Ungaria, Budapesta

Vad ca nu am mai reusit sa scriu de multa vreme. In urma cu doua saptamani am fost 3 zile la Cluj intr-o micro-vacanta, si saptamana aceasta, de luni pana vineri, am fost intr-o mini-vacanta la Budapesta. Am tot sperat sa pot sa mai scriu pe blog niste postari restante din mintea mea, inclusiv din decembrie, dar cred ca le iau la intamplare, dupa cum voi avea timp si chef. Am vrut doar sa notez undeva aceste doua excursii, sa nu le uit. Si sper sa reusesc sa scriu in amanunt despre ele, si despre locurile vazute.

In momentul in care treci granita in Ungaria esti putin socat. Iti dai seama ca asa ar trebui sa arate lucrurile peste tot, ca-n filme :D, si la noi. Dar poate noi suntem din alt film :)). Si se stie ca noi oamenii ne obisnuim repede cu binele, asa ca dupa cativa kilometri deja nu ne mai minunam cum e sa circuli pe o strada perfecta, fara nici o groapa sau denivelare :)). Socul a venit de-abia la intoarcere, aseara, cand in intunericul noptii mai dadeam peste cate o groapa. Si cand, in cei 60 de kilometri de la Satu Mare la Baia Mare am vazut 4 masini trase pe dreapta cu pana din cauza gropilor. Ei bine, la ei pot fi drumurile perfecte si in satele de langa granita cu noi, si apoi pe autostrada, de la Nyiregyhaza la Budapesta.

La ei gospodariile arata aranjate si curate. Nu vreau sa ofensez pe cineva spunand ca in sudul tarii noastre, cand mergeam la mare, ma miram de gospodariile saracacioase si mizerabile, in comparatie cu ce era deasupra Carpatilor sau in Moldova. Insa cele din Ungaria sunt mult mai aranjate chiar si decat acestea ale noastre. Nu, nu e prima data cand merg in Ungaria :)), chiar si Alex a fost deja de multe ori. Dar e prima data cand scriu despre asta, de aceea imi permit sa imi scriu mirarile in amanunt :)).

Ce m-a mai frapat: imediat ce treci granita incepi sa vezi animale salbatice. Vii. In Romania, singurele animale ce le vezi pe langa drum sunt cadavrele cainilor si pisicilor. La ei se pare ca o duc mai bine si traiesc mai mult :). Si in schimb, am vazut zeci de fazani si fazanite :D, si zburand, si cautand mancare, si stand la povesti :D. Asa, la vreo 5 metri de drum :D.

Am vazut sute de ulii imensi si de soimi. La un moment dat pe campie am vazut ceva ce parea ori un uliu cat un vultur, ori un vultur colorat ca un uliu. Era prea mare sa fie uliu, dar totusi nu stiu daca in Ungaria sunt vulturi, fiind campie...

Am vazut sute de caprioare! Pe marginea autostrazii, in grupuri de cate 10-20. Erau atat de aproape incat le puteam vedea botul si cornitele! Alex striga "uite fundurile albe!" pentru ca intr-adevar, care erau intoarse cu fundul catre noi ieseau mai mult in evidenta :D.

Am vazut chiar si iepurasi pe campii.

De ce la ei sunt animale salbatice vii si la noi nu? La noi le omoara oamenii? Sau mor toate cum am vazut o stire iarna asta, otravite pe campii? Deloc nu ne gandim ca apoi noi vom manca roadele recoltelor de pe acele campii otravite? Of... Ca sa nu mai vorbesc de omorarea brutala a animalelor.

In Budapesta mai gasesti si putina mizerie, mai ales in gari. Dar per total, probabil stiti si voi, arata ca o capitala europeana frumoasa. Ai impresia ca esti in Viena sau in Paris :D.

Alt soc: oamenii. Nu numai ca femeile din Budapesta sunt frumoase si elegante si puse la punct, dar toti arata bine, arata sanatosi (stiu sigur ca erau budapestence pentru ca noi eram singurii turisti printre localnicii din mijloacele de transport :)) ). Nu am vazut nici un tigan (desi eu stiam ca au :D). Am vazut un singur om beat in toata Ungaria, si era chiar aproape de granita noastra aseara. I-am spus lui Relu ca as putea pune pariu ca e de-al nostru :)). Am vazut un singur cersetor, si acela mi-a zambit cand a vazut ca Alex ii admira catelul imbracat. Nu am vazut oameni pusi sa-ti cotrobaie prin buzunare. Desi fumeaza multi budapesteni pe strada, toti arata foarte bine. Si la hotel era o sala de fitness unde veneau si localnici. Pai si femeile si barbatii aratau ca din reviste, inalti si bine facuti. La noi cand mergi intr-o sala de fitness... arata toti ca mine :)). No offence, dar si ungurii de la noi arata ca romanii, nu ca cei din Budapesta. Inseamna ca explicatia este in stresul traiului din Romania, nu in gene. Pe strazi, doamnele din Budapesta, de la 14 ani pana la 80, sunt aranjate si elegante, imbracate frumos, clasic, cu gust. Nimeni nu striga, nimeni nu vorbeste tare sau in tonuri "melodioase" ca in telenovele. Nimeni nu poarta bijuterii sau haine ostentative si de prost gust. Lumea face jogging, isi iau masa in aer liber, si zambesc. Zambesc mult. Tind sa cred ca de aceea arata atat de bine. Eu, romanca incrancenata, obosita si stresata, in metrourile lor sau in parcurile lor, stateam uitata cu privirea prin pereti, cand simteam ca cineva imi zambeste. Ma uitam mai atent si vedeam ca toti din jurul nostru imi zambesc, pentru Alex, sau ii zambesc lui, sau povestesc cu el respectuos, de la distanta. Alex le zambea la loc sau se juca de la distanta. Normal, el nu are inca nationalitatea bine infipta in el, incat sa stie ca trebuie sa fie trist :)). Ajungeam sa ma doara obrajii de la zambete, nu eram obisnuita. Si chiar nu ma asteptam la inceput, m-au luat prin surprindere. Nu numai ca erau atat de veseli cu niste necunoscuti, si fara nici un stres al unei zile de lucru, fara sa spuna ca sunt prea obositi ca sa zambeasca, dar mai ales faptul ca faceau asta cu un copil. In Romania daca mergi cu un copil la un restaurant, deja vezi ochii dati peste cap, ori de la oamenii din jur, ori de la personal. Oriunde mergi, la noi lumea se enerveaza cand te vede cu un copil mic, chiar daca el sta cuminte in brate la mami.

Of, apropo de brate. In mallurile Budapestei (in care am fost in fiecare zi :)) ) am vazut un singur copil plimbat in carucior (care mai si urla ca din gura de sarpe). Am mai vazut un wrap, un wrap-tai, un mei-tai si doua SSC-uri necunoscute. In rest, zeci de parinti cu copii in brate, pur si simplu. As spune chapeau in ungureste, dar nu stiu :)).

Vor mai urma, sper, postari despre ce am vizitat prin Budapesta si pe la Cluj. Postarea aceasta a fost plina de subiectivitate si generalizari. Ce sa fac, asta am gandit, asta am scris, imi asum totul, stiind ca nu am facut-o cu rautate.