Dormitul impreuna cu copilul in pat sau in camera ii poate salva viata

De Dr. Darcia Narvaez, articol tradus de aici: http://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201309/bedsharing-or-co-sleeping-can-save-babies-lives

Sa fii langa bebelusul tau noaptea e vital.

In majoritatea situatiilor cand se discuta despre cosleeping (dormitul in aceeasi camera cu copilul) si despre bedsharing (dormitul in acelasi pat cu copilul), punctul central este pericolul (asfixierea). [Nota mea: nu in Romania, la noi punctul central este teama de a oferi iubire, teama de "rasfat", dorinta de "dresaj", teama de a nu fi in rand cu lumea, ideea gresita ca ar trebui sa doarma toata noaptea si ca langa mama nu o va face, si frici bizare ca bebelusul sa nu atinga haine de pat atinse de parinti, ideea stupida de sterilizare.] Dar exista numeroase beneficii raportate. Programul de cercetare al Dr. James McKenna a demonstrat multiple beneficii (vezi pagina lui de internet aici).

Unul dintre beneficiile de a fi langa bebelus este faptul ca il poti trezi pe bebelus daca acesta nu mai respira. Intr-o lucrare din 2007, McKenna si Volpe au prezentat o cercetare calitativa. Lucrarea a inclus numeroase descrieri ale familiilor care dormeau in acelasi pat sau in aceeasi camera cu copilul.

Cateva familii au scris cum modul in care au culcat copilul aproape i-a salvat acestuia viata pentru ca au putut observa ca bebelusul nu mai respira. Dam cateva citate chiar de la parinti (de la pag. 377-380). Observati cum parintii si-au urmat intuitia.

(1) Copilul nostru care are acum 5 ani se oprea din respirat fara nici un motiv vizibil pe parcursul primului lui an de viata. Cand il ridicam, lua o gura de aer. Acum are un astm foarte grav. Noi credem, si doctorul a fost de aceeasi parere, ca el in primul an a trecut printr-un fel de pre-astm. Sunt sigura ca fara o monitorizare atat de atenta si fara miscarea constanta a noastra in pat, consecintele ar fi fost serioase.

(2) Dormim in aceeasi camera cu copilul nostru de 2 ani. Cand avea 5 luni m-am trezit noaptea si am observat ca fiul meu era albastru. Nu era NIMIC in jurul lui, era deasupra paturicii, intr-o bluza, si nu respira. L-am ridicat si i-am dat cateva ghionturi pe spate si a inceput sa planga. L-am dus la spital si doctorul a concluzionat ca a avut un dop de mucus. Daca ar fi fost in patul lui nu as fi stiut si l-as fi pierdut. Din acea zi am inceput sa credem in mod FERM in co-sleeping. Daca fiul meu ar fi murit in acea noapte as fi fost impacata sa stiu ca ultimul miros simtit a fost al parintilor, ca ultima lui masa a fost laptele meu si ca n-a fost singur. Ca a fost inconjurat de dragoste. Ma rog la Dumnezeu sa ni-l lase si sunt atat de recunoscatoare ca am fost un parinte lenes si l-am lasat pur si simplu in patul meu.

(3) Fiica mea a avut faze clare de oprire a respiratiei si se ineca in somn si la trezire de multe ori. Era foarte inspaimantator si s-a intamplat chiar si cand dormea vertical intr-un scaun de masina. Aceasta inecare nu avea loc niciodata cand era treaza. Era mult mai grava cand era intinsa pe spate, asa ca adeseori am dormit semi-inclinata pe o perna, cu ea pe burtica pe pieptul meu. Aceasta pozitie ii mentinea libere caile respiratorii. Pe burta la un unghi de 45 de grade era cea mai buna pozitie pentru ea, mai ales in perioadele de eruptii dentare, pentru ca la fiecare dinte iesit avea mult mucus impreuna cu o stare febrila.

(4) Cred ca fiica mea mai mica nu ar fi in viata azi daca ar fi dormit departe de noi. A fost un copil dat in plasament de la nastere. A fost diagnosticata cu restrictie de crestere intra-uterina, dar a crescut bine timp de 8 saptamani. Apoi a inceput sa tuseasca ocazional. Tusea era inspaimantatoare, dar aparea doar de 2-3 ori pe zi. Nu avea febra sau alte simptome, si parea bine, se comporta normal intre accesele de tuse. Am dormit cu ea pe piept ultimele doua nopti inainte sa fie internata cu tuse convulsiva (pertussis) (boala care a fost diagnosticata dupa doua zile de teste efectuate la insistentele mele de catre medicul ce avea incredere in judecata mea). Sunt sigura ca daca ar fi dormit in alta parte s-ar fi inecat in liniste si ar fi murit intr-una din acele nopti de dinainte de diagnostic. (Atatia parinti ai bebelusilor care au murit de SIDS spun "a avut doar o mica tuse").



[Nota mea: Dumnezeule, tocmai mi-am amintit cum inainte de diagnosticul lui David de pneumonie el putea dormi doar semi-inclinat pe pieptul meu. Radiografia a aratat ca avea plamanii plini de lapte, la spital ajunsesem in insuficienta respiratorie. Pai el daca nu si-ar fi cerut asa hotarat nevoia de a fi tinut la verticala s-ar fi inecat cu laptele din plamani cum se ineaca multi copii in somn, la orizontala, dupa ce in ziua anterioara au inghitit apa (secondary drowning). Gandul ca el ar fi putut sa nu rada acum in hohote mi se pare imposibil de acceptat. Si da, in prima luna de viata de cate ori il puneam la orizontala ii venea lapte in gat si in nas, curgea lapte din nari, se ineca si il ridicam repede. Daca l-as fi culcat in alta camera, David acum nu ar mai fi...]


(5) Cand copilul nostru mai mare avea aproximativ 6 saptamani, m-am trezit si l-am surprins inecandu-se langa mine. Era pe spate, regurgitase si nu isi putea elibera gura de lapte. Nu a scos niciun sunet - nu stiu ce m-a trezit. L-am intors pe o parte, laptele a iesit afara si apoi a fost bine. Sincer nu stiu daca ar fi putut sa isi elibereze caile respiratorii singur sau nu. STIU insa ca daca ar fi fost in alta camera nu m-as fi trezit sa il ajut.

(6) Nu am dormit impreuna cu primul meu copil intentionat pana cand a avut vreo 9 luni. Privind inapoi cred ca aceasta perioada de noua luni a fost singura data cand am crezut ca dormitul cu copilul poate fi periculos.  (Copilul meu a avut un fren lingual scurt, diagnosticat de pediatrul lui, dar nimeni nu stia ca acest fren ii va crea probleme cu alaptarea. Din moment ce era un sugar atat de ineficient, trebuia sa stea la san continuu zi si noapte. S-a dovedit ca aceasta a fost o binecuvantare pentru ca asa a trebuit sa invat sa dorm cu el, ceea ce a dus la faptul ca am dormit apoi cu toti copiii nostri si toti au putut beneficia de pe urma cosleepingului.) Desi am incercat sa fac ceea ce e tipic american - sa il fac sa doarma in patut - nu am avut succes si nu a stat niciodata mai mult de 10-20 de minute in el pe noapte, il alaptam in sezut in pat, incercand sa stau treaza ca sa il pot pune in patut cand parea adormit. Era extenuant si o data l-am scapat cand am adormit stand asa, si el a cazut pe podea. Dupa acel episod am abandonat ideea de a sta treaza in timp ce-l alaptam! Mi-am dezmembrat patul, am pus salteaua pe podea si am inceput sa-l alaptez stand intinsa pe o parte. Cand copilul meu avea cam 9 luni am abandonat complet ideea de a-l adormi intr-un patut si acela a fost inceputul eliberarii familiei noastre de nazistii somnului.

(7) M. dormea sprijinit mai sus la varsta de 2 luni din cauza refluxului gastroesofagian. A cazut o data de pe mica saltea pe care o foloseam pentru a o sustine si a stat atarnata de ea cu fata in jos. Imediat m-am trezit (foarte interesant, avusesem un vis in care fiul meu V. mi-a spus sa ma trezesc pentru ca M. este in pericol) si am putut s-o pun inapoi pe spate. V. s-a trezit de mai multe ori cu o tuse foarte grava, fiind incapabil sa respire. Ma indoiesc ca am fi putut sa-l auzim daca ar fi dormit in alta camera. De cate ori sunt bolnavi, faptul ca sunt chiar langa mine ma ajuta sa stiu, pe tot parcursul noptii, ca sunt in regula si ca nu sunt in vreun pericol. Daca ii culc langa mine, acest lucru ii permite copilului bolnav sa suga cat are nevoie pe tot parcursul noptii. Ambii copii se trezesc putin noaptea si, daca nu sunt lipiti de noi, se intind sa ne simta, ca sa se asigure ca suntem acolo. Nu mi-i pot imagina cum ar cauta intr-un pat gol.

Pentru a citi mai multe istorisiri ale parintilor sau mai multe detalii despre studiu, vezi linkul de la bibliografie.


Desigur, trebuie sa dormim in siguranta cu copiii. Pentru mai multe informatii, cititi aici. (Si alte referinte mai jos)

Alte postari in seria de somn de pe site-ul Psychology Today:

(pe masura ce le voi traduce, voi inlocui linkurile cu postarile traduse) 

 

Sleep Training – Dresajul bebelusilor pentru somn: Greseli pe care le fac “expertii” si parintii
 

“Lasati culcati bebelusii care plang” – e un sfat atat de gresit 

Metode simple de a calma un bebelus ce plange

 
Somnul normal al bebelusului: 1.Metoda de hranire si dezvoltarea

Somnul normal al bebelusului: 2. Schimbarea modelelor

Somnul normal al bebelusului: 3. Comportamente normale ale parintilor si de ce acestea nu ii vor dauna copilului tau

Somnul normal al bebelusului: 4. Importanta alaptarii pe timpul noptii

Somnul normal al bebelusului: 5. Mai multe despre modul normal de adormire

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma - 1

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 2. Oboseala?

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 3. Pregatind reusita

SIDS: Risks and Realities

- nu il voi traduce pentru ca e prea lung si nu prezinta interes pentru  parintii romani. Vezi explicatia din nota de mai sus. 

Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational? 

Dormitul impreuna cu copilul in pat sau in camera ii poate salva viata

 

Pericolele lăsării bebelușului să plângă singur
 


Dr. Darcia Narvaez este Profesor de Psihologie la Universitatea Notre Dame si Director Executiv al revistei Journal of Moral Education.

Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational?

De Dr. Darcia Narvaez, articol tradus de aici http://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201305/bed-sharing-babies-what-is-the-hype-about

Invatati chestiunile cheie in legatura cu dormitul in acelasi pat cu bebelusii.

Bebelusii au niste asteptari de la ingrijitorii lor: atingere si apropiere fizica. De fapt acestea sunt vitale pentru sanatatea lor si starea lor de bine. Asa ca se supara cand adultii ii pun undeva sau ii lasa singuri. Nu pare a fi in ordine si nu este bine pentru ei.

De cand a existat omenirea, bebelusii au fost purtati, tinuti in brate, imbratisati si tinuti aproape. In toata lumea si in toate perioadele. Chiar si noaptea.

Noaptea – poftim?! Vrei sa spui dormitul intr-un pat cu copilul (bedsharing)?  Dar nu este nociv? Nu arata oamenii de stiinta cat este de nociv pentru bebelusi dormitul intr-un pat cu ei? Ar putea muri de Sindromul Mortii Subite a Bebelusului (SIDS), nu? Nu e rau sa imparti un pat cu ei?

Gresit. Va trebui sa invatati despre dormitul in acelasi pat cu bebelusii, pentru ca rapoartele si unele cercetari sunt gresite. Aici puteti gasi indrumari sigure pentru dormitul in acelasi pat (bed-sharing) sau in aceeasi camera (cosleeping) cu copiii.

Sunt multe exagerari din partea cercetatorilor care prezinta doar parti din informatii, cum este si acest studiu recent.

Aici este o analiza excelenta asupra concluziei despre dormitul intr-un pat cu copilul, din partea UNICEF, in lumina articolului recent.

Trebuie sa stiti urmatoarele trei chestiuni in legatura cu dormitul cu copilul intr-un pat si Sindromul Mortii Subite a Bebelusului:

• Bebelusii mai mici de 5 luni au un risc crescut de Sindrom al Mortii Subite a Bebelusului (SIDS)
• Daca nu e practicat corespunzator, dormitul intr-un pat cu copilul poate fi riscant pentru bebelusii mici
• Dormitul intr-un pat cu copilul poate fi practicat in siguranta indiferent de varsta bebelusului.

Aici este cel mai recent document al nostru despre SIDS si dormitul intr-un pat cu bebelusul, cu o critica la adresa cercetarilor recente si ce e important sa stim despre dormitul intr-un pat cu bebelusul.

Concluzia este sa fiti intelepti si atenti la nevoile bebelusului si la siguranta. Fiti vigilenti.

[Nota mea: Nu am tradus articolul anterior despre SIDS tocmai pentru ca nu prea are rost in tara noastra, la noi n-am auzit ca lumea sa refuze bedsharingul din cauza ca se teme de SIDS, deci nu trebuie sa convingem pe partea asta ca temerile nu le sunt intemeiate. Si era si tare lung articolul :D. La noi lumea refuza sa doarma cu copilul ba din temeri bizare legate de igiena, de parca acel copil nu-si atinge ziua parintii decat cu haine sterile, ba din temeri legate de rasfat. Daca acum dintr-o data citind aceste articole realizati ca in alte tari bedsharingul e blamat ca s-ar presupune a fi o cauza a SIDS, sa stiti ca nu e adevarat, mai ales daca bebelusul e alaptat. DAR daca totusi nu aveti timp sa cititi despre bedsharing si credeti ca ar fi riscant, merita sa va reamintesc ca dormitul pe saltele separate lipite nu e bedsharing, e cosleeping (dormitul in aceeasi camera). Si prin acest cosleeping, cu salteaua lui mica lipita de salteaua mare, copilul primeste aceleasi beneficii ca la bedsharing, fara presupusele riscuri atribuite uneori bedsharingului (accidente care se intampla cand bedsharingul nu e practicat corespunzator, de exemplu cand parintele e baut). Deci daca va decideti ca nu doriti bedsharing, asta nu inseamna obligatoriu trimis copilul in partea opusa a casei :). ]

Alte postari in seria de somn de pe site-ul Psychology Today:

(pe masura ce le voi traduce, voi inlocui linkurile cu postarile traduse) 

Sleep Training – Dresajul bebelusilor pentru somn: Greseli pe care le fac “expertii” si parintii 
 

“Lasati culcati bebelusii care plang” – e un sfat atat de gresit 

Metode simple de a calma un bebelus ce plange

Somnul normal al bebelusului: 1.Metoda de hranire si dezvoltarea

Somnul normal al bebelusului: 2. Schimbarea modelelor

Somnul normal al bebelusului: 3. Comportamente normale ale parintilor si de ce acestea nu ii vor dauna copilului tau

Somnul normal al bebelusului: 4. Importanta alaptarii pe timpul noptii

Somnul normal al bebelusului: 5. Mai multe despre modul normal de adormire

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma - 1

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 2. Oboseala?

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 3. Pregatind reusita

SIDS: Risks and Realities

- nu il voi traduce pentru ca e prea lung si nu prezinta interes pentru  parintii romani. Vezi explicatia din nota de mai sus. 

Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational? 

Dormitul impreuna cu copilul in pat sau in camera ii poate salva viata

Pericolele lăsării bebelușului să plângă singur


Dr. Darcia Narvaez este Profesor de Psihologie la Universitatea Notre Dame si Director Executiv al revistei Journal of Moral Education.

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 3. Pregatind reusita

De Dr. Darcia Narvaez, articol tradus de aici:

http://www.psychologytoday.com/blog/moral-landscapes/201304/understanding-and-helping-toddler-sleep-preparing-success

Sunt cateva lucruri pe care parintii si ingrijitorii le pot face pentru a-i pregati pe cei mici pentru somn.

1. Evitati ecranele, mai ales imaginile infricosatoare: Copiii sub 6 ani reactioneaza cu teama la lucruri care par ciudate sau grotesti (cum ar fi umbrele, sau personajele din filme care se transforma; Cantor, 1998). Evitati sa-i expuneti pe copii la lucruri care i-ar putea speria pentru ca acestea ii pot tine treji. In general evitati expunerea la televizor cu aproximativ 90 de minute inainte de culcare (sfat valabil pentru toata familia) pentru ca acest obicei interfereaza cu calitatea somnului (Owens, Maxim, McGuinn, Nobile, Msall, & Alario, 1999; Thompson & Christakis, 2005; Cain & Gradisar, 2010).

2. Oferiti sprijin: Unii copii mici au nevoie de sprijin pentru a face trecerea din starea de veghe in cea de somn, dintr-o multime de motive, cel mai evident fiind acela ca nu vor sa piarda distractia care ar putea avea loc cand ei dorm. Altii sugereaza ca daca un copil nu se simte in siguranta, s-ar putea sa considere ca momentele de somn sunt dificile. Aceste presupuneri sunt bazate pe cercetari care au aratat ca cei cu probleme de anxietate sufera adeseori de probleme in legatura cu somnul (Alfano, Ginsberg, & Kingery, 2007). Oricare ar fi cauza, va fi mai de ajutor pentru copil sa fiti sensibili si sa incercati sa intelegeti prin ce trece cel mic, si sa ramaneti disponibili emotional, decat sa-i amenintati cu pedeapsa pentru comportamentul lor.

3. Experimentati o rutina de culcare: Daca rutina de culcare e aceeasi (sau similara) de fiecare data, atunci copilul nu numai ca poate prezice ce urmeaza sa se intample, dar poate si sa participe activ si sa ghideze activitatile. Sa isi pregateasca hainele de culcare, sau sa isi aleaga jucaria si/sau o carte, toate ii permit copilului un sentiment de control. Dar, cum am mentionat mai inainte, o rutina de culcare este asociata pozitiv cu multe aspecte ale somnului copilului si cu dispozitia parintilor (Mindell et al., 2009).

4. Petreceti timp in liniste: Copiii mici sunt mereu ocupati si nu stiu mereu cum sa se domoleasca. Din experienta noastra, jocurile linistite, cititul cartilor, un cantec de leagan, un masaj sau doar o leganare in liniste pot toate sa il ajute pe un copil sa se linisteasca si astfel sa se pregateasca de somn. Alaptarea in aceasta perioada de linistire este un moment incantator atat pentru parinte, cat si pentru copil. Este un moment linistit si negrabit, savurati-l!

5. Fiti pozitivi: Copiii iubesc atentia si o vor cere. In absenta atentiei pozitive, vor cere atentie negativa, asa ca fiti pozitivi cand ii spuneti cand a dormit bine. Va recomandam sa va legati de orice mic amanunt, orice a facut copilul, sau spuneti-i cat de bine v-ati simtit impreuna cu ei in timpul zilei, sau cat de mult ii iubiti... si cum o odihna buna noaptea va va ajuta sa faceti multe alte activitati distractive in ziua urmatoare. Aceasta e o atmosfera mai buna pentru a cadea in starea de somn. Niciodata sa nu subestimati puterea atentiei pozitive si participarea alaturi de copil prin orice tranzitie, dar in mod special in trecerea din starea de veghe in cea de somn.

6. Priviti lucrurile prin ochii copilului: E posibil ca parintilor obositi si frustrati sa le fie foarte greu (si e de inteles) sa ramana blanzi si draguti daca al lor copil este dificil de linistit sau e incapabil sa se calmeze fericit pentru somn. Dar daca sunteti calmi si binevoitori aveti o unealta foarte puternica. Empatia parintilor si capacitatea de a privi din perspectiva copilului fac ca cel mic sa aiba o reactie pozitiva si deci sa aveti parte de rezultate mai bune (Feshbach, 1987).

7. Acompaniati-l: Copiii adora compania si s-ar putea sa considere coplesitoare separarea in momentul somnului (la urma urmei, este nenatural pentru un pui de mamifer sa fie departe de un parinte; Smith, 2006). Asta e ceea ce recomandam. Stati cu copilul. Intindeti-va cu el, stati pe un scaun, sau gasiti-va un loc confortabil, APOI cand sunt calmi si treji, gasiti un motiv pentru o absenta scurta, cum ar fi pana la baie sau sa lasati pisica afara... si INTOARCETI-VA dupa un timp foarte scurt. Putin cate putin, in timp, extindeti acel timp afara din camera. In timp anticiparea faptului ca va intoarceti ii va permite copilului sa aiba incredere ca atunci cand nu sunteti acolo, va veti intoarce. Desigur, daca copilul e suparat, nu trebuie sa parasiti camera deloc, puteti pur si simplu sa ramaneti cu el pana cand adoarme. Toate acestea pot fi indeplinite fara sa generati anxietate sau suferinta – creati o asteptare a sigurantei in timp ce il ghidati pe copil sa se simta confortabil sa se puna la somn. 

8. Raspundeti la chemari: Este normal pentru un pui de mamifer sa isi strige parintii cand e singur (Smith, 2006). Asadar cand copilul va cheama noaptea, va sugeram sa ii oferiti in primul rand o reasigurare prin voce. Aceasta ar putea fi suficienta pentru a-l reasigura ca sunteti aproape. Doar cateva cuvinte de reasigurare pot fi suficiente pentru a-l alina. Daca nu se calmeaza, atunci ingrijiti-l, calm si in liniste. Ideea e sa construiesti o incredere ca le vei raspunde, iar cand sunt calmi poti incepe sa creezi momente de separare in timp.

E foarte posibil ca toti copiii, fie ca dorm in siguranta in patul parintilor, fie ca dorm in alta parte, sa aiba nevoie de alinare din partea parintilor pe parcursul noptii. Nevoia copiilor pentru alinare este la fel de reala ca atunci cand erau mici. Si asa cum atunci era normala, la fel si la copii cel mai bun pas pentru a-i ajuta sa redoarma este sa le fim alaturi cand sufera. Daca i-am pedepsi aspru pentru ca s-au trezit si au nevoie de atentie, am prelungi perioada de timp in care sunt treji si am contribui la o anxietate mai puternica la urmatoarele treziri. Fie in camera parintilor, sau cu parintele in camera copilului, va fi mai usor sa ii ajutam pe copii sa adoarma la loc daca le ascultam ingrijorarile si daca le vom reaminti ca totul e in regula. Daca mentinem noaptea linistea, intunericul si sentimentul de siguranta, ii putem ajuta pe copii sa adoarma la loc mai usor. Retineti ca unii copii prefera sa povesteasca ore intregi in loc sa doarma, deci continuati sa negociati ascultandu-i, apoi amintindu-le ca e timpul sa doarma si ca veti povesti mai multe dimineata.

Reactia sensibila a parintelui la experienta copilului ii permite acestuia accesul la reasigurarea si ingrijirea la care are dreptul. Daca ingrijitorii pot “accepta provocarea” de a se gandi ce ar putea sa simta copilul si ce ar putea determina acel comportament, acest lucru ii ajuta si pe copil si pe parinte in perioadele de somn intrerupt. Tineti minte ca lucrurile vor deveni mai bune in final!

[Disclaimer: din experienta personala de pana acum pot spune ca nu are rost chinul (ma refer in special la punctul 7), cand toate se rezolva natural usor candva, fara nicio fortare sau fara calcule de creat momente de separare. Dar despre experienta noastra alta data.]

Alte postari in seria de somn de pe site-ul Psychology Today:

(pe masura ce le voi traduce, voi inlocui linkurile cu postarile traduse)

Sleep Training – Dresajul bebelusilor pentru somn: Greseli pe care le fac “expertii” si parintii  

“Lasati culcati bebelusii care plang” – e un sfat atat de gresit 

Metode simple de a calma un bebelus ce plange

Somnul normal al bebelusului: 1.Metoda de hranire si dezvoltarea

Somnul normal al bebelusului: 2. Schimbarea modelelor

Somnul normal al bebelusului: 3. Comportamente normale ale parintilor si de ce acestea nu ii vor dauna copilului tau

Somnul normal al bebelusului: 4. Importanta alaptarii pe timpul noptii

Somnul normal al bebelusului: 5. Mai multe despre modul normal de adormire

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma - 1

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 2. Oboseala?

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma – 3. Pregatind reusita

SIDS: Risks and Realities
- nu il voi traduce pentru ca e prea lung si nu prezinta interes pentru  parintii romani. Vezi explicatia din nota din postarea de mai jos, "Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational?"

Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational? 

Dormitul impreuna cu copilul in pat sau in camera ii poate salva viata

Pericolele lăsării bebelușului să plângă singur
   

Co-autori

Tracy Cassels, University of British Columbia, www.evolutionaryparenting.com

Sarah Ockwell-Smith, babycalming.com

Wendy Middlemiss, University of North Texas

John Hoffman, uncommonjohn.wordpress.com

Kathleen Kendall-Tackett, Texas Tech University, http://www.uppitysciencechick.com/sleep.html

Helen Stevens, Safe Sleep Space

James McKenna, Mother-Baby Behavioral Sleep Laboratory, University of Notre Dame, www.cosleeping.nd.edu

                                                                                               

Bibliografie:

Alfano, C.A., Ginsberg, G.S., & Kingergy, J.N. (2007).  Sleep-related problems among children and adolescents with anxiety disorders.  Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 46, 224-232.

Barajas, R.G., Martin, A., Brooks-Gunn, J., & Hale, L. (2011).  Mother-child bed-sharing in toddlerhood and cognitive and behavioral outcomes.  Pediatrics, 128, e339-e347.

Cain, N. & Gradisar, M. (2010).  Electronic media use and sleep in school-aged children and adolescents: a review.  Sleep Medicine, 11, 735-742.

Cantor, J. (1998). "Mommy, I'm Scared": How TV and Movies Frighten Children and What We Can Do to Protect Them. New York: Mariner.

Feshbach, N.D. (1987).  Parental empathy and child adjustment/maladjustment.  In N. Eisenberg & J. Strayer (Eds.) Empathy and Its Development (pp. 271-291).  Cambridge: Cambridge University Press.

Grusec, J.E. (2011).  Socialization processes in the family: social and emotional development.  Annual Review of Psychology, 62, 243-269.

Mindell, J.A., Telofski, L.S., Weigand, B., & Kurtz, E.S. (2009).  A nightly bedtime routine: impact on sleep in young children and maternal mood.  Sleep, 32, 599-606.

Owens, J., Maxim, R., McGuinn, M., Nobile, C., Msall, M., & Alario, A. (1999).  Television-viewing habits and sleep disturbance in school children.  Pediatrics, 104, e27.

Smith, H.A. (2006). Parenting for primates. Cambridge, MA: Harvard University Press.

Thompson, D.A. & Christakis, D.A. (2005).  The association between television viewing and irregular sleep schedules among children less than 3 years of age.  Pediatrics, 116, 851-856.

Weinraub, M., Bender, R. H., Friedman, S. L., Susman, E. J., Knoke, B., Bradley, R., Houts, R., & Williams, J. (2012).  Patterns of developmental change in infants’ nighttime sleep awakenings from 6 through 36 months of age.  Developmental Psychology, 48, 1511-1528.

Welles-Nystrom, B. (2005).  Co-sleeping as a window into Swedish culture: considerations of gender and health care. Scandinavian Journal of Caring Science, 19, 354-360.

Dr. Darcia Narvaez este Profesor de Psihologie la Universitatea Notre Dame si Director Executiv al revistei Journal of Moral Education.

 


 

Cartile mele

Mai mult de o luna de la ultima postare! Nu reusesc deloc sa imi gasesc timp sa mai scriu, desi subiecte de discutie as avea berechet!

Incerc sa sparg gheata cu o postare scurta si 3 poze. In luna mai le-am postat pe Facebook, tocmai facusem ordine in mica mea biblioteca. Sper ca in timp sa reusesc chiar sa va scriu recomandarile mele, pentru ca acestea din poza
- nu le-am citit toate
- nu toate le-as recomanda
- nu contin toate cartile pe care le-as recomanda (de exemplu nu am Natural Child de Jan Hunt, care mi se pare minunata!)

Deci pozele sa le considerati doar un teaser pentru recomandarile pe care vi le voi scrie, sper, in urmatorii 5 ani, nu la pensie :))

 

 

Sesiune foto Bebegrafie pentru Totul despre mame

E aproape o luna de cand nu am mai scris pe blog. S-au intamplat multe intre timp, unele foarte triste, altele doar aglomerate, urmeaza unele stresante sau vesele, si tot asa, ca doar suntem oameni si noi...

Dar mi-am amintit ca nu am postat aici pozele dragute din luna martie pe care ni le-a facut Tomi de la Bebegrafie. Trebuia sa trimit o poza paginii Totul despre mame ca sa insoteasca descrierea mea ca blogger ce a popularizat evenimentul cu Newman. Ei si oricat am rasfoit aparatul sau telefonul nu am gasit poze cu mine si cu copiii. Am vorbit cu Tomi, care a venit sa ne fotografieze undeva la aer curat langa casa noastra. Din cele peste 300 am ales cateva. Nu a fost dificila alegerea pentru ca eu ori nu arat bine, ori nu sunt fotogenica :D. A, dintre pozele de mai jos doar cea cu copiii peste mine e editata, in rest sunt pozele raw, așa frumosi suntem noi :).

Deci daca sunteti din Baia Mare sau din imprejurimi, nu ezitati sa va faceti niste poze, inainte sa creasca mari si sa ramaneti doar mama din spatele aparatului... :)