De Dr. Darcia Narvaez, articol tradus de aici:
Sunt cateva lucruri pe care parintii si ingrijitorii le pot face pentru a-i pregati pe cei mici pentru somn.
1. Evitati ecranele, mai ales imaginile infricosatoare: Copiii sub 6 ani reactioneaza cu teama la lucruri care par ciudate sau grotesti (cum ar fi umbrele, sau personajele din filme care se transforma; Cantor, 1998). Evitati sa-i expuneti pe copii la lucruri care i-ar putea speria pentru ca acestea ii pot tine treji. In general evitati expunerea la televizor cu aproximativ 90 de minute inainte de culcare (sfat valabil pentru toata familia) pentru ca acest obicei interfereaza cu calitatea somnului (Owens, Maxim, McGuinn, Nobile, Msall, & Alario, 1999; Thompson & Christakis, 2005; Cain & Gradisar, 2010).
2. Oferiti sprijin: Unii copii mici au nevoie de sprijin pentru a face trecerea din starea de veghe in cea de somn, dintr-o multime de motive, cel mai evident fiind acela ca nu vor sa piarda distractia care ar putea avea loc cand ei dorm. Altii sugereaza ca daca un copil nu se simte in siguranta, s-ar putea sa considere ca momentele de somn sunt dificile. Aceste presupuneri sunt bazate pe cercetari care au aratat ca cei cu probleme de anxietate sufera adeseori de probleme in legatura cu somnul (Alfano, Ginsberg, & Kingery, 2007). Oricare ar fi cauza, va fi mai de ajutor pentru copil sa fiti sensibili si sa incercati sa intelegeti prin ce trece cel mic, si sa ramaneti disponibili emotional, decat sa-i amenintati cu pedeapsa pentru comportamentul lor.
3. Experimentati o rutina de culcare: Daca rutina de culcare e aceeasi (sau similara) de fiecare data, atunci copilul nu numai ca poate prezice ce urmeaza sa se intample, dar poate si sa participe activ si sa ghideze activitatile. Sa isi pregateasca hainele de culcare, sau sa isi aleaga jucaria si/sau o carte, toate ii permit copilului un sentiment de control. Dar, cum am mentionat mai inainte, o rutina de culcare este asociata pozitiv cu multe aspecte ale somnului copilului si cu dispozitia parintilor (Mindell et al., 2009).
4. Petreceti timp in liniste: Copiii mici sunt mereu ocupati si nu stiu mereu cum sa se domoleasca. Din experienta noastra, jocurile linistite, cititul cartilor, un cantec de leagan, un masaj sau doar o leganare in liniste pot toate sa il ajute pe un copil sa se linisteasca si astfel sa se pregateasca de somn. Alaptarea in aceasta perioada de linistire este un moment incantator atat pentru parinte, cat si pentru copil. Este un moment linistit si negrabit, savurati-l!
5. Fiti pozitivi: Copiii iubesc atentia si o vor cere. In absenta atentiei pozitive, vor cere atentie negativa, asa ca fiti pozitivi cand ii spuneti cand a dormit bine. Va recomandam sa va legati de orice mic amanunt, orice a facut copilul, sau spuneti-i cat de bine v-ati simtit impreuna cu ei in timpul zilei, sau cat de mult ii iubiti... si cum o odihna buna noaptea va va ajuta sa faceti multe alte activitati distractive in ziua urmatoare. Aceasta e o atmosfera mai buna pentru a cadea in starea de somn. Niciodata sa nu subestimati puterea atentiei pozitive si participarea alaturi de copil prin orice tranzitie, dar in mod special in trecerea din starea de veghe in cea de somn.
6. Priviti lucrurile prin ochii copilului: E posibil ca parintilor obositi si frustrati sa le fie foarte greu (si e de inteles) sa ramana blanzi si draguti daca al lor copil este dificil de linistit sau e incapabil sa se calmeze fericit pentru somn. Dar daca sunteti calmi si binevoitori aveti o unealta foarte puternica. Empatia parintilor si capacitatea de a privi din perspectiva copilului fac ca cel mic sa aiba o reactie pozitiva si deci sa aveti parte de rezultate mai bune (Feshbach, 1987).
7. Acompaniati-l: Copiii adora compania si s-ar putea sa considere coplesitoare separarea in momentul somnului (la urma urmei, este nenatural pentru un pui de mamifer sa fie departe de un parinte; Smith, 2006). Asta e ceea ce recomandam. Stati cu copilul. Intindeti-va cu el, stati pe un scaun, sau gasiti-va un loc confortabil, APOI cand sunt calmi si treji, gasiti un motiv pentru o absenta scurta, cum ar fi pana la baie sau sa lasati pisica afara... si INTOARCETI-VA dupa un timp foarte scurt. Putin cate putin, in timp, extindeti acel timp afara din camera. In timp anticiparea faptului ca va intoarceti ii va permite copilului sa aiba incredere ca atunci cand nu sunteti acolo, va veti intoarce. Desigur, daca copilul e suparat, nu trebuie sa parasiti camera deloc, puteti pur si simplu sa ramaneti cu el pana cand adoarme. Toate acestea pot fi indeplinite fara sa generati anxietate sau suferinta – creati o asteptare a sigurantei in timp ce il ghidati pe copil sa se simta confortabil sa se puna la somn.
8. Raspundeti la chemari: Este normal pentru un pui de mamifer sa isi strige parintii cand e singur (Smith, 2006). Asadar cand copilul va cheama noaptea, va sugeram sa ii oferiti in primul rand o reasigurare prin voce. Aceasta ar putea fi suficienta pentru a-l reasigura ca sunteti aproape. Doar cateva cuvinte de reasigurare pot fi suficiente pentru a-l alina. Daca nu se calmeaza, atunci ingrijiti-l, calm si in liniste. Ideea e sa construiesti o incredere ca le vei raspunde, iar cand sunt calmi poti incepe sa creezi momente de separare in timp.
E foarte posibil ca toti copiii, fie ca dorm in siguranta in patul parintilor, fie ca dorm in alta parte, sa aiba nevoie de alinare din partea parintilor pe parcursul noptii. Nevoia copiilor pentru alinare este la fel de reala ca atunci cand erau mici. Si asa cum atunci era normala, la fel si la copii cel mai bun pas pentru a-i ajuta sa redoarma este sa le fim alaturi cand sufera. Daca i-am pedepsi aspru pentru ca s-au trezit si au nevoie de atentie, am prelungi perioada de timp in care sunt treji si am contribui la o anxietate mai puternica la urmatoarele treziri. Fie in camera parintilor, sau cu parintele in camera copilului, va fi mai usor sa ii ajutam pe copii sa adoarma la loc daca le ascultam ingrijorarile si daca le vom reaminti ca totul e in regula. Daca mentinem noaptea linistea, intunericul si sentimentul de siguranta, ii putem ajuta pe copii sa adoarma la loc mai usor. Retineti ca unii copii prefera sa povesteasca ore intregi in loc sa doarma, deci continuati sa negociati ascultandu-i, apoi amintindu-le ca e timpul sa doarma si ca veti povesti mai multe dimineata.
Reactia sensibila a parintelui la experienta copilului ii permite acestuia accesul la reasigurarea si ingrijirea la care are dreptul. Daca ingrijitorii pot “accepta provocarea” de a se gandi ce ar putea sa simta copilul si ce ar putea determina acel comportament, acest lucru ii ajuta si pe copil si pe parinte in perioadele de somn intrerupt. Tineti minte ca lucrurile vor deveni mai bune in final!
[Disclaimer: din experienta personala de pana acum pot spune ca nu are rost chinul (ma refer in special la punctul 7), cand toate se rezolva natural usor candva, fara nicio fortare sau fara calcule de creat momente de separare. Dar despre experienta noastra alta data.]
Alte postari in seria de somn de pe site-ul Psychology Today:
(pe masura ce le voi traduce, voi inlocui linkurile cu postarile traduse) Sleep Training – Dresajul bebelusilor pentru somn: Greseli pe care le fac “expertii” si parintii
SIDS: Risks and Realities
- nu il voi traduce pentru ca e prea lung si nu prezinta interes pentru parintii romani. Vezi explicatia din nota din postarea de mai jos, "Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational?"
- nu il voi traduce pentru ca e prea lung si nu prezinta interes pentru parintii romani. Vezi explicatia din nota din postarea de mai jos, "Dormitul in acelasi pat cu bebelusii: ce e atat de senzational?"
Pericolele lăsării bebelușului să plângă singur
Co-autori
Tracy Cassels, University of British Columbia, www.evolutionaryparenting.com
Sarah Ockwell-Smith, babycalming.com
Wendy Middlemiss, University of North Texas
John Hoffman, uncommonjohn.wordpress.com
Kathleen Kendall-Tackett, Texas Tech University, http://www.uppitysciencechick.com/sleep.html
Helen Stevens, Safe Sleep Space
James McKenna, Mother-Baby Behavioral Sleep Laboratory, University of Notre Dame, www.cosleeping.nd.edu
Bibliografie:
Alfano, C.A., Ginsberg, G.S., & Kingergy, J.N. (2007). Sleep-related problems among children and adolescents with anxiety disorders. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 46, 224-232.
Barajas, R.G., Martin, A., Brooks-Gunn, J., & Hale, L. (2011). Mother-child bed-sharing in toddlerhood and cognitive and behavioral outcomes. Pediatrics, 128, e339-e347.
Cain, N. & Gradisar, M. (2010). Electronic media use and sleep in school-aged children and adolescents: a review. Sleep Medicine, 11, 735-742.
Cantor, J. (1998). "Mommy, I'm Scared": How TV and Movies Frighten Children and What We Can Do to Protect Them. New York: Mariner.
Feshbach, N.D. (1987). Parental empathy and child adjustment/maladjustment. In N. Eisenberg & J. Strayer (Eds.) Empathy and Its Development (pp. 271-291). Cambridge: Cambridge University Press.
Grusec, J.E. (2011). Socialization processes in the family: social and emotional development. Annual Review of Psychology, 62, 243-269.
Mindell, J.A., Telofski, L.S., Weigand, B., & Kurtz, E.S. (2009). A nightly bedtime routine: impact on sleep in young children and maternal mood. Sleep, 32, 599-606.
Owens, J., Maxim, R., McGuinn, M., Nobile, C., Msall, M., & Alario, A. (1999). Television-viewing habits and sleep disturbance in school children. Pediatrics, 104, e27.
Smith, H.A. (2006). Parenting for primates. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Thompson, D.A. & Christakis, D.A. (2005). The association between television viewing and irregular sleep schedules among children less than 3 years of age. Pediatrics, 116, 851-856.
Weinraub, M., Bender, R. H., Friedman, S. L., Susman, E. J., Knoke, B., Bradley, R., Houts, R., & Williams, J. (2012). Patterns of developmental change in infants’ nighttime sleep awakenings from 6 through 36 months of age. Developmental Psychology, 48, 1511-1528.
Welles-Nystrom, B. (2005). Co-sleeping as a window into Swedish culture: considerations of gender and health care. Scandinavian Journal of Caring Science, 19, 354-360.
Dr. Darcia Narvaez este Profesor de Psihologie la Universitatea Notre Dame si Director Executiv al revistei Journal of Moral Education.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu