Suntem ok

1. Suntem bine - Alex nu a mai avut crampe. L-am lasat pana acuma seara fara supozitor, pentru ca am vazut ca nu il deranjeaza problema (au fost la noi cazuri si cand facea o data la 5 zile si nu interveneam, pentru ca vedeam ca nu il deranjeaza). Acuma seara am vazut ca iar incepe sa maraie si sa se screama, am pus un supozitor si a reusit sa faca un kk. Azi i-am pus putin praf de Jarro-Dophilus pe un deget umezit, ca aveam la mine pentru cazuri de enteroviroze. Sa vedem daca vom observa diferenta. La mine nu pot spune ca s-a observat vreodata, cred ca mai mare efect ar avea niste mancaruri fermentate, care sa contina probiotice naturale.

2. Somn de dimineata - s-a trezit foarte devreme, eu l-am luat in ergo si am mers pe plaja. Nu a avut rabdare nici in ergo, nici in brate, nici pe jos, asa ca am revenit in camera, am mers la micul dejun si apoi iar pe plaja. Nu voia sa suga, asa ca l-a luat Relu la plimbari ca sa adoarma. A adormit foarte greu si l-a pus in carucior. Dupa 5 minute a venit tanti aia care tot timpul il ia la povesti si a strigat tare (si aici pe plaja dimineata e o liniste incredibila, ca nici valuri nu sunt) "buna dimineataaaa!!!". Alex a sarit direct in fund! Oricat am incercat apoi mai mult de o ora sa-l adormim, nu a inchis ochii...

3. Deshidratare - mami a zis ca a vazut la tv ca la noi in Ro, din cauza caniculei, multi bebelusi se deshidrateaza si ajung la urgente cu crampe abdominale! Si ca pe caldurile astea trebuie musai sa bea apa, si cei alaptati. No uite ca am gasit o posibila cauza. Deshidratat nu e, ca face pipi de multe ori pe zi, nu are buzele uscate. Apa ii ofer toata ziua, si din cana lui cu cioc, si din pahare, si din capacele sticlelor. Dar ii voi oferi si mai des! Mai ales cum suge acum toata ziua, desi acasa sugea doar o data la 3 ore, probabil suge laptic mai gras, de pe "fundul" rezervoarelor...

4. Vin - daca va zic ca a dormit dus Alex la noapte sa stiti de ce :D. Bine, sau poate ca mamele care afirma ca dorm mai bine copiii dupa ce ele beau alcohoale nu ii aud cand se trezesc :)). A fost prima picatura de alcool din ianuarie 2009. Am avut de gand sa astept pana la ziua lui Alex cu alcoolizatul lapticului matern, dar am avut stomacul plin acuma seara, am simtit digestia blocata. Si acasa la faze din astea tot timpul ma dregeam (inainte de sarcina) cu un pahar de vin bun de la socrul meu. Vin de tara, fara zahar, fara nici un adaos. Imi placea mult si la gust, asa acru. Asa ca mi-am luat acuma seara cand m-am intors in camera un pahar de vin roze. Nu mai spun cat se mira ospatarii de noi ca nu profitam la maxim de all inclusive si bem doar apa :)). Mai e unul care se mira ca eu la masa nu vreau nici macar apa :)). Alex a fost fascinat de culoarea lichidului din pahar. Sa vedem acum cum va reactiona. Oricum, nu va ajunge un obicei :D. A, si nici nu simt sa ma fi ajutat cumva la digestie, asa e cu vinurile astea cumparate, fata de cele de casa.

5. Dinti - incisivii laterali stangi (si superior si inferior) se vad de vreo saptamana albi albi albi de parca ar fi afara, se vad clar, oricine ar spune ca sunt afara. Dar daca pui degetul simti ca inca nu au reusit sa sparga de tot pielicica.... tot speram si asteptam... Mai primeste puiul si Camilia cand nu se mai poate, se mai trezeste noaptea plangand si il pun la san, na, din astea zilnice si normale, care ma gandesc sa nu le tot amintesc...

6. Fericire - nu exista clipa, vorbesc serios ca nu exista nici macar o secunda in care sa fiu cu el si sa nu ma gandesc cat sunt de fericita! Si Ii multumesc continuu lui Dumnezeu ca mi-a dat asa o minune. Si imi vine sa ma uit asa din afara la familia noastra si sa vad tabloul frumos! Nu imi vine sa cred ca sunt in concediu in Grecia cu puiul meu scump! Nu pot sa cred ochilor cand il vad pe jos prin nisip! Cum am mai spus, e minunat sa fii tanar, sa vii in cuplu doar in concediu, sa ai intimitate, sa poti face ce vrei, sa stai la orice ore la plaja sau la distractie. DAR nimic nu se compara cu implinirea ce o simt acuma si cu mandria ca sunt mama lui Alex si cu fericirea ca a venit in lumea mea puiul asta mic ce umbla tinandu-se cu o mana de mine si una de Relu! E ceva incredibil :x :x :x si eu nici la 10 luni nu pot sa cred ca am devenit mama, am impresia ca nu merit asa o fericire, si Ii multumesc continuu lui Dumnezeu ca mi-a dat implinirea asta!

7. Fete - e un mare cuceritor! Se uita si dupa femei si dupa fetite. In apa a agatat o blonda la vreo 30 de ani. Se uita fix la ele, le da zgarcit cate un zambet, dar asa, suficient cat sa le cucereasca, si apoi sta serios si le studiaza. La locul de joaca maraie ca nu poate fugi acolo dupa toate fetitele. La masa iar, se uita fix la toate femeile. Cand vede cate o domnisoara, apoi oricat ar fi fost de marait inainte, dintr-o data ii zambeste toata fata, incepe sa sara de entuziasm si parca le soarbe din priviri! Da, asta e cuvantul!

8. Plaja noaptea - da, n-as fi crezut ca acuma cu Alexu mic vom putea ajunge pe plaja noaptea. Nu suntem noi niste romantici, si in alte concedii mergeam poate pe plaja seara doar in inspectie. Nu suntem nici macar genul care se tine de mana :)). Dar tot timpul mi-a placut cum se vad noaptea luminile oraselor. Asa ca la mare mi se pare si mai fascinant marea, valurile, luna, si luminile de pe mal pana departe (ca suntem intr-o curba). A fost minunat! Cu ce ocazie? Acuma seara mini-disco s-a organizat pe plaja :)). Ce fascinat era Alex cum sareau acolo toti copiii! Si la fiecare pauza intre melodii, exact ca si acasa cand dansam, incepe sa sara nervos de ce m-am oprit din dans.

Probleme digestive

Nu am stiut cum sa pun titlul sa nu intre lumea in panica. Noroc ca am povestit deja cu mami pe mess, deci nu e risc la ea de palpitatii la inima ca are ceva puisorul.

Stiu ca in general copiii au probleme digestive cand pleaca asa in vacante, dar de obicei e vorba de diaree. Ei bine, noi suntem constipati. Probabil ca de vina e si faptul ca mi-am schimbat eu alimentatia, pe langa schimbarea de peisaj. Nu a mai facut kk de alaltaieri. Azi l-am culcat la 3 jumate (noroc ca in camera, nu pe plaja ca ieri) si dupa o jumatate de ora s-a trezit plangand. Bun, asa face de obicei, seamana ca maica-sa si se trezeste foarte greu. Tot timpul e marait vreo 15 minute cel putin dupa ce se trezeste. Dar l-am vazut ca e mai plangacios ca de obicei. Iar am zis ok, ca nu a mai facut kk demult. Si s-a intamplat in atatea dati ca dupa ce reuseste sa faca kk e dintr-o data mai vesel, si orice problema ni se rezolva, de la vomat, la plansul pe masina... Si m-am gandit ca se va screme putin si va face kk. A mai facut el asa, scremandu-se de se face tot rosu si maraie si geme de durere. Ce putem face? Cum am mai zis, si eu si Relu suntem cu intestinele bizare, nu stim nici un remediu. Eu sunt o constipata de cand eram mica mica. In liceu aveam scaun o data la doua saptamani! Am mers la doctori care ori imi spuneau ca sigur vreau sa fac cura de slabire si vreau laxative, ori imi dadeau laxative ca sa am un scaun pentru analiza. Dupa ce am luat o doza, singura din viata mea, si m-am intors la doctorita dupa o saptamana, cand aveam programarea sa vada rezultatele, si i-am zis ca n-am facut inca, a spus ca nu ma crede... Relu iar, cade dintr-o extrema in alta, e ori constipat, ori ii merge burta.

Eu sunt balonata in general la stres. Cativa ani am crezut ca de la fructe :)), ca ma balonam seara dupa ce mancam fructe. Dar apoi am observat ca in weekenduri, cand pap acelasi lucru acasa, nu la servici, nu am nimic. Dar aveam un Irritable Bowel Syndrome asa de puternic, ca au fost ani de zile in care pe strada cand ma intorceam acasa de la servici lumea imi zambea frumos uitandu-se la burtica mea. Unii chiar ma intrebau cand trebuie sa nasc...

Dar cam o data la cateva luni ma mai apuca niste crampe. Incep cu simptome de rau general, stari de lesin, transpiratii reci, ameteli. Apoi incep durerile crunte care fac sa para niste nimicuri durerile de la nastere. Pentru ca la nastere puteam striga, pe cand la durerile astea nici nu pot respira decat foarte usor, la fiecare repsiratie ma doare crunt. Si nu pot deloc sa vorbesc. Trece dupa cateva minute de chin groaznic.

Sa revin la Alex. S-a trezit plangand si a continuat sa planga. Am vazut ca vrea sa se screama si cand incepea, il apuca si plansul. Apoi a devenit ceva mult mai grav. Plangea aproape continuu, orice incercam sa-i facem, si daca il masam pe burta, si daca ii distrageam atentia. Da un plans rau rau, ca atunci cand a cazut! Plangea cateva minute si se oprea apoi cateva secunde. Chiar m-am gandit la crampele mele, ca daca are si el la fel, mai mult rau isi face cand plange, dar el nu are cum sa stie asta.

Il tineam si eu si Relu in brate. A plans cel mai rau din toata viata lui. Au fost niste clipe groaznice si pentru noi ca parinti, ca ni se rupea sufletul ca nu stim cum sa-l ajutam. L-am culcat sa-i bag termometrul uns cu o crema ca sa-l ajut. A urlat infiorator! Infiorator! Niste sunete pe care nu le-am mai auzit din gurita lui, saracul! Am zis ca nu e timp de pierdut cu termometru, bagam supozitor cu glicerina, o jumatate. A urlat de parca l-as taia! I-am tinut funduletul strans, stiind ca asta il va ajuta.

Apoi ne-am speriat cand am vazut ca e tot asa. Mi-am dat seama ca nu e un plans normal si ca trebuie sa facem ceva, nu putem doar sa asteptam. Mi se parea ca facem ceva gresit, si ca daca are un blocaj intestinal, ceva incalcitura de intestine, pierdem timp pretios. Ne-am amintit ca el (care de obicei are gaze multe, uneori le scoate usor, dar in ultima vreme le scoate cu durere) nu a mai avut gaze de cateva ore bune. Si asta ne-a speriat.

Am zis ca fugim la urgenta. Relu s-a imbracat, eu am pregatit un scutec curat pentru pui si l-am invelit intr-un scutec de finet. Apoi m-am gandit ca decat sa ma plimb asa cu el la receptie pana vine salvarea, plangand si urland, mai bine sun intai. Am sunat la receptie si mi-au facut legatura la un doctor. Asta ne-a zis sa il masam invers, nu stand pe spate, sa il punem pe burta si sa il masam pe spate. Si daca si peste o jumatate de ora e la fel, vine la noi. Mi-a placut ca m-a intrebat multe si ca vorbea perfect engleza.

Am sunat-o apoi pe nasa lui Alex din partea lui Relu, care e pediatra la spitalul TBC de la noi. Intre timp eu il pusesem pe Relu sa scoata din bagajul de medicamente debridatul, ca stiam ca merge si pe balonari si constipatii. E al treilea medicament ce il primeste Alex in viata lui, dupa un supozitor cu paracetamol la o febra ce nu ceda si dupa un nurofen la o noapte urlacioasa de dureri de dinti. Debridatul asta, in afara faptului ca e un chimical totusi, pare un medicament cu o paleta larga de aplicatii la copii. Ma bucur ca doctorita de familie mi-a spus sa mi-l iau cu mine. Eu nu stiam de el. E bun si la diaree, si la constipatie, si la balonari, si la greata si la voma, si la orice dureri abdominale. Mi-a spus nasa noastra sa ii dau debridat si daca nu ii trece, sa ii dau o cincime dintr-un no-spa pentru adulti. Si eventual sa-i pun si cealalta jumatate de supozitor. La doua minute dupa debridat s-a oprit de tot din plans si a inceput sa se joace cu noi si sa zambeasca de parca nu a avut nimic. La vreo 10 minute a facut un kk foarte mic, cu supozitorul intreg (deci banuiesc ca debridatul si-a facut efectul mai repede) si cu ceva alb. A, si cu un zgomot de bomba! Multe gaze acumulate. Deci nu a mai trebuit sa ii dam no-spa. Dar daca nu va face dimineata kk singur, nu il lasam cu asta putinul si ii mai dam un supozitor. A fost mai mult ca o beshinuta din aia murdara. Deci nu s-a golit de fapt. Scuzati detaliile. No, si chestia alba arata pe scutec ca o tencuiala crapata. Si pe supozitorul cu glicerina, care e transparent, erau chestii din astea albe. Am crezut ca e nisip si s-a infundat de la mancat nisip. Dar chestiile albe erau moi si se topeau in mana. Nu stiu ce pot fi. Mami a zis ca din moment ce suge asa mult, poate are ca la inceputuri branzica in kk (asa fac cei ce sug in exces). Dar branzica aia nu era asa solida... totusi pare cea mai plauzibila explicatie.

Maine nu ii mai dau nici putinul de solide ce le papa. Nu risc sa fie o lebenita mai veche sau cine stie ce. Sper sa nu fie ceva cu faptul ca mi-am schimbat si eu alimentatia fata de acasa. Si eu sunt mai constipata aici decat acasa.

Scumpicul mic a fost asa de vesel apoi dupa-masa! Si a socializat cu multa lume! Zambeste, se cere in brate la toata lumea :)), merge in patru labe pe plaja la sezlongurile oamenilor si se urca pe ele si le zambeste, din astea :)).

Speram sa nu ni se mai intample asa ceva. Cred ca voi incerca sa-i dau niste probiotice pentru copii.

Oricum, am fost asa de afectati si noi, ca apoi la fiecare marait, chiar daca era un marait de genul "vreau telefonul tau sa ma joc", noi saream ca arsi si ne uitam unul la altul. Cand ne dadeam seama ca maraie pentru ca vrea ceva cu inversunare, ne bucuram tare. Incredibil cat te poate afecta sa-ti vezi copilul bolnav si suferind! Ai da orice si ai face orice sa-i fie bine! Si esti asa de fericit apoi cand e bine! Ne venea sa-i dam si luna de pe cer acuma dupa ce si-a revenit!

Mai multe chestii de pe aici

Sper sa apuc sa scriu cate ceva, ca tot imi amintesc in timpul zilei, si apoi seara tarziu cand ajung la net uit :D.

Asadar am descris drumul, si apoi am ajuns la hotelul nostru, la Istion Club. Suntem cazati cu all inclusive, bineinteles. Cat am stat la receptie sa asteptam camera, 10 minute, a venit o doamna de la bar cu cocktailuri. Normal ca mi-a fost rusine sa o intreb daca sunt cu alcool, asa ca am refuzat politicos :D. Am stiut ca nu are rost oricum sa o intreb de zahar, ca sigur ajung sa pacatuiesc oricum :)).

Complexul e un grupulet de vilute, cu 3 nivele. Am sperat sa obtinem la parter pentru ca Alex toata ziua freaca plastice de podea si tranteste si mai stiu eu ce galagii face. In plus, mai e si treaba caruciorului. Si fetele de la receptie, incantate de Alex, ne-au spus cand ne-au dat plicurile cu cheia cartela electronica si cu informatiile ca ne-au dat o camera la parter, cu vedere la mare (ceea ce vazusem noi pe internet ca ar fi fost dublu decat cat am platit noi) si in plus, foarte aproape de piscine, restaurant si terasa! Si ne-au specificat astea asa, apasat, mai ca nu ne-au tras cu ochiul. Sa stim ca au facut-o intentionat. Nu, nu pentru vreun bacsis. Acu doi ani am vrut si noi sa-i dam ceva domnului de la receptia de la Athos si a fost oripilat, cred ca i-am facut o impresie foarte proasta.

Si intr-adevar e situata ideal camera noastra. E aproape de tot ce e mai important si e departe de drum.

Am mers apoi sa mananc eu si Relu cu Alex s-au plimbat la plaja. Dupa masa, de pe la 5 jumate, am mers la mare si la plaja. De fapt asta e programul zilnic, dupa masa tarziu mergem la mare. Azi am mers mai devreme, ca ne plictiseam in camera, si l-am tinut la umbra sa se joace in nisip.

E foarte marait de la doi dintisori ce se vad albi sub gingie, dar nu reusesc sa sparga. Asa ca seara mai ales e spectacol de maraieli. Orice facem cu el, oricat il dansez, il punem pe jos, il lasam sa cerceteze orice, tot e marait. Din cand in cand mai trage cu chinuri mari cateva beshinutze. De la ce or fi si gazele astea nu inteleg. Intr-adevar, mi-am schimbat si eu alimentatia. Dar de obicei cand avea el probleme, aveam si eu. Si acum eu sunt ok. Posibil sa fie de la suptul asta al lui aproape continuu acuma. Tot o data la vreo jumatate de ora e tzop la san.

Nu-mi place cum am conceput postarea asta, as fi vrut chestii scurte, concrete, eventual cu liniuta... :D

- somn - adoarme la san. Ba ma chinui o data doua ore sa adorm un somnoros, ba adoarme leganat si alaptat pe plaja. Ba azi, supriza surprizelor! A adormit in mare, in brate la taica-sau! L-a simtit Relu ca imediat adoarme, si apoi l-am dus afara pe sezlong. Am pazit sezlongul, bineinteles, sa nu cada, si l-am pus la umbra. Noaptea e la fel ca acasa, se trezeste plangand sau tipand. Sunt convinsa ca e ori de la dinti, ori de la gazele ce ii ies foarte greu. Are si faze in care se trezeste de tot si trebuie replimbat. Are si faze cand se trezeste la 6... dar asta e, sanatosi sa fim, bine ca prindem aerosolii aia sanatosi de dimineata :D. Primele doua zile a avut 3 somnuri pe zi, acum a revenit la 2 somnuri, ca acasa, de cate 40 de minute. Si adormitul tot asa, la 10 seara.

- supt - daca intram in masina, sare pe san. Chiar din stand in fund se intoarce la mine si cauta tzitzi. Daca suntem in camera sau la plaja si maraie, eu ma gandesc ca poate ii e sete, asa ca ii ofer sanul. Altadata trebuia sa-l adorm inainte sa poata manca. Acum si daca il vad ca nu-i trebuie, o gura tot ia, si apoi isi continua activitatile. Deci e mult mai dezinvolt. Si suge oriunde, nu numai in camera lui :D. Sunt foarte fericita de aspectul asta (uite ce a facut din mine, sa fiu fericita ca ma leaga si mai tare de el si nu pot sa-l las nicaieri, ca de la supt la 3 ore a ajuns la supt continuu :)) ).

- papi solide - fructe nu vrea deloc deloc. Ii place mult lebenita si pepene galben. Dar i le dau pe razatoare dupa ce i le-am dat intregi de cateva ori si s-a inecat rau rau de ne-am speriat, si a si vomat de la tusea provocata. Legume doar cateodata. Apa vrea sa se joace dar nu mai vrea sa bea, de cand e tzitzi la discretie.

- ii place in mare, ii place pe nisip, se joaca minute in sir fara sa maraie sau sa vrea in brate, umbla in patru labe dar cu genunchii pe sus sa nu si-i raneasca in nisip :))

- ii place mult sa se joace in camera si pe balcon pe jos. Tot trimite chestii sub pat si apoi se apleaca asa dulce dupa ele sa le vada unde sunt! (asta facea si acasa)

- ii place mult sa isi ia un obiect si apasandu-se cu o mana pe el sa se plimbe peste tot in 4 labe (asta facea si acasa)

- ii place mult atata lume, se uita dupa toti si ce ma surprinde pe mine e ca toti oamenii ii zambesc si ne zambesc. Ma surprinde din doua motive: mai sunt aici copii mici si ceilalti nu au parte de feedbackul asta; si al doilea motiv ar fi ca eu inainte sa il am pe el in cel mai bun caz nu observam copiii, in cel mai rau caz ma enervau :D. Asa ca atunci cand vad tineri care nu au copii ca se joaca cu el, ii zambesc, vorbesc cu el, sunt incantati, il lauda, etc... mi se pare ca mi s-a deschis o noua lume, aceea a oamenilor buni carora le plac copiii... De la vazantoare la magazin (care se dezinfecteaza repede pe maini ca sa-l ia in brate), la chelneri (care se striga unul pe altul sa si-l arate pe Alex cat e de fain).

- hihi, apropo de chelneri, in prima zi, primul chelner ce ne-a intampinat, se numea Alexandros! De atunci tot timpul vine la Alex si il striga pe nume si vorbeste cu el. Al doilea chelner ce ne-a servit se numeste Daniel! Ce coincidenta, Alexandru Daniel! Bine, al treilea e Elvis, dar asta nu mai are nici o semnificatie :)).

- se uita fascinat la copii. Preferate sunt fetitele, dar nu cele de varsta lui, ci cele asa de vreo 7 ani :D. Da e fascinat rau, maraie si se intinde sa le atinga :))

- si-a gasit o bunica! O doamna din Bucuresti venita impreuna cu familia mare, copii, nepoti. A venit din prima seara la Alex incantata de el, fara sa stie ca suntem romani. De atunci tot timpul umbla dupa noi si, spre exasperarea sotului ei, oricat ar fi de grabiti, sta si vreo 10 minute de povesti cu Alex. Si el, oricat ar fi fost de marait inainte, tace si o priveste foarte linistit si curios. Imi place si mie de doamna asta, ca nu judeca nimic ca majoritatea femeilor, mame si bunici din Romania. Nici cat (nu) mananca Alex, nici cat suge la san, etc.

- oricum, aici iti dai seama de departe care sunt romani (cu anumite exceptii): isi pun chistoacele in nisip, striga tare unii la altii, fetele pre-adolescente se imbraca strident si senzual, etc. Doar romanii fac asta aici. Si asa a fost si acu doi ani la Athos, deci poate ca asta o fi regula...

- mai sunt bebelusi aici. A fost o fetita care nu cred ca avea o luna inca. Nu judec curajul asta, nici faptul ca era asa mica deja pe lapte praf, nici faptul ca era asa mica deja cu o sticla imensa de ceai (am crezut ca numai romanii au fixul asta cu ceai la bebe), dar totusi mi-a sfasiat inima cand am vazut ca la masa ei doi mancau linistiti mai departe si asta mica plangea de rupea, si mai si voma. Dupa vreo 2 minute cand au observat ca a vomat au sters-o, dar nu au luat-o din scoica. De fapt nu au fost singurii, si ieri la pranz mi-a stat mancarea in gat pentru ca imi venea sa merg eu sa-l iau in brate pe unul cam de varsta lui Alex. Erau si tinerii parinti la masa, si bunicii. Toti mancau si beau alcoale de zor. Puiul plangea si urla ca voia sa ajunga la un servetel de pe masa sa se joace. Astia nici nu se uitau la el. Mancau mai departe. Trecea pe acolo din cand in cand o chelnerita care vorbea cu el, si el incepea sa rada, fericit ca il baga cineva in seama. Nu pot sa inteleg cum poti sa te comporti asa cu copilul tau. Sau daca chiar esti asa plin de ura si rautate fata de copilul tau acasa, macar in public sa te apuce rusinea...

- la hotel n-am vazut pe nimeni alaptand, dar la Lidl, pe o lada de ceva, am vazut o mamica tanara si frumoasa alaptandu-si copilul mic in timp ce fetita mai mare privea sau pleca cu tati sa mai puna ceva in cos. O imagine superba! I-am zambit frumos si mi-a raspuns la fel.

- nu mai stiu ce sa scriu decat ca mancarea e minunata! Si prajiturile de vis! :D

Alexandros

Primul contact cu nisipul



Si poze de familion insorit:





Nu deranjati!

Drumul

Am pornit pe la 9 jumate dimineata din Baia Mare, ca am asteptat sa-i dau sa suga. Cum el abia de la ultimul drum de Cluj si-a dat drumul cu suptul pe masina, mi-a fost frica nu cumva sa fi fost o intamplare. Si am zis ca macar laptele de dimineata sa-i ramana, sa nu se deshidrateze.

Prin Seini a adormit iar apoi in Satu Mare deja se trezise. Am iesit din tara, si de la Niregyhaza am intrat pe autostrada de Budapesta. Am mers pana la centura Budapestei, ca apoi sa coboram in jos catre Szeged. Stiu, Szeged-ul e aproape de Arad si pare ca am facut un ocol urias de vreo 400 de kilometri, dar in realitate sunt doar vreo 100 de kilometri in plus la traseu, am mers numai pe autostrazi, si drumul Satu Mare - Timisoara e asa stricat, incat avem o cunostinta care a facut recent 12 ore doar pana la Timisoara. Am intrat in Serbia. Ne-a parut rau ca nu am trecut prin centrul Belgradului, ca la traseul nostru din Romania. E un oras asa frumos! Si ruinele alea, semnele razboiului, te inmarmuresc.

Oricum, si acu doi ani cand am facut drumul de Grecia, si acum, suntem de parere ca Serbia si Macedonia sunt tari mai civilizate decat Romania, cu mai multi bani (au autostrazi), cu oameni mai gospodari si mai harnici (de la terenurile agricole puse la punct si irigate, la case, la faptul ca vezi fabrici si uzine functionale, la faptul ca vezi ca se lucreaza tot timpul si la drumuri, construiesc intr-una...), cu peisaje magnifice! Nu intelegem cum de noi suntem in UE cu mizeria (si lenea) noastra, si Serbia si Macedonia nu... Sunt doua tari extraordinare, si abia am asteptat sa le revad. Oamenii sunt politicosi, masinile se trag in lateral cand vrei sa depasesti, gesturi care nu inseamna poate mare lucru, dar care nu suntem obisnuiti sa le vedem la noi.

Mi-a placut ca am pornit pe traseul asta prin Ungaria, ca am putut foarte repede sa ma simt in vacanta, sa simt ca sunt intr-o tara straina. Deja la prima benzinarie pe autostrada maghiara am simtit asta si a fost un sentiment superb! Curatenie, civilizatie, politete, lumea saluta frumos, etc.

Am oprit foarte des pe tot drumul. Ba sa se joace Alex, sa isi intinda picioarele, ba sa pape fructe si legume (si a avut o pofta de mancare incredibila!), ba sa bagam benzina (peste tot e mai ieftina ca la noi), ba sa mancam noi. Cred ca tot la 2 ore ne-am oprit, nu-mi mai amintesc. Peste tot sunt locuri frumoase de joaca pentru copii, mamele isi pun copiii sa ne salute la plecare :D, no, v-am zis, am simtit ca suntem in civilizatie.

Pe Alex l-am tinut mult si in brate, in ciuda riscului. Ne-a ferit Cel de Sus de ceva rau. Nu am putut sa-l las in scaun cand l-a apucat plansul ala cu inecat, cu pierderea respiratiei. El nu are cum sa inteleaga de ce mami si tati nu il iau in brate si il tin legat intr-un scaun. In plus, nici acasa nu adoarme decat scuturat in brate sau alaptat la san. Asa a fost si acum. Am reusit sa-l adorm (de putine ori si somnuri scurte) doar scuturat in brate (cand ma lasau puterile la maini, ma scuturam din coloana, mult mai greu decat in picioare) si/sau sugand la san.

Dupa cum am zis, a supt mult. Adica des. Se cerea la san si de foame, si de sete, si de maraiala si de plictiseala si de somn. Eu m-am bucurat enorm. Au fost cele mai placute momente de alaptat din ultimele 10 luni! Sa nu uitam ca el acasa (si si aici la hotel, si oriunde) suge doar plimbat in brate, nu ma lasa sa ma asez. Si nu reusesc sa nu constientizez durerile de brate. Dar acum... a fost de vis! Se cobora la san, la cd-player se derula o melodie faina, afara peisajele frumoase treceau cu repezeala prin fata ochilor, iar eu stateam comod, cu puiul in brate in timp ce sugea la san! Un sentiment minunat! Minunat!

Nu spun ca nu a fost si greu. Si psihic, cat statea in scaun tot incercam sa-l fac sa ii placa, sa ma joc cu el, sa ii arat una alta, sa-i cant, etc. In brate la mine, iar, el nu statea cuminte, voia sa se ridice si sa se aplece la toate butoanele. Ca sa-l tin stabil in brate, ma dureau mainile foarte tare, in pozitiile lui contorsionate peste vreun obiect. Si apoi, si asa, in brate, la un moment dat a devenit marait. Nu a fost rau, as minti sa spun ca a fost rau. A fost mult mai bine decat mi-am putut imagina. Nu ne-a intrebat ce cautam noaptea in cutiuta asta mica, ce are doar o canapea stramta si de ce nu e la el in pat, nu ne-a certat ce am facut cu el toata ziua ca l-am purtat atata. Dupa ce s-a lasat intunericul a fost mai greu, ca se uita speriat si la mine, si la Relu. Dar am tot mers pana la un motel de care stiam de acu doi ani ca e ok (ne interesasem inainte de drumetie, dar nu am dormit atunci acolo). Ne-am rugat sa aiba camere libere, altfel nu stiu ce ne-am fi facut. Motelul Predejane din localitatea cu acelasi nume e si un loc de camping, si un loc in care vin sportivi la cantonamente. E in munti, un loc frumos, animat, cu parcare pazita, restaurante care arata bine, si magazine pline de tot ce vrei la preturi incredibil de mici. Camerele nu sunt luxoase, sunt ceva in genul statiunilor balneare de la noi. Dar pentru niste oameni care vor doar sa doarma peste noapte e super! Alex era asa speriat! De oboseala cred, si de atatea schimbari! El care nu manca si nu dormea decat in camera lui! L-am adormit greu, dar tot nu a plans, scumpul mic. Doar ca nu putea adormi. Si la 3 noaptea iar mi-a luat 45 de minute sa-l adorm la loc. Aseara cand am vazut ca nu adoarme si azi-noapte cand am vazut ca s-a trezit de tot in fund am simtit o oboseala crunta si ma tot gandeam daca nu am gresit sa venim in concediu cu un Alex marait si pretentios si asa de mic. Dar partile rele se uita repede!

Azi pe drum a fost mai bine, si mai scurt. In total am facut aproape 1500 de kilometri. Ieri am fost pe masina de la 9:30 dimineata pana aproape la 10 seara. Si azi de la 8 si ceva dimineata pana aproape la ora 2. Si pentru noi a fost obositor, d-apoi pentru un pui mic!

Alex ne-a ajutat de minune si la granite! A si zis Relu ca trebuie sa ne facem copii sa avem tot timpul unul mic. Ii zambeau toti politistii de frontiera, ii dadeau lui documentele inapoi, ii faceau cu mana...

Am tot spus de Serbia si Macedonia, dar ce as mai putea spune de Grecia? Cand am intrat aici am avut iar sentimentul de acu doi ani, ca as fi trait aici o viata intreaga! Nu m-am exprimat gresit, stiu ca toti am vrea sa traim aici, dar eu chiar simt locurile asa de aproape de sufletul meu, incat am impresia ca in alta viata am trait in aceasta tara! Fiecare deal, copac, cladire, om, stil de viata, toate toate sunt ca si cum le-as stii si le-as iubi de o viata, dar de o viata mai lunga decat a mea. Nu zic, ca imi place marea la nebunie oriunde e ea. Dar in Tunisia, in Turcia, sau la noi, nu am simtit niciodata ca si cum m-as intoarce acasa! Si e doar a doua oara cand venim, si de fapt feeling-ul asta l-am avut si acu doi ani! Si e asa de puternic, ca un film de deja-vu-uri! Imi vine sa imbratisez tot ce-mi iese in cale, de la oameni, la locuri, la mare, ca pe un vechi prieten bun!

Bine, nici nu are rost sa mai spun de autostrazile de aici, de leandrii infloriti de pe margine, de curatenie, civilizatie...

Deci Grecia e minunata, asa cum mi-o aminteam! Despre locul unde suntem acum, voi scrie in zilele urmatoare.

Am ajuns!

Am ajuns cu bine! Suntem in Rai!

La ora 2 eu deja mancasem bine tot ce nici nu mi-as fi putut imagina, iar Relu il luase pe Alex la plimbare la mare. Chiar si-a bagat puiul picioarele in mare (si eu n-am fost acolo sa imortalizez)!

Drumul a fost ok. Obositor, dar mult mai bine decat mi-am imaginat. A supt, a mancat, a si dormit putin. Ne-am tot oprit pentru pauze. Am dormit azi-noapte in Serbia. Azi inainte de ora 14 am ajuns la hotelul nostru. Avem camera cu vedere la mare, totul e superb!

Acum l-am adormit pe pui si vom merge pe la 6 la mare. Revin cu mai multe cand pot scrie mai detaliat.

E minunat!

Maine pornim

Maine mergem in Grecia! O excursie emotionanta, prima din lungul sir pe care le vom face impreuna cu puiul nostru! De atatea ori stateam in masina in drumetii si imi imaginam ca ma intorc in spate la un "Alex". Si cand ma intorceam atunci la bancheta din spate visam ca va fi si asa candva. Nu e chiar asa, pentru ca stau si eu cu el in spate :)). Dar Ii multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns si aici. Si Doamne ajuta sa fie bine.

Azi a venit si mami si fratello din excursia lor de doua saptamani. La inceput nu a recunoscut-o Alex, dar apoi incet incet a inceput sa zambeasca :).

Nu stiu cand voi mai putea intra. Acuma seara nu cred, ca bagam si laptopul in bagaj. Acolo va fi net, dar doar pe langa receptie, nu in camere. Si fiind cu un Alex nerabdator langa noi, nu vom putea sta pe net decat cat sa dam raportul rapid familiei ca suntem bine.

10 luni

Alaltaseara am fost coplesita de tragedia de la maternitatea Giulesti si nu am mai putut scrie sau face nimic... desi as fi vrut un raport de 10 luni. In noaptea de 16 catre 17 nu am putut dormi pentru ca ma imaginam eu la clinica la care am nascut si cum aflam de un incendiu la copii, si cum asteptam pe rand sa ne spuna care au murit... si nu stiai daca sa te bucuri ca iti traieste copilul si sa fugi cu el in brate, sau sa te uiti la colega de salon care tocmai primeste cea mai ingrozitoare veste din viata ei... Si totul parea asa real, in timp ce ceasul arata ba 1 noaptea, ba 2 noaptea... si culmea e ca Alex a fost cuminte...

De fapt am niste nori negri deasupra capului si astept sa se limpezeasca situatia ca sa pot afirma ce ma supara cu adevarat. Pentru ca nu stiu daca toate ce le am in cap sunt chestii care ma deranjeaza, sau prin prisma faptului ca sunt deja suparata de unul dintre ele (poate cauza reala a norilor) reactionez asa la restul. Si astept sa vad care e de fapt cauza reala. Si Alex ma "ajuta", ca azi noapte nu am dormit in total 3 ore... Toata noaptea la 10-15 minute se trezea plangand. Intre 2 si 3 jumate nu am dormit amandoi deloc deloc, cu plimbari prin casa sa adoarma. Si la 6:20 a fost treaz de tot. Ma doare capul si ochii de vai si amar. Pe langa Alex, mai e si treaba asta cu Giulestiul, apoi depresia mea de hipotiroidism, care e prezenta fara intarziere atunci cand apar norii reali si ploile... ma simt bizar si pe forum mai nou, nu-mi mai gasesc locul... si multe altele din viata de zi cu zi...

Greutate: 10.04 kg (deci plus 330 grame)

Dintii nr. 4 si (cred ca a iesit si) nr. 5

Alimente noi: castravete, mei, corcoduse (doar o zi, netestate de tot), cartof dulce, lebenita, pepene galben

Mese de lapte: 5-6 pe zi (o data la 2 ore jumate pe canicula sau o data la 3 ore in rest ziua, noaptea fara numar)

Mese de solide: 3 de cand am introdus pepenii. Pana atunci aveam doua, una de fructe simple crude, alta de legume aburite (in care cateodata adaug cereale orez sau mei). Dar cum de pepeni scrie peste tot ca trebuie mancati separat de orice alta mancare, am introdus masa nr. 3. Probabil masa nr. 3 va tine doar cat tin pepenii, in rest nu vad rostul sa ma stresez cu a treia masa cand el papa asa putin...

Cat papa? Fructele cam cat un sambure de mar :D. Iar legumele, fiindca ii plac mai mult, cam 10-15 ml in zilele bune. Are si zile in care nu vrea deloc nici fructe nici legume. Legumele spun eu ca ii plac mai mult pentru ca si putinul ce il mananca intinde el gurita dupa lingurita. La fructe dupa ce pune buzele pe ele rar le mai vrea.

Luna asta am reusit sa il facem sa inghita cate o picatura de apa pe zi. Dar are si zile cand nu vrea. Pe canicula asta eu tot incerc. Cateodata are chef sa se joace cu sticla si pe langa raurile de apa ce ii curg pe piept parca parca mai si inghite o data.

In rest nimic nou, el e acelasi marait si eu il iubesc tot mai tare.

La multe lunite, puiul meu!

Editez sa adaug doua postari interesante:

http://poarta-ma.blogspot.com/2010/08/locul-bebelusului-e-in-bratele-mamei.html

si pentru a vedea cum ar fi daca roata s-ar intoarce :D

http://www.drmomma.org/2010/08/on-becoming-elderwise-caring-for.html

Prima zi de pepene galben

Postarea asta era planificata sa fie scurta si plictisitoare. Va fi mai lunga si plictisitoare :D.

As fi vrut sa scriu doar ca azi am inceput si noi cu pepenele galben. Si a si avut apoi un scaun diareic, in Real, ne-a luat pe nepregatite, eram doar cu el in sling, cu telefonul si portmoneul :)). Asa ca am scurtat cumparaturile si am mers acasa... Normal ca a adormit pana acasa, doar drumurile importante le "plange". De fapt cred ca el are multe dureri intestinale. Desi cand a fost mic nu a avut colici. Plangea aproape non stop dar de alte probleme, gazele le scotea cu usurinta. De pe la 4-5 luni a inceput sa aiba gaze dureroase si constipatie. De atunci de multe ori si noaptea gazele il trezesc din somn si plange, si ziua il deranjeaza si maraie... Nu are cu cine semana cu sistem digestiv bun, ca noi amandoi suntem cu dureri si probleme...

Dar voi mai incerca si maine pepenele sa vedem cum se prezinta. Tare as vrea sa-l pot testa inainte de Grecia sa stim cum e, ca acolo sigur va fi si din asta...

Si acuma seara in timp ce il adormeam ma tot gandeam ce sa fac dupa ce-l adorm, sa ma uit la un film bun (nu stiu daca am facut-o in ultimele 10 luni :D), sa imi aranjez mailurile necitite, sa fac sport? Si daca tot a vazut ca nu sunt hotarata, s-a decis sa nu adoarma. Am stat o ora sa-l plimb, sa-l scutur, sa-l leagan. El ba cu capul pe umarul meu, ba se tragea la san pentru doua secunde...

Nu sunt absurda sa incerc sa-l culc cand el nu are somn, ar fi ucigator pentru spatele meu. Chiar daca se face tarziu tot asteptand sa dea semne de somn. Si acuma e ora 11... Imi spunea mami ca ea ne culca la 8 ca sa apuce sa mai lucreze ceva. Si eu, ca sa am o ora doar pentru mine, sa ma dau pe net, sa ma relaxez, de multe ori ma prinde ora 1 noaptea. Sunt franta. Imi venea mie sa dorm la cat i-am cantat si i-am shshhh-ait. Cum am zis, am incercat atata pentru ca el parea ca vrea sa doarma. De fapt adormea, si peste 5 secunde se fatzaia in bratele mele, isi intorcea capul, se scutura, se cobora la san,... Toate cu ochii inchisi.

Acum am iesit din camera pentru a doua oara. Prima data am crezut ca l-am adormit dar s-a trezit. A mers Relu la el, ca de obicei la el adoarme mai rapid decat la mine, dar a inceput sa planga dupa mine. Acum am zis ca daca se mai trezeste, il aduc in camera astalalta si il pun sa se joace. Apoi daca o sa i se faca somn dimineata, dimineata ne culcam, dar eu acuma nu-l mai pot plimba. Inteleg ca are ceva ca nu poate adormi profund, deci e clar ca ceva l-o fi derajand, dar pur si simplu fizic nu mai pot, ma doare tot corpul.

Si sa nu se creada ca daca adoarme asa tarziu inseamna ca dimineata doarme mult. Nu, la 6 si ceva e in fund, ca nu pot spune in picioare. Au fost si cazuri de 5 si ceva, mai ales cand nu erau ai mei acasa sa ne ajute (din capitolul legile lui Murphy). Si apoi mai are pe parcursul zilei doua somnuri care nu depasesc de obicei 45 de minute. Sunt si exceptii. Sau daca nu reusesc sa-l adorm la 9 dimineata la loc, ci numai la 11 (tot incercand in aceste doua ore sa adorm un copil cu ochii inchisi, care vrea sigur sa doarma), atunci tot dupa un somn de 45 de minute nu mai are nici un altul toata ziua, pana noaptea la 10-11-12...

Nu inteleg de ce nu-i este somn si cu cine seamana :D. Eu cu Relu nu suntem intr-adevar oameni de dormit ziua, dar somnul de noapte la noi era in general de 10 ore! Si nu mi se pare ca ne acomodam cu noua situatie, suntem tot obositi tot timpul. Alex va dormi vreodata 10 ore din 24? Ca sa doarma 10 ore noaptea nu as putea spera...

Bine, iar, nu ma leg de faptul ca si somnul asta de 7 ore pe noapte il are plin de intreruperi, pentru ca asta e ceva provizoriu banuiesc. Cred ca asta tine doar cat suge tzitzi (pana la 12-1 cand ma culc eu de obicei ma cheama pentru refill de doua ori, dar macar suge in somn). Dar faptul ca el doarme in total vreo 8 ore jumate din 24 si in rest e plin de energie cred ca tine de felul lui de a fi... Oare ce-o bea, sa-mi dea si mie din duracell-ul lui? :D

Scuzati exprimarea aiurea. La ora asta deja vad in ceata oricum...

Editez sa adaug ca poate ar fi mai bine sa reusesc sa-mi fac timp cumva in timpul zilei sa scriu pe blog rapid. Sa-l dau cuiva 15 minute (desi il tot dau, ba sa fac dush, ba sa mananc, etc. asta ar mai lipsi...). Asta pentru ca daca as scrie in timpul zilei poate nu ar fi asa incarcate de oboseala postarile. Asa, la cald dupa efortul imens de a-l adormi e clar ca numai asta imi amintesc din timpul zilei... si nu va fi o lectura frumoasa peste ani...

Borcanase

Da, azi am fost mare gospodina! Pe canicula cea mai mare din vara asta si asa caniculara, pe o sauna aici la noi in casa, eu m-am hotarat sa ii fac borcanasele de drum. Dupa o incursiune la kaufland dupa cartofi dulci, am sosit acasa si am inceput: golit borcanasele mici (de 30 ml) de miere (asa am gasit borcane mici, cu mierea mea preferata bio :D), spalat borcane, curatat legume, pus legume la aburit in avent babycook, pus borcane si capace in cuptor la infierbantat, pus piure in borcane, inchis bine si pus la sterilizat intr-o craticioara pe aragaz! Si etapele astea cu legumele de 3 ori, pentru ca i-am facut asa: dovlecel (de la noi din gradina) cu cartof dulce (7 borcane), morcov (de la noi din gradi) cu dovlecel (6 borcane) si fasole verde (de la noi din gradi) cu dovlecel (3 borcane). Surplusul l-am pus la congelator si i-am dat si lui azi mix cu cartof dulce. Cu fasole verde nu i-am pus multe pentru ca zilele trecute a avut problemele cu gazele dureroase. M-a tentat sa nu pun nici morcovi multi, ca e un vesnic constipat. Dar apoi mi-am amintit ca asta e motivul principal pentru care totusi am facut efortul sa ii pun la borcan, sa avem morcov fiert de-al nostru in cazul in care are diaree pe acolo.

Asa, deci am facut azi sauna in bucatarie! Dar cine a mai facut asa niste amestecuri magice cu dragoste :x :x :x? In viata mea nu am gatit cu atata drag ca acum pentru puiul meu :D.

Chiar daca pot spune ca a trebuit la un moment dat sa il iau in brate si asa sa tai dovlecelul (nu aveam sling langa mine), sau cu el printre picioare, sau m-am distrat cand umblam cu mierea, ca el se ridicase pe picioarele mele si voia sa-l iau in brate. Eu toata lipicioasa cu miere si nici un servetel sau o apa aproape. Si nu ma puteam misca. M-a apucat rasul si s-a coborat puiul drag :)).

In rest, ce sa mai zic oare? Relu l-a dus la spalatoria de masini iar foarte mult azi, sa pot lucra si fara pui in brate :D. Am ramas doar noi, bunicul e plecat de acasa. Bunica doarme in excursie cu poza lui Alex pe noptiera :D si nu mai poate de dor. Si e tare trista ca a nimerit asa excursia lor ca pe cand vin ei plecam noi...

Am impresia ca i-a dat un zimtisor de la incisivul lateral drept. Dar nu afirm inca, nu ma lasa sa ma uit. Si cu pipaitul nu mai e asa usor, ca pe vremuri cand era gingia libera si dintr-o data simteai ceva. Ca acuma e langa dintisorul mai mare... Ar fi numarul 5 daca a iesit. Si azi intr-adevar a fost mai vesel, deci e posibil de la dintisorul asta sa fi fost asa necajit zilele trecute. Ce rau imi pare ca sufera atat la fiecare dintisor...

Acuma am vazut ca e trecut de 12... La multi ani tuturor ce poarta numele Sfintei Maria!