Pentru Raisa

Pe forumul desprecopii.com eram inscrisa intr-un grup de mamici minunate, cele cu data probabila a nasterii in septembrie-octombrie 2009. A fost o odisee de vis, de neuitat.

La aceasta odisee am cunoscut-o pe Ecaterina, o mamica din Slobozia. Mi s-a parut frumoasa, emotionata de burtica ei, cu mult bun simt... Ulterior aveam sa o cunosc si mai bine, pentru ca e una dintre cele mai puternice mamici pe care o cunosc, e incredibila, e minunata, si reuseste sa isi pastreze toate calitatile in cele mai grele situatii. Eu una sunt sigura ca daca am de trecut prin greutati devin chiar rautacioasa. Ei bine, Ecaterina e o fiinta minunata chiar daca trece prin niste momente pe care nici o mama nu ar trebui sa le cunoasca vreodata.

Ecaterina a avut incredere totala in medicul ei ginecolog. Si cand acesta i-a spus, chiar daca avea doar 37-38 de saptamani (nu-mi mai amintesc concret), sa vina la spital sa-i induca nasterea, ea l-a ascultat. Motivatia acestuia pe care mi-o amintesc perfect de atunci era ca aveau un singur anestezist care nu venea la nevoie. Si in acea seara erau de garda deodata si medicul si anestezistul, deci era o singura ocazie sa ii prinda pe amandoi la spital.

Tin minte cum stateam ca pe ghimpi toate sa aflam stiri, noutati. Ce ne gandeam atunci, ce se poate intampla cel mai rau? Ne minunam ca nu reusea sa nasca, inducerea nu dadea rezultate. Contractii avea dureroase dar nasterea nu avansa. Si noi ne speriam prin ce chinuri trebuie sa treaca ea. Nici nu stiam ca doar acum incep chinurile ei...

E posibil sa gresesc cu unele date, au trecut de atunci mai mult de un an si patru luni. Dar tin minte ca toata treaba asta a durat vreo 2-3 zile! Stiu ca m-a afectat enorm toata povestea si in mintea mea nu le prea doream de bine doctorilor care i-au impus sa faca asa ceva. Cum sa treci prin atatea zile de contractii? Asta era tot stresul meu de atunci. Si probabil doar la asta s-au gandit si doctorii si or fi dat din mana ca nu-i nimic. Pentru ca se pare ca la micuta Raisa nu s-a gandit nimeni ca sufera in travaliu. Nimeni nu a hotarat o cezariana sau alte moduri de a grabi nasterea daca tot au inceput. Nu stiu de ce, probabil e o legatura cu coruptia ce ii cuprinde pe multi medici ginecologi...

Tin minte cum din timpul sarcinii Ecaterina o numea pe printesa ei "trandafiras iubit". Si numele Raisa e asa de frumos! Ca ea, mica printesa!

Ei bine dupa nastere, Ecaterina ne-a mai zis doar fugar unele detalii. Ca a suferit mult fetita, ca a trebuit sa stea in spital mai mult... Noi eram nervoase pe doctor, nu stiam cum s-o lamurim sa-l dea in judecata. Ea voia acum sa se concentreze mai mult pe fetita si pe recuperarea ei.

Recunosc ca eu credeam ca e doar ceva ce se rezolva cu niste sedinte de kinetoterapie. Si asta pentru ca Ecaterina de atunci intra mai rar pe forum. Si cand intra ne spune mandra pe unde au mai fost la recuperare. Ne povesteste pe un ton asa de normal despre fetita, si asa de senin, incat parca ne da noua putere, cand de fapt ea e cea care are nevoie.

Niciodata nu ne-a facut sa ne simtim prost ca noi ne plangem de lucruri marunte. Niciodata nu s-a plans de situatia in care sunt. Stau si ma gandesc cat e de greu pentru o casnicie sa treaca impreuna prin asa ceva! Ei bine, ea tot timpul avea o vorba buna pentru noi, tot timpul era asa calma si din randurile ei se vedea o bunatate greu de descris. De ce lucrurile rele se intampla oamenilor buni?

Zilele astea Ecaterina a intrat pe forum sa ne intrebe daca nu stim vreun loc in Bucuresti unde sa stea in chirie cand va merge la terapie in luna martie, sa fie aproape de spitalul Marie Curie. Pentru ca ultima data cand s-au internat pentru aceasta terapie, micuta a contactat o enterocolita cu rotavirus si e-coli! Greu de imaginat ca peste toate greutatile ce ii apasau deja, au mai avut de luptat si cu asta!

Ieri o colega de-a noastra care tine legatura mai mult cu Ecaterina ne-a adus la cunostinta ca putem sa indreptam cei 2% din impozitul anual pe venit inspre o Asociatie care ii ajuta. Abia cand am citit povestea Raisei din documentul pentru acei 2% mi-am dat seama de gravitatea cazului. Ecaterina nu ne povestea ca sa nu ne intristeze, ca sa nu ne incarce, ca sa nu ne simtim noi cumva. Da, se pare ca mai sunt si astfel de oameni, plini de bunatate, de putere si de bun simt.

Ne-am mobilizat toate si am facut un grup pe facebook, un blog, am rugat-o noi pe Ecaterina sa-si faca si un cont, si paypal. Ea nici macar nu se gandea sa stranga banuti de la altii. Banii din 2% i-ar fi primit cel mai devreme la toamna.

Blogul este acesta: http://pentru-raisa.blogspot.com/. Citind povestea plangeam si ma gandeam continuu ca puteam fi oricare in locul ei. Copiii nostri sunt sanatosi si alearga si sunt veseli. Ecaterina nu a gresit cu nimic si totusi trece prin aceste momente grele care par ca nu se mai termina. Sper din tot sufletul ca Raisa sa se recupereze total si sa poata sa se bucure de viata si ea, si familia ei puternica.

Sa indreptam cei 2% din impozit nu e greu. Pe blog veti gasi un document pentru administratia financiara gata completat cu datele asociatiei ce o va ajuta pe micuta Raisa. In aceasta seara a fost pus la dispozitie si contul bancar pentru donatii directe in contul mamicii Ecaterina. Va rog din suflet ajutati-le cum puteti! Chiar si dand mai departe linkul blogului, si spunand o rugaciune.

Doamne ajuta!

Editez sa adaug ce am aflat intre timp. Contul respectiv este si de paypal si cand trimiteti sa nu uitati sa bifati "send as a gift" ca sa nu taxeze paypal banii.

La multi ani tati de Alex!

Am adaugat la titlul postarii "de Alex" pentru ca totusi eu scriu blogul acesta si nu imi vine niciodata sa-i spun sotului meu, taticului lui Alex, "tati" :D. Chiar daca in multe familii asa se obisnuieste.

Asadar pentru aproape doua saptamani vom fi de aceeasi varsta, apoi iar eu imbatranesc cu un an :D. Si din moment ce e primul an de 10 ani incoace in care nu ti-am cumparat un cadou (asa ne-am inteles tot familionul largit ca de anul acesta doar Alex mai primeste cadouri :D), m-am gandit sa iti fac o surpriza pe dimineata si sa gasesti postarea aceasta pe blog. Acum e ora 1 si tu dormi in camera cu Alexucul mic. :)

Deci, la multi ani Relu! La multi ani tatic de Alex! Tin minte cum acu 10 ani pe vremea asta ma cereai in casatorie dar imi spuneai ca ma iei doar daca promit ca-i voi pune baiatului nostru numele Alex :x. Tu nu stiai atunci ca eu povestisem cu multe prietene ca acesta este numele ce il vreau pentru cand voi avea un copil :D.

Apoi imi aduc aminte cum acu doi ani mai erau doar cateva zile pana cand aveam sa aflam cea mai frumoasa veste din vietile noastre, aceea ca vom fi parinti! In sfarsit!

Trebuie sa scriu si aici ce spun de atunci tuturor si poate tu nu ai fost de fata niciodata la laude. Chiar daca inainte de sarcina am mai avut divergente, pe tot parcursul sarcinii ai fost un sot ideal. La nastere m-ai ajutat enorm ca ai fost de fata, m-ai sustinut si m-ai incurajat si ai fost alaturi de mine indiferent de conditiile in care poate oricine ar fi lesinat :D.

Iar de atunci, de cand Alex a venit pe lume, te iubesc mai mult decat inainte! Pentru ca te cunosc altfel acum. Pentru ca am ajuns sa te iubesc si prin ochii lui Alex. Te iubesc ca tata al lui Alex si nu aveam cum sa-i gasesc un tatic mai bun.

Ma infior de cate ori imi amintesc cum atunci cand dormeam toti 3 in pat (acum eu cu Alex ne-am mutat pe jos si nu e loc si de tine :D) seara era un moment divin, cand ne puneam in pat, Alex era intre noi, il sorbeam din priviri, iar apoi ne uitam unul la altul, surprinsi si fericiti de minunea ce o traim.

Cu mine esti intelegator si ma ajuti enorm, ai incredibil de multa rabdare, chiar daca sunt sigura ca nici unul dintre prietenii tai nu ar fi obisnuit cu asa ceva si nu ai vazut niciodata un barbat ajutandu-si atat de mult sotia. Esti un sot ideal. Iar cu Alex nici nu mai vorbesc, cum iti rade si cum iti zambeste tie nu o mai face cu nimeni, si asta spune totul. Esti un tata ideal.

Si parintii mei se mira de multe ori cata rabdare poti sa ai cu mine, pentru ca sunt o fire asa dificila si independenta :D.

Faptul ca timp de 5 luni tu ai dormit cu Alex pe tine pe tot parcursul noptii spune tot. Si dimineata mergeai la servici, la un servici stresant si obositor. Dar dormeai pe cateva perne, ca sa fie Alex putin mai inclinat, si nu te miscai toata noaptea. Ba chiar cand a inceput el sa se miste te stresam eu sa ai grija si sa fii atent, sa il tii cu mainile, sa nu cada de pe tine si din pat jos. 5 luni e enorm. Mai ales pentru un barbat, pentru ca voi nu sunteti asa de bine pregatiti de natura pentru asa ceva, pe noi mamele ne mai schimba hormonii si instinctul matern. Azi citeam pe un forum de o mama care isi sedeaza copilul ca sa poata dormi, pentru ca nu i se pare normal ca la 7 luni sa nu doarma 10-12 ore legate. Si tu erai mandru ca Alex doarme numai pe tine.

Sa revin la urare, ca se face tarziu de tot :D.

La multi ani, Relu! Sa fii sanatos si fericit alaturi de noi! Sa ai parte numai de impliniri si bucurii! Zile si nopti frumoase! Te iubesc!

P.S. Mami, recunoaste ca iar plangi si la postarea asta! :)

Bond... The Baby Bond :)

Dr. Linda Folden Palmer - The Baby Bond

Am primit cartea aceasta de la o graviduta draga in luna decembrie. Am rasfoit-o atunci si mi-am dat seama ca e pe placul meu, am tinut-o minte, dar nu am considerat ca am timp suficient s-o citesc in amanunt. Am inceput acum, de vreo 2 zile si nu-mi pare rau! Chiar daca stiam despre aceste tehnici de parenting ca sunt cele mai bune pentru copil (cunoscute drept attachment parenting, natural parenting, peaceful parenting), in aceasta carte sunt date sute de surse bibliografice, de studii medicale care demonstreaza importanta acestor tehnici. Asta in cazul in care unele mame probabil considerau ca gresesc cand isi asculta instinctul si isi trateaza copilasii cu dragoste si rabdare. Sau pentru mamele ce aveau nevoie sa citeasca asta ca sa poata sa le inchida gura "binevoitorilor" care indeamna la dresajul copilului. Sau poate e buna cartea aceasta si ca un wake-up call pentru parintii care chiar considera ca lasatul copilului sa planga ii face bine la plamani...

Deci e o carte superba. Deocamdata am citit doar un sfert din ea, dar am zis sa nu mai pierd vremea si sa va spun despre ea. Cine o doreste in format pdf mi-o poate cere. Eu deja am trimis-o gravidutelor cunoscute, ca sa se documenteze inainte de nastere deja. Chiar cred ca as fi vrut sa citesc cartea aceasta inainte sa nasc, ca sa fiu mai stapana pe mine, sa am incredere in instinctele mele.

Sunt explicate acolo si multe greseli ale mamelor care duc la pierderea laptelui, cum ar fi de exemplu faptul ca nu isi alapteaza copilasii noaptea sau nu dorm aproape de ei. Totul e explicat hormonal, medical. Musai de citit!

Nu stiam cum sa dau unele citate din ea. Foarte multe mi-au placut mult. Ma gandeam intr-o vreme sa fac un rezumat mai pe larg, sau sa le traduc mot-a-mot. Dar cum nu stau foarte bine cu timpul, singurei persoane care imi citeste blogul si nu stie engleza (adica mamei mele :D) i le voi traduce personal. Voi da citate din aceasta carte multa vreme de acum inainte, sper sa nu plictisesc sau sa nu enervez. Dar mi se pare ca aici le e locul, pe blogul lui Alex :). Am vazut ca e mai dificil de citit cu italic, asa ca am lasat fontul normal.

"During the late nineteenth century, it was suspected that “miasmas” or “vapors” in the air caused disease, which led to a heightened concern about sharing breath while sleeping. Especially in England and the United States, married mates who could afford to do so began sleeping in separate beds. This soon became a fashionable trend. Poor families tried to emulate the wealthy by having separate bedrooms for each member of the family. At the same time, the industrial revolution was changing family life. Speedy transportation was moving nuclear families away from extended families and friends. Mothers had less help with household and child care chores and began to value early independence in their children. As a result of these trends, even babies were pushed out into beds or cribs of their own. Unfortunately, a new problem developed for families—that of crying, sleepless infants vying for attention.

Enter Dr. Luther Emmett Holt, considered the father of pediatrics. Around the turn of the century, he started to teach that babies should never be played with. He came up with the idea that infants would be “spoiled” if parents gave in to their requests for “indulgences.” A baby’s desires to be frequently fed, carried, rocked, comforted, and to have something to suck on were “bad habits” that should not be obliged. Infant crying increased from this advice, but mothers were relieved by the (very erroneous) advice that infants needed to be allowed to cry for extended periods in order to develop their lungs."


"As women began to work outside the home, and scheduled bottle feedings became the norm, pediatric and hospital visits for illnesses became more and more frequent, behavior problems increased, and nighttime crying issues and night terrors became common problems. A new kind of child expert, the sleeping specialist, became popular."


"We have also been watching puberty occur at increasingly earlier ages. Now that many of these twentieth-century babies are beyond their third or fourth decades of life, we are faced with geometric increases in bowel diseases, obesity, and several kinds of cancers and autoimmune diseases. We have also noticed that the “unspoiled,” “early independence” children are having more problems than ever with adult independence, intimacy issues, and lasting marital relationships. Science is just now finding some keys to what is going on in our children’s bodies. First, we are learning, at a chemical level, about the consequences of our lost art of touch. Additionally, we are discovering some of the adverse effects of children’s exposures to pesticides, antibiotics, vaccinations, and consumption of milk from cows."

"Today, parents face many problems created by parenting and feeding techniques introduced over the last century. Colic, for instance, is far more common in the United States than in many other places around the world. I will show how two chief causes for its rise are the stress suffered by babies being regularly separated from their mothers and the common difficulties babies have tolerating the large cow’s milk proteins in infant formulas and breastfeeding mothers’ diets."

"Somewhat insidiously over time, child care has drifted into a regimen that aims to make strong, independent “adults” out of our innocent children, starting from day one. Parents have been encouraged to ignore baby’s cries and their own very strong instinctual urges to respond, to disconnect themselves from their infant very quickly, to create a detached, “independent” infant. I’ve certainly obtained this programming from social cues all my life: If you pick up the baby, coddle him, “give in” to baby’s requests, you will “spoil” him—“Don’t spoil the baby!” Yet, I have found that there is no sound research to support any long-term benefit from this advice. In fact, mountains of psychology studies suggest the opposite, and a look at cultures with differing practices bears this truth out."

"Quite contrary to the popular idea that babies are out to control their parents, I intend to demonstrate that babies are helpless immature beings with feelings and instinctual drives for survival and social imprinting. They thrive when they are tenderly cared for, nursed, and closely nurtured. Psychology and sociology researchers have found that, in reality, the significant result of today’s coveted early independence is poorly bonded children who often become poorly functioning adults. The outcome of our ubiquitous detached parenting is most clearly seen during adolescence when poorly attached children often exhibit highly destructive behavior toward themselves or others—often gently referred to as “antisocial” behavior. This behavior is the independent behavior that was sought—now, unfortunately, independent of the wishes of parents or society. It is the consequence of successfully preventing close bonding from birth.

Self-destructive and violent behavior has been a growing problem throughout the twentieth century. Nearly all who study it find it is strongly linked to the earliest treatment of children. In fact, it has been found that the level and quality of maternal care, especially during the earliest months, provides an incredibly consistent indicator of a child’s future behavior and socialization. Well-bonded, securely attached children are more responsive to parental requests, a kind of “dependence” that is preferable. Of course, the results of this behavior carry on into adult life. Furthermore, many adult diseases, both mental and physical, including the now common inability to form long-bonded marital or partner relationships, stem from this lack of strong early attachment.

Leaving babies crying alone in cribs and otherwise maintaining physical distance through plastic bottles, playpens, and plastic baby carriers contributes to poor attachment. Although the results are obvious, those who study the functioning of our nerves and hormones have now demonstrated that a hormonally conducted bonding occurs when two people consistently touch, protect, and care for each other, and that brain patterns are permanently altered by bonding patterns between parent and child.

Most would agree that children probably do not consciously remember the way they were treated during early infancy. Many recount this observation as support or comfort for their ideas about ignoring babies’ cries for attention and providing minimal stimulation. Yet, it can be shown that while the specifics may be lost, unconscious memories are developed on the neurological and biochemical level from birth—a baby’s brain develops according to its environment, from day one. Childhood, adolescence, and adulthood are all affected by this early programming. And, as far as the coveted independence goes, it has been shown that those who receive the most affection early on display the highest levels of independence as adults.

At the same time that emotion and behavior are being influenced by detached parenting, health and survival are also taking a beating. Formula feeding is a facet of detached parenting. Not only does withholding breastmilk lead to more illness and death when this important part of an infant’s immune protection is lost, but an untold number of babies, children, and adults suffer from physical and behavioral ailments linked to food intolerance reactions. These reactions are an immune system response, stemming especially from the early introduction of cow’s milk and milk formulas."

"Other parenting practices changed as a result of formula feeding. Today’s babies are kept in a separate room so that breastfeeding is not encouraged. Since these babies don’t nurse throughout the night while mom and dad sleep, they frequently wake up crying, wanting to eat. Babies often also suffer from chronic intestinal inflammation or indigestion due to irritating and difficult-to-digest foreign bovine proteins, which also makes them wake up crying many times during the night. Parents of these formula babies have to find ways to get a good night’s sleep. Measures designed to alleviate this sleep dilemma, such as imposing deep sleep by having babies sleep unnaturally on their stomachs, or exhausting children by allowing long periods of crying, have greatly backfired. We are now discovering that this once-coveted deep sleep has led to countless sudden infant deaths. Formula-fed crib babies also miss the comforting nursing and warm breastmilk throughout the night, as well as the sleep-inducing hormones acquired from nursing closely between two warm parents. Nature designed everything for the most peaceful, restful night for the entire family."

Probleme cu somnul din cauza maselutelor

Sau cel putin asta banuiesc eu ca e cauza.

Dinti si somn

Cele doua maselute de jos erau pana acum doar umflate, din septembrie! Umflate rau rau, cam o jumatate de centimetru si in sus si in laterale. Acum nu mai sunt umflate "rotund", ci au capatat umflaturile forma si textura de masele. Deci daca imi bag degetul in gurita lui le simt ca si cum ar fi maselele afara de tot, la marimea lor finala, crescute gata! Cu coltii aferenti, si cu taria specifica dintilor. Se simt toate denivelarile maselutei, exact ca si cum ar fi crescuta de tot! Si daca ma uit in gurita, vad ca maselutele sunt inca total acoperite de pielea roz a gingiei, dar au in dreptul coltisorilor puncte albe.

Eu ma asteptam sa se intample ca la dintisori, sa iasa intai un coltisor si apoi sa creasca asa mare. Imi da impresia ca are gingia mult prea tare si nu reuseste sa sparga si de aceea a crescut asa in inaltime maseluta, intinzand de gingie. Oare cat ne va mai chinui? Il vad ca e terminat de durere, musca orice, cand sta la mine in brate imi molfaie cataramele de la sutien, geme cand face asta.

Stau si ma intreb de unde diferentele astea intre copilasi? Nu, nu ma apuc iar sa compar copilasii, ma intreb din punct de vedere anatomic, as vrea o explicatie. De ce unora nici nu li se umfla gingia, ci doar se trezesc ca au coltisori? De ce unora le ies mai repede, de ce unora le ies mai dureros? Tine de gingie? Tine de dantura? De calciu, de fosfor? Ca nu e numai de pragul diferit de tolerare a durerii aici. Pentru ca unora le ies un-doi, fara umflatura, fara nimic... Si as vrea sa fiu impacata ca am facut tot ce trebuie, adica nu as vrea sa aflu ca faptul ca ies mai incet indica o lipsa in organism care trebuie corectata si eu nu fac nimic...

Asa, sa revin la somn. De joi seara a inceput sa adoarma foarte greu. De joi seara pana azi l-am scuturat si l-am leganat si l-am alaptat si l-am plimbat si i-am cantat ca sa doarma mai mult decat oricand. Dureaza intre 2 si 6 ore ca sa-l adorm! Da, ma pornesc uneori sa-l adorm pentru un somn si ajung cu incercarile pana ajungem la celalalt somn. Si asta nu inseamna ca lui nu-i este somn, pentru ca pica de pe picioare de somn, plange cu sanul in gura si ochii inchisi de somn. Este marait si dificil si plangacios de somn. Si totusi nu-l pot adormi!

Ieri nu a dormit toata ziua. La un moment dat nu am mai putut si l-am trimis de acasa cu Relu la plimbare, dar sa-l tina in brate sau in carucior, sa nu imi adoarma pe acolo, ca apoi stiam ca va dormi putin si isi va zburataci tot somnul. I-a adormit in brate, in timp ce statea pe loc, nu se plimba, nu se chinuia ca mine. L-a adus repede in casa, trecusera vreo 5 minute. L-am dezbracat, nu s-a trezit, si m-am asezat linistita pe fotoliu. Dupa alte 5 minute s-a trezit! Vesel! Gata cu somnul!

Am iesit apoi in oras la plimbare, ca am zis ca eu m-am chinuit suficient, daca va fi sa adoarma, va adormi in orice conditii. Eu tot insistam cu chinul cu adormitul pentru ca altfel nicicum nu ne putem intelege cu el, e incredibil de marait si plangacios. In oras un ger ingrozitor, vreo -15 grade. Am inghetat toti 3, dar am profitat din plin ca Relu a propus sa iesim toti. Asa ca ne-am plimbat cam o ora. Dar abia am asteptat sa se ceara in brate din carucior, ca sa stiu ca se mai incalzeste de la mine in ergo. Nu, nu a adormit la plimbare nici in carucior, nici in ergo.

Seara tot pe la 12 noaptea reusesc sa-l adorm. Ii e somn de pe la 9 jumate, dar nicicum nu intra in faza de somn. Suge la san, isi inchide ochii, dar apoi repede si-i deschide si se cere pe jos.

Sper din tot sufletul sa ii iasa o data maselutele si sa revenim cu somnul cum am fost, ca era tare bine :)).

Aseara m-a mai speriat cu ceva. Dar incerc sa nu ma gandesc, sa zic ca a fost o intamplare. Nu ma apuc de cercetat despre asta pana cand vad ca intr-adevar avem o problema.

Era adormit de vreo jumatate de ora cand a inceput sa urle. Am mers la el si plangea in hohote. Ca o paranteza, el pana pe la 8 luni poate, nu mai stiu exact, cand se trezea noaptea pentru tzitzi facea doar niste zgomote fine, in care cauta tzitzi prin pat :D. De atunci, cand se trezeste noaptea plange tot timpul. Am cautat de multe ori pe internet sa vad daca asta inseamna pavor nocturn (night terrors). Si m-am linistit atunci cand am vazut ca bebelusii si copiii care au aceasta problema se trezesc plangand si urland doar in prima jumatate a noptii, tremura si sunt speriati, de cele mai multe ori cu ochii deschisi, desi ei de fapt dorm. Se pare ca ar fi cauze psihologice, unele schimbari in viata de zi cu zi, unele lucruri ce ii sperie si le provoaca nelinisti. Stiu ca atunci m-am linistit, pentru ca era clar ca Alex nu are asa ceva. Alex plangea asa toata noaptea, dar mai ales inspre dimineata. Si era cu ochii inchisi. Si nu plangea speriat, mai degraba urla ca si cum l-ar durea ceva foarte tare. Stiu ca de cate ori se trezeste asa plangand imi sageteaza un fulger prin inima si prin stomac cat de rau ma speriu si ma doare pe mine ce l-o fi deranjand pe el de tipa asa.

Ei dar acum, am mers la el, hotarata sa-i bag tzitzi in gurita, cum fac de obicei cand se trezeste plangand. Acum insa el nici nu ma simtea ca sunt acolo si plangea in continuare. Rau rau. Statea pe o parte, cu coloana curbata in forma literei C si cu mainile la gurita. Am vazut ca nu ma baga in seama cu tzitzi, asa ca l-am luat in brate. Era teapan, nu am reusit sa-l "alungesc", statea in continuare sub forma literei C si plangea ingrozitor, tremura tot tot, ca si cum s-ar fi speriat de ceva foarte tare. L-am tinut asa, cum am putut, si l-am mangaiat pe spate si pe cap, shsshhhh-ind si spunandu-i "shhhh puiu, aici e mami" si incercand sa-l linistesc. Am mai incercat o data sa-l aplec la san in ideea ca se va linisti, si am provocat inca o criza de plans, probabil faptul ca l-am miscat l-a speriat ca il las din brate. Pana la urma a adormit la loc tinut asa in brate, s-a linistit fara sa suga. De fapt mi-a dat impresia ca el nu s-a trezit deloc deloc. De aia nu trebuia adormit. Nu si-a deschis ochii deloc. Doar ca la un moment dat i s-a relaxat musculatura si s-a lasat pe mine si a intrat iarasi intr-o faza mai calma de somn.

Peste inca o jumatate de ora a plans cum plange el cand vrea laptic si am mers, i-am bagat tzitzi in gura, si apoi a dormit dus cateva ore.

Sper sa nu ni se mai intample asa ceva. Cum am zis, nici nu ma apuc acum de cercetat, ca mi-e frica de ce voi gasi. Stiu ca atunci cand am cautat data trecuta citisem ca le trece abia pe la varsta scolara. Sper ca a fost doar ceva intamplator, din cauza faptului ca nu a dormit ieri si din cauza maselutelor care il chinuie asa tare.

Diversificare

Mananca in continuare tare bine, cel putin asa mi se pare mie in comparatie cu el de dinainte. Sunt sigura ca fata de alti copilasi de varsta lui mananca inca foarte putin, dar nu asta e important. Important e ca fata de nimicul ce-l manca pana acum mi se pare ca stam excelent si a fost un salt destul de brusc! Inca ma bucur mult pentru saltul asta si nu am alte pretentii deocamdata! :D

A papat puiul pentru prima data lapte de caju. Ii place mult. Il amestec cu cereale. Si mai nou am pus in el si stafide bio inmuiate in apa. Pentru ca tot incercam sa-i dau cumva fructe uscate si nu reuseam, nici simple inmuiate sa-i dau in gura, nici intr-un smoothie de fructe. Vad ca deocamdata mi le accepta asa.

Prietena mea draga Dana mi-a dat adresa unui blog tare frumos, http://totmai.ro/. Este plin de retete raw, unele chiar bune pentru diversificarea copilasilor. Chiar am acasa niste seminte de Chia, asa ca ma voi pune pe treaba cat de repede!

Am mai gasit o reteta faina cu Chia (din care m-am gandit sa elimin condimentele de barbeque) http://www.rawmazing.com/recipes/bbq-brown-rice-crackers/. Chia e extraordinar de sanatoasa, abia astept sa i-o bag in meniu. Nu stiu de ce n-am facut-o pana acum :D.

A, si mai avem o veste buna. El de prin septembrie nu a prea mai crescut cateva luni. Avea atunci 10.3 kg. Pana in decembrie a stagnat. Apoi in decembrie, cand a inceput sa manance legumele, a crescut brusc la 10.6 kg. Apoi a stagnat. Acum cand a inceput sa manance si fructe, a crescut brusc la 11 kg! Ieee, am schimbat in sfarsit cifra! Un kilogram in vreo 6-7 luni...

Ce mai face Alex

Merge cu spatele de cateva zile si eu stau cu emotii ca nu se uita pe unde merge :D.

Intr-o seara a lipsit Relu putin. De obicei seara eu stau pe fotoliu si Relu pe un puf, fotoliu para. Si Alex tot timpul merge la el si se iubesc ei doi, si il pupa, si alte dragalasenii. Ei bine, daca Relu lipsea de acasa, m-a luat pe mine de mana de pe fotoliu si m-a dus la puf. Mi l-a aratat si m-a impins sa ma asez :D. M-am pus pe puf si el a venit la mine razand, m-a calarit si m-a pupat exact cum face cu Relu :)).

De cateva zile are o pasiune cu linguritele. Si afara lucreaza cu ele in zapada, chiar daca ii dau si ustensile de nisip (grebla si lopata). E mai distractiv cu lingurita :D. Tot cu lingurita sapa in pamantul florilor bunicii prin casa. Si ia pamant de la o floare si il duce la alta floare. Doar ca pe drum varsa tot pamantul pe jos :D. Ii dau lingurita in timp ce-i dau sa manance. Am observat ca asa e incantat de noul joc si nu observa cand ii bag in gurita mancare. Si el amesteca acolo in mancare, si chiar scoate afara, arunca pe jos. Dar nu, nu si-o duce niciodata la gura. In schimb intr-o seara nu am scapat de el si a trebuit sa-i dau bolul cu resturile de fructe, cum curatasem portocale, mere, pere,... Dupa ce a amestecat bine in el (da, are o manie extraordinara sa amestece in orice cu orice :D) a inceput sa-si duca la gurita lingurita plina de cotoare de mere :))).

Deja de multa vreme cand da de un pix si o hartie "scrie" si in timp ce mazgaleste incepe sa lalaie, exact cum face cand se preface ca "citeste" de undeva. Iar noi ii spunem ca acolo in ziar scrie "Aaaaalex eeeeeste cumiiiiinte" si el e foarte incantat! :D

De vreo doua saptamani fuge! Si fuge foarte comic, cu mainile fluturand prin aer. Si la curbe isi ridica o mana sus pentru echilibru si se duce asa intr-o parte, cum vedeam eu pe vremuri la desenele animate ca iau curba in viteza :)).

Nu stiu daca am mai scris asta, dar deja de vreo doua luni cand aude un zgomot isi pune mainile la urechi ca si cum ar spune "aaa, ce zgomot mare, ce ma doare capul!". Si trebuie neaparat sa-i spui si tu "daaa, e zgomot mare, se aude tare, au cazut ceva oale pe jos". Altfel maraie pana ii explici ce a auzit.

Latra! Da, cand il aude pe Nero incepe si el sa latre, si se si scutura tot cand latra. Si culmea e ca am ajuns sa ma rog sa nu latre Nero cand eu incerc sa-l adorm pe Alex, pentru ca incepe Alex sa latre cu sanul in gura :)) si imi arata cu degetul afara catre Nero!

Mai are un moment in care arata cu degetul catre geam. Cand se loveste rau rau el plange tare. Pe vremuri ca sa-i distragem atentia, sa se calmeze mai repede, oriunde eram il duceam la geam sa-i vada pe catei, ca stiam ca asta ii aduce zambetul pe buze si uita durerea. Ei bine mai nou nici nu apuc sa-l iau bine in brate cand incepe sa planga si el imi arata deja cu degetul sa-l duc la geam sa-i vada pe catei! :D Chiar m-am gandit ce ne vom face cand se va lovi si nu va fi acasa!

Se preface ca bea apa din orice arata a recipient. Imi aminteste de mine cand eram mai mare ca el si ma jucam cu alte fetite ca bem ceai imaginar :D.

Se aseaza in fund :D. Urca pe scari, o treapta, doua, se intoarce apoi cu spatele la scari, si se arunca direct in fund, si sta asa frumos ca intr-un scaunel! A mai gasit o data o perna de scaun, a aruncat-o pe jos si apoi s-a trantit si el direct pe ea in fund. Deci nu e ca si pana acum cand se punea jos sa se joace cu ceva. Se vede ca intentionat se arunca direct in fund special pentru a adopta pozitia asta! :))

E tare ascultator cand il trimitem dupa ceva. Relu il tot trimite dupa telefoanele lui, dupa telecomanda. Sau il trimite sa-mi aduca mie telecomanda, sau sa ii duca lui ceva de la mine. Sau aseara l-a trimis la mine sa-l pup. El a venit si mi-a intins direct fruntea. Apoi l-a chemat la el si i-a intins si lui fruntea. E tare simpatic puiul mic cand e asa ascultator!

Babyshower

Sambata dupa-masa mi-am facut de cap! Am fost la babyshower-ul prietenei mele dragi gravidute! Am fost acolo cateva fete una si una. Ne-am distrat incredibil. Au fost jocuri specifice, camera a fost decorata ca-n filme, graviduta surprinsa si fericita (ea nu stia de petrecere, fusese chemata in vizita doar de organizatoarea noastra!). Cadouri frumoase, gustari delicioase, rasete si voie buna! Glume si povesti despre copilasi si despre nastere! A fost incredibil de frumos!

Eu eram stresata pentru ca stiam ca Alex adoarme numai cu mine. Deci am intarziat la party ca sa-l adorm. Dar apoi mai stiam ca el pe la jumatatea somnului se trezeste si vrea sa suga ca sa mai doarma o tura. Si mai stiam ca ultima data cand s-a intamplat sa nu fiu eu langa el cand se trezeste a fost mare tragedie. Dar mami m-a linistit spunandu-mi ca pot fi sigura ca ma suna daca are probleme. Imi place mult ca pot avea incredere 100% in ea. Nu numai ca face orice sa-i fie lui Alex bine, dar face tot posibilul sa fiu eu impacata! Cand aud de la alte mamici povesti despre bunici care le dau pe ascuns la copii de mancare chestii interzise, despre bunici care ii lasa sa planga pe copilasi, despre bunici care comenteaza si se baga peste mama la orice, de la alaptat, la diversificare, somn, etc.... nu-mi vine sa cred! Mami chiar daca nu e de acord cu mine in multe privinte legate de cresterea lui Alex, imi respecta alegerile. Asa cum face si referitor la alegerile pentru mine! Te pup, mami, ca stiu ca citesti si te emotionezi ca te amintesc aici! :)

Si puiul scump a dormit un somn complet, fara trezirea la jumatate. Si nu a fost trist ca la trezire o gaseste pe buni. Doar ca ceva i se parea lui in neregula ca lipsea atata lume (si Relu avea treburi cu masinile). Asa ca s-a tinut dupa mami peste tot, nu cumva s-o piarda. Cand am venit s-a bucurat tare de tot!

Asa ca per total, seara de sambata a fost una minunata!

Linkuri

O lista de bloguri mai cunoscute despre Attachment Parenting, Natural Parenting, Peaceful Parenting: http://www.mastersinhealthcare.com/blog/2011/50-best-blogs-to-learn-about-attachment-parenting/

Aici http://kristensraw.blogspot.com/2011/01/how-i-live-raw-lifestyle-why.html Kristen explica modul in care a ales ea sa-si cheltuiasca banii pe hrana sanatoasa si de ce ea crede ca e mai important asta decat orice altceva! Si culmea e ca e asa de logic!

Mi-am comandat in weekend niste scutece de la greenbaby.ro, dupa ce am vazut acest anunt pe blogul lor: http://wrapmama.blogspot.com/2011/01/cumperi-3-primesti-4.html. Eu tot wonderoos le aveam cele 3, primele 3 cumparate. Si sunt excelente! Am tot stat sa ma gandesc daca sa cumpar minky sau cele clasice, dar am facut economie si am ramas cu cele clasice, pentru ca mi se par superbe si acelea. Poate daca ar fi fost urate :D. Apoi tarziu in noapte am citit despre econobum cat sunt de ieftine, dar lasam pe alta data. Chiar ultima postare de pe cojocarii.ro m-a facut sa ma gandesc sa scriu si eu despre scutecele textile, experienta noastra de pana acum.

Mix

Da, e iar o postare din aceea gen update, dar am zis sa mai schimb titlul.

E ger rau la noi. Imi ingheata fata in timp ce ma plimb si daca ma intalnesc cu cineva nu pot vorbi nimic si nici macar sa schitez un zambet :D. Alex mai sta in carucior, dar se enerveaza de vant si de gerul asta de vreo -9 grade. Apoi se cere in ergo si sta cam inghesuit din cauza ca e asa de imbracat. Si se mai da pe spate ca sa se joace cu mine si sa vorbeasca cu mine. Apoi venim rapid acasa ca sa-l las in fata curtii sa impinga caruciorul cat vrea, deci ne plimbam doar loco. Cand intram in curte plange de ce nu-l las sa sune la sonerie de mai mult de 20 de ori :D. Apoi cand intram in casa iar se poate numai daca mai vine cineva, daca vine taica-meu de la servici, sau Relu :D. Altfel nu se poate...

Am in plan sa fac review-uri foarte scurte la mai multe carti, bune si rele, ce le am in casa sau pe calculator, despre copii. Normal ca tati e dealer-ul meu nr. 1 la cartile tiparite. Ii spun doar ce vreau si repede imi aduce ori imprumutata de la biblioteca, ori cumparata de la librarie.

Alex a avut vreo 5 zile atunci dupa varza de Bruxelles in care a fost super dificil, tipa din orice, plangea mult, si noptile ne erau distruse de plansul lui. Nu cred ca a fost de la varza atata timp. De doua zile e o dulceata. E foarte cuminte. Bine, il mai "supara" pe bunicul pentru ca ii tranteste pe jos toate cartile, asezate frumos, din biblioteca. O mai "supara" pe bunica pentru ca scoate tot pamantul de la flori si il imprastie prin casa, sau pune mancare de-a lui peste tot, pe masa, pe jos... Dar in rest :D e minunat pentru ca nu e dificil, adica nu e dificil sa-i faci pe plac. Pana acum tot maraia si nu il nimeream ce dorea. De exemplu, maraia si se intindea pe masa. Il ridicam sa-si ia ce vrea de acolo si incepea sa planga ca si cum nu as vrea sa-i dau.

Acum, ieri si azi, chiar s-a jucat si singur! Zilele trecute, si ca sa mearga sa butoneze dvd-player-ul ma lua de mana plangand si mergea la el. Si cu adormitul mi-a fost usor ieri si azi. Nu pentru ca ar adormi repede, din contra, m-a tinut vreo 2 ore la fiecare somn, iar noaptea adoarme un pic inainte de ora 12. Dar daca il iau in brate si incepe sa suga, si isi da seama ca nu vrea sa doarma, se coboara jos si merge sa se joace. Alta data statea in brate, maraia de obosit, voia pe jos, ajungea jos incepea sa planga de ce l-am lasat, etc. Acum macar daca nu vrea sa doarma se joaca. Uau! Alta viata! Pai de-ar fi asa tot timpul poate as reusi si eu sa ma joc cu el ceva educativ, poate as reusi sa citesc ceva mai mult, poate as avea timp sa-i ofer mai multa mancare (ca in celelalte zile, cum ma straduiam sa adorm un marait, treceau multe ore in care nu aveam cum sa-l pun undeva sa-i ofer ceva de mancare), oricum ne-am petrece timpul amandoi intr-un mod mult mai util si placut decat ore intregi de plans sau marait. M-am simtit in concediu ieri si azi. Si chiar si bunica a simtit diferenta! Pentru prima data de cand e bunica a putut in timp ce era cu Alex sa rasfoiasca o carte! De necrezut! Doamne, tine-i naravul!

Azi am primit coletul de la hiphip.ro. Voi da linkuri cu produsele alta data, ca sa nu vada mami cat de mult au costat :)))). Mi-am luat un costumas koala, special pentru babywearing, pentru ca are material la picioruse special impotriva vantului, si are un material la burtica ce se poate pune la spate ca sa ii fie mai cald la spate si sa se incalzeasca la burtica de la mami. Are si caciulita frumoasa! La fel are o caciulita superba husa pentru babywearing de ploaie, frig, vant, ninsoare, de pus peste SSC. Superba! Ce mi-am mai luat? Eram ca un copilas de Craciun azi ce isi deschide cadoul ;)). Am mai luat faimoasa caciulita stil cagula de lana, care desi e subtire e incredibil de calduroasa pentru ger, si totusi la fel de potrivita la temperaturi medii. Si e si impermeabila! Am mai luat o haina de ploaie care e din acelasi material ca si pantalonii de ploaie si noroi ce ii avem acasa. In plus, jambiere de lana, ca sa putem face antrenamentul la olita mai usor. Si am mai simtit eu lipsa jambierelor cand toti pantalonii i se ridicau in sus cand il tineam in brate sau in ergo, sau chiar in carucior. Voiam sa iau si pantalonasi de lana care sa fie si protectie de scutec. Si la timp a fost introdusa o promotie minunata, cu doua scutece de canepa cu capacitate mare de absorbtie, bune chiar si pentru noapte, speciale pentru a fi purtate pe sub pantalonasii de lana. In plus, la pachet a fost si lanolina pentru lana. Pachetul a iesit mai ieftin cu 66 ron decat daca le-as fi luat separat! Abia astept sa le probez toate!

Iupiii!!! Am mai zis ca is faine ultimele doua zile? :)

De cateva zile nu mai e asa fan legume. DAR mananca fructe!!! Seara, cu mine!

Eu din septembrie, de cand am inceput sa fiu mai insistenta cu mancarea, am inceput sa ii ofer pe tot parcursul zilei (in fiecare ora ii ofeream din toate, ca aveam impresia ca el ar vrea sa manance fiecare fel la alte ore decat ma gandisem eu initial): fructe piure, fructe intregi, de la el din mana, de la mine, fructe la borcan, legume piure, legume intregi fierte, legume intregi crude, cereale in piureuri, cereale rondele, etc. Incercand eu asta am aflat ca eu degeaba ii ofeream fructele dimineata si el nu voia. Eu atunci credeam ca nu vrea fructe deloc. Ei bine, el vrea fructe, dar numai seara! Are cu cine semana, pentru ca nici eu nu pot manca fructe deloc in timpul zilei :D. Si mai are cu cine semana la ceva. Pe parcursul zilei il cam fortez sa manance ceva. Dar seara pe la 10 ar manca orice ii ofer. Inainte de tzitzi. Si Relu mananca doar o data pe zi, seara cand vine de la servici, deci genele merg mai departe :D.

Problema e ca eu tot incerc sa schimb asta. Pentru ca daca mananca asa tarziu, in zilele in care ii dau mancare la ora aia (bucuroasa ca mananca), toata noaptea geme si se chirceste de durere de burta.

Sa revin la fructe. Am zis ca am inceput sa-i ofer borcanas cumparat de la dm. Mi se pare mult mai bun decat orice alt borcanas gustat. Si pare si mai mare la acelasi pret ca un hipp pitic. Nu prea vrea nici borcanas din asta. Il accepta doar daca intre timp il las sa scoata pamantul din ghivecele cu flori ale bunicii :D. Si atunci nu il mananca pe tot, ii ajunge un borcan din ala vreo doua saptamani. L-am gustat si dubios lucru, nu se strica...

Ei, dar de cand a gustat prima data borcanul de fructe, din acea seara, a inceput sa manance fructe cu mine. O muscatura mare eu, una mica el. Si asa ne tine pe noi cina mai mult de o ora, el se tot joaca intre timp, eu nu-mi iau muscatura decat dupa ce ii trece randul lui :D. Asa ca noi amandoi ne luam cina la 10, desi nu e deloc indicat pentru nici unul dintre noi... Dar sunt asa fericita ca mananca fructe!

Apropo de borcanase de la dm, azi am adaugat pe lista diversificarii si fructul maracuja :D. Zilele trecute susanul in rondele, nu stiu daca am mai zis. Tot vreau sa-i bag susan si in alte moduri, dar pana ieri iar a facut putina greva. Azi i-am facut iar dupa o lunga absenta, lapte de nuci. I-a placut.

E super iubitor cu toata lumea, dar normal ca cel mai mult cu mine si Relu. Seara cand stam aici noi 3 impreuna, merge la el la laptop si se intinde la el si-l pupa pe gura!!! E incredibil de minunat! Pe mine ma tot mangaie, ma calareste, rade de mine, ma dragosteste! Iar seara, cand ne punem impreuna in "pat", ma uit la el si-mi vine sa nu ma mai culc! Nu-mi vine sa cred ca am asa o minune langa mine, nu-mi vine sa cred ca Cel de Sus mi l-a dat mie! Si ca am un baietel mare deja care doarme frumos langa mine :x :x :x! Doamne, incerc sa savurez cat pot de mult perioada asta cand e mic, stiu ca va trece mult prea repede!

Eu merg la inot aproape in fiecare seara (tarziu de tot). Cand ma intorc e asa de simpatic, ce faze face! Isi ridica mainile, gesticuleaza, se rasfata singur, vine si imi strange in brate picioarele! E un dulce!

Deja intelege multe lucruri. Si are memorie. Daca arunca undeva telefonul lui Relu si mai apoi Relu i-l cere, merge dupa el si-l aduce. Daca a gasit o moneda intr-un sertar, a pus-o pe pat, si eu i-am luat-o pe ascuns, a cautat-o apoi pe tot patul, nu stia unde i-a disparut. Nu eram obisnuita sa aiba asa memorie.

Cand a vazut la tv un meci de fotbal a inceput sa strige "ciuuuuttt" cum face el cand da in minge :)).

Cand l-a durut atunci burta de la varza de Bruxelles, m-a luat la un moment dat de mana (eu credeam ca vrea sa mergem undeva) si mi-a dus mana la burta lui :|.

Se joaca multe minute (in care eu ma odihnesc) in cenusa de la semineu. Ce conteaza ca apoi el e ca un hornar si pe jos e plin de cenusa! Si-a dus acolo multe jucarii cu care a vazut el ca poate sa traga cenusa sa poata ajunge la ea, inclusiv un faras!

Povesteam zilele astea cu o graviduta tare draga mie. Si tot impartind sfaturi despre pompe si sterilizatoare, mi-am dat seama care ar fi lucrurile ce le-as schimba daca as putea da timpul inapoi. Mda, deja am anumite regrete.

Legat de momentele imediat de dupa nastere nu stiu daca sa-mi exprim regretele. Poate intr-o zi voi scrie aici cate as fi vrut eu in maternitate. Dar nu am avut curaj sa le cer pe toate. Pentru ca si putinul ce l-am cerut a facut sa fiu privita bizar. Si cum aveam nevoie de oameni care sa se comporte frumos cu mine, pentru binele psihicului meu, nu eram in situatia de a ma lupta pentru nimic. Mi-am ales prioritatile din ce as fi preferat si la restul am facut compromisuri, am cedat la greu.

Am vrut din tot sufletul (si la a doua nastere, fiind deja o mama puternica, voi cere si acest lucru) sa-l puna pe Alex pe mine dupa ce iese, sa ma simta pe mine prima data cand vine pe lume, sa ma miroasa, sa se incalzeasca de mine. Nu lumini puternice in ochii lui, nu picaturi in ochi, nu instrumente in nas, nu spalat si infofolit. Si as fi vrut sa fie taiat cordonul doar dupa ce se oprea din pulsat. Am citit atat de mult cat conteaza acest lucru, de la o "simpla" anemie, pana la cancer si moarte. Nu are rost sa continui subiectul, cine e interesat poate studia. Dar noi am si fost pe fuga, am nascut repede, nu am apucat sa ma inteleg bine cu doctorii. Dorinta cea mai puternica ce am avut-o legata de Alex a exprimat-o Relu pentru mine catre medicul neonatolog, ca eu nu eram in stare. Am avut mare noroc cu Relu acolo. Si stiind ca pentru acea dorinta vom avea de luptat cu ei, nu am mai vrut sa aduc in discutie si alte proceduri care sa le deranjeze obisnuintele.

Revin la povestea cu prietena mea graviduta. Simt apoi ca am gresit cand am venit acasa, ca am ascultat ce scrie in toate cartile, sa pui copilasul in patut si sa nu aiba nimic in jur, sa nu se sufoce. Sindromul de moarte subita a bebelusului nu are cauze cunoscute, deci astea mi se par exagerari, la fel ca si interzicerea culcatului pe burta si a dormitului cu parintii. Si Karp, cu Happiest Baby on The Block recomanda somnul pe burtica. Despre co-sleeping sunt mii de resurse in care se arata ca e cel mai sigur somn pentru bebelus. Dar daca tot l-am pus la inceput in patut, sunt sigura ca i-ar fi fost mult mai bine inconjurat de ceva, sa stea intr-un leagan mai stramt, intr-un hamac, intr-o pozitie mai curba, nu intins drept, fara invelitoare, fara nimic, intr-un patut mare si gol. Cred ca acesta a fost un declansator al plansului lui de atunci (printre multe alte motive) si mai ales al faptului ca el pana pe la 6 luni se tot speria. Reflexul Moro, care il au majoritatea copilasilor doar in conditii in care au de ce sa se sperie, la Alex era exagerat. Si cand il puneam pe masa de infasat incepea sa dea cu manutele prin aer speriat, cu ochii mari, terifiat, si incepea sa planga, ca si cum ar cadea in gol de la inaltime. Trebuia tot timpul sa chem pe cineva sa-l tina de ambele maini ca sa nu se sperie. Cand a crescut mai mare ii puneam o haina agatata acolo ca sa se apuce de ea, sa se tina de ea, sa ii dea un sentiment de siguranta.

A doua greseala care cred eu ca am facut-o a fost faptul ca nu am fost in totalitate dedicata lui. Trup eram, dar suflet nu. Eram frustrata pentru ca nu puteam, ca alte mame pe care le cunosteam, de bebelusi mici mici, sa pot face o multime de lucruri. Marea majoritate a bebelusilor pe care ii stiam dormeau in patut aproape toata ziua pana spre 6 luni. Mamele puteau sa se ingrijeasca, sa citeasca, sa stea pe net, sa aiba grija de casa, sa se ocupe de educatia si distractia copilasilor, etc. Alex in timpul zilei dormea pe mine si eram nervoasa ca nu pot nici sa beau apa cand imi e sete sau sa merg la baie cand imi trebuie. Nu puteam sa fac un dush, sa ma ocup cum trebuie de mine, de epiziotomie macar (stiam si mame care mergeau la sala repede dupa nastere, eu nu ma puteam ocupa de lucruri banale legate de sanatatea si igiena mea). Nu puteam sa lipsesc de acasa, nu puteam sa citesc, sa stau pe net. In scurtele perioade cand era treaz, Alex plangea continuu, chiar si o ora continuu pana cand adormea de atata plans.

Dar comparatia cu alte mamici mi se pare ca mi-a furat o perioada superba cu copilul meu. Eu de fapt nu voiam sa ies nicaieri! Si daca mi s-ar fi creat conditii nu as fi iesit! Si ce daca statea pe mine toata ziua un pui de om de aproape 4 kilograme? Acum cand privesc inapoi ma gandesc ca ar fi trebuit sa mi se para cea mai superba perioada din viata mea. Eu eram frustrata doar comparandu-ma cu alte mamici, sau comparandu-l pe Alex cu alti bebelusi, si gandindu-ma mai mult la ce se asteapta cei care ma cunosc sa fac imediat dupa nastere. Nu m-am gandit deloc la asteptarile mele. Si chiar daca nu era telul meu in viata sa stau cu un pui mic in brate (desi ce minunat suna!), imi place mult o intrebare a unei bloggerite dragi (mami de bob de orez :x): conteaza chiar asa mult pentru mine ce vreau sa fac incat sa-i iau fericirea puiului meu? Cat ma costa sa ii fac pe plac? Sa fac ce trebuie? Pentru o perioada asa scurta din viata mea, dar o perioada de maxima importanta pentru el? Cat ma costa? E asa de greu?

Nu, si imi dau seama ca daca atunci la inceput nu as fi citit pe net despre mame carora le e usor, sau nu mi s-ar fi spus in viata reala ("aaaa, pai eu pana la 5 luni n-am simtit ca am copil in casa, am fost in vacanta"), ar fi fost mult mai simplu, pentru ca mi-as fi ascultat intuitia! Mi-as fi ascultat sufletul si as fi fost acolo pentru Alex! Nu, nu l-am lasat sa planga, faceam tot ce puteam fizic vorbind sa-i fie bine. Dar o faceam cu resentimente. Si mai mult, daca as fi avut atunci norocul sa dau peste unele articole sau unele bloguri pozitive, asa cum citesc azi, ale unor mame ca mine, care isi cresc copilasii cu dragoste si cu sacrificii facute din dragoste, totul ar fi fost mult mai fain! As fi savurat acea perioada cu el!

Imi amintesc cum ma plangeam la telefon la o prietena care are un baiat cu o luna mai mic decat Alex. Si ii spuneam "Alex nu sta nici un minut in carucior!". Si ea imi spunea senina "pai noi nici n-am cumparat carucior, il tinem in brate si in sling". Nu m-am trezit atunci la realitate. Ce-i drept ca nu puteam gandi foarte limpede dupa ore zilnice de urlete si plansete cu oprire a respiratiei si cu fata toata vanata de plans. Cred cu tarie ca daca n-ar fi plans asa rau as fi gandit mai lucid.

Dar plansul asta al lui nu am cum sa stiu daca e de la dereglarea aia de energie ce e rezolvata cu ajutorul terapiei cranio-sacrale (de atunci citesc asa mult despre asta si ma minunez cati bebelusi au scapat de orice suparare cu ajutorul ei), sau de la reflux, sau de la reflexul meu de coborare a laptelui mult prea exagerat (stropeam la un metru cu lapte si dupa ce termina de supt...), sau de la cine stie mai ce... Dar imi pun totusi intrebarea, acum, dupa ce l-am citit pe Salome, daca nu cumva Alex a simtit nemultumirile mele de atunci de la inceput si de aceea a plans asa mult si atatea luni, pana pe la 5-6 luni...

Erau niste nemultumiri foarte putin sesizabile. Nu vorbesc aici de ceva vizibil in exterior, nu bombaneam nervoasa prin casa :D. Adica eu eram indragostita pana peste cap de Alex si mi se parea cel mai divin lucru de pe pamant sa fii mama. Doar acum, printr-o analizare in strafundurile gandirii am simtit acele frustrari de atunci si mi-am dat seama ca viata mea de proaspata mamica putea fi mult mai usoara daca imi ascultam inima si daca imi ascultam copilul.

Sper ca aceste randuri, chiar daca sunt lungi si plictisitoare, sa fie de invatatura si altor mamici (desi recitind postarea vad ca si eu inca mai gasesc ocazii sa ma plang...). Sa isi asculte intuitia, si sa incerce sa inlature orice influenta exterioara care nu le face bine. Si nu ma refer doar la greutatile ce le-am avut eu. Ci si la alaptat, la felul in care doarme bebelusul, la absolut orice. Ei simt tot si cred ca sufera enorm, chiar daca mai tarziu nu isi vor aminti nimic, ci vor ramane doar cu personalitatea usor schimbata poate din cauza noastra...

Linkuri

Am mai scris o postare pe celalalt blog si o dau aici ca sa mergeti daca vreti sa va inscrieti la un eveniment din lumea raw (si nu numai): http://natural-club-ro.blogspot.com/2011/01/masti-de-fata-de-la-annmarie-gianni.html

Despre cum decurge incet incet o intarcare naturala. Foarte incet si natural :D http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2011/01/foaie-cu-foaie-dezvelim-si-reconstruim.html

Si cateva linkuri ce le-am dat si pe Facebook, dar vreau sa ramana si aici:

Un indemn al top-modelului Miranda Kerr pentru alaptare:
http://www.koraorganics.com/blog/live-in-my-skin/all-things-organic/organic-certification/thank-you-for-your-beautiful-heartfelt-comments-and-well-wishes/

Un ghid foarte fain pentru alaptare, un pdf de descarcat de aici: http://www.womenshealth.gov/pub/bf.cfm

Poate aici e raspunsul cresterii numarului de copii care mor din cauza SIDS in ultimele decenii, in ultimele sute de ani: antrenamentul prin care parintii vor sa-i faca sa adoarma singuri... "Extreme stress. You know -- like the stress that a baby would feel if his parents laid him in the crib and walked out the door. Like the anxiety that would flood his little body as he wailed and waited for them to come back to him. Like the despair he would feel when they did not."
http://www.drmomma.org/2010/02/sleep-training-higher-stress-lower.html

Un articol fain despre disciplina unui toddler "I think one of the most overlooked things in toddler discipline is remembering to still respect the kiddo, and that they aren't trying to make you upset."
http://thestir.cafemom.com/toddler/115208/stop_being_mean_to_your

O postare despre cea mai mare greseala pe care o fac parintii legata de somnul copiilor, metoda Cry-It-Out, de a-i lasa sa planga pana adorm singuri:
http://www.facebook.com/note.php?note_id=146393188752345&id=134844053221572

Idei de snackuri pentru copii: http://codenamemama.com/2011/01/22/50-healthy-snack-ideas/

Efectele bataii la copilasi, tulburator...
http://www.drmomma.org/2010/01/how-spanking-changed-my-life.html

Si dovezi impotriva celor care sustin ca circumcizia este ok din motive religioase. Se pare ca pe vremuri nu asa se practica, si se pare ca in fiecare religie de fapt nu apare asa ceva in cartile sfinte http://www.drmomma.org/2011/01/faith-considerations-on-circumcision.html

Si la indemnul Dianei, careia ii multumesc ca si-a rapit din timp, m-am inscris pe forumul de pe babywearer.com. Dau doua linkuri extrem de interesante, de unde se pot culege cateva branduri de SSC-uri care merg foarte bine la toddleri si chiar la copii mari in drumetii pe munte. Cu parere de rau ca subiectele nu sunt vizibile decat utilizatorilor forumului.

http://www.thebabywearer.com/forum/showthread.php?430568-Which-carrier-for-almost-3y-old

si

http://www.thebabywearer.com/forum/showthread.php?415902-Beco-vs-Boba-vs-Ergo

Inca un update

Da, nu am deloc inspiratie la titluri, dar chiar asa vad ca a iesit postarea asta, mai mult ca o notita undeva, pentru mine, despre diversificarea si progresele lui Alex.

Diversificare

Intre doua zapezi a cules mama mea din gradina niste varza de Bruxelles, asa ca am zis sa-i dam o incercare. Citisem pe net ca e ok la copilasi, nu baloneaza ca si varza normala. A primit miercuri si joi. Saracutul a fost raut toata ziua, in sensul ca plangea mult, tipa mult. Apoi ieri am papat si eu putin din supa lui si m-a durut burta ingrozitor. Pe mine mai tare ma doare burta de la varzoase decat de la fasolifere. Se pare ca ma mosteneste. Saracutul... Asa ca ne luam la revedere de la varza de Bruxelles o bucata de vreme...

In ultima vreme nu mai vrea legume, dar vrea sa muste din bucati de fructe. Dar numai seara. E bizara si treaba asta, pana vor putea cere ei, ca am ajuns sa-l intreb toata ziua de toate felurile de mancare, ca sa vad ca seara accepta ceva ce la amiaza nici nu a vrut sa puna pe buze...

Am si uitat sa spun legat de greutatea lui. A stagnat o perioada indelungata. De prin septembrie nu a mai crescut deloc pana in decembrie. In decembrie, cand a inceput totusi sa manance macar cateva lingurite, a crescut vreo 400 de grame, asa ca acum are 10.6 sau 10.7 kg. Stiu ca daca ar manca mai bine ar creste mai mult, simt ca va avea o crestere mai mare pe cand se va pune sa manance, dar acum nu vad ce as putea face in privinta asta. Continui sa-l intreb zilnic, sa-i ofer de toate, sa ii mai introduc alimente noi, si sper doar ca organismul lui va cere cand va avea nevoie.

Saptamana asta am gasit la real la gama bio porumb dulce la conserva, fara zahar! Chiar voi manca si eu, pentru ca de atatia ani nu mi-am mai pus intr-o salata asa ceva deoarece ma enerva ca are zahar! Chiar si la restaurante cand alegeam o salata ceream sa nu puna porumb dulce. Stiu ca par bizara cu zaharul asta, dar in momentul in care l-am abandonat, hormonii mei si-au revenit la normal si a fost si aceasta o cauza pentru care am scapat de FIV si am reusit sa raman insarcinata fara nici un tratament. Asta pe langa multe alte cauze. Poate o sa-mi gasesc candva timp sa explic, pentru ca sindromul ovarian polichistic e strans legat de rezistenta la insulina. Si daca intr-adevar mi-ar fi pofta si as manca ceva dulce, apoi vreau sa savurez acel dulce, sa fie o prajitura preferata de exemplu, ma enerveaza la culme sa gasesc zahar in alimente in care nici nu-l pot macar savura!

Si am mai gasit rondele ca si cele de orez, tot din gama Real Bio, din orez, mei, porumb si putin susan. Abia astept sa i le ofer si acestea, de multa vreme vreau sa-i dau susan.

Eu am de vreo 3 zile sanii cam goi. Nu stiu daca suge el mai mult decat de obicei (si deci imi va creste productia in urmatoarele zile, dupa principiul cerere si oferta) sau am niste dereglari hormonale... Peste tot scrie ca mamele cu hipotiroidism au secretie slaba de lapte, deci e posibil sa mi se fi dereglat iar tiroida mea. Sau poate fi legat de ovarele mele si de faptul ca de mai mult de o luna de zile am simptome ca ciclul ar vrea sa vina si nu are destula putere :)). Imi propun sa fac o vizita la ginecologie, macar pentru un ecograf, sa vad daca nu mi s-au facut iar ciorchini de chisturi pe ovare si de aceea nu imi vine de fapt ciclul, nu din cauza alaptarii aproape exclusive.

Ce mai face Alex

Cand cascam si scoatem tot felul de sunete eu credeam ca e o chestie capatata in timp :D. Dar se pare ca asa facem noi in mod natural. Alex casca si face cu buzele "uăuă".

Spune "gios" la "jos". Il intrebi "vrei sa mergi jos?" sau "vrei pe jos?" si el raspunde "gios". Mai spune "du-te" :)) dar nu in contextele potrivite :)).

De cateva zile iar ninge si e urat si umed si fleasca plina de noroi pe jos. Nu mai putem iesi nici in oras, pentru ca daca se cere pe jos nu am cum sa-l pun, fleasca asta i-ar trece peste ghete. Plus ca ninge, o ninsoare foarte uda, ca si cum ar ploua.

Linkuri

Dau inca o reteta pentru lapte de migdale.

Am gasit cateva pdf-uri si documente scrise de Elizabeth Pantley care se pot downloada de aici

Saptamana asta am aflat de Miranda Kerr, top-modelul Victoria's Secret, care a nascut natural, alaturi de sotul ei, Orlando Bloom. Ea a facut apoi publica poza aceasta cu ea alaptand in pat puiul mic, poza facuta chiar de catre sotul ei! http://www.drmomma.org/2011/01/breastfeeding-in-bed-miranda-kerr-and.html

Apoi am aflat si de John Travolta si Kelly Preston ca au un bebelus si ca ea doarme impreuna cu puiul mic, ca sa-l poata alapta toata noaptea: http://www.bestforbabes.org/2011/01/stars-kelly-preston-miranda-kerr-show-soft-side-of-breastfeeding/

Mi se pare absolut minunat ca starurile fac aceste alegeri si ca le fac publice, pentru ca asa vom ajunge poate sa le consideram normale. Asa au fost candva, inainte de industrializare si de razboaie, si asa ar trebui sa fie si acum.

Si tot despre o actrita care a ales sa isi creasca bebelusii intr-un mod natural si iubitor, Mayim Bialik, tipa din Blossom: http://moms.today.com/_news/2011/01/18/5839973-meet-the-newest-today-moms-blogger-mayim-bialik?gt1=43001

Si un link despre cum ar trebui sa ne tratam copilasii Stop being mean to your toddler

Oare vrem un SSC nou?

Ergo is the best. Asta in primul rand. Am simtit nevoia sa o spun, ca sa nu se supere ca vrem sa-i cautam un fratior :D.

Aseara am citit conversatia asta http://www.facebook.com/peacefulparenting/posts/159236597460639 (dati si la view previous comments) despre carrieri pentru copilasi mai mari. Pana sa citesc asta nu mi-am pus niciodata problema daca Ergo e destul de bun pentru un toddler. Dar acum parca as mai vrea un carrier pentru ca atunci cand are Alex o geaca groasa intr-adevar ii ajunge spatarul ala numai pana la mijlocul spatelui. Lui ii place asa ca isi scoate mainile afara dar mie mi-ar placea mai mult sa stea strans lipit de mine. Nu stiu daca si lui i-ar placea, deci poate stric banii aiurea si el e tipul libertin :D.

Asa ca dupa ce am citit si am cautat pe net toti carrierii amintiti in conversatia aceea (elimin mei-tai-urile, ca nu sunt comode pentru mine, ma dor umerii si spatele ca nu are intaritura), am ajuns la Boba, care mi se pare superb! Nu numai ca are spatele ala mai sus, dar are si suporturi pentru picioare! E prima data cand vad asa ceva.

Ce m-a distrat cel mai tare a fost faptul ca pe site-ul lor dau comparatii cu ergo, deci ergo e considerat lider de piata :D . Uitati: http://www.bobababycarrier.com/index.php?page=boba-or-ergo-baby-carrier. E buna de citit comparatia pentru a vedea caracteristicile lui Boba.

Am intrebat-o pe forumul DC pe prietena mea Mihaela, mami de Josh, care stiam ca e pasionata ca si mine de carrieri. Si stiam ca are un ergo si un beco. Eram curioasa daca a probat vreodata un Boba.

Ea mi-a raspuns asa:

"Ralu, mi-ai luat vorba din gura, chiar aveam de gand sa scriu despre Ergo vs Beco(doar pe astea doua le-am incercat) de cand am inceput sa am probleme cu Ergo... categoric nu este un carrier pt toddleri!!

Si spun asta prin prisma cuiva care a carat si bebe mic, si mai mare, si copiloiul de acum in ambele carriers. Si pt perioade mai scurte si (mai nou) pt perioade ff lungi (4-10 ore!!), in functie de cum a fost nevoie. Noi de cand suntem in Montreal numai asa ne miscam peste tot, mi-e imposibil sa folosesc un carucior pt ca:

1- plange pana se face albastru, deci nu se opreste, poti sa te pui in cap, sa-l ignori, sa faci ce vrei tu, nu accepta caruciorul!
2- pt ca n-as putea sa-l folosesc decat in autobuze, in metrou nu exista lift si nici scari rulante uneori. Si sunt statii care au chiar sute de scari pana la platforma, e crunt, de fiecare data trebuie sa ma bazez pe ajutorul celor din jur si nu-mi place.

Asa ca de o luna si jumatate car copilul in carrier, ore in sir, cu pauze, bineinteles. Il mai las pe jos, mai mergem sa mancam, se joaca, etc. Apoi il pun la loc si ne continuam calatoria. De dormit la fel, a bagat si cate doua somnuri pe zi.

Anyway, long story short I LOVE BECO!! De ce? Pentru ca Ergo e incomod de pus(inchisul ala pe o parte ma omoara, plus faptul ca e ff gros si mai tare decat Beco). Iar de la o vreme au inceput sa-i alunece strap-urile, nu stiu daca intelegi, cataramele alea nu mai stau fixate cum le pun si copilul o ia la vale.. Si of course si strapul din spate care ajunge sa-mi stea fix in ceafa si ma doare gatul ingrozitor, ajunsesem sa stau cu capul aplecat in fata, e absolut chinuitor. Si nu le puteam regla din mers (strap-urile) pt ca nu ajung la ele, pe cand la Beco sunt puse altfel si le poti ajusta ff usor. Insa nu e cazul, pt ca nu aluneca deloc iar copilul sta atat de bine incat nici nu-l simti.

Alta chestie care-mi place la Beco e faptul ca se inchide pe mijloc,la spate. E ceva atat de natural, il pui imediat, fara sa-ti incolacesti mainile aiurea.. Si cand te grabesti chestia asta e ff importanta.

Ce sa-ti mai zic.. e ff moale, spatele e bine sustinut fata de Ergo.. N-as recomanda insa un back ff inalt, eu nu-l vad pe Joshulin stand intr-un Boba, s-ar zbate si-ar plange pana i-as scoate bratele afara. Parerea mea e ca spatele copilului trebuie acoperit cam pe 3 sferturi din portiunea spatelui, e suficient, din punctul meu de vedere, nu mai sunt bebelusi sa-i tuck-in like before:)

Cam asta,sper ca am acoperit tot. Noi avem modelul asta
http://www.amazon.com/Beco-Butterfly-Baby-Carrier-Carnival/dp/B001PC1MT0

Ai cumva posibilitatea sa incerci Boba inainte? Mai e si Manduca,dar nu stiu nimic de el, Dana parca era ff incantata".

Eu i-am raspuns:

"Cu carrierii, iti multumesc din suflet. Am intrat pe site la beco din nou si m-am uitat la un video si mi se pare mai complicat de pus copilul in el. Dar dupa ce-l pui pare mult mai comod, intr-adevar. Mai ales pentru mama, pentru distributia greutatii copilului.

In Manduca tot ies umerii afara, am vazut poze cu toddleri pe site si e cam la fel ca ergo.

Si ai dreptate, eu cred ca lor le place sa stea afara sa priveasca mai bine in jur. Doar noua ne e mai comod daca stau mai langa corp, pentru ca nu contrabalansam pe umeri greutatea lor cand se lasa pe spate . Nu stiu daca mi-ar sta Alex intr-un boba. Pentru ca si in ergo ar avea posibilitatea sa stea cu mainile inauntru, inca ar mai putea, dar si le scoate afara :D.

Greu... greu de decis. Mai ales la cat sunt de frumoase :x "

Asadar, comparatii din cate am vazut pana acum pe site-urile de la Boba si Beco. Si dupa cum cunosc Ergo:

Beco ar suna perfect. Asta pana cand am vazut cum se pune copilul in el. Aici http://www.becobabycarrier.com/cat-1/butterfly-2 la Front Carry with Toddler mi se par grele si prima versiune, si a doua. A doua ar arata mai bine cu ce sunt obisnuita de la Ergo, dar faptul ca dupa ce iei copilul in brate trebuie sa-i treci picioarele prin gaurile alea si apoi sa il tii bine pana cand ridici materialul, mi se pare greu.

La Boba am vazut ca se pune copilul ca la Ergo: http://www.bobababycarrier.com/index.php?page=boba-front-hold.

Aici http://videos.ergobaby.com/en-us/2-1-front-carrier-position-2/ e videoul cu ergo. Se pune mult mai simplu ca Beco. Nu stiu daca m-as obisnui cu Beco.

Ar mai fi o optiune: alt fel de Ergo. Am impresia ca de aici http://www.ergobabycarriers.com/babycarriers/category/carrier/ Ergo Performance are spatele mai inalt.

Catarama de la brau intr-adevar doar Ergo o are un pic lateral. Beco si Boba o au pe mijloc. Pe mine nu m-a deranjat niciodata. Cand il port in spate, foarte rar si pe perioade scurte, intr-adevar cureaua aia ma cam taie peste burta, nu stiu daca problema asta o au toti carrierii, mie mi se pare ca toti au cureaua aia la fel de subtire, neintarita.

Legat de strapurile de la bretelele de pe umeri, Beco e singurul care le are in fata, deci le poti regla usor cu copilul in el. Dar doar o data am simtit ca sunt prea stramte (avea geaca mai groasa) si au trebuit largite, de catre o alta persoana. Daca trebuie doar stramtate, ma descurc sa trag de strapuri, fara nici o problema, si daca sunt in spate.

Ergo deci are spatele cel mai putin acoperit. Apoi ar veni Beco cu 3/4 din spate acoperit, apoi Boba cu tot spatele acoperit, pana pe la ceafa cred. Nu stiu daca Alex ar mai suporta asta acum. Pentru ca si la Ergo mai are inca posibilitatea sa stea mai inauntru, dar el isi scoate mainile in afara si se sprijina de bretele sa se uite in lateral. Cam cum sta cel din dreapta din poza asta http://www.ergobaby.eu/en/ergo_baby_products.html. Numai ca problema e ca fiind si imbracat gros, de iarna, asta il indeparteaza si mai tare de corpul meu. Eu il port in fata de obicei, sa aiba acces la tzitzi, asa ca daca el se da pe spate, si eu ma curbez pe spate sa contrabalansez greutatea. Mi-ar fi mult mai usor daca ar sta lipit de mine. Poate e doar o problema acum iarna si apoi o voi uita pe la primavara... In rest recunosc ca nu vad absolut nici o problema si Ergo e ideal.

Poate cineva sa faca comparatiile astea fata de Manduca? Mie mi se pare la fel de mic la spate ca si Ergo. Parca totusi din pozele (destul de proaste) de la producatorul german de pe site, s-ar vedea ca la brau are mai mult burete decat astialalti carrieri, deci poate e totusi comod si pus copilul in spate, nu taie burta.

A, inca ceva: cureaua de la brau se pare ca la Beco e mai larga, deci il pot purta mai usor si barbatii: 57'' fata de Ergo clasic 43'' si Ergo Performance 48'', Boba are maximul de 56''. (''=inch).

Am uitat sa zic la Boba, imi plac la nebunie suporturile alea pentru picioare, la un toddler mai mare sa nu-i atarne picioarele in jos. Se vad aici http://www.bobababycarrier.com/index.php?page=boba-features. Si uite ca in poza asta totusi bebe poate sa-si scoata mainile afara, nu e chiar trapped acolo inauntru :D. Deci inca o bila alba pentru Boba, ca eu crezusem ca e prea prea sus spatele.

Am fost intrebata aseara de cateva prietene daca intr-adevar mai am nevoie de carrier, nu e cumva cazul sa-l las mai mult pe jos sa umble singur. Am simtit nevoia sa clarific lucrurile astea, sa nu se creada ca eu il fortez sa iesim la plimbare in carrier cand el ar vrea pe jos.

Nu ma pot pune cu el cand vrea pe jos :D. Urla de se uita toata lumea la mine. Dar nu pot fara carrier. Alaltaieri a inceput sa impinga caruciorul si eram la vreo 5 km de casa. Dupa ce s-a obosit bine l-am bagat in carrier, a comentat putin, i-am bagat tzitzi in gura si am fugit catre casa impingand de carucior. In carucior nu mai vrea deloc. Sa-l duc doar in brate kilometri intregi, impingand de carucior, cand el se si zbate ca vrea pe jos, ar fi criminal.

La cumparaturi iar e vai si amar daca il las pe jos ca arunca tot pe acolo. Asa ca folosesc un carrier in momentele in care mamele de obicei ii tin in brate. Mai ales ca acum imbracat gros de iarna, nu stiu de ce, ma dor ingrozitor mainile sa il tin in brate afara. In casa nu am probleme.

Si ieri am luat caruciorul la plimbare doar ca sa avem ce impinge. De acasa deja. Noroc ca nu am mers departe. La fel am venit :D. Normal ca imi place mai mult cu carrier, ca ma mai misc si eu, nu tot stau aplecata langa el, pot baga viteza. Nu ia in mana toti rahatii de catei, nu fuge cum a facut alaltaieri pana la 2 metri de malul abrupt al raului de la noi din oras, care nu are nici un zid nici un gard. Deci il las pe jos pana nu se mai poate, si se face tarziu si noi tot in oras, si apoi il bag in carrier.

Apoi mai e alaptatul. Daca vrea sa suga in oras, nu imi vine sa ma asez pe bordura sau pe scarile unui magazin de la parterul unui bloc si sa-l alaptez. Asa ca ii dau din mers in Ergo si nimeni nu vede nimic! Noi nu avem ce se poate numi un parc. Langa casa mea strazile nu au trotuare. Nu imi vine sa-l las pe jos sa impinga de carucior la un metru de masinile din trafic. Pe langa pericol, ne mai si stropesc cu noroi si e mult prea aproape de tobele de esapament. Deci cat suntem pe niste strazi mai din centru mergem de manuta, dar unde vrea el, in toate tufele si la toate rotile de masini. La un moment dat imi cam pierd rabdarea si cum am zis, fiind departe de casa, il bag rapid in carrier si directia acasa... Ca in ritmul lui prin toate gunoaiele nu as ajunge in veci....

Apoi mai e situatia de a merge pe dealuri, pe munti sau prin zapezi. Sau in locuri cu scari multe :D. Nu poti urca pe dealuri cu el in brate si nici sa-l lasi pe el sa urce singur.

Stiu ca sunt carrieri sport, speciali pentru drumetii pe munti, cu cadru metalic. Nu m-am interesat de ei deloc, cat sunt de sanatosi. Pentru ca vreau sa-l pot purta si in oras totusi.

Un link super fain citit azi, si nici macar nu pot spune ca nu e la tema, din moment ce lauda Manduca: http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2011/01/pe-ce-mi-as-da-ultimii-bani.html

Postarea am inceput-o dimineata. Un update de seara: azi am fost la cumparaturi cu ergo. A stat in el chiar comod, imbracat gros la inceput, cu mainile inauntru. Apoi pe cand l-am dezbracat si-a scos mainile afara, normal, sa poata vedea in jur. Cred ca mai aman cumpararea unui nou SSC pana cand imi dau seama sigur ce mi-ar aduce nou fata de Ergo, ce am nevoie, ce se va strica in timp la Ergo. Poate voi vedea peste un an ca am nevoie de suporti la picioare. Sau un SSC pentru un bebe mai inalt. Sau voi avea nevoie de infant insert ;).

Update

Diversificare

Alimente noi: scortisoara in rondelele de orez de la Organix cu mere si scortisoara; gulioare in supica.

A avut vreo doua zile in care nu a vrut sa manance nimic dupa ce ma obisnuise de cateva saptamani, ca isi manca legumele totusi, intr-o cantitate mica, dar le accepta. Am vazut ca de cate ori ma refuza are un motiv intemeiat. De exemplu, a refuzat fructele si eu tot am insistat sa-i dau aproape cu forta. Apoi am vazut ca are o rana in cerul gurii si stiu ca in general ranilea astea ustura la actiunea acidului din fructe. Alta data a refuzat fructele si mai apoi i-a mers burta si mi-am dat seama ca si noi adultii de multe ori nu suntem intr-o pasa in care sa vrem sa mancam fructe, vrem ceva mai consistent. Alta data mi-a refuzat piureul de legume si apoi am observat ca nu mai avea un miros bun pentru ca statuse cateva ore la temperatura camerei. Sper sa ma invat minte ca atunci cand imi refuza sa nu mai insist, stiind ca are un motiv. Si stiind ca alta data mananca. A mancat saptamana trecuta in vreo doua zile extrem de mult: piure de fructe vreo 20 ml, piure de legume vreo 40 ml, fructe cateva muscaturi (cea mai mare surpriza a lunii a fost cand am vazut ca musca din fructe si vine si mai cere! A fost incredibil, el care in cel mai bun caz accepta sa puna limba pe un fruct si apoi nu mai vrea), doua rondele de la organix! Enorm pentru el. La el o zi normala, cand sunt multumita ca mananca, inseamna vreo 20-30 ml de legume si cam un sfert de rondea de la organix. Fructe stiu ca nu mananca in general.

Ca sa il fac sa-i placa gustul fructelor am incercat chiar si borcanel cumparat. Aveam acasa piure de pere de la hipp dar astia de la real lipisera un abtibild cu promotie chiar pe locul ingredientelor. Si culmea e ca pe tot internetul romanesc nu am gasit nicaieri ingredientele de la hipp de pere. Am gasit in strainatate, dar nu seamana eticheta, asa ca nu am riscat. Am cumparat un borcanel de la babylove (dm) de pere si prune. Mirosea delicios! El dupa cateva insistente si-a atins putin piure de buze si apoi a refuzat complet. Am sperat ca fiind vorba de fructe gatite si indulcite (chiar daca indulcitorul e aproape natural: suc concentrat de alte fructe) si cu orez, ii vor placea. Dar nu. In ziua urmatoare, totusi am reusit sa-l fac sa manance putin, deci voi mai incerca.

Nervi

Are tantrumuri mai multe de vreo 3-4 zile. Cand intram in casa de afara, nu vrea nicicum sa intre. Sau cand nu-i dam pe mana ceva periculos ce el doreste. Nu mai merge ca inainte sa ii distragem atentia. S-ar putea sa fie si de la faptul ca maseluta de jos care ne ameninta de atatea luni ca iese, are 3 puncte albe...

Inainte de aceste 3-4 zile a fost asa de minunat, asa de cuminte si dulce! Si acum e minunat si dulce :D dar e mai dificil, foarte usor se enerveaza. Si cu somnul, are zile cand il adorm usor, are zile cand doarme mult, are nopti cand se trezeste de doua ori si are nopti cand plange jumatate din noapte. Cand cum...

Cand se enerveaza ziua, pe langa tantrumul clasic, isi trage palme. Si mai nou... ne scuipa! Mda, asta chiar nu avea unde sa vada. Daca mergea la gradi intelegeam, dar asa, ca nici nu iesim prin parcuri, nu avea unde sa vada. Deci ajung la concluzia ca multe obiceiuri le au din instinct. Acu doua zile a aruncat de pamant telefonul lui Relu (asta se intampla zilnic) si apoi a calcat pe el cu nervi. Nici asta nu ne-a vazut niciodata facand, la noi nu se omoara nici insectele :).

Cel mai comic a fost intr-o seara cand il tineam in brate pe spate si a inceput sa scuipe si se scuipa de fapt pe el :)).

La noi a fost saptamana trecuta foarte urat afara, ba a fost lapovita si ninsoare, ba ploaie. Am avut 5 zile consecutive in care nu puteam iesi la plimbare, asa ca am stat afara, in fata usii de la intrare, sub acoperis, si am incercat o jumatate de ora sa ne jucam acolo, sa nu iasa in ploaia rece. Greu, deci poate si de asta era nervos.

Am uitat sa spun ca dupa ce au trecut ninsorile, cand timpul ne permite, ne plimbam cu caruciorul, si sta mai mult de doua minute in el! Uneori 15, alteori 30 de minute! Ba ieri a stat chiar o ora! Problema e atunci cand nu mai vrea in carucior, ca vrea pe jos sa impinga caruciorul, nu in brate. Si e greu sa vii acasa de departe cu viteza melcului, el impingand caruciorul de multe ori si in spate si in lateral. Si la noi in cartier sunt multe drumuri fara trotuar, asa ca acolo il iau in brate chiar daca face o criza de nervi, pentru ca mi-e prea frica sa il las sa impinga caruciorul cand la un metru de noi trec masinile. Oricum sunt destul de nervoasa ca ma plimb in gaze de esapament, aglomeratie de masini, zgomot de motoare incredibil si in noroi si mizerie... Si apoi ma astept sa aiba imunitatea pe care ar avea-o daca ar creste la tara...

Dar sa revin la vestea buna cu caruciorul! In viata lui nu a stat atat la mine in carucior! Cred ca e din cauza ca mai mult de o luna nu l-am folosit, datorita zapezilor. E asa de scump cum sta in carucior si se uita la oameni pe strada.

Ce mai face

Vorbeste la telefon pe roluri. Cand il imita pe Relu, umbla prin casa cu telefonul vorbind dur, hotarat :). Si cand ma imita pe mine isi ia telefonul, il pune la ureche si incepe sa rada in hohote :)).

Vineri seara am mers la o masa festiva cu Relu. Am lipsit de acasa doua ore. In timpul asta el ne-a cautat in camera peste tot, a dus-o pe bunica pe acolo, fiind sigur ca ne va gasi. Cand am venit s-a bucurat incredibil, nu mai stia cum sa faca cu mainile si cu gurita lui sa-mi arate cat se bucura! A fost un tablou mai sa-mi dea lacrimile :x :x :x. Apoi m-a studiat si mi-a admirat machiajul de la ochi (imi tot punea degetutul pe ochi) si cerceii. Si zambea si radea :D.

Pupa icoanele si le da la pupat. Bunica l-a invatat. Le cere de pe mobila si pe mine m-a luat prin surprindere ca n-am stiut ce vrea :)) ca mi-o tot impinge la gura :)).

Calareste orice. De la masinile lui, la Relu, la mine, la jucarii, la papuci, orice! Isi ridica un picior ca atunci cand te pui in saua bicicletei si se urca sa calareasca :)). Si apoi incepe sa sara si sa faca cu limba "cla-clo" :D.

Avem doua burlane de geamuri Disney, cu magarusul si elefantul din desenele Winnie. Unul era in camera la usa de la balcon si unul in bucatarie la usa de la camara. Normal ca l-a adus pe cel din camera la cel din bucatarie, ca erau frati, cum sa stea despartiti :D. Si in ziua urmatoare si-a adus magarusul, o jucarie mica in format normal (nu burlan de geam) si l-a pus langa magarusul-burlan :).

Se cere sus la noi daca e lasat la parter la bunici. Adica se cere la buni in brate si arata cu degetul in sus in tavan :). Si apoi nu se mai poate intelege buni cu el pana cand il aduce la noi :D.

Intelege perfect orice vorbim. Si daca pastrez tonul intr-o conversatie si incep sa vorbesc despre ceva ce am facut cu el, sau despre ceva ce a facut el, dar fara sa-i folosesc numele, incepe sa rada. Daca eu sau Relu spunem ceva care ar da de inteles ca plecam din camera, dar spunem cat de subtil putem tocmai ca sa nu inteleaga el, atunci vine la cel care (credea ca) pleaca si il ia de mana sau ii imbratiseaza picioarele sau se cere in brate :).

Am mai zis ca el umbla prin camera peste tot pana ma trezesc eu de tot. Ei bine, azi dimineata si-a luat o carte si tot imi arata cu degetul in ea, si scotea tot felul de sunete, sa-i spun ce animal e in poza. Eu somnoroasa, vazand ca e cartea cu leul, ziceam "leul", el insista, eu "e leul, puiule", el insista. Mi-am deschis mai bine ochii sa vad ca imi arata un hipopotam. "E hipopotamul" si el incepe sa rada :)). M-a prins ca nu sunt atenta :)).

Ieri a fost vreme buna si el statea doar la usa de la intrare, privind afara si dorind sa iasa. La un moment dat a inceput sa aleaga din pantofii de la intrare (care sunt multi, ai tuturor), pe ai mei si pe ai lui Relu, si i-a asezat in fata usii! Sa iesim o data afara cu el la plimbare! :))

Altele

A plecat de la noi strabunica lui Alex si el se intelegea asa de bine cu ea! Tot timpul ii zambea si ii vorbea si incerca sa se puna bine cu ea oferindu-i toata ziua tot felul de lucruri! Si si ea era terminata dupa el, pun pariu ca acum ii e tare dor de el!

Sambata am fost la un targ mic de animale mici :D si pasari. Un spatiu ingust, cu un coridor pe care abia puteau trece doi oameni. Custile in stanga si in dreapta, iar in ele exemplare imense de cocosi! Imensi de tot! Si cand au inceput astia cu cucuriguuu a inceput si saracutul Alex sa planga. Am incercat sa-l imbunam, dar apoi a zis Relu sa nu-l traumatizam pe saracutul mic, si a iesit cu el afara, in ideea ca eu voi mai ramane sa vad si iepurii. Nu am apucat, pentru ca Relu mi-a dat telefon de afara sa ies sa il calmez pe piticutul nostru :).

Azi am zis ca e vremea sa ma tund... De obicei ma tund singura, in baie, cu masina de tuns, la 18 mm. Asta din februarie anul trecut. Pana atunci aveam parul lung cu bucle naturale. Pe la ceafa vine mami sa ma retuseze de obicei cu 3 mm. Asa ca masina ramane setata la 3 :D. Cred ca deja se intelege unde bat :)). Am inceput sa ma tund azi, din fata de langa frunte, si masina ramasese pe 3. Prima data m-am enervat. Imi venea sa injur. Apoi m-am intristat gandindu-ma cum ii voi spune mamei mele. Ea oricum e putin suparata de cate ori ma vede ca ma tund, iar prima data cand m-am tuns i-a venit sa planga. Tot gandindu-ma cum sa-i spun ce s-a intamplat, am inceput sa ma tund in rest cu 18, ca de obicei. Pe unde sunt cu 3 mi se vede chelia bine, nu-mi venea sa dau cu 3 peste tot.

Dar apoi mi-a venit sa plang. Nu atat pentru faptul ca voi purta o bandana o luna de zile pana cand nu se va mai vedea (si la bazin, si la Cluj, si la plimbare cu Alex...). Ci mai mult pentru cum ii voi da vestea mamei mele. De Relu nu imi era frica, stiam ca in cel mai rau caz ar rade cu/de mine.

Apoi brusc mi-am amintit cum m-a intristat in weekend o veste pe care nu o voi scrie aici pentru ca am si 5 cititoare dragi gravidute si nu ar trebui ele sa citeasca asa ceva. Stiu ca eram afectata si in weekend si le tot povesteam alor mei, asa ca ei vor sti la ce ma refer. In plus, azi dimineata am dat din intamplare peste blogul micutului Siluan. Stiam de cazul lui de mai demult de pe DC. Dar acum, citind povestea (mai ales citind disperarile mamei de la inceput, cand inca nu stia ca va fi si mai rau, si mai rau, si mai rau...) si vazand pozele, si citind ultimele lupte ale micului pui de om, am avut asa niste sentimente... Nu stiu cum poate un parinte sa treaca prin asa ceva, nu stiu cum poate un copilas sa fie asa un luptator, e groaznic ce se intampla, ce s-a intamplat, si sper din tot sufletul sa ajunga acasa sanatos la fratiorii lui.

Asa ca dintr-o data mi s-a parut asa imatur ca eu sa ajung sa plang in baie din cauza unei freze ratate! Si cand am strigat-o pe mami sa vina la baie, am inceput sa-i spun de dupa usa: "Mami, sa stii ca saptamana asta nu ies din casa fara sapca (deja exclamatii speriate in fundal), pentru ca mi-am distrus freza (exclamatii mai mari!). Dar sa stii ca si mie mi-a venit sa plang, apoi m-am gandit ca pe langa alte situatii, precum foametea din Tunisia sau cazurile de copii bolnavi, asta nu e ceva de plans". Pe cand am terminat fraza a ajuns la mine. Nu a plans, cel putin nu de fata cu mine :D. Ba chiar mai apoi am inceput sa facem haz de necaz ca razand sa putem avea motiv pentru lacrimile din ochi :D. Am zis ca o sa-mi pun o funda acolo. Sau o sa imi fac o forma de inimioara. Pacat ca n-am suvita lui Base sa acopar "gaura" :D.

Oricum, din toata situatia, mami, ca acu un an pe vremea asta, e nervoasa ce am ajuns. Si tot imi spunea ca si daca ma tund uniform, cu aparatul, sa merg undeva la un coafor. Sa nu ma tund asa, in baie. Acum iar nu am putut afirma ca de acum inainte nu ma mai tund eu, pentru ca pana creste si cel tuns la 3 nu ma pot afisa la nici un coafor :).

Am facut vineri lasagna pentru prima data in viata mea: foi din grau integral, vinete, ciuperci, pasta de rosii si rosii, pasta de ardei (facuta in casa), mozzarella, ulei de masline, usturoi, oregano, busuioc. M-au apucat niste nervi si nu-s obisnuita. Din moment ce imi fac asa rar de mancare, de obicei lucrez cu mare drag si pasiune. Si eram sigura acum ca va fi un dezastru. Chiar si ai mei asteptau cu emotii reactia mea (pentru ca am facut lasagna doar pentru mine, fara carne :D). Am ajuns la concluzia ca daca asa buna imi iese lasagna atunci cand nu-mi iese, atunci nu stiu cat de buna poate fi cand ma simt inspirata :)).

Linkuri

O poveste minunata a unei mamici care a invins ablactarea dupa o mastita si acum isi alapteaza puiul din nou!

Despre cum ar trebui sa fie o nastere

Un articol minunat, pus la punct referitor la noile aberatii din presa britanica, ce afirma ca alaptatul exclusiv pana la 6 luni nu e sanatos pentru copil.

Chiar daca e din 2009, o postare superba despre circumcizie, facand o exagerare metaforica, aceea ca americanii nu si-ar mutila fetitele cum fac cu baieteii.

Pe acelasi blog am gasit inca o postare minunata despre cry-it-out, tot cu o exagerare fortata, cum ar fi daca un adult nu ne-ar acorda ajutorul noaptea.

Un review al unor carrieri de la green mommy blog.

Despre cum ar trebui sa ne comportam cu un copil in timpul unui tantrum.

Imi cer scuze pentru o postare asa lunga si probabil plictisitoare, dar chiar mai am inca sentimentul ca am uitat sa amintesc ceva la categoria "ce mai face Alex zilele astea"... :D

Aaaa, si La multi ani, pui scump! Ieri ai implinit un an si 3 luni! :-*

Biscuiti - retete de Elena Pridie

Cu dedicatie pentru niste prietene dragi, scriu doua retete de biscuiti din cartea Elenei Pridie, "Copilul vegetarian".

Biscuiti de casa I

125 g faina de orez, 250 g faina ovaz, 1 lingura ulei de masline, aprox. 125 ml apa

Pentru a se obtine faina de orez, se da orezul prin rasnita electrica (de tipul celei folosite pentru cafea) pentru a se obtine o pulbere fina de tot (nota mea: este de vanzare faina de orez la plafaruri).

Pentru a se obtine faina de ovaz, se dau fulgii de ovaz prin rasnita electrica, de asemenea pentru a se obtine o pulbere fina de tot.

Se amesteca bine cantitatile indicate, atentie la apa - nu se pune toata dintr-o data ci in functie de cum cere compozitia. Este posibil sa mai fie nevoie, sau sa nu fie nevoie de toata. De asemenea e posibil sa mai fie nevoie de putin ulei. Aluatul este destul de vartos si se desface de pe degete. Se intinde o foaie pe planseta presarata cu faina, foaia fiind cat mai subtire, de preferat de circa 1 mm. Se decupeaza forme de biscuiti patrate sau rotunde (cu ajutorul unui pahar) care se aseaza in tava mare de la aragaz in care s-a pus o hartie pergament. Se da tava la cuptor, la foc potrivit si se lasa pana se rumenesc putin. In circa 25 de minute sunt gata.


Biscuiti de casa II

125 g faina de ovaz, 50 g faina de mei decorticat, 125 g faina de orez, 1 lingura ulei de masline, aprox. 125 ml apa

Pentru a se obtine faina de mei, se da meiul prin rasnita electrica si se obtine o pulbere fina, galbuie (nota mea: se gaseste la plafaruri faina de mei). Se amesteca bine toate ingredientele, apa punandu-se treptat. La nevoie se mai adauga. Aluatul se framanta bine pana se ia usor de pe maini. Se intinde o foaie cat mai subtire si se decupeaza biscuiti. Acestia se aseaza in tava mare de la aragaz in care s-a pus o hartie pergament. Se da tava la cuptor, la foc potrivit si se lasa pana se rumenesc putin. In circa 30 de minute sunt gata.

Nota mea de final: in retetele astea de biscuiti noi putem adauga multe alte ingrediente, deci pot fi altfel de fiecare data:
- arome: scortisoara, cuisoare, vanilie, roscove,
- nuci si tot felul de alune si seminte macinate,
- fructe uscate (stafide, caise, curmale, smochine, papaya, ananas, banane),
- fructe proaspete (banane, mere , prune, cirese, fructe de padure,...)
- indulcitori: miere, agave, stevia
- adaosuri non-vegane care sa faca niste biscuiti mai "grasi", cum ar fi: oua, smantana, lapte, unt.

Hrisca si ulei de floarea soarelui

Diversificare

Nu imi place sa se incerce doua alimente noi intr-o zi, dar asa au fost circumstantele, era singurul ulei ce il aveam la indemana dupa ce am pus cerealele in piureul de legume. Hrisca e din mixul de 4 cereale de la organix: orez, porumb, quinoa si hrisca. Mi se pare un mix absolut genial, cu niste cereale minunate. Cred ca daca era mei in loc de porumb il decretam amestecul ideal (daca ma refer la cerealele instant), cu cele mai sanatoase cereale. Uleiul e ulei de floarea soarelui presat la rece bio.

Ce mai face Alex

Dimineata si-a gasit o carticica stil acordeon cu animale de casa pe care nu a mai vazut-o de mai mult de o luna. Si pe vremea aia eu ii spuneam cum fac animalele, dar el nu ma imita inca. Asa ca azi m-a surprins foarte tare cand si-a pus degetul pe pisica, eu am spus "pisica" si el a zis "maaaau". Apoi surprinsa am ajuns la cal si el a inceput "cla-clo-cla-clo" cu limba, ca si cum ar calari. Intr-adevar de calut i-am mai spus sunetele astea, dar fara sa asocieze cu poza. Puiul scump!

Oricum, ne imita in orice facem. Daca stranutam, spune si el "haaapta" si rade, daca tusim, tuseste si el. Am si o imitatie pe care o practica de multa vreme si nu stiam daca s-o scriu sau nu. In fiecare dimineata pana ma trezesc de tot el se plimba prin camera. Apoi isi pierde rabdarea si eu spun "bun, hai sa mergem la baie". El, vesel, ma ia de mana si ma "ridica" de pe jos. Fuge apoi in fata mea si merge direct la usa de la baie. Acolo intram amandoi si se joaca cu un sul de hartie igienica. Apoi rupe din sul o bucata si se sterge la fundulet, peste pantaloni, desigur :D. Apoi se urca pe cantar :)).

Partea comica vine cand isi duce noua insusire mai departe, stergandu-se la fund si cand gaseste cate o bancnota prin casa :)).

Ce mai face Alex? Danseaza toata ziua! De cate ori aude muzica incepe sa danseze. Azi am fost la cumparaturi la Real si la Jysk cu el si danseaza in caruciorul de cumparaturi cand aude muzica. Daca il pun pe jos danseaza si acolo :)). Acasa la fel. Daca incepem noi sa cantam, danseaza, daca aude muzica la tv danseaza :)). E al meu, clar :)).

Cred ca am mai spus cum stie el sa ne arate ca ii e frig. Adica noi intrebam "Alex, cum faci tu cand ti-e frig?" si el se zgribuleste tot, cu umerii apropiati :D. Ei, acuma seara chiar a fost de folos treaba asta, si m-am bucurat mult ca am ajuns sa putem comunica cu el. A iesit la plimbare cu Relu cu caruciorul si avea pe el o scurta care ii e cam fixa, nu e lunga la maneci. Si cum el nu suporta manusile, asa l-am trimis. De obicei, daca e frig, ii dau o haina de iarna mai mare ca sa ii tina cald si la manute. Dar acum era cald de tot afara, cred ca erau vreo 5-7 grade. In timpul plimbarii, Alex a inceput sa-i arate lui Relu ca ii e frig la maini. S-a uitat la el in spate, si-a ridicat manutele sus si a inceput sa-i arate exact cum face el cu umerii adunati si ridicati, ca ii e frig. Relu si-a dat de pe el bluza ce o avea, l-a acoperit pe pui, si a venit spre casa in tricou cu maneca scurta. Sper sa nu raceasca nici unul din ei. E pentru prima data cand stiu ca ii e frig de la el, nu prin semne de genul "stranuta", "are mainile reci" si altele... Trebuie sa-l invat cumva sa imi arate cand ii e cald, ca ma trezesc cateodata cu el super iritat si se calmeaza dupa ce aerisesc camera si aduc temperatura la limite normale..

Azi am vazut si eu cum sta el pe bunicu'. Se intinde asa ca intr-un fotoliu moale, se lipeste de el, ori pe spate, ori pe o parte inconjurandu-i burta :)). Pentru altii poate e ceva normal, dar pentru noi e ceva incredibil pentru ca Alex nu statea asa culcat pe noi nici cand era mic, el voia la verticala de tot, in fund. Si se zbatea si plangea daca il inclinam putin inspre noi. Plus ca normal ca se simte agasat de toate dovezile noastre de afectiune si ne cam respinge pupaturile si imbratisarile. Trebuie sa lasam in general sa vina de la el. Asa ca a fost un tablou unic sa-l vad asa lipit de bunicul lui azi :). Si datorita situatiei speciale, normal ca si bunicul a fost extrem de mandru.

Linkuri

Un link interesant de pe DC din care avem de invatat chiar daca bunicii puilor nostri nu sunt asa, dar sa tinem minte sa nu cadem noi in capcana comparatiilor copiilor si a oricaror comportamente care le-ar submina increderea in ei. Si sa mai stim cum sa le inchidem gura bagaciosilor :D.

Mamituni ma binedispune ca de obicei :)).

Pe Green Mommy blog aflam lucruri foarte interesante despre inceputul diversificarii. Inclusiv la comentarii, idei ca avocado si apa de cocos sunt bine de tinut minte. Acum am vazut si update-ul bestial! Uau, incepe sa-mi para rau ca am inceput la 6 luni jumate diversificarea :D.

Si inca un link de pe DC la care am ras in hohote la ironiile fetelor pe tema greselilor sintactice si gramaticale :)).