El e David
Teodor, nascut in 10.11.2012, la ora 6. Prima poza este din 12 noiembrie, iar a
doua din 11 noiembrie, de la externare. Nu era prima intalnire dintre frati, se
mai vazusera de doua ori in ziua anterioara.
Deocamdata suntem foarte bine, insa nu pot face cate simt
nevoia, asa ca le iau in ordinea prioritatilor. Copiii (ce bine suna!) sunt
primii, apoi igiena mea de baza :)), si deci raman neatinse facebookul, blogul,
mailul, mailul de serviciu, alte indeletniciri cu firma. Nu imi place sa-l
radiez asa micut pe David, asa ca nu stau pe internet si nu vorbesc la telefon
cu el in brate. Plus ca daca e in
brate, nu reusesc sa ma uit in alta parte decat la el :). Ne ocupam la
maxim de Alex, sa nu simta ca am avea mai putin timp pentru el, macar acum la
inceput. Am un mare noroc ca e si Relu acasa in perioada aceasta. Si pana acum
suntem bine si fericiti si impliniti toti 4. Doamne ajuta sa fim sanatosi cu
totii, ca apoi daca vin tantrumuri de gelozie si colici, le biruim noi cumva. Am
scris toate acestea si ca o explicatie pentru absenta raspunsurilor mele la
multitudinea de mesaje si intrebari de-ale voastre. Imi cer scuze, va multumesc
pentru gandurile bune, dar stau pe internet cam 10 minute o data la vreo 3 zile
:)). Si pentru a vorbi la telefon trebuie sa-l dau pe David cuiva in brate, iar
posibilitatile de schimb sunt rare, e la san cam jumatate din timpul unei zile
:)). Asa ca atunci cand prind ocazia sa i-l dau pe David lui Relu, profit si
merg la baie :D. Cu Alex, desigur, doar si inainte de nastere aveam acest
special time numai al nostru :D. Abia astept sa imi fac timp sa-mi scriu undeva
cum a fost, mai ales nu as vrea sa uit sentimentele (mai mult decat faptele)
ultimelor zile de sarcina si primelor zile de mama de doi baieti.
Ce m-a determinat acum sa scriu? Faptul ca m-au napadit emotiile
la gandul ca in urma cu o saptamana eram inca insarcinata (imi dau lacrimile de
emotie si numai cand scriu fraza asta, pentru ca de acum perioada pe care o voi
putea mentiona “in urma cu... David era in burtica” va fi tot mai mare...), si
am nascut sambata dimineata. A trecut o saptamana minunata, in care eu am
simtit ca explodez de fericire, mai ales in situatiile in care am timp sa
constientizez minunea ce o traiesc. Asta se intampla mai ales la somn, cand eu
stau intre Alex si David, cu o mana pe fiecare. Sau ii citesc lui Alex ce sta
sub aripa dreapta o poveste in timp ce David sta broscuta pe inima mea. Simt ca
as vrea sa prelungesc cat de mult perioada aceasta, sa mi-i intiparesc pe
amandoi in memorie bine de tot cum sunt acum. Si din cauza aceasta prefer sa
imi dedic timpul exclusiv lor acum, pentru ca e mult mai fain sa pupi un obraz
fin, sa mangai un par ce inca miroase dulce-vanilat a lichid amniotic, sa iti
creasca inima cand cel mare inca iti spune ca te iubeste, decat sa citesti
internetul :).
Asadar in urma cu o saptamana...
... ma
linistisem. Nu numai ca eram la Oradea de fix o saptamana, dar acum venise si
Relu, nu mai eram doar cu mami si cu Alex.
... stiam cat e
de minunat sa strangi in brate si sa iubesti si sa pupi un baietel pe care il
credeam mic. Si care imi era teama ca nu ma va mai iubi la fel de mult, la fel
de intens. Nu stiam inca ce simti cand poti iubi un baietel care dintr-o data
pare mare, dintr-o data pot pupa mai multa burtica, picioruse mai mari, genunchi
mai puternici, spate mai lat, obrajori pe care incap mai multi pupici. Si in
plus sa am un ghemotoc de viata la piept.
... puiul meu
David era inca in burta mea. Acolo ma mai mangaia, in timp ce eu ii raspundeam
din afara. Spre seara a inceput sa-mi dea semnale subtile. Iar acum ma
cutremur de emotie de cate ori imi pun mana pe burta si realizez ca el era
acolo! Acu’ o saptamana! Si acum e la mine in brate, un minunat care invata
treptat ce e viata si lumea aceasta.
... seara pe la 11-12, intre contractiile surde, faceam
puzzle-uri cu unicul meu copil scump si drag, dar cu greu imi gaseam o pozitie
comoda pe jos. Copil caruia i-am pupat fundul noaptea la 3:50 cand m-am dus la
maternitate, emotionata pana la lacrimi, stiind ca e ultima data cand il mai
vad in postura de copil unic, iubit exclusiv.
... eram fericita si implinita. Acum totul s-a dublat.
Imi cer din nou scuze pentru absenta din prezent si viitor :).
Postări
