...de la blog. Si de la multe altele. Simt nevoia sa explic absenta mea, intarzierea raspunsurilor pe blog sau pe mail sau pe fb. Am scris saptamana trecuta pe FB urmatorul status:
"54 taburi de internet deschise. 3 documente word, 1 excel, 4 ferestre de messenger. 24725 mailuri necitite pe yahoo (nu in spam, in inbox), 83 mailuri necitite pe gmail (sa nu mai spun cate sunt citite cu steluta, de genul "raspunde urgent"), mailul de la firma necitit din noiembrie. 103 postari necitite in google reader. Vreo 20 de idei de postari de scris pe blog, sau amintiri cu expresii haioase de-ale lui Alex, care nescrise undeva se uita.
Timp la calculator: episoade de 2-3-5 minute o data pe ora, de la 8 la 24 (cand adoarme primul copil si ma pot ocupa de celalalt).
Intrebare nr. 1: Care o fi solutia si cand voi ajunge la zi?
Intrebare nr. 2: Intru in depresie daca imi enumar taskurile din afara computerului si timpul disponibil pentru ele?"
Ieri am pus urmatorul status:
"Domnule sot [..] dupa cum stii, juniorul nostru doarme doar daca sunt in continua miscare si plimbare prin grandioasele noastre camere :D. Ca sa pot totusi lucra ceva la calculator mai mult de 2 minute leganate cred ca mi-ar folosi asa ceva :)):
http://renegadehealth.com/blog/2013/01/23/the-treadmill-desk-my-most-favorite-health-tool"
Deci lucrurile stau astfel:
- dimineata are un somn mai adanc, in care profit si ma joc cu Alex sau ii citesc o poveste. Dimineata nu e fara plans sau fara plimbat puiucul, doar ca atunci cand in sfarsit adoarme, e singurul moment al zilei cand pot vorbi cand doarme, asa ca pot sa ma distrez cu Alex. Uneori reusesc sa imi dau seama cand doarme atat de profund incat sa ma pot aseza vreo 15 minute pe un fotoliu. Dar de obicei nu risc sa pierd acest timp de joaca cu Alex, asa ca ii citesc din picioare leganandu-ma sau ii pun turnul langa o mobila mai inalta ca sa pictam impreuna in timp ce eu continui sa-l dansez pe David.
- la amiaza, daca nu e treaz, iesim afara in curte. In afara curtii Alex iese doar cu Relu, eu nu pot pentru ca daca se trezeste plange rau, nu suporta nici haine groase, nici port-bebe-uri cu cover peste. Deci trebuie sa fiu la 5 metri de casa daca nu vreau sa inhaleze aerul rece direct in plamani prin plans.
- de pe la ora 1 la amiaza si pana la 1 noaptea e obosit dar nu poate dormi. Deci deja nu mai are plansete de colici, ci doar de suprastimulare. Plange plange, eu incerc sa-l calmez. Adoarme. Doarme intre 1 si 4 minute, indiferent daca eu il leagan in continuare, sau ma asez jos sau il pun pe pat. Apoi se trezeste, de obicei din cauza unui ragait. Plange de somn si o luam de la capat cu plimbarea. Daca il pun intr-un sling/wrap ma dor doar picioarele si soldurile. Daca are o faza in care vrea sa suga ba dintr-un san, ba din altul, il tin doar in brate sa il pot manevra rapid, caz in care ma fulgera dureri mari prin umeri si coloana vertebrala. Are 7.5 kg la 2 luni jumate :D. Sa mai spuna lumea ca vacile care trag in jug nu dau lapte :))))). Si sa mai aud pe cineva ca daca cere des sa suga inseamna ca nu ai lapte "bun". Apropo de asta, am aflat recent ca medicii de familie recomanda formula nu numai copiilor care au greutatea mai mica decat cea din graficul lor. Care grafic stiti ca e o medie intre greutatile dintr-un esantion de copii hraniti cu formula. Sa stiti cu ce va comparati copilul hranit natural. Asa, revin la medici :)). Probabil comisioanele primite nu erau suficiente pentru ca uite, sunt si copii grasuti intre cei alaptati. Asa ca mai nou copiilor peste greutatea medie din grafic li se recomanda formula pentru ca "nu ai cum, femeie, din laptele tau sa ii oferi copilului acestuia asa mare toti nutrientii necesari!". De parca n-ar fi ajuns asa mare cu laptele ei...
- daca e luna plina, se trezeste de tot la 4 jumate noaptea :)). Exista o explicatie, am aflat si eu acum ca triunghiul scorpion-pesti-rac este format din oameni care nu au somn cand e luna plina :D.
Asadar, eu am o data la o jumatate de ora, sau o data la o ora, vreo 3 minute la calculator. In acel somn scurt nu risc sa incerc sa ma joc cumva cu Alex pentru ca tot sper ca David sa doarma dus si incerc sa fac liniste. In acele 3 minute citesc rapid ceva, sau dau si eu un like :D. De multe ori doarme la sanul drept sau pe mana dreapta, si mana mea stanga de-abia ajunge la tastatura laptopului ce sta in partea dreapta. Uneori ajung doar la touch-pad, nu si la taste. Daca vreau neaparat sa raspund cuiva, sau sa scriu un mesaj, sau sa scriu acum aceasta postare pe blog, de cele mai multe ori am nevoie de vreo 5-6 astfel de pauze de 3 minute, intrerupte de treziri si plansete davidesti.
O data pe saptamana ne dam peste cap sa gasim un mod ca David sa adoarma la Relu, sa pot face un dus rapid de 5 minute. Ieri a reusit cu ajutorul hotei de la bucatarie. Am incercat sa i-l dau treaz si vesel (si lui Relu, si mamei mele). A inceput de fiecare data imediat sa planga si pauza aceea mi-a fost ratata, nu i-am mai putut calma plansul, pe cand daca ar fi ramas la mine in brate mi-ar fi povestit si ar fi zambit zeci de minute (si nu ar fi trebuit s-o iau de la capat asa repede cu plimbarea-leganarea). Desi uneori ii place sa suga culcat, tot nu poate sta intins nici treaz si nici daca adoarme sugand, pentru ca se ineaca imediat, in cateva secunde, din cauza unui ragait, ii iese lapte pe nas, se sperie si plange.
Era sa isi arate coltii un pic de depresie (inceputa de la spitalizare de fapt), cand am vazut ca sunt mame cu copii mai mici care gatesc sau ies in oras cu ei la plimbare sau care reusesc sa aiba seara timp pentru ele. Mame dedicate, multe din ele care chiar ii alapteaza in tandem pe ambii copii. Dar mi-am amintit ca si la Alex am regretat mult ca l-am tot comparat cu alti copii, stiu ca el a simtit asta. Si ma cenzurez acum, vazand mai ales cat de frumos si bine a crescut Alex, avand in vedere cum a fost la inceput. Mama mea se tot mira acum de ce il consideram noi pe Alex un copil greu de crescut. Ok, plangea mult, adormea si sugea doar dupa ce il plimbam vreo ora, dar dupa aceea dormea pe mine pe fotoliu vreo 2 ore poate :)). Acum am parte de pauze de cateva minute si in rest toata ziua ma plimb si ma leagan :)).
Faza comica de acu' vreo luna: il pusesem pe David pe un pat, sa il urc pe Alex pe un scaun [lux, acum nu-mi mai permit sa-l dau pe David jos din brate oricand :)), asa ca am ajuns sa-l ridic pe Alex pe wc cu un brat, in timp ce pe celalalt il sprijin pe frate-sau; nu va spun cat e de greu sa pui un scutec cu o singura mana, pentru ca Alex inca foloseste scutece la somn]. Si incepe David sa planga, iar eu... eu am inceput la cativa metri de el sa ma scutur din picioare si sa ma leagan, shhsssind, din reflex deja, la plansul lui :)))).
Acum? Sa stau jos? Lux de cateva minute pe zi. Sa nu fiu cu David in brate? Lux de cateva ori pe saptamana. Sa mananc fara sa stau in picioare leganandu-ma? Depinde daca reusesc sa mananc intr-o pauza de aceea de 3 minute in care sta treaz fara sa planga.
De ce va spun toate acestea? Nu ca sa ma plang, Ii multumesc lui Dumnezeu ca suntem sanatosi. Vor trece toate astea, nu le consider greutati. Ma bucur ca am o asociata la firma care o duce singura in spate fara sa imi reproseze nimic. Ma bucur ca am un sot care spala scutece atunci cand vede ca eu nu ma descurc cu o mana :))) si nu imi spune niciodata ca e dezordine in casa :)). Ma bucur ca am o mama care nu numai ca imi face mancare, dar a ajuns chiar sa imi curete portocalele seara, ca vede ca nu am cum cu o mana :D. Ma bucur ca am un copil care inainte sa se hotarasca ce si unde se joaca vine sa vada daca David are ochii inchisi, ca sa stie daca poate face zgomot :).
Dar va spun toate acestea ca sa nu va enervati pe mine cand intarziu cu un raspuns. Sau cand m-ati rugat sa fac ceva si eu am uitat complet. Nu numai ca nu prea pot scrie, dar si creierul imi e cam obosit, si ajung in acele minute cand David se opreste din plans sa fiu atat de zapacita incat sa vreau ceva usurel. Nu deschid mailul, nu intru pe alte bloguri, citesc ceva usor, comic, sau dau un like pe FB. Nu va enervati va rog daca ma vedeti "activa" pe FB, si voua nu v-am raspuns. Nu pot scrie texte lungi (cum e aceasta postare) :)), chiar daca pot da un click. Si e foarte posibil sa fi uitat complet daca m-ati rugat ceva, sunt ca un om care isi cauta relaxarea in chestiuni usurele, in "soap operas" virtuale, adica lecturi rapide fara implicatii din partea mea, fara multa gandire. Nu va suparati ca nu pot sa ma implic in ceva organizari de evenimente, cand nici pentru Botez nu sunt in stare sa vorbesc la telefon cu cineva. Nu va suparati ca nu pot vorbi la telefon deci: daca doarme l-as trezi prea repede, iar daca e treaz sigur nu ne auzim de el ;).
Asa ca va rog mult, daca aveati cu mine ceva important, mai bateti-ma o data pe umar. Daca nu era important, dar totusi nu va raspund in urmatoarele 3 luni, mai spuneti-mi o data, sigur am uitat, nu e din rea vointa. Poate chiar voi profita de postarea aceasta si va voi da reply cu link catre ea, ca un mod de a va spune ca voi raspunde mai incolo.
Nu va suparati pe mine pentru ca nu am trimis o apreciere / o incurajare / un sfat la vreo postare de-a voastra de pe FB sau blog. Cel mai probabil nu am vazut-o.
Postarea o las fara posibilitatea de a comenta. Pentru ca ar fi un stres in plus sa raspund :)). Si pentru ca nu vreau sfaturi, ne e bine asa, suntem fericiti. Alex e iubitor si atent cu cei la care tine, fara niciun tantrum. Cei din familie ne suporta (nu e traducerea aiurea a verbului to support, chiar asta am vrut sa spun ca ne suporta :) ) si ne ajuta toata ziua. Iar eu sunt doar fericita, uneori ingrijorata sa nu ne imbolnavim (atunci cand iar cineva din familie a racit). Nu sunt extenuata, se pare ca am rezistenta fizica buna. Si nici nervoasa pe situatie sau Doamne fereste, pe David. Nu stiu cum e la alte mame, dar eu am vazut din trecutul meu cu Alex ca nervii apar doar cand ai asteptari diferite de realitate, in rest nu exista. Asadar e posibil sa nu ai suficienta rabdare cu copilul doar cand te-ai astepta sa adoarma devreme, sa adoarma neplimbat, sa doarma mult, sa nu planga, sau cand te astepti sa citesti tot news feed-ul din FB :)), sa iesi in oras, sa faci o baie. Eu nu am astfel de asteptari, de aceea nici nu ma enervez si nu ma deprim. A, si spre deosebire de acu 3 ani, acum nu ma mai stresez pentru un viitor pe care nu-l pot banui. Ce dileme infantile din categoria drobului de sare aveam atunci... "Daca acum adoarme doar leganat la 5 kile, trebuie sa-l dezvat cumva, pentru ca peste un timp nu voi mai putea". Ei uite ca nu numai ca suntem mai puternici decat credem, dar timpul le rezolva pe toate usor si frumos, fara plansete, fara frustrari in nici una din tabere, fara fortare. Ca doar nu as fi ajuns sa-l adorm plimbat si in noaptea nuntii lui :)))). Asa ca mamicia cu David e mult mai simpla si fara stres fata de mamicia cu Alexul bebelus. Combustibilul meu, care ma mentine zen, e format din iubirea lui Alex si zambetele fericite-indragostite ale lui David din acele scurte pauze. Si momentul acela de dinainte de a pune capul pe perna, cand ma uit in stanga patului si-i vad pe Relu si pe Alex dormind in pozitii identice mereu. Si in dreapta un David in sfarsit linistit. Ma cutremur de fericire, mi se face pielea de gaina, si adorm implinita in secunda in care pun capul pe perna :)).
Un pic un pic doar ma deranjeaza cand mamele copiilor usor de crescut (ca nu-mi place cuvantul "cuminte" mai ales la bebelusi, de parca cel mic plange sa-ti faca in ciuda) nu isi dau seama ca cei mici sunt diferiti si considera ca ele au facut ceva de au un copil model. Incerc sa-mi pastrez zenul cand mi se spune "al meu nu a plans pentru ca nu am baut cafea in sarcina". Nici eu nu am baut. Vad ca tot vin pe rand cu astfel de exemple, dupa ce intr-o postare anterioara spuneam cum isi atribuie unele mame reusita ca bebelusul doarme si in zgomot. Deci doar cu asta mai trebuie sa lucrez la mine, sa nu ma deranjeze astfel de exprimari.
Inchei cu inca o povestioara comica. De obicei Alex vine cu mine la wc. Nu ma deranjeaza cand vine de la inceput, insa nu-mi place sa intre pe usa dupa ce eu am inchis-o. Asa ca aseara dupa ce am intrat am incuiat cu cheia. Nu fac asta de obicei pentru ca s-ar supara, dar aseara am simtit ca pot "risca" pentru ca se juca cu Relu. Si primul meu gand a fost ca al unei mame ce merge prima data dupa ce a nascut la un spa: "uau, sunt singura in baie!!!". Ca dupa vreo 2 secunde sa-mi dau seama ca pe bratul stang il am pe junior :)))))).
(Mi-a luat 9 ore sa scriu postarea aceasta ;). )
"54 taburi de internet deschise. 3 documente word, 1 excel, 4 ferestre de messenger. 24725 mailuri necitite pe yahoo (nu in spam, in inbox), 83 mailuri necitite pe gmail (sa nu mai spun cate sunt citite cu steluta, de genul "raspunde urgent"), mailul de la firma necitit din noiembrie. 103 postari necitite in google reader. Vreo 20 de idei de postari de scris pe blog, sau amintiri cu expresii haioase de-ale lui Alex, care nescrise undeva se uita.
Timp la calculator: episoade de 2-3-5 minute o data pe ora, de la 8 la 24 (cand adoarme primul copil si ma pot ocupa de celalalt).
Intrebare nr. 1: Care o fi solutia si cand voi ajunge la zi?
Intrebare nr. 2: Intru in depresie daca imi enumar taskurile din afara computerului si timpul disponibil pentru ele?"
Ieri am pus urmatorul status:
"Domnule sot [..] dupa cum stii, juniorul nostru doarme doar daca sunt in continua miscare si plimbare prin grandioasele noastre camere :D. Ca sa pot totusi lucra ceva la calculator mai mult de 2 minute leganate cred ca mi-ar folosi asa ceva :)):
http://renegadehealth.com/blog/2013/01/23/the-treadmill-desk-my-most-favorite-health-tool"
Deci lucrurile stau astfel:
- dimineata are un somn mai adanc, in care profit si ma joc cu Alex sau ii citesc o poveste. Dimineata nu e fara plans sau fara plimbat puiucul, doar ca atunci cand in sfarsit adoarme, e singurul moment al zilei cand pot vorbi cand doarme, asa ca pot sa ma distrez cu Alex. Uneori reusesc sa imi dau seama cand doarme atat de profund incat sa ma pot aseza vreo 15 minute pe un fotoliu. Dar de obicei nu risc sa pierd acest timp de joaca cu Alex, asa ca ii citesc din picioare leganandu-ma sau ii pun turnul langa o mobila mai inalta ca sa pictam impreuna in timp ce eu continui sa-l dansez pe David.
- la amiaza, daca nu e treaz, iesim afara in curte. In afara curtii Alex iese doar cu Relu, eu nu pot pentru ca daca se trezeste plange rau, nu suporta nici haine groase, nici port-bebe-uri cu cover peste. Deci trebuie sa fiu la 5 metri de casa daca nu vreau sa inhaleze aerul rece direct in plamani prin plans.
- de pe la ora 1 la amiaza si pana la 1 noaptea e obosit dar nu poate dormi. Deci deja nu mai are plansete de colici, ci doar de suprastimulare. Plange plange, eu incerc sa-l calmez. Adoarme. Doarme intre 1 si 4 minute, indiferent daca eu il leagan in continuare, sau ma asez jos sau il pun pe pat. Apoi se trezeste, de obicei din cauza unui ragait. Plange de somn si o luam de la capat cu plimbarea. Daca il pun intr-un sling/wrap ma dor doar picioarele si soldurile. Daca are o faza in care vrea sa suga ba dintr-un san, ba din altul, il tin doar in brate sa il pot manevra rapid, caz in care ma fulgera dureri mari prin umeri si coloana vertebrala. Are 7.5 kg la 2 luni jumate :D. Sa mai spuna lumea ca vacile care trag in jug nu dau lapte :))))). Si sa mai aud pe cineva ca daca cere des sa suga inseamna ca nu ai lapte "bun". Apropo de asta, am aflat recent ca medicii de familie recomanda formula nu numai copiilor care au greutatea mai mica decat cea din graficul lor. Care grafic stiti ca e o medie intre greutatile dintr-un esantion de copii hraniti cu formula. Sa stiti cu ce va comparati copilul hranit natural. Asa, revin la medici :)). Probabil comisioanele primite nu erau suficiente pentru ca uite, sunt si copii grasuti intre cei alaptati. Asa ca mai nou copiilor peste greutatea medie din grafic li se recomanda formula pentru ca "nu ai cum, femeie, din laptele tau sa ii oferi copilului acestuia asa mare toti nutrientii necesari!". De parca n-ar fi ajuns asa mare cu laptele ei...
- daca e luna plina, se trezeste de tot la 4 jumate noaptea :)). Exista o explicatie, am aflat si eu acum ca triunghiul scorpion-pesti-rac este format din oameni care nu au somn cand e luna plina :D.
Asadar, eu am o data la o jumatate de ora, sau o data la o ora, vreo 3 minute la calculator. In acel somn scurt nu risc sa incerc sa ma joc cumva cu Alex pentru ca tot sper ca David sa doarma dus si incerc sa fac liniste. In acele 3 minute citesc rapid ceva, sau dau si eu un like :D. De multe ori doarme la sanul drept sau pe mana dreapta, si mana mea stanga de-abia ajunge la tastatura laptopului ce sta in partea dreapta. Uneori ajung doar la touch-pad, nu si la taste. Daca vreau neaparat sa raspund cuiva, sau sa scriu un mesaj, sau sa scriu acum aceasta postare pe blog, de cele mai multe ori am nevoie de vreo 5-6 astfel de pauze de 3 minute, intrerupte de treziri si plansete davidesti.
O data pe saptamana ne dam peste cap sa gasim un mod ca David sa adoarma la Relu, sa pot face un dus rapid de 5 minute. Ieri a reusit cu ajutorul hotei de la bucatarie. Am incercat sa i-l dau treaz si vesel (si lui Relu, si mamei mele). A inceput de fiecare data imediat sa planga si pauza aceea mi-a fost ratata, nu i-am mai putut calma plansul, pe cand daca ar fi ramas la mine in brate mi-ar fi povestit si ar fi zambit zeci de minute (si nu ar fi trebuit s-o iau de la capat asa repede cu plimbarea-leganarea). Desi uneori ii place sa suga culcat, tot nu poate sta intins nici treaz si nici daca adoarme sugand, pentru ca se ineaca imediat, in cateva secunde, din cauza unui ragait, ii iese lapte pe nas, se sperie si plange.
Era sa isi arate coltii un pic de depresie (inceputa de la spitalizare de fapt), cand am vazut ca sunt mame cu copii mai mici care gatesc sau ies in oras cu ei la plimbare sau care reusesc sa aiba seara timp pentru ele. Mame dedicate, multe din ele care chiar ii alapteaza in tandem pe ambii copii. Dar mi-am amintit ca si la Alex am regretat mult ca l-am tot comparat cu alti copii, stiu ca el a simtit asta. Si ma cenzurez acum, vazand mai ales cat de frumos si bine a crescut Alex, avand in vedere cum a fost la inceput. Mama mea se tot mira acum de ce il consideram noi pe Alex un copil greu de crescut. Ok, plangea mult, adormea si sugea doar dupa ce il plimbam vreo ora, dar dupa aceea dormea pe mine pe fotoliu vreo 2 ore poate :)). Acum am parte de pauze de cateva minute si in rest toata ziua ma plimb si ma leagan :)).
Faza comica de acu' vreo luna: il pusesem pe David pe un pat, sa il urc pe Alex pe un scaun [lux, acum nu-mi mai permit sa-l dau pe David jos din brate oricand :)), asa ca am ajuns sa-l ridic pe Alex pe wc cu un brat, in timp ce pe celalalt il sprijin pe frate-sau; nu va spun cat e de greu sa pui un scutec cu o singura mana, pentru ca Alex inca foloseste scutece la somn]. Si incepe David sa planga, iar eu... eu am inceput la cativa metri de el sa ma scutur din picioare si sa ma leagan, shhsssind, din reflex deja, la plansul lui :)))).
Acum? Sa stau jos? Lux de cateva minute pe zi. Sa nu fiu cu David in brate? Lux de cateva ori pe saptamana. Sa mananc fara sa stau in picioare leganandu-ma? Depinde daca reusesc sa mananc intr-o pauza de aceea de 3 minute in care sta treaz fara sa planga.
De ce va spun toate acestea? Nu ca sa ma plang, Ii multumesc lui Dumnezeu ca suntem sanatosi. Vor trece toate astea, nu le consider greutati. Ma bucur ca am o asociata la firma care o duce singura in spate fara sa imi reproseze nimic. Ma bucur ca am un sot care spala scutece atunci cand vede ca eu nu ma descurc cu o mana :))) si nu imi spune niciodata ca e dezordine in casa :)). Ma bucur ca am o mama care nu numai ca imi face mancare, dar a ajuns chiar sa imi curete portocalele seara, ca vede ca nu am cum cu o mana :D. Ma bucur ca am un copil care inainte sa se hotarasca ce si unde se joaca vine sa vada daca David are ochii inchisi, ca sa stie daca poate face zgomot :).
Dar va spun toate acestea ca sa nu va enervati pe mine cand intarziu cu un raspuns. Sau cand m-ati rugat sa fac ceva si eu am uitat complet. Nu numai ca nu prea pot scrie, dar si creierul imi e cam obosit, si ajung in acele minute cand David se opreste din plans sa fiu atat de zapacita incat sa vreau ceva usurel. Nu deschid mailul, nu intru pe alte bloguri, citesc ceva usor, comic, sau dau un like pe FB. Nu va enervati va rog daca ma vedeti "activa" pe FB, si voua nu v-am raspuns. Nu pot scrie texte lungi (cum e aceasta postare) :)), chiar daca pot da un click. Si e foarte posibil sa fi uitat complet daca m-ati rugat ceva, sunt ca un om care isi cauta relaxarea in chestiuni usurele, in "soap operas" virtuale, adica lecturi rapide fara implicatii din partea mea, fara multa gandire. Nu va suparati ca nu pot sa ma implic in ceva organizari de evenimente, cand nici pentru Botez nu sunt in stare sa vorbesc la telefon cu cineva. Nu va suparati ca nu pot vorbi la telefon deci: daca doarme l-as trezi prea repede, iar daca e treaz sigur nu ne auzim de el ;).
Asa ca va rog mult, daca aveati cu mine ceva important, mai bateti-ma o data pe umar. Daca nu era important, dar totusi nu va raspund in urmatoarele 3 luni, mai spuneti-mi o data, sigur am uitat, nu e din rea vointa. Poate chiar voi profita de postarea aceasta si va voi da reply cu link catre ea, ca un mod de a va spune ca voi raspunde mai incolo.
Nu va suparati pe mine pentru ca nu am trimis o apreciere / o incurajare / un sfat la vreo postare de-a voastra de pe FB sau blog. Cel mai probabil nu am vazut-o.
Postarea o las fara posibilitatea de a comenta. Pentru ca ar fi un stres in plus sa raspund :)). Si pentru ca nu vreau sfaturi, ne e bine asa, suntem fericiti. Alex e iubitor si atent cu cei la care tine, fara niciun tantrum. Cei din familie ne suporta (nu e traducerea aiurea a verbului to support, chiar asta am vrut sa spun ca ne suporta :) ) si ne ajuta toata ziua. Iar eu sunt doar fericita, uneori ingrijorata sa nu ne imbolnavim (atunci cand iar cineva din familie a racit). Nu sunt extenuata, se pare ca am rezistenta fizica buna. Si nici nervoasa pe situatie sau Doamne fereste, pe David. Nu stiu cum e la alte mame, dar eu am vazut din trecutul meu cu Alex ca nervii apar doar cand ai asteptari diferite de realitate, in rest nu exista. Asadar e posibil sa nu ai suficienta rabdare cu copilul doar cand te-ai astepta sa adoarma devreme, sa adoarma neplimbat, sa doarma mult, sa nu planga, sau cand te astepti sa citesti tot news feed-ul din FB :)), sa iesi in oras, sa faci o baie. Eu nu am astfel de asteptari, de aceea nici nu ma enervez si nu ma deprim. A, si spre deosebire de acu 3 ani, acum nu ma mai stresez pentru un viitor pe care nu-l pot banui. Ce dileme infantile din categoria drobului de sare aveam atunci... "Daca acum adoarme doar leganat la 5 kile, trebuie sa-l dezvat cumva, pentru ca peste un timp nu voi mai putea". Ei uite ca nu numai ca suntem mai puternici decat credem, dar timpul le rezolva pe toate usor si frumos, fara plansete, fara frustrari in nici una din tabere, fara fortare. Ca doar nu as fi ajuns sa-l adorm plimbat si in noaptea nuntii lui :)))). Asa ca mamicia cu David e mult mai simpla si fara stres fata de mamicia cu Alexul bebelus. Combustibilul meu, care ma mentine zen, e format din iubirea lui Alex si zambetele fericite-indragostite ale lui David din acele scurte pauze. Si momentul acela de dinainte de a pune capul pe perna, cand ma uit in stanga patului si-i vad pe Relu si pe Alex dormind in pozitii identice mereu. Si in dreapta un David in sfarsit linistit. Ma cutremur de fericire, mi se face pielea de gaina, si adorm implinita in secunda in care pun capul pe perna :)).
Un pic un pic doar ma deranjeaza cand mamele copiilor usor de crescut (ca nu-mi place cuvantul "cuminte" mai ales la bebelusi, de parca cel mic plange sa-ti faca in ciuda) nu isi dau seama ca cei mici sunt diferiti si considera ca ele au facut ceva de au un copil model. Incerc sa-mi pastrez zenul cand mi se spune "al meu nu a plans pentru ca nu am baut cafea in sarcina". Nici eu nu am baut. Vad ca tot vin pe rand cu astfel de exemple, dupa ce intr-o postare anterioara spuneam cum isi atribuie unele mame reusita ca bebelusul doarme si in zgomot. Deci doar cu asta mai trebuie sa lucrez la mine, sa nu ma deranjeze astfel de exprimari.
Inchei cu inca o povestioara comica. De obicei Alex vine cu mine la wc. Nu ma deranjeaza cand vine de la inceput, insa nu-mi place sa intre pe usa dupa ce eu am inchis-o. Asa ca aseara dupa ce am intrat am incuiat cu cheia. Nu fac asta de obicei pentru ca s-ar supara, dar aseara am simtit ca pot "risca" pentru ca se juca cu Relu. Si primul meu gand a fost ca al unei mame ce merge prima data dupa ce a nascut la un spa: "uau, sunt singura in baie!!!". Ca dupa vreo 2 secunde sa-mi dau seama ca pe bratul stang il am pe junior :)))))).
(Mi-a luat 9 ore sa scriu postarea aceasta ;). )
Postări
