. Ieri m-a surprins ca si-a dat seama de o iconita lipita pe masa lui de infasat (de care eu nu i-am povestit niciodata) ca e intr-adevar o icoana ca celelalte pe care le pupa. Nu seamana pictura, nici formatul, deloc. Deci inseamna ca intr-adevar le-a observat in amanunt. Pentru ca ieri se ridica pe varfuri sa ajunga la ea... s-o pupe!

Deci noutatea cea mai mare e ca intelege perfect aproape toate cuvintele, am multe exemple in minte cu unele cuvinte ce sunt sigura ca nu le-am folosit niciodata in ultimele luni, si el a inteles din prima ce inseamna (azi vorbeam cu mami ca Alex face bulbuci, si piticul s-a prins ca vorbesc de balutele care ii curg in valuri si s-a sters la gurita! Nu am mai folosit cuvantul bulbuci de multa vreme, nu inteleg cum a stiut ce vreau sa zic...). Si in plus e ascultator, face orice ii ceri, merge oriunde il trimiti, e foarte cooperant. Pupa-l-ar mama pe el! :)

Update pe sectiuni: Poze si filmulete

Comparatie 4.02.2010 cu 4.02.2011 - ziua lui Relu:



Comparatie 16.02.2010 cu 16.02.2011 - ziua mea si 4 luni vs. 1 an si 4 luni la pitic



Si cum din 15 februarie noi am fost mai obositi datorita nesomnului lui Alex, in 16 era sa scap nepozata la 30 de ani. Noroc ca mi-a facut mami 2 poze seara tarziu cu aparatul ei:





Apropo de asta, si-a mai revenit cu somnul si cu maraielile. Deci ori a fost de la exploziile solare, ori de la maselute. Pentru ca zilele astea chiar mi-a aratat cu gura cascata maselutele (pana acum nu ma lasa sa ma uit in gurita lui). Si are sange inchegat pe langa coltisorii din gingie...

Si acum filmulete din ultima vreme:

24.12 - Alex "aspira" de Craciun



31.01 - eu fug dupa Alex prin camera 1



2.02 - eu fug dupa Alex prin camera 2



5.02 - Alex ne pupa



11.02 - Alex danseaza 1



12.02 - Alex danseaza 2



14.02 - Alex se joaca singur si la sfarsit il intreb eu cum fac indienii si altele (filmat cu camera ascunsa dupa picioarele mele, ca altfel vine s-o ia):

Update pe sectiuni: Ce am mai citit

In primul rand e musai sa scriu si aici ca a nascut Iuliana, o buna prietena de-a mea. O mamica absolut minunata, care niciodata nu s-a plans de nimic. Este cea mai optimista si cea mai vesela si cea mai sufletista persoana pe care o cunosc! Orice greutati a avut, le-a intampinat pozitiva si cu zambetul pe buze. Azi-noapte la ora 1 povesteam inca cu Daniella din burtica, iar in dimineata aceasta deja mamica scumpa ne-a trimis o poza cu Daniella la san. La prima nastere a puiului ei Bruce am ramas in minte cu poza in care il tinea pe piept, care m-a marcat profund, inca si acum o am in minte. Dupa cateva zile de travaliu in poza ni se arata atunci o Iuliana frumoasa, radianta, superba, divina! Tinandu-si puiul pe piept. A fost cea mai frumoasa nastere la care am participat de la distanta! Memorabila! Eram si eu insarcinata si de emotii imi udam tricourile cu valuri de colostru! Nu mai puteam face nimic decat sa stau pe pozitii la laptop sa discut cu mamica minunata!

Acum iar, imediat dupa nastere povestea cu noi pe messenger, ne-a trimis poza superba, ne-a zis cat e de fericita ca o tine pe Daniella la san! ♥♥♥♥♥♥♥♥♥♥

Si intr-adevar, in poza Iuliana sta in fund (dupa o nastere naturala!) cu Daniella la san si cu un zambet pe fata cum nu mi-a fost dat sa vad niciodata! O fericire si o iubire se citeste pe chipul ei incat iti vine sa plangi cand vezi poza! Izbucnesti imediat!

Iuliana, te pup si te imbratisez cu mult drag! Si Ii multumesc lui Dumnezeu ca te-am intalnit! Esti minunata! Si Daniella e o norocoasa sa te aiba pe tine de mamica! Sa fiti sanatoase!


Revin la subiectul postarii de azi. Scriu la ea de aproape o saptamana :D.

La linkuri ordinea am lasat-o cronologica, asa cred, in modul astea mi-am copiat linkurile intr-un notepad. Deci poate unele linkuri mai importante sunt mai la mijloc :D.

Puteti testa un SSC de la Greenbaby, Magyarinda. Detalii aici: http://wrapmama.blogspot.com/2011/02/magyarinda-ssc-calator.html

Chestiuni interesante despre dezvoltarea cognitiva a bebelusilor: http://greenmommyblog.com/index.php/2011/02/03/homeschooling-journey-begins-cognitive-development-activities-part-2/

Foarte fain despre "nu-i voie" spus asa des de parinti: http://jurnal-de-mutunau.blogspot.com/2011/02/in-spatele-lui-nu.html

Idei faine impotriva plictiselii cand e musai sa stam in casa cu copiii: http://www.drmomma.org/2011/02/45-things-to-do-with-toddlers-during.html

Alte informatii utile despre scutecele refolosibile: http://adelle.ro/faq-scutece-refolosibile/

Pe renegadehealth.com a fost o dezbatere frumoasa, mai multe seri de conferinte audio, interviuri cu niste experti in sanatate. Nu am reusit sa le ascult bine, dar mi-au placut mult concluziile lui Kevin Gianni dupa fiecare seara de conferinta! Faptul ca nu conteaza asa mult daca mancam carne, sau lactate, important e sa fie totul cat mai natural, organic, fara hrana procesata, zahar si alte chimicale, sa fim conectati cu natura, sa facem miscare, sa nu fim stresati etc. Sunt minunate concluziile lui. Le gasiti aici:

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/07/coconut-oil-does-what-great-health-debate/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/08/do-the-blue-zones-tell-us-what-to-eat/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/09/most-cultures-eat-fermented-foods/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/10/have-you-seen-a-squirrel-with-crooked-teeth/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/11/maybe-youre-not-getting-enough-protein/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/13/at-57-this-dude-is-ripped/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/13/quick-and-painless-death-for-factory-farmed-animals/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/14/7-common-lessons-from-the-great-health-debate/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/15/was-the-great-health-debate-a-success-or-a-failure/

- http://renegadehealth.com/blog/2011/02/16/top-12-blog-posts-from-you/


Cateva beneficii ale co-sleeping-ului: http://www.drmomma.org/2011/02/seven-benefits-of-cosleeping.htm

O scrisoare incredibil de emotionanta, mi-au dat lacrimile, a unei mamici catre primul ei fiu, pe care l-a circumcis: http://www.drmomma.org/2011/02/letter-to-my-son.html

Lasatul copilului sa planga pana adoarme cauzeaza leziuni ale creierului. "even Ferber himself (the 'father' of sleep training, controlled crying and leaving a baby to 'cry it out') stated he would not repeat this with his own babies given what we now know to be true about the physiological, psychological, and emotional damage that CIO has on infants, children, and human development":
http://www.drmomma.org/2009/12/crying-it-out-causes-brain-damage.html

In primii 2 ani de viata ai unui copil, hrana nesanatoasa ii scade IQ-ul pe viata, chiar daca apoi se incearca redresarea dietei: http://www.dailymail.co.uk/health/article-1354683/Junk-food-diet-hits-childs-IQ-reveals-major-UK-study.html?ITO=1490

O mamica adoptiva isi alapteaza in final copilul adoptat. Nu alaptarea e focusul in articol, postarea e incredibil de emotionanta din punctul de vedere al mamei care reuseste sa se apropie de un copil care la inceput tresarea de cate ori punea mana pe el. http://www.nancymohrbacher.com/blog/2011/2/8/we-are-breastfeeding.html

Despre diversificare: http://www.mamepentrumame.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=139%3Adimensiunea-psihologica-a-alimentatiei-&catid=36%3Abebe-sanatos&Itemid=55

Niste poze superbe cu copilasi la san: http://saramcconnell.ca/blog/2011/02/10/the-beauty-of-breastfeeding/

Pe forumul desprecopii a aparut intr-o zi un subiect in care o mamica impartea sfaturi altor mamici cum sa-si faca pruncii sa doarma toata noaptea: cu ketof! Si oricat i s-a spus ca nu e bine, a considerat ca e atacata de mamele eroine, pentru ca ei i se pare ca la 8 luni sau cat are copilul (am uitat), trebuie sa doarma 12 ore fara trezire! Vina e si a pediatrului care a recomandat copilului medicamentele (in loc sa-i dea mamei ceva, in fond e problema ei). Dar si mama are o mare parte din vina ca nu s-a interesat cat e de grav ceea ce face si ca e ceva normal sa se trezeasca pruncul noaptea.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=160862&whichpage=1

Apoi, cand a fost inchis subiectul de mai sus, s-a deschis un alt topic pe DC de catre madamele care s-au simtit ranite, care s-au simtit atacate o data cu mama de mai sus. Si spuneau ca mamele ce se lauda ca nu au dormit cu anii sa nu mai faca pe mamele eroine. Na, circ, e drept, un circ de-a dreptul enervant cand vezi ca omul nu pricepe orice argumente aduci. Adica nu vrea sa priceapa. Dar trist e ca am aflat astfel ca sunt atatea mame care considera ca pentru ca ele sa doarma trebuie sa isi drogheze copiii...

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=160899&whichpage=1

Tot in contextul abuzului, ceva mult mai grav: bataia! Aici: https://www.facebook.com/note.php?note_id=187455174610492&id=1074635266 Bogdana a incercat sa adune laolalta paginile pe care respectivele "mame" le-au sters de pe blogul unde povesteau cat e de educativ sa-si bata copilasii! La sfarsit mai sunt date cateva linkuri catre alte bloguri ce au scris despre aspectul asta. Doamne ajuta-i pe bietii copilasi, nici nu-mi pot imagina ce e in sufletul lor, imi vine sa plang. Cu ce au gresit sa nimereasca pe astfel de mame si nu intr-o familie iubitoare??? :((

Mie in general nu-mi place sa merg in parcurile cu copii. Tot timpul se gaseste cate o mama/bunica binevoitoare care vrea sa-si aplice cunostintele pe copilul meu, chiar daca eu nu-i cer lucrul asta. In plus, mai e si faptul ca noi nu avem parc si ma plimb de fapt pe strazi, la 1-5 metri de tevile de esapament ale masinilor. Mi se pare mult mai sanatos sa stam in curte din punctul asta de vedere. Apoi Alex se mai cere pe jos si iar in curte stiu ce am prin iarba, pe cand pe strazi nu stiu de ce da.

Dar mie imi place sa ma plimb si simt nevoia sa ma plimb pe strazi, printre oameni, si nu vreau sa creasca Alex inchis intr-o curte, asa ca zilnic iesim cu caruciorul la plimbare, si ne intoarcem in ergo sau pe langa carucior. Ei bine, legat de postarea de mai sus cu violenta, mai am un motiv pentru care nu pot sta unde sunt multi copii mici cu mamici si bunici. Lumea isi bate copiii si pe mine ma doare sufletul si nu stiu cum sa fac sa le deschid ochii. Pe un loc betonat din fata unor magazine, unde se strang mai multi copii din cartier, stateam si eu intr-o zi cu Alex. Si o bunica isi batea nepotelul de vreo 2-3 ani aproape tot timpul, ba pentru ca a mers la jucariile din fata unui magazin de copii, ba pentru ca nu a mers unde a zis ea, ba pentru ca a urcat niste scari in timp ce ea vorbea la telefon, etc. Mie imi crescuse tensiunea pana la cer, mai ales ca ii dadea rau de tot si copilul plangea infiorator. Am zis sa nu trec pasiva pe langa ea, si am intrebat-o daca mama copilului stie ca ea il bate. Si s-a ratoit la mine ca desigur ca stie, ca doar ea e bunica acelui copil. I-am spus ca-mi pare rau ca e bunica lui si ea tot comenta ca nu l-a lovit asa tare si ca e neascultator copilul. Eu am incercat s-o lamuresc ca nu e o crima ca a urcat copilul niste scari. Si ca daca ea i-a interzis, trebuia sa-i spuna atunci, dar ea a ales sa-l lase sa le urce si abia dupa vreo 5 minute cand si-a terminat convorbirea telefonica, a mers la el sa-l bata...

Na, mami imi zice ca nu fac bine. Eu stiu ca nu rezolv nimic, dar nici nu am de gand sa vin cu nervii aia acasa. Mai bine ii vars pe vinovati decat sa fiu apoi nervoasa toata ziua pe cei din familie, nu? Oricum, nu ma mai opresc de atunci pe acolo, m-am scarbit de toate "doamnele" care isi bat copiii pana la lacrimi. Mai cunosc cateva care nu fac asta in public, deci situatia e grava de tot...

Despre VBAC: http://vimeo.com/5648654

Despre alaptare, cat e de importanta, oricat e posibil: http://www.drmomma.org/2009/12/if-you-nurse-your-baby.html

Saptamana aceasta tati meu mi-a cumparat 3 carti ce i le-am cerut demult :D. Ruth Yaron - "Alimentatia copilului de la nastere la 3 ani", si cele doua carti ale Alethei Solter: "Bebelusul meu intelege tot" si "Copiii nostri frumosi si sanatosi". Acuma numai timp sa fie sa le citesc.

Am inceput sa rasfoiesc cartea lui Ruth Yaron si deocamdata pot spune clar ca e cea mai buna carte de diversificare ce am citit-o pana acum. Normal ca are si chestii cu care nu sunt de acord (de exemplu suplimentarea bebelusilor cu fier de la 4-6 luni pe motiv ca li se termina brusc la toti rezervele; cand s-a demonstrat ca de fapt incep sa-si consume din rezerve la introducerea hranei solide, indiferent cand se intampla asta). Dar per total e o carte care ne invata sa gatim sanatos pentru copiii nostri, sa gatim rapid. Are multe multe informatii (are 704 pagini!). Si despre cultivat anumite plante, si despre retete de solutii casnice, detergenti baby-friendly! Deci o consider absolut minunata si sper sa am timp s-o aprofundez!

Mi-a placut cum spune ea despre hrana industriala. De o astfel de atitudine m-am batut si eu si chiar era sa cad in capcana de a gandi la fel. Ajungi sa consideri ca hrana normala nu e buna pentru bebelusi, pe cand cea industriala da. Adica am ajuns sa ne intrebam daca e ok sa fierbem orezul si sa-l mixam pentru copii, ca sigur asta nu-l pot digera, dar cerealele din cutie da, pentru ca sunt create special pentru ei. Da, pare bizar, dar chiar ajungem sa gandim asa, probabil datorita reclamelor, sau nu-mi dau seama de ce.

Dau un citat din carte:
"In martie, cand bebelusul meu avea doar 4 luni, pediatrul mi-a dat o foaie cu dieta zilnica pe care trebuia sa i-o administrez. Aceasta consta intr-un borcanel de fructe pentru bebelusi, doua borcanele de legume pentru bebelusi si cateva linguri de cereale procesate comercial si imbogatite cu fier. Cand am intrebat daca as putea prepara acasa mancarea micutului meu, s-a uitat la mine de parca as fi venit de pe alta planeta. Acest lucru mi-a amintit de comentariul doctorului mamei mele atunci cand ea l-a intrebat, prin anii 1950, despre alaptarea copiilor. Doctorul i-a spus ca sanii ei sunt prea mici ca sa aiba suficient lapte pentru a-si hrani copilul.

Societatea moderna s-a indepartat atat de mult de natura, incat uneori uitam de unde provine, de fapt, adevarata hrana. Saptamana trecuta, cand imi hraneam bebelusul cu suc de portocale, sotul meu m-a intrebat de unde l-am luat (pentru ca terminasem ultima cutie cu o zi inainte). Cand i-am spus ca am stors sucul de la o portocala din frigider, a glumit spunand ca-si imagina ca sucul de portocale e stors din cutie.

Sucul de portocale adevarat e cel din portocalele intregi si proaspete. Cerealele de bebelusi trebuie sa provina din orez brun si din alte cereale integrale, cu toate substantele nutritive intacte si neprocesate prin rafinare."

Sigur va veti lamuri cat de buna e cartea chiar si numai cititndu-i cuprinsul: http://www.superbabyfood.com/chapters/Super-Baby-Food_Expanded-Contents.pdf

Si culmea e ca eu foloseam cereale la cutie. Pentru ca la inceput, cand i-am introdus prima data cereale, orezul, ii faceam un fel de terci din faina de orez. Apoi cand am vazut cat arunc, pentru ca el manca doar o firimitura de legume cu orez, am cumparat la cutie, macar sa nu mai lucrez si pe ala sa-l fierb pe aragaz pentru asa o cantitate mica. Doar acum am citit cat sunt de nocive. Si nu numai in aceasta carte, dar chiar am gasit multe articole care descriu cat sunt de nocive (si eu foloseam doar cereale simple, fara lapte praf, fara indulcitori si arome, doar cereale simple, organice, integrale).

Asta e unul din articolele gasite: http://simplybeingwell.com/2011/02/17/boxed-cereal-is-not-food/

Orlando Bloom se plimba cu copilasul in ergo! http://www.dailymail.co.uk/tvshowbiz/article-1356818/Orlando-Blooms-5-week-old-son-Flynn-travels-style-doting-dad.html

Zilele trecute am observat ca mi s-a refacut piatra de pe dinti, desi acum in ianuarie am facut detartrajul. Si am inceput sa caut posibile cauze. Cred ca e din cauza ca mananc aproape zilnic miere :D. Dar am citit atatea minunatii, cat pot fi de grave depunerile astea calcaroase, fac multe probleme, de la paradontoza, pierderea dintilor, infectii, infarct, cancer etc. Si cautand remedii am gasit linkul asta:
http://www.naturalnews.com/022938_mercury_disease_cancer.html

Sariti peste partea cu mercurul, dar atentie ca ultimul parafrag cu mercurul se termina undeva, chiar daca nu incepe altul, si acolo scrie despre bicarbonatul de sodiu si alte substante pentru dinti sanatosi.

Mi se pare complicata reteta asta http://www.rawmazing.com/recipes/pizza-night/ . Dar crusta aceea imi face cu ochiul :D. Cred ca voi face crusta si o voi manca cu rosii, busuioc si oregano :D.

Mituri despre alaptatul unui copilas: http://thestir.cafemom.com/toddler/116520/5_toddler_breastfeeding_myths_that

Da, stiu, postarea asta e o mare amestecatura, dar nu mai stau sa o editez, voiam doar sa am la un loc toate linkurile acestea. Mai am de facut un update cu ce mai face Alex in ultima vreme... :) Weekend placut!

Update pe sectiuni: Somnul si dintii

De doua saptamani avem maselutele de jos!!! Iupiii! De fapt doar doi coltisori la ambele maselute, deci va mai dura putin pana cand vor iesi de tot.

Inca nu sunt umflate cele de sus. Se poate sa-l doara rau oare cand ies de tot astea de jos? Intreb asta pentru ca de cateva zile Alex e foarte dificil. Desi, dupa ce i-au iesit coltisorii astia acu vreo doua saptamani, a fost dintr-o data mult, mult mai bine si mai calm si mai comunicativ.

Pana saptamana asta a fost foarte bine cu somnul. Mai avea din cand in cand cate o noapte in care de pe la ora 1:30 - 2:00 incepea sa planga si o tinea asa pana dimineata pe la 6. Dar mai avea si nopti minunate in care se trezea doar de doua ori, o data pe la 12:30 (cand eu eram inca treaza) si inca o data candva noaptea, nici nu-mi dadeam seama cand, pentru ca sugea si adormeam amandoi la loc fara sa ne trezim de tot. Tineam minte doar ca prin vis totul.

Si in afara de exceptiile astea bune si rele, chiar era frumos, pentru ca se trezea doar de vreo 4 ori toata noaptea, si la fel sugea putin si nici nu apucam sa ma uit la ceas, nici nu-mi deschideam ochii, mergeam inapoi amandoi in lumea viselor foarte repede. Deci chiar la capitolul somn de noapte eram bine de tot!

Asta pana acum, noaptea de 15/16, in care s-a trezit de doua ori de tot de tot. Nu plangea, dar nu mai avea somn... Si azi noapte, cand a plans toata noaptea prin somn, si daca am incercat de doua ori sa-l rostogolesc catre mine sa suga ca sa adoarma la loc (cum fac de obicei), a inceput sa urle rau rau, s-a dus in patru labe departe de mine, in mijlocul camerei, plangea si daca incercam sa pun mana pe el, ma lovea si urla si mai tare... Normal ca s-a trezit de tot de fiecare data si dupa ce s-a calmat a trebuit sa il adorm la loc. Si cand adormea incepea iar sa planga in somn, dar de frica sa nu-l trezesc iar speriat si sa urle, il mangaiam doar, nu-l mai rostogoleam catre mine sa il pun la san... Si asa am avut o noapte grea. Nu pot spune "alba" pentru ca mai adormeam 10 secunde intre plansetele lui...

In ultimele saptamani, la somnul de zi, chiar daca ma chinuiam putin sa-l adorm leganat, deja aveam o rutina formata si mi se parea simplu. Stiam ca dimineata pe la 9:30-10 incepe sa ii fie somn si incercam sa-l adorm. Uneori reuseam la 10-10:30, alteori dupa 11. Dar orarul era aproape fix deja. Si mai avea un somn dupa-masa pe la 16:30-17, sau poate chiar la 18.

Nu ma invidiati pentru doua somnuri pe zi pentru ca totalul orelor de somn din 24 de ore stiti ca la noi erau cam la jumatate decat cum ar fi trebuit pentru varsta lui.

Si deja aveam asa o rutina si cu mancarea solida, de la haosul de dinainte, cand ii ofeream de toate toata ziua ajunsesem sa imi dau seama cand ii place sa manance fructele, legumele, cerealele cu lapte de nuci, etc.

Totul era asa de bine! :D Dar orice minune tine doar cateva zile, nu?

De cateva zile ma chinui rau rau sa-l adorm. Deja somnul de dimineata il facea dupa ce ma chinuiam 2-3 ore sa-l adorm. Stiu ca ar fi trebuit sa nu ma chinui, sa nu-l adorm si gata, daca ii e somn ar dormi. Dar se pare ca la noi nu e asa, pentru ca nu mai putea de somn, isi inchidea ochii in timp ce ma ducea de manuta prin casa, maraia si plangea din orice.

Se vedea clar ca doua somnuri ii sunt prea multe, dar unul singur e prea putin.

Si recunosc ca imi pierd rabdarea cand are un anumit comportament, la asta nu stiu cum sa reactionez. De exemplu: se cere in brate disperat. Apoi incepe sa planga si se curbeaza si se zbate in bratele mele sa il las pe jos. Il las pe jos si incepe sa urle infiorator de tare, ca si cum l-as abandona, de ce l-am lasat jos. Acest ritual, repetat de 10 ori in 10 minute garantez ca face pe oricine sa isi piarda rabdarea, mai ales daca vine dupa ce tu nu mai poti de oboseala de cand incerci sa-l legeni sa-l adormi...

Si nu, nu am cum sa-l las cu altcineva pe Alex si sa ma mai odihnesc putin, pentru ca atunci cand ii e somn (deci de pe la ora 9:30-10 dimineata) si pana cand il adorm, numai cu mine vrea sa stea, plange rau rau dupa mine. Pentru ca doar eu il pot adormi, asa ca numai eu ma chinui orele alea sa-l adorm cumva...

Acelasi comportament se extrapoleaza la orice cand e rupt de oboseala. Vrea sa ii pornesc o locomotiva ce se misca si face zgomot. O pornesc, plange din cauza zgomotului puternic. O opresc, plange de ce i-am oprit-o. Concluzia? In loc s-o arunc pe geam (ca asta mi-a venit), am ascuns-o. Apoi a plans ca nu si-a gasit-o...

Am crezut ca atunci cand trec de la doua somnuri la un singur somn se intampla unul din urmatoarele lucruri cu minutele de somn de la motaiala abandonata:
- se adauga somnului de dimineata, deci copilul se trezeste mai tarziu
- se adauga somnului de zi ramas, deci copilul doarme mai mult la unicul somn
- se adauga somnului de noapte, deci copilul merge la culcare seara mai devreme.

Ok, azi e a treia zi cu un singur somn pe zi si inca nu s-a intamplat nici unul din lucrurile de mai sus. Somnul abandonat e scos din program si gata! Minutele alea nu s-au dus nicaieri! La cat de putine ore dormea el oricum pe zi... Sunt putin ingrijorata pentru beneficiile unui somn bun asupra organismului unui copilas, de care el n-o sa aiba parte. Si mai sunt ingrijorata de extenuarea ce ma loveste de cateva zile... Pentru ca aveam nevoie, mare nevoie, de cele doua pauze pe care le aveam zilnic. Nu credeam ca in cresterea copiilor lucrurile devin din ce in ce mai grele. Cand va fi mai usor? Ce ma voi face cand nu va mai avea nici un somn ziua? Eu cand eram copil stiu sigur ca de pe la 2-3 ani nu am mai dormit deloc ziua. Dar nu eram asa plina de energie ca Alex, nu ii extenuam pe ai mei :D. Cred...

Alaltaieri imi venea sa iau un calmant de durere pentru ca ma dureau ingrozitor tendoanele si ligamentele de la maini si de la picioare, de la atata scuturat in brate si plimbat sa adoarma. Deci chiar mi s-a parut ca asa obosita nu am fost toata viata mea.

Ieri a fost ziua mea :D (si Alex a implinit un an si 4 luni, deci 16 luni!). Dar nu am putut raspunde la telefoane pentru ca de pe la 10 dimineata pana la 13 eu il leganam pe Alex prin casa, mai aveam scandaluri cum am zis mai sus, ca se cere jos si in brate, si iar jos si iar in brate... La plimbare dupa masa iar la fel, jos-brate tot timpul. Nu a vrut sa stea nici in ergo, nici in carucior. Asa ca imi cer scuze inca o data oamenilor dragi care m-au sunat, dar nu am reusit nicicum sa-mi fac nici 5 minute libere, pentru mine. Nu mai vorbesc sa reusesc 5 minute * 20 de oameni sau cate apeluri pierdute am avut. Imi pare rau! Poate dupa ce se va insura voi avea timp sa vorbesc la telefon cu lumea :D. Am crezut ca voi face poze frumoase, dar nu am reusit.

La un moment dat a venit mami afara sa stea putin cu Alex ca sa o sun pe mama lui Relu, sa nu se supere ca nu i-am raspuns, ca aveam vreo 7 apeluri pierdute de la ea. Dar nu am avut cum sa sun pe restul lumii, imi pare rau!

Mai am multe regrete legate de somnul lui Alex de zi, faptul ca nu mai are doua. In primul rand azi toata ziua m-am gandit ca iar au trecut 3 ore de incercari de adormire in care nu i-am oferit nimic de mancare. Pentru ca atunci cand ii e somn plange ingrozitor daca ma vede cu mancare pe langa el. Deci ni se deregleaza programul de mancare solida, cand in sfarsit il nimerisem pe Alex ce si cand ii place sa manance. Apoi mai e faptul ca el in ultima vreme cere san foarte rar in timpul zilei. Asa ca recuperam cu lapticul cand il adormeam, la cele doua somnuri de zi si la cel de seara. Avea zile multe in care nu cerea in afara astora. Asa ca isi va pierde portia mare de lapte de la somnul de dupa-masa. Si se pare ca nu si-o inlocuieste cu solide, ceea ce ma ingrijoreaza...

Si apropo de asta, tot saptamana asta, de cand are probleme cu somnul si cu maraielile zilnice, nu mai vrea sa manance solide, tocmai pe cand ma bucuram ca mananca asa de bine! ("Bine" inseamna vreo 80 de ml de mancare solida pe zi. Nu la fiecare masa, totalul intr-o zi.) Acum iar a revenit la faza in care ciuguleste foarte foarte putin si ma ingrijoreaza tare. Ma bazam mult pe nutrientii pe care aveam de gand sa si-i ia din mancare si faptul ca nu mananca ma face sa intru in panica si sper sa nu ajung sa-i dau tot felul de siropele de vitamine si minerale. Sper sa fie o faza trecatoare si sa inceapa iar sa manance. Probabil e legat de maraielile din ultima vreme, poate totusi maselutele alea dor si dupa ce ies coltisorii. Cum am zis, sper sa fie ceva trecator, ca eu deja sunt ingrijorata.

Si nu in ultimul rand, zilele astea cu un singur somn pe zi ma ingrijoreaza pentru ca nu voi mai apuca sa fac ce imi place zilnic. De parca pana acum faceam tot ce voiam :)). Acum voi putea si mai putine: si mai putin citit din carti, si mai putin citit pe net, si mai putin scris pe blog, si mai putina socializare pe internet cu prietenele mele, si mai putina odihna cu fundul intr-un fotoliu. Sper sa ma adaptez usor. Deocamdata ultimele 3 zile mi s-au parut infiorator de grele, fizic ma durea tot corpul de oboseala si trebuia sa continui sa incerc sa-l adorm pentru ca el era rupt rupt de somn...

Mamei mele nu-i place sa ma plang pe blog. Nu consider ca am facut-o. Sper ca nu l-am hulit cumva pe Alex in postarea asta. Dar pe langa ca simteam nevoia sa scriu undeva asta, stiam si ca vreau sa documentez momentul in care Alex trece la un singur somn pe zi. Si parca daca imi exprim ingrijorarile, ma descatusez de ele, le dau drumul, si ma simt mult mai bine. Si asta e pentru binele lui Alex, pana la urma, nu?

Edit: noroc ca tastez repede, s-a trezit dupa numai o ora. Deci o ora de somn de zi, singurul somn, si maxim 7 ore de somn de noapte...

Update pe sectiuni: Ce am mai facut noi

Sambata trecuta (adica acu' o saptamana si 3 zile) am fost la Cluj.

Am sperat sa-mi fac eu analizele de tiroida si sa i le fac si lui Alex cele uzuale. Am vrut sa-i fac analizele inainte de a-i introduce lactatele, pentru ca stim cu totii ca lactatele provoaca anemie. Ce nu stiam si am aflat recent este ca, in plus, lactatele scot si calciul din organism, adica e nevoie de mai mult calciu la digestia lor decat aduc ele. Asa ca vreau neaparat niste analize inainte sa-i introduc lactatele. Mai am eu un cui, ca eu lactate (de vaca si de capra) vreau sa-i dau doar crude, nepasteurizate. Si acesta e un motiv pentru care tot aman, ca daca exista ceva risc, atunci Alex sa fie mai marisor. Daca as cunoaste niste capre de incredere nu as fi stresata pentru ca acestea am inteles ca nu fac TBC.

Dar la Cluj Synevo s-a hotarat sa nu mai fie deschis sambata, asa ca am cautat ca nebunii loc de parcare pe degeaba... Plus emotiile din noaptea anterioara, ca mie imi venea sa lesin de cate ori imi imaginam cum ii ia cineva sange lui Alex.

Apoi, la bunici acasa, Alex a facut show. Am crezut ca va fi mai timid, ca poate ii uita de la o vizita la alta, daca ii vede doar o data la o luna sau doua. Dar dupa ce trec vreo 5 minute de acomodare cu casa si cu catelul, se poarta ca acasa. A fugit prin apartament, a cautat prin dulapuri, sertare si noptiere, a gasit un telefon si a inceput sa "vorbeasca" la el, de i-a dat gata pe bunici.

Apoi am vrut sa-i impresionam si mai mult asa ca am dat drumul la televizor pe un post de muzica populara. Alex a inceput sa danseze! Si deja avea in program trei stiluri de dans. Pe langa dansul ala stil jumatate de genoflexiune (tzup-tzup), a mai adaugat si dansul in care se leagana de pe un picior pe altul! Si inca unul invatat de la bunicul, in care isi tot ridica un picior in aer :)).

Apropo de dans, de cand am fost la Cluj si pana acum, si-a mai adaugat in repertoriu inca un stil, in mod regulat, probabil la refren, danseaza ca si cum ar fugi pe loc, dar invartindu-se.

Pe bunica si pe matusa Carmen le-a mai impresionat cu ceva: le-a imbratisat din proprie initiativa. Ele stateau pe jos si povesteau cu el, si dintr-o data Alex mergea la ele cu bratele deschise si le strangea in brate tare tare, cu sunetul de entuziasm aferent.

Pe bunica a si pupat-o, si cu ocazia asta a cucerit-o definitiv. Prima data nici nu si-a dat seama bunica ce o asteapta. Alex era la mine in brate si ii dadeam sa manance. Bunica s-a apropiat si l-a intrebat daca ii da si ei din mancarea lui. El cum era obisnuit ca noi cand ne apropiem de el ii cerem pupici (profitorii de noi :D), s-a si intins sa o pupe pe buni. Nici nu a stiut buni cum sa reactioneze, si-a intors rapid obrazul sa nu apuce s-o pupe pe gura :)) dar mi s-a parut ca vad si niste lacrimi in ochi :).

Nodul sani

Da, si acu' doua saptamani, si acum in weekend eu m-am confruntat cu niste canale infundate, la acelasi san, in exact aceeasi zona, cu intarire de bolovan, durere la orice atingere fina si inrosire a zonei. Tot timpul mi-e frica de o mastita cand simt asa ceva, mai ales ca mi se intampla spre seara. Si mi-e teama nu cumva sa fie o noapte in care Alex chiar doarme bine si nu suge sa ma mai goleasca la sanul afectat. Si eu sa dorm si sa nu fac nimic. Pentru ca daca mi s-ar intampla ziua, ar fi mai simplu sa iau masuri. Dar de amandoua datile s-a terminat cu bine.

Nu-mi dau seama daca astea se intampla pentru ca el are zile in care suge mult si apoi zile in care mananca mai bine solide? Sau totusi as banui ca e de vina apa de la bazin unde merg sa inot?

Si la fix am citit articolul asta de pe kellymom: http://www.kellymom.com/bf/concerns/mom/recurrent-mastitis.html. Ma mir ca nu fac mai des mastite pentru ca ma regasesc acolo intr-o multime de situatii care duc la asa ceva. De la faptul ca mai nou Alex nu se ataseaza bine la san, pana la dormitul pe burta, inotul, oboseala, schimbarile hormonale, mancatul neregulat, faptul ca beau apa mai putina decat simt nevoia (de uituca ce sunt) etc.

Satu Mare si Ungaria

Relu a gasit pe internet ca totusi Synevo din Satu Mare e deschis si sambata, asa ca sambata aceasta care a trecut am fost acolo sa imi fac eu analizele de tiroida si sa ii fac lui Alex analizele uzuale (hemoleucograma completa, calciu, magneziu, sideremie). Totul a fost ok acolo, i-au luat din degetel, ne-a adus sa-i distragem atentia un crocodil frumos de la Ikea, ii explica tot timpul doamna asistenta ce ii face, vorbea foarte bland cu el: "acum stergem manuta, si degetelul, acum vine robotelul albastru, uite robotelul ca nu are ac, nici pe partea astalalta nu are ac, si uite robotelul (apoi l-a intepat si el nici n-a tresarit); uite liniutele rosii cum se misca, uite masam degetelul". Intr-adevar nu prea a avut rabdare Alex sa stea asa cu degetul intins, tot voia sa si-l traga, dar nu a schitat nici un gest ca l-ar durea. Daca faceam un cucu-bau incepea sa rada. Apoi la sfarsit i-a dat doamna asistenta un creion frumos cu un cap de fetita cu palarie in varf. L-a deranjat pe Alex cat am tinut apasat sa i se opreasca sangele, si apoi il enerva plasturele dar a uitat repede. Nu am stiut ca se poate scoate din deget atata sange, cat pentru doua eprubete.

Voi face o alta postare referitoare la analize.

Apoi daca tot am ajuns pana in Satu Mare, am zis sa mergem si la un Tesco in Ungaria. Am crezut ca vom strica bani putini... Dar nu ne-am putut abtine de la o multime de minunatii, jucarii si jocuri mult mai frumoase ca la noi, haine superbe, chiar si o cutie pentru nisip i-am luat pentru ca era mai putin de jumatate pretul fata de cum erau la noi in vara. Multe multe cumparaturi am facut, nici nu mai tin minte. Si eu mi-am mai luat un costum de baie ca deja am stricat unul la bazin :D.

Dupa ce vineri a nins si a fost o fleasca oribila, sambata batea un vant de te lua pe sus si te "palmuia" peste fata si daca aveai de mers 5 metri pana la masina. N-am mai vazut asa ceva niciodata. Si in Ungaria a fost si mai puternic vantul ca la noi, probabil pentru ca e zona de campie.

Masa de duminica

Dupa cum am zis in postarea precedenta, alaltaieri am avut un pranz in familie foarte frumos. Bunica mea implineste saptamana aceasta 90 de ani in aceeasi zi in care eu fac 30 de ani. Asa ca acum, duminica, eu cu mami am planificat o masa cu cei 3 copii ai ei (mami impreuna cu fratele si sora ei), cu nepotii si stranepotii. Cel mai mare nepot are anul asta 49 de ani, eu sunt cea mai mica nepoata, de 30 de ani. Cel mai mare stranepot are 23 de ani, si cel mai mic deocamdata e Alex de 1 an si un pic. Din luna mai va fi altcineva pe postul asta :).

Am fost 26 de persoane. Poate daca bunica ar fi avut mai mult decat 3 copii am fi fost si mai multi :). A lipsit verisoara mea Anca cu sotul ei, pentru ca este in Irlanda si fiind insarcinata nu a riscat sa faca acest drum. Dar oricum mami se distra de tati ca daca el ar face asa o reuniune in familia lui ar mai fi pe langa noi doar 3 persoane :D.

A fost tare tare fain sa ne intalnim toti laolalta si sa putem povesti. Pentru ca la nunti, botezuri, de obicei nu apuci sa stai sa discuti cu toti. I-am revazut pe verisorii mei care au peste 40 de ani si care m-au ingrijit cand am fost mica, s-au jucat cu mine si m-au invatat multe, de la gimnastica pana la faptul ca puteam citi cursiv la 4 ani! Ei erau in liceu si nefiind din Baia Mare stateau la noi. L-am revazut pe primul meu nepot de verisor, pe care tot incercam sa-l lamuresc sa imi spuna "matusa" cand eram mici, chiar daca sunt numai 7 ani diferenta intre noi. Si pe sora lui pe care o bateam :D. Alex era suparat ca nu putea fugi dupa un alt Alexandru, verisor de-al doilea cu el, care are 4 ani. A fost frumos!

Valentine's

Am vazut ca in ultima vreme e la moda sa fii impotriva zilei indragostitilor. Nu prea inteleg de ce. Nici noi nu ne luam cadouri, nu facem ceva special, dar nu suntem contra. Adica tot aud replica aia cu "noi ne iubim tot timpul, nu avem nevoie de o zi anume". Pai asa nu avem nevoie nici de 8 martie sau 1 iunie ca ne iubim mamele si copiii tot timpul. Nu e asa. Adica oricat ne-am iubi, nu putem tot anul s-o tinem numai in dulcegarii si romantisme, dar o zi pe an e chiar ok sa faci ceva mai special decat de obicei. Sau daca in timpul unui an ii spui sotului/sotiei de x ori ca il iubesti, si acel x nu ar cadea din greseala tocmai in 14 februarie, atunci ce e asa de rau sa ii spui de x+1 ori ca il iubesti? Si sa-l saruti o data mai cu foc decat in mod normal? Chiar daca tot cu foc l-ai pupa si in 15 martie, 12 septembrie si alte date fara semnificatie? E clar ca nu o faci zilnic toata ziua, asa ca o zi mai speciala in care sa fii sigur ca faci ceva deosebit pentru persoana iubita eu zic ca e ok. Altfel poate ar fi trecut ziua asta fara sa-i spui ca il iubesti sau fara sa stai sa meditezi si sa constientizezi treaba asta si cat esti de norocoasa/norocos ca il/o ai aproape. De ce suntem chiar asa impotriva unei zile care sa serbeze dragostea?

Poate pentru aglomeratia din magazine si de pe strada? Eu am fost ieri in oras si era o mare inghesuiala pe toate strazile, dar erau asa frumosi tineri liceeni, cu flori, cu tot felul de dulcegarii. Poate sunt multi timizi care doar in data aceasta isi fac curaj sa o abordeze pe persoana care o admira in secret. Cum as putea sa urasc ziua asta?

Noi de Valentine's ne-am pupat si ne-am spus un happy valentine's la miezul noptii imediat ce l-am adormit pe valentinul nostru mic. Apoi ziua de ieri poate chiar ar fi trecut doar cu atat, dar m-am decis sa ne plimbam eu cu Alex pana la Relu la servici. Pe drum i-am cumparat prajitura preferata si m-am bucurat ca am reusit sa ajung cu Alex pana acolo, nu eram tare sigura ca vom putea. Relu a fost foarte fericit de vizita si s-a mandrit acolo cu feciorul care zambea la toata lumea si care imi tot dadea mie tot ce gasea pe birou la taica-sau. S-a stampilat in palma, s-a jucat frumos si apoi am venit inapoi catre casa.

Bunicul

Azi dimineata am fost singura acasa cu Alex si m-a cam executat :D. Bunica (adica mami mea) a mers la spital cu bunicul pentru o interventie de socuri electrice la inima pentru a rezolva niste probleme ce i-au ramas dupa acea pneumonie complicata. Tocmai am aflat ca s-a trezit din anestezia totala si ca totul e bine. Doamne ajuta.


O sa revin cu alte update-uri, tot incerc sa mi le grupez si sa mi le organizez in minte. Sigur o sa uit ceva :D.

Update pe sectiuni: Diversificare

Am de scris o gramada de postari. Am ramas rau in urma... Tot incep sa scriu si nu reusesc sa termin, am multe ciorne incepute astfel care nu mai sunt de actualitate...

Weekendul trecut am fost la Cluj, acum sambata am fost la Satu Mare si in Ungaria. Ieri am avut o masa in familia extinsa pana la verisori primari, pentru ca saptamana asta, in ziua in care eu implinesc 30 de ani, bunica mea implineste 90 de ani. Asa ca am indreptat focusul de la mine inspre ea :D. Si i-am adunat laolalta copiii, nepotii si stranepotii :) la o masa in familie.

Asa ca voi incerca sa scriu pe sectiuni, altfel tot aman din lipsa de timp. Azi abordez diversificarea.

Noutati:

- seminte de chia din care se face o budinca delicioasa. M-am inspirat de aici: http://totmai.ro/baby-raw/budinca-de-chia (un blog minunat cu multe retete sanatoase pentru bebelusi!). Chia e un aliment incredibil,bogat in omega 3. Inul e mic copil :D. Pe langa omega 3 are multe minerale, cele mai importante fiind fosforul, manganul, calciul si potasiul.

- seminte de floarea soarelui (bio, crude) din care ii fac laptic, si ii amestec cu stafide sau caise uscate (inmuiate si ele in apa cu o seara inainte) si cereale. Semintele de floarea soarelui sunt foarte bogate in vitamina E, vitamina B1, mangan, magneziu, cupru, seleniu, fosfor, vitamina B5, folati, calciu, fier si zinc. Eeee? Bomba de sanatate :D.

- afine intr-un fresh la mall in Cluj. Mie mi-a fost pofta de afinele congelate prezente in vitrina unui chiosc de facut suc proaspat si mi-am comandat un fresh din portocale cu afine. Intre timp vanzatorii incercau sa-l momeasca pe Alex cu un cornet gol de inghetata. El nu intelegea ce vor :)). Dar cand mi-au dat sucul nu m-a mai lasat in pace, cam o ora tot se intindea la pahar sa mai pupe putin suculet. I-a placut foarte mult si si-a facut niste mustati delicioase din afine :D. Afinele sunt foarte bogate in antioxidanti (in general fructele "de padure" sunt cele mai sanatoase fructe, bombe de antioxidanti), pline de vitamina C si mangan.

- lapte de susan. Azi i-am facut si e delicios. A mai mancat susan in rondelele de orez, porumb si mei de la real bio. Dar acolo cred ca e o cantitate infima. Si in forma de lapte mi se pare mai usor de digerat de catre un copilas decat in forma de tahini. Semintele de susan sunt foarte renumite ca surse excelente de fier si calciu foarte usor absorbabil de catre organism. Desi ele contin multe alte minerale in cantitati mai mari decat acestea doua: cupru, mangan, magneziu, fosfor (bun pentru oase si dinti), zinc, vitamina B1.

- magiun de prune homemade din prune bio si nici un alt ingredient. Stiu ca a mai mancat prune, dar cum prunele uscate sunt trecute separat pe tabelele de diversificare, am pus si eu separat magiunul. Il lungim cu putina apa si il mananca cu cereale.

- fulgi de nuca de cocos bio. I-am mixat cu avocado si carob. Mie mi se par deliciosi. Dar nu am reusit sa ii mixez sa nu ii simta si nu-i plac bucatele daca in asa o crema fina da de boroboaze de nuca de cocos. Va trebui sa ma gandesc sa le fac altfel. Nuca de cocos e foarte bogata in potasiu, calciu, magneziu, fier, mangan, cupru, zinc, fosfor. Nuca ce o am eu cred ca e deshidratata simplu, fara sa se scoata untul din ea, pentru ca e bucati mari, nu fulgi de fapt...

- praf crud de suc de iarba de grau bio (raw organic wheatgrass juice powder) - e plin de clorofila, aminoacizi, minerale, vitamine si enzime. Hai ca dau un link din wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Wheatgrass#Health_claims si unul de la Ligia Pop http://ligiapop.com/2010/04/22/ce-stim-despre-sucul-verde-de-grau/

- miere bio. Da, inca nu aveam de gand sa-i introduc indulcitori :D. Dar alaltaieri mi s-a facut pofta de dulce si mi-am facut o budinca din avocado cu carob (roscove) si miere. Si pofticiosul mic a venit la mine si a deschis gurita, cum sa nu-i dau? Mai ales ca stiam ca nu are nimic nociv. Despre miere chiar nu stiu ce link sa dau pentru ca pe langa incredibilele vitamine si minerale ce le contine eu o consider un aliment minune care vindeca multe probleme. Chiar as vrea sa stiu daca le putem da la piticuti polen. O sa caut...

- si azi Alex va manca pentru prima data broccoli. O perioada i-am amanat din cauza ca el e foarte sensibil cu burtica si il doare de la multe alimente. Iar apoi, din decembrie nu am mai gasit deloc in Baia Mare la nici un hypermarket. In weekend am gasit si i-am tot cumparat. Sa speram ca nu va avea gaze dureroase.

O sa revin candva si cu restul update-urilor...

10 februarie

Am scris macar la titlu data pe care vreau s-o sarbatoresc, in cazul in care nu mai apucam sa incep postarea chiar in data de 10 februarie. Alex m-a cam sabotat cu adormitul lui asa tarziu :D.

Ciclul meu menstrual in anul 2008 era de vreo 100 de zile (more or less). Anovulatoriu dupa parerea medicilor. Eu spun ca exista ovulatie, dar aparea doar o data la 3 luni si perioada de dupa, faza luteala cand ar fi trebuit sa se implanteze ovulul, dura prea putin din cauza progesteronului scazut.

In decembrie 2008 am avut cea mai mare depresie din viata mea, cu multe multe probleme si necazuri pe toate planurile. Faptul ca stiam ca am probleme de fertilitate de atata vreme deja, imi amplifica oricum depresiile. Tot in decembrie am fost la Cluj la endocrinolog, care vazandu-mi analizele a tras concluzia clara ca imi pierd vremea ca nu vreau sa incep tratamentele hormonale cu medicamente de diabet pentru sindromul meu ovarian polichistic si cu medicamente de tiroida pentru anticorpii mei tiroidieni si cu medicamente de stimulari ovariene. Mi-a spus ca o ovulatie e absolut imposibila cu acele analize de sange.

La inceputul lunii ianuarie am avut ciclu menstrual.

In 9 februarie eram la piscina la care umblu si acum. Mergeam zilnic la sala acolo, stateam aproximativ doua ore la sala, apoi o ora sau mai mult la piscina, si apoi vreo 20 de minute in sauna. Stiu, ajungeam acasa pe la 10 seara.

Inainte sa intru la sauna am mers pana la toaleta. La baie am vazut ca am spotting, adica o pata mica rosie de sange. Am fost super incantata, pentru ca eram sigura ca asta inseamna ca imi vine ciclul, si ar fi insemnat un ciclu menstrual de vreo 33 de zile, ceea ce era o minune fata de ciclurile mele anterioare. Asa ca ma asteptam ca in ziua urmatoare sa imi vina.

In 10 februarie am uitat complet de faza de la piscina si totul a decurs normal pana seara. Seara Relu a mers la culcare si eu am ramas sa ma uit la televizor. Ma uitam la o telenovela turceasca(?!), O mie si una de nopti. Devine si mai ciudat imediat :D, pentru ca m-a afectat mult ceva din film, incat am inceput sa plang. Dintr-o data m-am vazut cumva din afara, si am zis un wtf??? Asta nu sunt eu, ce se intampla? Si apoi intr-o sutime de secunda mi-am amintit de spotting, apoi mi-am amintit de cum citisem de atatea luni deja ca exista un spotting la nidare, la fixarea embrionului in culcusul uterului. Am inceput sa fiu foarte emotionata dar incercam sa ma opresc, sa nu cumva sa ma entuziasmez degeaba.

Am mers la baie si am facut un test de sarcina. Aveam in casa unul, facusem atatea altele in anul ce trecuse... Stiam cum arata un test negativ si stiam ca daca apare cat de cat o liniuta, chiar si slaba de tot, e un semn de sarcina.

Nici nu stiu cum au trecut acele minute, cum incercam sa ma stapanesc. Cum incercam sa nu imi fac iluzii. Si apoi am vazut ca parca parca se vede si a doua liniuta! Nu eram foarte sigura ca o vad bine, as fi vrut sa mai fac un test mai tarziu.

Am mers sa-l trezesc pe Relu, dar nici nu stiam ce cuvinte sa-mi aleg. I-am spus cat de repede am putut tot si el a sarit din pat. A luat masina si a mers la farmacie sa mai cumpere doua teste: unul pentru atunci seara si unul pentru a doua zi dimineata, sa fim si mai siguri.

La al doilea a iesit parca si mai tare liniuta. Nu am putut dormi toata noaptea. Oscilam intre fericire suprema si ingrijorare si planuri ce am de facut in ziua urmatoare. Trebuia sa-mi contactez medicii sa ii intreb ce am de facut, daca trebuie sa iau un tratament de sustinere a sarcinii din cauza progesteronului meu scazut.

Ginecologul mi-a raspuns ca nu imi poate da progesteron decat daca stie sigur ca sunt insarcinata. Asa ca mi-a spus sa imi fac analiza de betaHCG. Eu mi-am facut si progesteronul. Dar rezultatele veneau doar peste doua saptamani si jumatate. Asa ca dupa lupte multe cu mine insami am luat decizia sa Il las pe Dumnezeu, care mi-a dat aceasta minune, sa hotarasca cat timp mi-o lasa in grija mea. El a facut asa o minune atunci cand doctorii credeau ca e imposibil, cum as fi putut eu acum sa nu am incredere in El?

Cand am scos rezultatele de la analize dupa aproape 3 saptamani, erau perfecte. Progesteronul era exact cat trebuia sa fie pentru saptamana aceea de sarcina, si betaHCG-ul indica exact varsta sarcinii de atunci.

Endocrinoloaga mi-a spus ca e absolut imposibil sa fiu insarcinata si de atunci nu mi-a mai raspuns la telefoane sau mailuri. Normal ca am schimbat-o...

Eram asa nervoasa pe mine ca am aflat de sarcina asta asa devreme. Cumva mi se parea ca alte femei afla cand incep greturile. Si stiam din perioada cand cercetasem atat despre lipsa de progesteron, ca exista multe avorturi spontane in lume de care femeile nici nu stiu, asa numitele avorturi menstruale. Adica oul se instaleaza in uter doar pentru cateva zile si apoi cand ar fi momentul menstruatiei, aceasta apare, eliminand oul. Si femeia nici nu stie ca a fost insarcinata. Din cauza asta imi era asa de ciuda ca am aflat de sarcina asa de repede, la o zi de la implantare, incat riscurile sa aiba un final nefericit erau foarte mari...

As fi vrut sa le spun parintilor doar mult mai tarziu, cand as fi inceput sa am greturi si alte semne, ca sa fim siguri si sa nu le dam sperante. Dar pentru ca voiam sa intreb despre situatia mea si un medic ginecolog, cumnat al unei prietene bune de-a mele, trebuia sa-i spun si prietenei. Si mi s-a parut ca as vrea ca mami sa stie prima dupa Relu. Asa ca in dimineata de 11 februarie am sunat-o sa-i spun. Nu stiu ce a simtit atunci, ea stia de problemele noastre. Nu stiu daca emotiile si ingrijorarea erau mai mici decat dorinta de a ma incuraja pe mine.

Eram in continuare foarte ingrijorata si imi venea sa plang de fiecare data cand ma gandeam ce ma voi face daca voi pierde sarcina. Pana cand Relu m-a linistit. Mi-a spus ca el e foarte fericit ca am reusit sa raman insarcinata, chiar daca toti doctorii spuneau ca nu pot. Pentru el asta este o izbanda. Si daca am reusit o data, vom reusi de cate ori va trebui, pana cand vom avea sufletelul nostru langa noi. Asa ca de atunci m-am linistit si am inceput sa ma gandesc zilnic doar ca la inca o zi binecuvantata de Dumnezeu in care eu sunt impreuna cu sufletelul mic din burtica. Eram aproape sigura ca nu va fi bine, dar sufletul meu se agata de speranta aceea mica, ce imi spunea ca Dumnezeu face minuni, Dumnezeu poate orice. In fiecare zi Ii multumeam Domnului ca m-a mai lasat o zi sa fiu insarcinata, sa traiesc asa o minune. In fiecare zi de sarcina din 10 februarie pana in 15 octombrie, ca in 16 dimineata la 4 deja ma gandeam la altceva :D.

Asa ca pentru mine 10 februarie e o zi foarte importanta. Acu doi ani pe vremea asta, noaptea tarziu, traiam minunea vietii mele, traiam clipe de vis, eram cea mai fericita din toata viata mea de pana atunci! Nici nu stiam eu atunci ce fericire ma asteapta!

Iti multumesc, Doamne!