Să presupunem că există un expert care câștigă mulți bani din păcălirea noilor părinți, o categorie de oameni atât de vulnerabilă. Spun ”păcălirea” pentru că sunt convinsă că nici expertul nu crede ce spune. Dar nu poți câștiga bani cu un om informat, pentru că pe acesta nu-l poți păcăli. Așa că normal că pseudo-expertul se sperie când vede că din ce în ce mai mulți părinți se informează și știu cum se comportă un bebeluș normal și știu care e modul ideal de a-l crește pentru a-i oferi cele mai bune șanse de dezvoltare.
Normal că se sperie că din ce în ce mai mulți părinți ajung să își respecte copiii. Cine va mai da bani să îi dreseze acum? Și atunci decide că ar fi bine să le spună cât e de rău Attachment Parenting-ul. În speranța că măcar câțiva vor citi/auzi despre Attachment Parenting pentru prima data din tastatura/gura acestui pseudo-expert și se vor speria teribil și nu vor dori să ajungă astfel. Și vor bloca orice informație ulterioară ce vine dinspre parenting-ul cu dragoste și respect.
Da, știam deja că pseudo-expertul se pricepe să mintă și să păcălească. Și că plătește infiltrarea între părinții ce își cresc copiii cu respect, fie că e vorba de site-uri dedicate lor sau grupuri de Facebook unde noii părinți vor să își crească bebelușii fără dresaj. Ce parșiv! Și ce josnic din partea celor care își vând spațiul cu consecințe atât de grave pentru noii părinți... Până acum tot citeam minciuna că ”tehnica” ar fi și pentru părinții AP. Însă părinții AP sunt informați și știu că nu ai nevoie de tehnici, așa că s-a schimbat placa, acum se blamează AP cum că nu ar fi conform teoriei atașamentului.
Vreau deci să contrazic niște inepții citite cândva undeva. De aceea am început în iulie să scriu cu pas de melc pe subiectul acesta.
1. Attachment Parenting nu este un set de reguli.
Am mai scris despre ce este și ce nu este Attachment Parenting aici. Poți să nu alăptezi și să nu-ți porți copilul și tot să fii părinte atașat. Singurul aspect care diferențiază Attachment Parenting-ul de alte tipuri de parenting este RESPECTUL FAȚĂ DE COPIL. Adică să îl tratezi ca pe o persoană. Să nu ai impresia că e un mic șantajist. Să nu îl minți, să nu îl păcălești. Să știi că în spatele oricărui comportament există o motivație foarte bună, nu încearcă să te ”manipuleze”. Găsiți mai multe explicații în linkul de mai sus.
2. Attachment Parenting este feminist!
Dați un Ctrl+F în postarea amintită mai sus după ”misogin” ca să înțelegeți diferența între sentimentul de putere dat de INFORMARE ȘI ALEGERE și comparați-l cu a citi un articol mincinos de pe un site care la fiecare pas te convinge că ceea ce simți instinctual e fals și că trebuie să asculți docilă de informațiile oferite de acest pseudo-expert. Care din ele este putere feminină și care tratează femeia ca o proastă fără putere și fără posibilitatea de a gândi?
3. Attachment Parenting nu este un stil de creștere a copiilor bazat pe frică
(Nu-mi vine să cred că am citit asta :)). )
Hai să dau un exemplu personal din domeniul... somnului :D.
La primul copil am apucat să citesc multe bullshituri înainte să ajung la attachment parenting. Toate îmi induceau un sentiment de vinovăție și frică. Mă făceau să mă tem că nu sunt o mamă suficient de bună din moment ce nu doarme copilul meu după norme. Îmi era rușine de câte ori mă întreba cineva dacă s-a trezit noaptea. Parcă și mie mi se părea foarte grea toată treaba asta cu adormitul și readormitul copilului noaptea, din moment ce nu se derula ”ca la carte”. Am citit-o chiar și pe Pantley, care, deși nu-mi e pe plac, e la kilometri distanță de pseudo-expertul despre care vorbesc acum pe o axă a respectării copilului.
Și apoi treptat am dat de informația adevărată. Aceea bazată pe antropologie, deci cum ar trebui noi să fim ca specie, cum ar trebui crescuți puii de mamifer-om ca să își atingă potențialul maxim și care e normalul speciei noastre. Aceea bazată pe studii psihologice care au demonstrat că bebelușii crescuți cu respect ajung oameni împliniți, întregi, fericiți și sănătoși. Iar bebelușii lăsați să plângă ajung oameni depresivi, neîncrezători în sine și în cei din jur, incapabili să aibă relații fericite.
Și aflând eu normalul somnului bebelușului pentru specia noastră, modul în care bebelușii dorm acolo unde nu există pseudo-experți care să te păcălească , m-am RELAXAT. Vă dau link la articolul tradus al minunatei antropoloage Katherine Dettwyler. Originalul e pe site-ul ei. Dintr-o dată nimic nu mi s-a mai părut greu, nici trezirile multiple, nici adormitul altfel decât predică pseudo-experții. Am devenit odihnită, relaxată, încrezătoare în mine.
Toată oboseala era indusă de așteptările neîmplinite, așteptări date de articole false. Dar când mi-am dat seama că așteptările nu erau normale dintr-o dată am vazut că nu e greu nimic.
Deci care parenting oare e bazat pe frică? Cel în care știi că e normal ca bebelușul să se trezească noaptea chiar și la 2-3 ani și că e normal să îl lași să adoarmă la sân, așa cum adoarme cel mai bine și cel mai repede? SAU Cel în care măsori cât și cât de des suge copilul, cel în care calculezi cât și când doarme copilul, cel în care te stresezi să impui ore de somn, cel în care mamelor li se spune ca nu cumva să adoarmă copilul afară la plimbare? Cel în care te chinui ore întregi să înlocuiești sânul, provocând suferință tuturor membrilor familiei? Cel în care mamelor li se induce ideea că dacă nu schimbă somnul copilului, acesta va fi distrus și nu i se va dezvolta creierul? Care e bazat pe frică și care e bazat pe informare?
Când văd cât de convingătoare par articolele pseudo-expertului despre ceea ce se poate întâmpla cu creierul copilului dacă nu îl determinăm să doarmă așa cum dictează doar măria sa... Mă întreb oare cineva care își ia un nou pui de cățel începe să-i calculeze somnul și să îl lase să plângă pentru a-l determina să nu strige după ajutor când are o nevoie? De ce nu avem încredere în puii noștri puri că știu exact cât au nevoie să doarmă? De ce credem că trebuie noi să-i dresăm? De ce nu avem încredere că atunci când s-au dezvoltat suficient și când sunt pregătiți să treacă la pasul următor, o vor face?
Dacă tot am amintit mai sus de Pantley, măcar ea nu dictează prin înfricoșare. Sau Sarah Ockwell Smith. Apropo, am impresia ca postarea anti-AP e determinată de succesul lui Sarah in țara noastră, și a vrut cumva în felul acesta să îi convingă pe cei care ar alege s-o citească pe Sarah că de fapt Sarah Ockwell Smith este într-o mare eroare... Hahaha... Din câte știu eu, Sarah Ockwell Smith îți spune care e somnul normal al bebelușului, cu documentație serioasă, și apoi, dacă totuși decizi că normalul și naturalul și sănătosul nu e pentru tine, îți oferă sfaturi cum ai putea schimba asta într-un mod în care să nu-ți distrugi copilul. Să comparăm acest stil cu cel în care minți părinții referitor la somnul sănătos și normal al copilului, cel în care minți părinții referitor la efectele negative ale lăsatului bebelușului să plângă și bagi frica în ei ce teribile lucruri se pot întâmpla dacă nu intervin în forță, și îi faci să se simtă prost dacă totuși instinctul le spune că parcă totuși nu e bine să își lase copilul să plângă. Care e tehnică bazată pe frică și care e bazată pe informarea și respectul părinților?
4. Attachment Parenting are drept consecință un atașament sigur, conform teoriei atașamentului. Iar CIO distruge atașamentul dintre părinte și copil.
Demonstrații aici, la prima postare din cele trei din această serie, scrisă în iulie.
5. Există studii care au arătat efectele negative ale lăsării bebelușului să plângă.
Pe care le puteți vedea aici, la a doua postare din această serie, scrisă în august.
Nu, nu voi da linkul, și chiar vă rog să nu căutați articolul la care fac referire. Nu de alta, dar am mai mult trafic decât acel site și nu aș vrea să îi cresc rankingul și mulți părinți inocenți să îi găsească postările în google înainte de a da peste informații adevărate. Atâta vreau să vă rog, dacă aveți în jur viitori părinți emoționați și stresați, spuneți-le ori să își asculte instinctul, ori să se bazeze pe știință, nu să asculte de pseudo-experți care distrug vieți.
Normal că se sperie că din ce în ce mai mulți părinți ajung să își respecte copiii. Cine va mai da bani să îi dreseze acum? Și atunci decide că ar fi bine să le spună cât e de rău Attachment Parenting-ul. În speranța că măcar câțiva vor citi/auzi despre Attachment Parenting pentru prima data din tastatura/gura acestui pseudo-expert și se vor speria teribil și nu vor dori să ajungă astfel. Și vor bloca orice informație ulterioară ce vine dinspre parenting-ul cu dragoste și respect.
Da, știam deja că pseudo-expertul se pricepe să mintă și să păcălească. Și că plătește infiltrarea între părinții ce își cresc copiii cu respect, fie că e vorba de site-uri dedicate lor sau grupuri de Facebook unde noii părinți vor să își crească bebelușii fără dresaj. Ce parșiv! Și ce josnic din partea celor care își vând spațiul cu consecințe atât de grave pentru noii părinți... Până acum tot citeam minciuna că ”tehnica” ar fi și pentru părinții AP. Însă părinții AP sunt informați și știu că nu ai nevoie de tehnici, așa că s-a schimbat placa, acum se blamează AP cum că nu ar fi conform teoriei atașamentului.
Vreau deci să contrazic niște inepții citite cândva undeva. De aceea am început în iulie să scriu cu pas de melc pe subiectul acesta.
1. Attachment Parenting nu este un set de reguli.
Am mai scris despre ce este și ce nu este Attachment Parenting aici. Poți să nu alăptezi și să nu-ți porți copilul și tot să fii părinte atașat. Singurul aspect care diferențiază Attachment Parenting-ul de alte tipuri de parenting este RESPECTUL FAȚĂ DE COPIL. Adică să îl tratezi ca pe o persoană. Să nu ai impresia că e un mic șantajist. Să nu îl minți, să nu îl păcălești. Să știi că în spatele oricărui comportament există o motivație foarte bună, nu încearcă să te ”manipuleze”. Găsiți mai multe explicații în linkul de mai sus.
2. Attachment Parenting este feminist!
Dați un Ctrl+F în postarea amintită mai sus după ”misogin” ca să înțelegeți diferența între sentimentul de putere dat de INFORMARE ȘI ALEGERE și comparați-l cu a citi un articol mincinos de pe un site care la fiecare pas te convinge că ceea ce simți instinctual e fals și că trebuie să asculți docilă de informațiile oferite de acest pseudo-expert. Care din ele este putere feminină și care tratează femeia ca o proastă fără putere și fără posibilitatea de a gândi?
3. Attachment Parenting nu este un stil de creștere a copiilor bazat pe frică
(Nu-mi vine să cred că am citit asta :)). )
Hai să dau un exemplu personal din domeniul... somnului :D.
La primul copil am apucat să citesc multe bullshituri înainte să ajung la attachment parenting. Toate îmi induceau un sentiment de vinovăție și frică. Mă făceau să mă tem că nu sunt o mamă suficient de bună din moment ce nu doarme copilul meu după norme. Îmi era rușine de câte ori mă întreba cineva dacă s-a trezit noaptea. Parcă și mie mi se părea foarte grea toată treaba asta cu adormitul și readormitul copilului noaptea, din moment ce nu se derula ”ca la carte”. Am citit-o chiar și pe Pantley, care, deși nu-mi e pe plac, e la kilometri distanță de pseudo-expertul despre care vorbesc acum pe o axă a respectării copilului.
Și apoi treptat am dat de informația adevărată. Aceea bazată pe antropologie, deci cum ar trebui noi să fim ca specie, cum ar trebui crescuți puii de mamifer-om ca să își atingă potențialul maxim și care e normalul speciei noastre. Aceea bazată pe studii psihologice care au demonstrat că bebelușii crescuți cu respect ajung oameni împliniți, întregi, fericiți și sănătoși. Iar bebelușii lăsați să plângă ajung oameni depresivi, neîncrezători în sine și în cei din jur, incapabili să aibă relații fericite.
Și aflând eu normalul somnului bebelușului pentru specia noastră, modul în care bebelușii dorm acolo unde nu există pseudo-experți care să te păcălească , m-am RELAXAT. Vă dau link la articolul tradus al minunatei antropoloage Katherine Dettwyler. Originalul e pe site-ul ei. Dintr-o dată nimic nu mi s-a mai părut greu, nici trezirile multiple, nici adormitul altfel decât predică pseudo-experții. Am devenit odihnită, relaxată, încrezătoare în mine.
Toată oboseala era indusă de așteptările neîmplinite, așteptări date de articole false. Dar când mi-am dat seama că așteptările nu erau normale dintr-o dată am vazut că nu e greu nimic.
- Nici adormitul cu copilul în pat nu e greu (nu pot înțelege cum mi s-a părut cândva greu, doar pentru că mi s-a indus această frică),
- nici adormitul copilului la sân nu e greu (nu știu cum să zic, dar tocmai scriu această postare în timp ce îmi adorm copilul de aproape 3 ani la sân și jur că nu transpir de efort :)))) ),
- nici faptul că pruncul de aproape 3 ani suge foarte des noaptea din cauza ultimei masele ieșite nu e greu deloc (pentru că se servește singur, pentru că vai! am ales ce e mai comod pentru mine și mai sănătos pentru el - am ales să dormim împreună! De frică dorm împreună cu el, nu? Da, de teama că îmi va fi așa de dor de pui de om încât voi mai face al treilea bebe :)).)
Deci care parenting oare e bazat pe frică? Cel în care știi că e normal ca bebelușul să se trezească noaptea chiar și la 2-3 ani și că e normal să îl lași să adoarmă la sân, așa cum adoarme cel mai bine și cel mai repede? SAU Cel în care măsori cât și cât de des suge copilul, cel în care calculezi cât și când doarme copilul, cel în care te stresezi să impui ore de somn, cel în care mamelor li se spune ca nu cumva să adoarmă copilul afară la plimbare? Cel în care te chinui ore întregi să înlocuiești sânul, provocând suferință tuturor membrilor familiei? Cel în care mamelor li se induce ideea că dacă nu schimbă somnul copilului, acesta va fi distrus și nu i se va dezvolta creierul? Care e bazat pe frică și care e bazat pe informare?
Când văd cât de convingătoare par articolele pseudo-expertului despre ceea ce se poate întâmpla cu creierul copilului dacă nu îl determinăm să doarmă așa cum dictează doar măria sa... Mă întreb oare cineva care își ia un nou pui de cățel începe să-i calculeze somnul și să îl lase să plângă pentru a-l determina să nu strige după ajutor când are o nevoie? De ce nu avem încredere în puii noștri puri că știu exact cât au nevoie să doarmă? De ce credem că trebuie noi să-i dresăm? De ce nu avem încredere că atunci când s-au dezvoltat suficient și când sunt pregătiți să treacă la pasul următor, o vor face?
Dacă tot am amintit mai sus de Pantley, măcar ea nu dictează prin înfricoșare. Sau Sarah Ockwell Smith. Apropo, am impresia ca postarea anti-AP e determinată de succesul lui Sarah in țara noastră, și a vrut cumva în felul acesta să îi convingă pe cei care ar alege s-o citească pe Sarah că de fapt Sarah Ockwell Smith este într-o mare eroare... Hahaha... Din câte știu eu, Sarah Ockwell Smith îți spune care e somnul normal al bebelușului, cu documentație serioasă, și apoi, dacă totuși decizi că normalul și naturalul și sănătosul nu e pentru tine, îți oferă sfaturi cum ai putea schimba asta într-un mod în care să nu-ți distrugi copilul. Să comparăm acest stil cu cel în care minți părinții referitor la somnul sănătos și normal al copilului, cel în care minți părinții referitor la efectele negative ale lăsatului bebelușului să plângă și bagi frica în ei ce teribile lucruri se pot întâmpla dacă nu intervin în forță, și îi faci să se simtă prost dacă totuși instinctul le spune că parcă totuși nu e bine să își lase copilul să plângă. Care e tehnică bazată pe frică și care e bazată pe informarea și respectul părinților?
4. Attachment Parenting are drept consecință un atașament sigur, conform teoriei atașamentului. Iar CIO distruge atașamentul dintre părinte și copil.
Demonstrații aici, la prima postare din cele trei din această serie, scrisă în iulie.
5. Există studii care au arătat efectele negative ale lăsării bebelușului să plângă.
Pe care le puteți vedea aici, la a doua postare din această serie, scrisă în august.
Nu, nu voi da linkul, și chiar vă rog să nu căutați articolul la care fac referire. Nu de alta, dar am mai mult trafic decât acel site și nu aș vrea să îi cresc rankingul și mulți părinți inocenți să îi găsească postările în google înainte de a da peste informații adevărate. Atâta vreau să vă rog, dacă aveți în jur viitori părinți emoționați și stresați, spuneți-le ori să își asculte instinctul, ori să se bazeze pe știință, nu să asculte de pseudo-experți care distrug vieți.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu