La multi ani, norocosule!

Intrerup temporar “tacerea” de pe blog pentru o urare. Azi e ziua de nastere a tatalui baietilor mei :D. Nu am mintea atat de odihnita incat sa compun ceva frumos, sper sa mi se ierte :). M-am uitat un pic in urma si pe langa ce am scris emotionant in 2011, si apoi putin „Hey girl“-ish in 2012, voi adauga cateva randuri:

Te iubesc in plus fata de anul trecut pentru modul in care te-ai comportat in legatura cu toxoplasmoza. Ai incercat tot posibilul sa ajungem la medici buni, fara insa sa ma stresezi cu nimic.

Te iubesc in plus fata de anul trecut pentru modul in care m-ai sustinut in alegerea felului si locului nasterii. Lumea nu stie ca mi s-a oferit si sansa de a naste “acasa” (am pus in ghilimele pentru ca ar fi fost intr-un apartament inchiriat in Cluj). Si chiar daca parea periculos (doamna doctor ce m-ar fi asistat nu era disponibila oricand), tu m-ai sustinut. Mi-ai spus ca ma ajuti orice decid. Si ca ai prefera sa aleg varianta aceasta ca sa fiu fericita si sa ma simt implinita.

Te iubesc in plus fata de anul trecut pentru cum m-ai ajutat in timpul nasterii. Tu niciodata n-ai avut rabdare sa citesti sau sa-ti explic despre nasterea naturala cu adevarat. Asa ca m-ai surprins placut cand ma monitorizau in travaliu si fara sa-ti spun eu nimic, tu le-ai zis: “gata, a stat suficient, trebuie acum sa se ridice, pentru ca dor mai tare contractiile cand sta intinsa”. Cand de-abia ma urcam pe masa de nasteri, in vreo 4-5 contractii, urland ca nu cred ca mai pot, tu ma incurajai ca pot :). Cand doctorul a spus cu parere de rau ca e musai sa-mi faca epiziotomie din cauza cicatricei vechi de la prima nastere, tu m-ai intrebat daca sigur sigur sunt de acord, sau vreau sa-l opresti. Cand doctorul a luat placenta ai mers sa ii faci multe poze pentru ca stiai ca o admir pentru rolul ei si ca de fapt visam s-o iau acasa, sa-i acord respectul cuvenit. Si altele :D.

Te iubesc in plus fata de anul trecut pentru ca esti acum si tatal lui David. Si Davidelul nascut fara medicamente a fost treaz si alert, cu ochii deschisi, imediat ce a iesit la lumina. Si Davidelul ochios ce ma privea pierdut in ochi ti-a auzit vocea si si-a ridicat capul sa te vada mai bine.

Te iubesc in plus fata de anul trecut pentru cata birocratie ai rezolvat, si la Oradea pe fuga, si apoi cu multele dosare aici in Baia Mare.

Te iubesc in plus fata de anul trecut pentru ca nu m-ai considerat vinovata pentru boala lui David.

Te iubesc in plus fata de anul trecut pentru modul in care te-ai ocupat de Alex si de mine in acea saptamana cat eu am fost internata cu David in spital.

Te iubesc in plus fata de anul trecut pentru ca tu si Alex dormiti in sincron. Mereu va surprind in pozitii identice, oricat ar parea de intortocheate. Pozitia corpului, a capului, a mainilor, a picioarelor, e mereu identica.

Te iubesc in plus fata de anul trecut pentru ca acum limpezesti de kk si pipi scutece textile si pui haine la uscat, munci greu de facut de cineva cu bebe mic in brate/wrap/sling.

Si acum, ca sa demonstrez ca esti un norocos, pun o poza de acu’ o luna (acum ploua de cateva zile si nu as reusi sa fac niste poze cat de cat normale):

 Noroc ca am pregatit postarea de cateva zile, altfel azi nu puteam scrie. Ambii pui au un inceput de raceala. Avem nevoie de ganduri bune si energii pozitive!