Primul desen concret

al lui Alex

Pana acum facea doar mazgalituri. Really, o galma ca un ghem. Care nu insemna nimic nici pentru el, ma intreba mereu pe mine cu ce seamana. De exemplu:

Eu NICIODATA nu i-am desenat oameni, chipuri, nimic. Nu as fi vrut sa-i desenez de fapt nimic, ca sa nu-i influentez stilul inspre non-talentul meu :)), dar din cand in cand ma punea sa-i desenez masini de pompieri, salvare, politie, masinile din familie, animale. NICIODATA nu i-am spus ce sa deseneze, NICIODATA nu desenase altceva decat mazgalelile de mai sus, nici linii, nici puncte, nici cercuri, nimic. Nici nu i-am zis eu sa incercam vreodata sa desenam ceva anume. Am asteptat sa vina de la el, am savurat orice mazgalitura de-a lui.

Alaltaieri (14 aprilie) a vazut un tablou cu o caricatura de-a bunicului lui, facuta de Stefan Popa Popa's. A decis ca nu arata bine :D. Si ca el l-ar putea desena mai bine. Ieri (15) i-am propus sa-l deseneze. Am pus tabloul pe un fotoliu si in timp ce eu cautam nu stiu ce si linisteam Davidelul, Alex a inceput sa picteze direct pe tablou! Mi-a stat inima in loc si m-am vazut in fimul cu Mr. Bean curatand tabloul. Norocul mi-a suras insa, avea sticla deasupra :)).

Pe hartie a inceput sa deseneze cu culori potrivite, crem pentru chip, negru pentru par... Am ramas surprinsa de la primul oval, pentru ca nici macar o astfel de forma nu mai facuse niciodata, nici macar o linie curba, credeam ca nu poate din punct de vedere al dexteritatii si nu m-am gandit ca ar fi anormal. A facut perfect proportional si asezat in pagina ochii, nasul, gura, gatul. El a ales tot, nu i-am zis culori, nu i-am spus ce sa deseneze pe chip. Cred ca nu am vorbit cu el deloc in timp ce a desenat.

 

 

  

Am ramas masca. Apoi, fericit si el de ceea ce facuse, a inceput s-o picteze si pe bunica lui. A inceput diferit, de la parul mai voluminos. In rotundurile ochilor a umplut cu alta culoare, cand eu credeam ca nu stie picta in interiorul unui contur. Uite ca stie atunci cand are nevoie.

(eu cu David stateam "pe margine" si admiram)

Dar la un moment dat a inceput David sa planga foarte tare si nervos (ii scosesem din gura o masina de pompieri de-a lui Alex care nu numai ca il putea rani, dar era si pictata cu acuarele negre...). Un psiholog ar putea interpreta cum deseneaza puiul meu Alex cand il streseaza David. A gresit gatul bunicii, in sensul ca a facut de la gatul turcoaz o linie inspre centrul fetei, apoi pe nasul bunicii a mazgalit pana cand s-a dus o parte din hartie. De stresat ce era, zic eu. Si desi spusese ca vrea sa-i picteze si pe bunicii de la Cluj, dupa faza asta nu a mai continuat.

(Sau poate pur si simplu bunicul e mai aratos :)) )

 Treaba asta de ieri mi-a adus aminte de o imagine vazuta recent:

Serios, sper sa o mai putem duce un pic asa, in ritmul lui natural, mie imi place tare mult cum evolueaza si cum isi pastreaza imaginatia si entuziasmul. Iar vocabularul lui de om mare ma da gata zilnic. Ieri il intreba pe catelul nostru Lucky "ce adulmeci acolo?", asa ca un exemplu ce imi vine acum in minte.

Si apropo de culori, nu i le-am repetat niciodata, nu i-am spus cumva fortat "lamaia galbena" daca mie nu mi-a venit sa specific culoarea, si totusi in momentul in care a inceput sa vorbeasca, la 2 ani, a cunoscut culorile fara sa facem "lectii", de la albastru inchis, la "crem", la "vernil", la "turcoaz" (i-am spus ca e singurul barbat din casa care stie culoarea turcoaz :)) ), si chiar la "culoarea aceea intre roz si portocaliu", cum ii spunem noi culorii somonului :D.

Am uitat sa scriu dedicatiile. Mazgalitura de la inceput e facuta luna trecuta special pentru prietena lui, Alexandra. Iar portretul bunicului trebuie sa i-l trimit si verisorului/finului lui, Matei, care ii e tare drag.