Sambata trecuta in Maramuresul istoric

Maramuresului istoric noi, cei din Baia Mare, ii zicem Maramuresul “de peste deal”. Este o alta lume, cum bine stie oricine. Acela e Maramuresul de care stie tot mapamondul. Si chiar daca Baia Mare nu prea are vreo legatura cu acel Maramures (desi e resedinta de judet), recunosc ca sunt mandra ca pot spune ca traiesc in Maramures, si cumva, prin alianta, sa fiu asociata cu acel Maramures. Maramuresul e frumos, mai ales daca ti-l aduci aminte cum era pe vremuri :D. Acum au invadat portile stralucitoare de inox, opulenta si kitch-ul. Sunt mai rare persoanele imbracate in port popular, desi acu vreo 3 ani cand am mers acolo marea majoritate a oamenilor erau inca imbracati in frumoasele si valoroasele porturi populare.

De obicei, din cauza hipotiroidismului, sunt reticenta la nou, la surprize, la schimbari de planuri. Ma panichez si ma stresez. Dar weekendul trecut tiroida mea se pare ca a functionat perfect :)). Pentru ca Relu trebuia sa mearga la unul dintre mecanicii lui preferati, din Sighetu Marmatiei si voia sa-l ia si pe pitic cu el. Singuri nu aveam cum sa-i las atatea ore fara tzitzi :)), mai ales la somn, mai ales pe masina, mai ales in aceste saptamani in care Alex trece printr-o anxietate pe care am zis ca o s-o descriu intr-o zi. Asa ca rapid am hotarat o mini-excursie, sambata, 27 august, pana la Sighet. Stiu ca pentru multi asta e natural, sa sari in masina si sa mergi undeva, dar va spun ca de cand cu tiroida asta a mea “stricata”, sunt ca o baba speriata de orice ma ia pe nepregatite.

Ma ajuta mult in ultimele saptamani, de cand am venit din concediu, faptul ca vad ca lui Alex ii place sa mergem. Inainte de Grecia nu reactiona bine la drumuri, la iesiri din cotidian, la musafiri la noi acasa. Acum il vad plictisit daca intr-o zi nu iesim din curte si nu vine nimeni la noi. Vrea sa fie inconjurat de cat mai multi oameni, si daca sunt si copii cu atat mai bine. Si ar vrea sa mergem zilnic undeva, nu conteaza unde, si pe jos, si cu masina, indiferent de programul lui de somn. E mai fericit si mai linistit daca doarme pe unde apuca pe drumuri decat daca stam acasa sa doarma. Asa ca poate poate ma va schimba el in bine din punctul asta de vedere, sa ies si eu mai mult (din rutina).

In drum spre Sighet ne gandeam unde sa mancam de pranz. Optiunile erau:

- Pastravaria Alex din satul Mara, care are cascade spectaculoase (dar Alexul nostru dormea cand am trecut prin Mara, si in plus la o pastravarie cred ca e mai dificil sa gasesc ceva fara... peste :D)

- Manastirea Barsana unde cea mai descurcareata si mai gospodara Maica Stareta din tara asta a deschis si un loc de luat masa, pe langa ca de 3 ani de cand am fost ultima data a facut un drum nou catre Manastire! Si construieste cladiri noi. Si curtea Manastirii e mereu pusa la punct. Si in fiecare sezon e plin de flori, dupa anotimp. In 2009, cand am fost acolo cu burta mare :D, era primavara si era plin de lalele. Dar nici aici nu cred ca ar fi fost o oferta variata de mancare. Si nu era o terasa frumoasa la locul de luat masa.

- Casa Iurca din Sighet. Din moment ce in Sighet aveam de stat mai mult, si stiam ca la Casa Iurca se mananca foarte bine, si au o terasa interioara frumoasa tare, era clar ca aceasta era optiunea noastra.

Dar nu am luat in considerare ca ar putea fi rezervata :). Asa ca dupa ce am pierdut vremea la mecanic si eu am dat o raita printr-o galerie comerciala din Sighet, ne-am trezit ca era trecut de ora 15 si noi nu mancasem :D. Cand am ajuns la Casa Iurca si am vazut ca e rezervat si nu ne primesc, mi s-a facut si mai foame :)).

Noroc ca Relu si-a amintit de o alta locatie frumoasa, de cand a mai fost el in Sighet. El, clujeanul, da :D.

Hotel Marmatia.

Masina noastra era la mecanic, asa ca am imprumutat de la el o autoutilitara care scartaia din toate incheieturile, scutura bine si nu avea aer conditionat. Spun toate acestea ca sa se stie ca am fost tratati bine chiar daca ei banuiau ca suntem niste mecanici :)). Am parcat in fata Hotelului si am vazut pe toata cladirea semne ca locatia e rezervata. O doamna matura pe scari. A mers Relu si a intrebat-o daca totusi nu putem sa servim masa acolo. Doamna a zis ca se poate, sa mergem inauntru. Pana cand am ajuns si eu la intrare, doamna respectiva transmisese inauntru, asa ca ne-a intampinat un chelner care ne-a intrebat unde vrem sa mancam, inauntru sau afara. Am ales, normal, afara. Ne-a dus dincolo de terasa unde se tinea nunta, pe iarba, si am ajuns in partea cealalta a pajistii, la niste mese la umbra, inspre padure, langa locul de joaca pentru copii! Aer curat, briza racoroasa, o vedere superba, Alexucul fericit ca la locul de joaca erau niste fetite imbracate ca niste printese (pentru nunta), locul frumos, mobilierul elegant, hotelul frumos, chelnerul foarte prompt si serviabil. Apa plata la butelie de sticla. Mancarea foarte buna. Alex a mancat foarte mult! Ne-am luat amandoi ciorba de legume pentru ca Relu era sigur ca piticul va pofti ce mananca el, nu are incredere in gusturile mele :)). Si la felul doi el si-a luat balmos. A mancat morosanul mic muuuult balmos, incat l-a lasat pe taica-sau cam flamand :)). (Drept urmare, duminica a facut si Relu un balmos la noi acasa la ceaun, ca sa isi aline pofta :)) ).

Deci recomandam Hotel Marmatia :). A, am si uitat sa spun ca am avut si fundal sonor tematic maramuresean :D. La nunta cantau muzica populara, normal. Si mie imi vine sa dansez cand o aud, asa ca ma tot scuturam la masa :)).

Poze drept dovada:


(intrarea la Manastire)






(noi ne cam iubim toata ziua :D)


(nu dati cu piatra pentru costumatia mea, dar cand am pornit de acasa pe caldura aia stiam ca mergem la un mecanic in Sighet, nu mi-a trecut prin gand ca ajungem intr-o Manastire... Relu a vazut-o din departare la un moment dat pe Maica Stareta, si se cunoaste cu ea, dar i-am spus sa nu mergem acolo, sa nu se mire cum vine sotia lui la Manastire :D)




(da, un loc incredibil de relaxant in care sa bei cafeaua de dimineata pe care ai facut-o pe fuga inainte de a iesi pe usa: umbra, adiere racoroasa, liniste, flori frumoase, miros de fan... Cred ca am mai scris ca am inceput sa beau cafea in unele dimineti, de cand a reinceput Alex sa se trezeasca la ora 6 :)) )


























Hotel Marmatia




dincolo de mesele noastre doar paduri si dealuri


pe internet la umbra, la aer curat :D


aperitivul :D


Tati, sunt flamand, hai mai aproape cu painea aia cu smantana pana vine ciorba!


Balmos




pe drum inapoi, din mersul masinii am incercat sa pozez un alai de nunta traditionala in Ocna Sugatag

Si un filmulet cu muzica moroseneasca ce ne-a insotit masa de pranz: