Si am ajuns acasa!

Am ajuns cu bine. Drumul a fost cam greu, dar Alex a rezistat vitejeste.

Aseara nu i-am dat anti-alergic daca am observat ca nu l-au mai deranjat. Azi-dimineata insa s-a trezit mai devreme, scarpinandu-se. Pe drum l-au chinuit foarte mult. Asa ca, desi nu au aparut bubite noi si doar doua il deranjeaza, am fost foarte hotarata sa-i dau aerius. Dar degeaba am incercat. I-a ajuns o picatura pe limba si a incercat sa o scuipe, i-a venit sa vomite si nu a mai vrut deloc.

De cate ori mi-a aratat apoi ca il mananca bubitele, eu il intrebam daca nu vrea siropel si ii spuneam ca daca il ia nu il vor mai deranja. La inceput a crezut ca e vorba de ceva de pus extern si a acceptat, dar cand vedea ca vreau sa-i dau iar siropelul incepea sa maraie. Asa ca de cate ori voia sa-mi spuna cat il deranjeaza, se oprea, pentru ca deja stia ca ii voi spune de siropel, si ma imbratisa si ma pupa :).

Am trecut prin Cluj, unde s-au bucurat bunicii de el.

A supt aproape tot timpul cat a fost treaz. Cand se punea la san se calma saracutul, si de oboseala-plictiseala, si de mancarimi.

Cand am ajuns acasa deja simteam ca nu ar mai fi rezistat nici 10 minute in plus. Era obosit si plictisit si il deranjau bubitele. Oricat ne-am jucat, oricat i-am citit povesti dragute (asta il linistea cel mai tare), oricat i-am explicat ca va ajunge acasa la Lucky si la Nero, si la bunici, oricate videoclipuri am vrut sa-i arat, nu mai avea nimic succes. Putin s-a mai calmat uitandu-se pentru prima data in viata la Pisicile Aristocrate, si mie mi-a parut rau ca nu ne-am uitat pana la final, am ramas acum in suspans :D.

Acasa a ras din masina cand l-a vazut pe bunicu', apoi a fost fericit si la bunica, si cand l-a vazut pe unchiu' Lali, si a ras in hohote aratandu-i pe Lucky si pe Nero. A cerut sa i se deschida usile de la garaj ca sa admire masinutele de care i-a fost dor. A imbratisat-o pe bunica. Si i-a dat gata pe toti cat s-a schimbat in ultimele doua saptamani si un pic. Raspunde acum si "Da", nu numai "Nu". Si ambele raspunsuri le da exact cand trebuie. Si mai spune "cappp" cand vrea sa il duca Relu pe dupa gat. Si spune des "Acolo" cand il intrebi unde e ceva :D.

In plus, apetitul ii e in continuare mai crescut decat atunci cand am plecat, chiar daca pastele din orez cu smantana nu i s-au parut asa de apetisante precum erau macaroanele cu sos carbonara. Dar am incropit repede ceva, sa nu cumva sa ramana flamand. M-a luat prin surprindere faza asta a lui ca in sfarsit are senzatia de foame. A mai ciugulit porumb fiert, banana si paine.

Cand a ajuns piticul si in camera lui a fost foarte incantat. Cat am lipsit, bunica a facut aici luna, de la spalat geamuri si perdele si covoare si mobila, pana la eradicat furnici :D. Alex a fugit direct la panda lui mare si l-a imbratisat. De atunci, toata seara s-a jucat razand de bucurie cand si-a gasit ceva jucarie pe care n-a mai vazut-o demult. I-am facut rapid un dus si s-a culcat puiucul obosit.

Pfff abia astept sa dorm in patul meu. Cred ca de asta e buna o oprire din concediu pana acasa, ca sa simti ca abia astepti sa dormi la tine acasa si sa scapi de bagaje. Doamne ajuta sa mai mergem totusi :D.

Edit: si tocmai cand ma bucuram ca o data cu venirea noastra s-a oprit ploaia baimareana ce curge de doua saptamani, s-a pornit iar... :((

Si s-a gandit vremea asta ca poate noi nu avem haine de vara curate acum la venirea din concediu, asa ca la 10-15 grade putem sa purtam haine de toamna si avem timp berechet pana vara viitoare sa spalam garderoba estivala :|