Noi in 2013

Anul 2013 l-am inceput cu un bebelus mic si un copil derutat de asa multe schimbari dureroase si rapide in viata lui. Il incheiem cu un copilas cu multa personalitate si un fratior mai mare foarte empatic si intelegator.

[postarea e lunga pentru ca e scrisa pentru mine si pentru ei]

Eu

Iar eu, de la inceput pana la sfarsit am fost marcata de oboseala, nesomn si lipsa timpului. Am inceput din ianuarie sa ma explic pe blog, sa imi scuz absenta si imposibilitatea de a raspunde mailurilor ce le primeam. Si am continuat in multe postari sa-mi cer aceleasi scuze. Chiar nu mai am timp de internet, nu mai am timp nici de multe alte chestiuni mai importante. Nu apuc sa intru pe blog decat foarte rar, dupa cum se vede. Finalul de an ma prinde disperata ca ei fac mai multa dezordine decat pot eu sa asez la loc. Casa parintilor fiind mare, disper sa aduc de la alt etaj cum duce David galeata mea cu argila din baie sau cablul de la laptop. Exemple minore, el cara zeci de obiecte zilnic, si le lasa oriunde gaseste altceva de luat. Eu sunt carja lui si ma uit cu jind in urma cate voi avea de strans.

David a stat pana acum de doua ori fara mine, cate 40 de minute de fiecare data, cand am mers sa ma tund :D.



David

Dar revenim la cei din titlul blogului :D. Inceputul anului ne-a prins in incercarea de recuperare fizica si psihica dupa internarea pentru pneumonie la varsta frageda de o luna. De uitat nu voi uita niciodata suferinta noastra de atunci. Dar problema e ca ne urmaresc consecintele fizice. Anul a inceput cu ore intregi de plans davidesc, ORE, nu exagerez, e ingrozitor sa iti auzi copilul plangand fara oprire, aproape fara aer si vanat si extenuat si sa nu il poti alina. Trecusem si cu Alex prin plans din cauza refluxului, la fel de grav. Acum la David i-au aparut colicile dupa internare, dupa antibioticul care i-a distrus flora intestinala. Antibiotic dat fara rost, dupa cum a zis chiar doamna doctor cand a vazut ca boala e virala. Dar traim in Romania, sa nu uitam.

Problemele au continuat pe tot parcursul anului. De la plans ore intregi a ajuns la nesomn noaptea. Din martie a inceput cu cel mult 4 ore de somn pe noapte, si nici acelea nu erau continue. Pana in august. Din august doarme mai mult, dar tot intrerupt. Si acele intreruperi nu sunt genul dragut, ca ar vrea san. Nuuu, plans care se linisteste numai dupa ce il plimb o perioada. Intre martie si august, cu maxim 4 ore intrerupte dormite in fiecare noapte, ajunsesem la acele plimbari nocturne ca atipeam in picioare si apoi ma speriam cum puteam sa cad cu el in Boba. Noroc cu Boba, pentru ca in perioada de plimbari nocturne cu Alex (inainte de 6 luni) imi scapau mainile cand atipeam si tot era sa-l scap...

Ziua doarme un singur somn scurt de vreo 30-60 minute, doar pe mine. Daca il misc se trezeste. E singurul meu moment la calculator, la munca si relaxare, asa ca deocamdata am si eu nevoie de aceste momente :). Seara adoarme la fel, plimbat in Boba in timp ce suge, in cel mai bun caz pe la 23, apoi sta pe mine vreo doua ore, dupa care se intinde intr-un anume fel cand vrea sa-l pun in pat. Atunci il duc in dormitor si ma culc si eu langa toti cei 3 baieti dragi ai mei. In diminetile bune se trezeste la 7. In marea majoritate incepe sa planga de pe la 4 si mai doarme pana dimineata doar daca il plimb eu continuu. 

Deci multumim din inima antibioticului pentru oboseala tuturor. La fiecare molecula de aliment testata veneau apoi cel putin 5 nopti de plans.

Dar daca tot am ajuns la alimente, sa vorbim despre diversificare. Spre deosebire de Alex, el ar vrea sa manance, dar nu-l lasa maica-sa... Avem multe probleme, nu putem sa ne bucuram de apetitul lui, pentru ca in afara de galbenus de ou si supa de pui i-am descoperit recent ca poate manca doar mar fiert si unt de cocos. In rest, daca in supa ajunge o firimitura de morcov, ne-am "aranjat" cateva nopti :(. Daca am suspectat IBS si am incercat sa-i dau orez (chiar daca nu are maselele iesite), a urlat si ziua si noaptea inconsolabil. Cartof- dezastru, banana - la fel. A lins (la propriu, doar lins) o felie de para de la Relu si ne-a parut rau multa vreme... Nu e deloc usor nici pentru el, nici pentru noi. Sa ne stresam mereu sa nu vada pe cineva mancand, ca plange apoi de ti se rupe sufletul... De cand am scris postarea din linkul de mai sus am fost la o ecografie abdominala, am facut terapie Bowen si am avut o consultatie cu doua nutritioniste sufletiste.

Vrea mereu afara, plange sa stea toata ziua afara. Dar plange si cand il imbrac, deci mai am inca un motiv sa astept cu nerabdare vara.

Nu mai creste asa fulgerator in greutate. Dupa ce a avut 11.3 kg la 6 luni, are de cateva luni 13.5 kg.

Are 8 dinti. Iesiti cu mult plans si chin, luni intregi de urlat noptile si de tantrumuri ziua. Alex plangea la fiecare dinte o saptamana, zi si noapte. Pfff n-am stiut atunci ca aceea era o varianta usoara :D.

Ii place mult apa. Plange ca ar vrea baie mereu, de cate ori vede cada. Si ii place si apa de baut din pahar :D. Stie sa ne-o ceara si bea multa.

Topul activitatilor preferate: 
1. Dansul. Se scutura la auzul oricarui ritm. Cel mai dulce e cand, oricat ar fi de suparat, lasa tot si incepe sa danseze daca il aude pe Alex fredonand ceva.
2. Stersul/maturatul/aspiratul. Ori facute de noi, cu el in brate, ori sprijinindu-l pe el sa le faca singur. Si joaca cu aspiratoarele si cand nu functioneaza, certat cu ele, lovit, dezmembrat, tras peste tot.
3. Din dorinta de a imita maturatul a ajuns sa joace crichet, sa loveasca cu bete orice obiect gaseste pe jos.
4. Dar oricum are o pofta nebuna sa ne loveasca si pe noi cu orice prinde la mana. Deja l-a ranit si pe Alex asa.
5. Sa lipeasca si sa dezlipeasca magnetii de pe frigider.
6. Sa dea jos forme de lemn de pe bete de lemn (turn montessori, trenuri de lemn, etc.)
7. Sa puna capace pe oale si cutii de plastic. Si daca sunt cu surub e foarte nervos cand nu reuseste sa desfaca toate capacele.
8. Sa se plimbe cu o galeata mica in mana.
9. Sa arunce si sa ascunda lucruri in tot felul de cotloane.
10. Sa arunce mingi mici ca un mic handbalist. A invatat recent si ii place mult, rade in hohote.
11. Sa se joace cu chei si bani. Sa scotoceasca in posete si genti. Si sa bage tot in gura (acum suspectez ceva strain in tractul digestiv, astept sa vad...).
12. Sa caute in dulapuri si sertare, sa scoata tot afara, sa puna inapoi alte obiecte care nu isi au locul acolo. Sa urce in sertare cu totul.
13. Sa impinga mobila prin casa. A inceput sa faca asta pe rol de antemergator, sa se deplaseze cand nu mai avea chef de busilit. Dar acum ii place pur si simplu sa impinga masute de cafea sau chiar mese de birou.
14. Sa suga in pozitii acrobate, cu fundul in sus sau ridicandu-se in picioare si privind in jur. Si sa se serveasca singur, ma trezesc ca il tin pe sold lucrand ceva si el imi scoate un san si incepe sa suga.


Are capacitati paranormale. Initial am crezut ca e doar o legatura puternica cu mioriticul nostru de acasa. Pe care il aude din casa orice mic zgomot face (eu nu-l aud). Si am crezut ca Nero ii transmite cumva ca vine Relu acasa. Dar cainii nostri recunosc de departe (si latra) doar cand se apropie de strada masina proprie. Ii recunosc sunetul motorului, credeam eu, dar poate si eu au tot felul de aptitudini. Ei, dar s-a intamplat ca Relu sa vina acasa cu alte masini decat a noastra. Si cainii n-au trasmis nimic. Dar David da. De fiecare data cand vine acasa, eu stiu cu vreo 30 de secunde inainte de a aparea pe strada. Pentru ca David imi arata pe geam foarte energic "ceva". 

E mai atras de barbatii din familie decat de partea feminina. Cu mama mea nu prea vrea sa stea, insa la tatal meu i se arunca in brate. 


De ieri ma pupa!!! Ok, nu am fost prima, primul a fost Alex si apoi bunicul, dar m-am topit! Si de atunci repeta des ♥. Imi ia fata in maini, inchide ochii si se apleaca cu gura inspre mine. Ah, si cu ocazia asta mi-am amintit ca de cate ori il pupam eu, el cerea tzitzi, ca si cum asa m-ar iubi el :))). Si mereu cand stau pe spate cere tzitzi, din nou fara o explicatie logica :)).

Mai multe despre David de anul acesta aici, la prima urare de pe blog pentru el.


Alex

La Alex somnul e mai lung de cand e fratior mai mare, poate ca sa-mi demonstreze Murphy ca acum as fi putut dormi sau lucra mai mult :D. Iar mancarea este asa cum ar trebui sa fie, adica stie mereu cand ii e foame si ce ar vrea sa manance. In afara de paine multa nu are alt obicei nesanatos. Inca nu mananca zahar si alte junkuri. Vrea mereu sa stie ce contine orice produs sau mancare din fata lui, si fiecare ingredient vrea sa stie la ce ne ajuta (sa fim puternici, sa luptam cu raceala, sa crestem, sa avem dinti sanatosi, etc.). Deci e evident ca nu are in meniu nimic golit de nutrienti.

Sta excelent la capitolul simturi. Aude foarte bine inaintea noastra orice, stie ce e zgomotul respectiv si de unde se aude. Mirosul e ascutit. Stie de cum intra in bucatarie cu ce ingrediente gateste mama mea, in detalii care ar lasa masca orice mare bucatar. 

Are 16 kg cand e sanatos si 15 kg dupa boli.

Din primavara, cand am varuit pomii si a vazut muschiul de pe trunchiuri, stie unde e nordul.

Vorbeste fara greseli (de la 2 ani de fapt) si se exprima mai frumos decat noi, adultii din jurul lui. exprimari elevate: "acolo sunt caile respiratorii", "apropo, cand m-a vazut bunicul acuma seara ingandurat... [...]", "Ma uit in ochii tai pentru ca ma vad reflectat in ei.", "bem apa ca sa nu ne deshidratam", etc.

Este fiul mamei sale :))). Deci,
( pe langa ce am spus mai sus, ca mananca doar dupa ce stie ce ingrediente sunt, ce nutrienti au fiecare, )
- imi spune, cand uit eu, ca mi-ar fi fost mai usor sa fac o anume activitate daca as fi avut slingul sa-l pun pe David
- isi da seama din comportamentul lui David cand are nevoie de tzitzi si ma atentioneaza
- fredoneaza melodii de la Pasarea Colibri
- imi recomanda unt de cocos pentru orice afectiune, si culmea e ca se potriveste de fiecare data, si eu sunt prea obosita sa gandesc asta.
(+ un bonus: isi roteste perna sa stea mereu pe zona mai rece. Ca mine si ca tatal meu :D)

As vrea sa spun ca empatia, intelegerea si intelepciunea le are de la mine, dar nu e asa. Eu din sangvinica am ajuns colerica de cand sunt obosita. Cand am un tantrum el vine si ma intreaba daca am nevoie de o imbratisare. Daca spui ceva la nervi care il poate rani, el alege sa vada dincolo de toate acestea, nu se lasa jignit, si iti spune "stiu ca nu ai vrut sa spui asta, doar ca esti prea nervos/nervoasa ca sa iti dai seama". Uau... cate invatam de la el zi de zi!

In concediul din vara a renuntat total la scutecele de somn. Poate voi avea timp candva sa scriu cat de lin si de usor a fost la noi antrenamentul pentru olita.

Ii e rusine cand are o buba si nu vrea sa-l vada nimeni. Asa ca daca i-am spus acum de Craciun ca mi se pare ca are ochii rosii, apoi mi-a trebuit un pic de timp sa asociez asta cu refuzul lui de a intra in casa bunicilor.




Ii place mult sa se lupte in joaca cu tatal lui si cu bunicul de la Cluj. Cu arme, fara arme, oricum. Dar musai cu urlete :D. Din vara s-a apropiat mult de bunicul de la Cluj, de cand acesta a inceput sa intre in jocul lui. Tot in topul jocurilor preferate este sa se prefaca impreuna cu tatal lui ca sunt animale salbatice. Normal ca el e mereu animalul puternic, carnivorul, si Relu e o biata antilopa. Dar daca Relu joaca prea artistic ca s-ar lovi, Alex incepe sa lacrimeze si sa isi ceara iertare.

Ii place mult de tot sa se uite si la tv la emisiuni cu animale salbatice. Mie mi se face rau privind, dar el admira totul.


S-ar putea sa fie ceva legatura si cu faptul ca ii place sa manance carne. La inceput ne intreba de la ce animal e si credea ca asa cum vaca ne da lapte, asa si porcul ne da carne. La un moment dat cred ca si-a dat seama, speriat, ca nu e asa. Si o vreme a refuzat carnea, eu credeam ca nu ii place s-o mestece. Dar din moment ce gustul ii placea, a revenit la ea, intrebandu-ma mereu ce parte din animal e (pe mine ma ia cu lesin cand ii raspund :)) ). Din cand in cand mai face si spectacol, spune ca el e un leu puternic care mananca un cap de zebra. Deci eu acum cred ca emisiunile cu animale il atrag ca sa se obisnuiasca cu ideea ca acesta e ciclul vietii, ca asa e natural, cei puternici ii mananca pe cei slabi, animalele se mananca intre ele, noi le mancam pe ele. Ii placea carnea si voia sa considere normal ca o mananca. Asta e strict parerea mea.

Ar vrea sa fie bucatar. Sau biolog. Sau arheolog. Sau constructor.

A crescut anul acesta :). A inceput sa deseneze, desi pana acum mazgalea doar. A inceput acum pe final de an sa mearga si la ceva intalnire in grup cu copii, unde deseneaza sau fac alte crafturi.  A dormit in alta localitate, separat de mine, din propria lui dorinta :D. S-a apropiat de voie, de nevoie, mai mult de tatal lui. Dorm mereu in aceleasi pozitii, de cele mai multe ori lipiti. Are mare incredere in el si il iubeste foarte mult.

E prea cuminte, cedeaza orice doar ca sa faca tuturor pe plac. Cand aud ca lumea il lauda ca e "cumintenia pamantului" imi vine sa explodez, sa spun ca acesta nu e deloc un compliment. Ca daca va continua sa fie la fel de docil si dornic de afectiunea celor din jur, va ajunge foarte rau :(. Nu e ceva ce tine de mine, vad acum cand il observ pe David, crescut la fel, cat e de suficient siesi si cat e de ambitios sa isi faca doar lui pe plac.

E politicos (cere voie mereu, multumeste si pentru ce nu trebuie, fara sa-i fi spus vreodata sa zica multumesc:  "mama, pot sa fug pana la poarta?", "da", "multumeeesc"), ascultator, iubitor, empatic, destept, impaciutor, intelept. Isi cere iertare mereu cand vede ca supara, desi nimeni nu i-a cerut vreodata asa ceva (uram cand eram mica si eram pusa sa-mi cer iertare, de parca automat mi-ar parea rau). E creativ: inventeaza poezii, cantece, povesti, scenete de film, constructii din cuburi, retete culinare. 

In urma cu doua seri a plans cand Relu i-a spus ca are 31 de ani. Repede a alunecat discutia inspre imbatranire si a inceput sa planga ca el nu vrea ca tatal lui sa imbatraneasca. Ne apropiem de teama de moarte...

La inceputul lunii decembrie a fost prima data singur la o petrecere (hahaha inainte sa mergem noi singuri la o petrecere). A avut mari emotii pozitive, era nerabdator. Nici macar nu am putut sa-l duc, asa ca a fost dus si adus de o prietena buna de-a mea, care s-a simtit onorata ca Alex ii acorda atata incredere :D. Pentru ca, normal, a fost decizia lui daca vrea sa mearga in conditiile date. Acolo s-a distrat, a mancat si a baut dupa ce a intrebat daca mancarea are zahar :)). Sucul de piersici avea zahar, asa ca nu s-a uitat la el desi ii plac piersicile. A si mers la wc cu o alta prietena de-a mea :)). A venit acasa incantat.

A inceput sa-si doreasca si sa-si cultive prieteniile si simpatiile. S-a simtit anul acesta excelent cu Maia, cu Iarina si cu Alexandru. As putea spune ca i-s tare dragi. Dar nu ar zice nu unei zile de joaca cu Alla, Alexandra, Iza, Matei, Sofia si Patrik. Dintre cei mari ii iubeste in continuare pe unchiul Lali si pe bunica Silvia. Dar anul acesta s-a apropiat mult de tot de matusa Andreea, de bunicul Viorel si de matusa Anuca. Se vede ca i-s tare dragi si ii e mereu dor de ei. Cat e de frumos sa vezi ca pruncul tau incepe sa iubeasca si alti oameni in afara de cei de langa el! Are doua persoane care ii plac la modul emotionato-fastacit-indragostit: vecina noastra Cristina (de a carei nunta a fost un pic afectat :D) si matusa Carmen (care, la fel, i-a prezentat si un potential viitor unchi :D, si a aparut gelozia).


Sunt rare ocaziile in care ne mai imbratisam dimineata si seara in pat. Mai furam imbratisari ziua. Dar totusi imbratisarile la orizontala le recuperez noaptea, noroc cu dormitul impreuna. Eu dorm intre Alex si David, sunt o rasfatata :).

Mai multe despre Alex de la 4 ani am scris aici, nu are rost sa le repet. 


Alte date cronologice

In 23 februarie a fost botezat David. Desi de data asta am fost mai intelepti si am ales sa il botezam acasa, si doar udat pe cap, el saracutul tot s-a speriat de atata lume si a plans atat de mult si atat de rau incat nu voi putea niciodata sa ma uit pe caseta video. Si acum am un gol in stomac cand imi amintesc...

In luna mai am aflat usurati ca putem sa lasam deoparte grijile ca l-ar afecta cumva toxoplasmoza din sarcina.

In iunie am fost nasi la un Botez. Am reusit, chiar daca avem doi copii lipiciosi :D.

La sfarsitul lunii iulie am mers in primul concediu in 4, in Bulgaria. Desi s-au intamplat multe, acum imi amintesc doar imagini frumoase cu puii mei...

In august am sarbatorit a 4-a oara consecutiv Saptamana Internationala a Alaptarii.

In octombrie am fost iar la Baloane, de data asta cu David in afara burtii :D.

In octombrie-noiembrie statul roman l-a fortat pe Relu sa-si ia o luna de CIC. Relu n-ar fi vrut sa umble atat cu dosare si sa primeasca si mai putini bani decat de obicei, dar eu am insistat sa fim o luna toti 4. A fost tare frumos, am mers in multe locuri si ni s-a parut ca a trecut intr-o clipa. Bine, poate si pentru ca in prima saptamana am facut doar ordine in casa. Nu reusisem din august sa desfac toate bagajele din concediu :D si urmau aniversarile copiilor, nu puteam primi musafiri cu un munte de obiecte si de gunoaie pe masa din sufragerie.

In 19 octombrie a avut loc petrecerea piratilor pentru aniversarea celor 4 ani ai lui Alex. Vreau sa scriu candva despre ea. A fost prima lui petrecere cu copii. A avut emotii, a pregatit-o si el alaturi de mine, si-a asteptat cu drag invitatii si de atunci planifica viitoarele petreceri :D.

Dupa petrecere ne-am facut bagajele si am mers la Budapesta, pentru ca stiam ca daca stam in Baia Mare Relu va fi mai mult la serviciu decat acasa. A fost extrem de emotionant, pentru ca excursia din Budapesta din februarie 2012 a fost ultima iesire perfecta in 3. Apoi a urmat sarcina, scaderea laptelui, tantrumuri, stresul cu toxoplasmoza, etc. Acum eram acolo cu inca un puiuc, in orasul acela superb, in toate locurile in care in urma cu 1 an si jumatate Alex era purtat si alaptat in Boba... A fost ca un ciclu incheiat, ca si cum dupa stresul din sarcina am revenit in sfarsit la starea de armonie de dinainte.

Primii pasi ai lui David in 2 noiembrie.

Apoi am mers cateva zile la Napradea, pentru ca Alex e innebunit dupa satul copilariei mele.

Dar nu puteam inainte de aniversarea lui David sa nu mergem pana la Oradea. Ne-am cazat in apropierea apartamentului de data trecuta, am vizitat Maternitatea Pelican, deci emotii si lacrimi au fost destule :). Dar am creat si amintiri noi, la gradina zoologica si la Baile Felix, despre care voi povesti, sper.

In 9 si 10 noiembrie l-am sarbatorit pentru prima data pe David.

Craciunul ni l-am petrecut emotionati in satul nostru, Napradea. Revelionul va fi acasa si as fi sperat sa ne treaca tuturor raceala pana la miezul noptii. No way. 


Boli:
- in februarie o raceala minora dar care ne-a provocat emotii pentru ca era prima de dupa pneumonie/bronsiolita
- in vara Alex o insolatie
- in octombrie o raceala destul de agresiva
- dar nu la fel de agresiva ca cea de la finalul lui noiembrie - laringita lui David si raceala mea si a lui Alex. Pfff as scrie pagini intregi descriind chinul, dar ma rezum la cateva propozitii: David inecandu-se, latrand, fara aer, Alex plangand ca vrea si el la mama in brate, febre peste 40 chiar si cu antitermice si homeopate uniciste, eu ramasa aproape fara lapte de la propria boala, febra, nemancare, greata si de la oboseala. O saptamana am dormit maxim 2 ore pe noapte, cu recordul de 4 minute/24 de ore. In rest nu ma relaxam intr-un fotoliu, ci plimbam continuu puiul care altfel plangea, latra si isi pierdea respiratia. Mi s-a parut tragica situatia cu laptele din moment ce sensibilului mic nu i-as fi putut da nici lapte de vaca, nici formula HA, nici alimente. Doar lapte uman de la o mama ce poate tine un regim mai special. Era dificil si sa gasesc o mama ce alapteaza in Baia Mare, d-apoi sa si tina regim, sa si doneze...
- si nu ne lasam, trebuie pe final de an sa incheiem tot bolnavi toti 4.

Napradea
Mai multa Napradea decat in anii precedenti: in aprilie Alex singur cu tatal lui, de Paste toti, in iunie de Rusalii, in iulie iar eu cu Alex si cu mama mea, in august de Sf. Maria, in noiembrie si de Craciun. Alex e de vina, adora satul acela. Si eu l-am adorat mereu. Relu nu cred, dar acum ar face orice sacrificii sa-l duca pe Alex acolo de cate ori vrea. La prima vizita la Napradea a lui David, Alex a fost foarte tantrumos, cred ca era suparat ca acolo nu mai e paradisul lui, acum era si David acolo.


Comparatii 

Se spune ca nu e bine sa-i compari, dar eu nu pot :D. Sunt mereu mirata cat sunt de diferiti. Alex pana la varsta asta era destul de vorbaret. A inceput sa vorbeasca doar la 2 ani, dar tot ii striga cumva pe bunici, stia unele cuvinte. Ne intelegea tot ce ii vorbeam si stia sa se faca inteles. David ori nu ne intelege, ori nu ne baga in seama :)).  David spune Mam cand e nervos. Striga extrem de incantat Bau (de la cucu-bau, apare de dupa perete si sperie lumea :D). Si il striga pe Alex Aaaaaaa. Atata tot. Si abia recent a inceput cu î î îîîî, cum facea Alex cand ne arata sa-i descriem lucrurile si ne punea sa-i cantam. Probabil lumea ne privea bizar la Alex ca intelegeam cand avea doar 5 luni ca vrea sa ii cantam despre camionul rosu, de exemplu. Doar acum imi dau seama ca bebelusii normali sunt mai mult ca David. Alex ne intreba de mic si in carti cum se numesc toate toate din imagini. Ne solicita in fiecare secunda atentia si timpul, 100%, nu se juca niciodata cu nimic fara o interactiune cu noi continua. Asa ca la 2 ani cand si-a dat drumul la vorba a inceput sa spuna si cuvinte ce eu i le descrisesem in urma cu multe luni.

Alex e ca un catel bland si prietenos :D. Un Lucky dornic sa te iubeasca si sa nu te supere cumva. O balanta empatica si intelegatoare. Prea bun pentru lumea asta. Cand ma gandesc la gradinite si scoli mi-e teama cel mai mult de suferintele lui incercand sa le faca profesorilor si celorlalti copii pe plac...

David e ca un motan care nu-ti acorda atentie, isi face treburile. Din cand in cand iti acorda onoarea sa te bage in seama, sau sa te lase sa il ingrijesti. Daca ar fi caine, poate ar fi Nero al nostru, nervos si incapatanat. E un scorpion ambitios.

Alex s-a ridicat in picioare doar cand a fost sigur pe el. A umblat doar cand a simtit ca nu va cadea. Si nu cred ca a cazut mai mult de 5 ori pana acum. E precaut. David se ridica desi nu putea, cadea si se lovea si apoi se ridica iar. Daca isi prinde degetele la sertar, incearca iar si iar, desi are acelasi rezultat. Acum umbla de dinainte de a umbla bine, cade si merge apoi mai departe. Ba ma si foloseste de ham si de carja. Mereu m-am intrebat de ce vor parintii sa-si invete pruncii prea repede sa umble. Acum vad ca cei mici ii forteaza sa fie purtati de maini :))). Urla Davidelul meu cu mainile ridicate, iar cand i le atingeam se sprijinea de mine sa se ridice si sa porneasca.

Rar plange de suparare, dar e posibil sa loveasca podeaua cu pumnii de nervi, sa urle sau sa muste din ce are la indemana. E mereu accidentat, cu vanatai, cucuie, cap si buze sparte, desi mereu suntem langa el.  

Pare mai independent decat Alex, dar fara sa-mi acorde libertate :))). Alex statea mereu in brate, chiar si cand lucram ceva prin casa. Acum as vrea ca David sa imi stea in brate, sa-mi fie mai usor :)). David ma plimba de mana de cateva saptamani ore intregi sus jos pe scari. Daca vreau sa merg la bucatarie sau la baie sau sa fac ordine, sa simt ca fac ceva cu Alex macar, face crize, el trebuie sa urce si sa coboare scarile. In magazine si piete vrea sa mearga pe jos de pe vremea cand mergea de-a busilea. In piata, da? Cu urina amestecata cu "lac" pe jos. Un copil care baga tot ce gaseste in gura. Nu e distractiv sa duci pe sus un copil care urla ca vrea sa guste flegme de pe jos.   

Caci da, duce tot in gura, pe cand Alex nu baga in gura nimic nimic (nici macar mancare :))) ). In parc pietre urinate de caini, nisip si chistoace de tigari, e o lupta sa i le iau. In casa hartie, carton si mizerii. Nu, dupa carton nu il doare burta, ar trebui sa i-l servesc pe farfurie. 

Alex pretuieste de cand era mic cartile si florile, David le rupe. Alex ne  pupa si ne imbratisa si ne radea. David ne lasa uneori sa-l pupam :)), desi in general e serios si pare ca il deranjam.

In schimb, David se joaca si singur. Nu singur in camera, dar ii place sa studieze un obiect si sa miste ceva la el. Sa puna capace pe oale, de exemplu. Alex dintotdeauna a vrut sa se joace cu cineva, interactioneaza si povesteste mereu si se supara daca nu esti dispus sa ii acorzi totala atentie.

La Lego Alex mereu s-a jucat doar cu masinutele si omuletii Duplo, scenete inventate de el, fara sa construiasca ceva. David de acum desface si lipeste caramizile.

Alex era reticent la straini si avea nevoie de noi sa se simta in siguranta. Pe David l-am putea pierde prin magazine. (motiv pentru care eu nu pot iesi singura cu amandoi la plimbare, la joaca sau cumparaturi, pentru ca fug dupa David doar, care se avanta peste tot periculos in 4 labe sau acum in picioare; daca David ar fi ca Alex, sa-mi stea la varsta asta doar in brate/Boba, ar fi atat de usor!)


Relatia dintre ei

De multa vreme imi propun sa vorbesc despre sibling rivalry si despre pregatirea celui mare pentru venirea unui fratior. Insa acum nu e momentul.

Pana in luna martie Alex s-a comportat ca si cum David nu ar exista. Ma rog, in limita posibilitatii, adica normal ca il deranja plansul lui continuu. Dar nici nu era dragastos, cum vad poze cu frati mai mari dornici sa-si tina in brate fratiorii mai mici, nici nu il enerva David, nu il lovea, nu facea tantrumuri din cauza lui. Poate si pentru ca vedea ca eu fac tot posibilul ca momentele in care David nu plange sa le petrec alaturi de ei amandoi. Am trecut peste aproape orice nevoie de-a mea, si fiecare minut in care eram libera de David il luam pe Alex.


De cand David a inceput sa aiba acces la jucariile lui, Alex a fost un pic nervos. Dar tot nu se manifesta violent fata de David. Initial am crezut ca e din cauza ca il simte din familie, e de-al nostru, fie ca-i place sau nu. Stia ca il iubim si pe David ca pe el. El ne iubea pe noi, parintii, si astfel il considera ca un membru normal al familiei si pe David. Dar apoi am vazut ca ii vine sa-l stranga tare, mai ales sa-i stranga capsorul. Undeva la limita dintre a-l strange de drag si a-l rani. Oricum, in ambele sensuri, e o pasiune mare.

Alex s-a mandrit mereu ca stie ce vrea David (si chiar stie inaintea noastra). David il admira mult si ii vrea compania, dar nu mereu. Uneori se simte agasat si vrea sa fie lasat in pace, iar asta il deruteaza pe iubitorul Alex.

David simte cand se trezeste Alex, inainte sa faca vreun zgomot. Ma duce entuziasmat inspre dormitor si mi-l arata cand de-abia deschide ochii :).

In ziua petrecerii lui David, o discutie cu Alex:
Eu: "uite, Alex, ce cer frumos!"

Alex: "da, pentru petrecerea lui David, ca sa aibă o zi frumoasa! Uite acolo e un nor in forma de ponei, un ponei mic si dragut ca Davidelul nostru!"

Cand il vede cum se motaneste si sa culca dulce pe ceva, intr-o pozitie dragastoasa, Alex incepe "awwww uite ce dulce e cum s-a intins!" :)

Acum cateva zile am avut o scena induiosatoare. Alex s-a lovit si a inceput sa planga. Cand plange Alex mereu plange si David. Dar acum nu, acum a venit la Alex in timp ce eu il tineam in brate si l-a mangaiat pe fata, si-a lipit fruntea de a lui, s-a aplecat si i-a pupat burta, si a stat cateva minute asa lipit lipit de el ♥. Mi-au dat lacrimile. Alex a fost incantat. Era prima data cand David pupa pe cineva. Alex a inceput sa-mi povesteasca vesel cum o sa se apere ei unul pe altul cand vor fi mari! Davidele, ai cel mai bun frate mai mare posibil, care si-a cedat locul lui exclusivist din Raiul indeplinirii tuturor nevoilor pentru tine, si care totusi te iubeste foarte mult. Sa ai grija de el si sa-i fii aproape!



Ne dorim si va dorim in 2014 sanatate si veselie!