La Thessaloniki

Postare scrisa in 25 iulie

Dimineata am luat lunch basketul de la hotel si am pornit spre Thessaloniki, care e la vreo 70-80 de kilometri de noi. Ne-am calculat drumul la amiaza ca sa pierdem doar ora de plaja de dimineata, si nu orele mai multe de dupa-masa, sa fim inapoi la hotel pe la 5. Si chiar am reusit.

In Thessaloniki am vrut sa mergem si in parcul de distractii Magic Park, dar vara e deschis doar dupa ora 18, asa ca nu am putut. Stiam de anul trecut unde e Ikea, dar voiam acum sa vizitam si mallul Cosmos Mediterranean. Mai ales ca citisem despre el ca e cel mai mare mall din toata zona balcanica. Pana cand am ajuns la mall am ramas oricum impresionati la oraselul-cartier plin de magazine. Un oras intreg e zona de shopping. Cu mall-uri multe si imense, cu reprezentatii ale firmelor vestite in propriile cladiri, mari cat un hipermarket, cu zeci de magazine de outlet, zeci de magazine de copii, ceva incredibil. Nu am vazut asa ceva nicaieri, si am fost si in Bucuresti, Budapesta, Viena, Paris,... (pe vienezi ii suspectez ca sunt acum mai mari, eu nu am mai fost de cativa ani). Si pana la urma Thessaloniki e un oras normal, nici nu e capitala.

Inainte de mall am intrat in Kou-Kou, un magazin pentru copii pe care l-am vizitat si anul trecut. Normal ca nu am iesit cu mana goala :D.

In mall ne-am plimbat repede si apoi am mers in Ikea. Puiul scump era deja super obosit, trecuse ora la care dormea de obicei. Si a adormit chiar cand ne pregateam sa intram in ikea. Am vrut sa-l mut din sling in carucior si s-a trezit puiul drag. L-am pus in boba rapid, sa aiba acces la tzitzi in mod discret in timp ce noi ne plimbam prin ikea. Am sperat sa reuseasca sa adoarma la loc. Dar i-a trezit interesul magazinul, s-a coborat jos si a inceput sa se joace asa de frumos peste tot, ca imi era drag sa-l privesc. Mai ales la raionul pentru copii, se ascundea sub paturile etajate, dupa perdelute, s-a dat in fotoliul acela bila care se roteste, s-a urcat in paturi si a trecut din pat in pat, s-a jucat cu olitele si cu inaltatoarele etc. A fost un scump tot timpul. Imi aducea sa vad obiecte, cand aveam de stat mult intr-un loc si de calculat ceva, isi gasea repede ceva “de lucru” in acea zona. Nu ne-a “deranjat” cu nimic, chiar daca ii trecuse ora lui de somn, si il si trezisem imediat ce a adormit, si acolo era plin de lume, loc nou, zgomotos. Tind sa cred (dar nu ma pripesc cu concluziile) ca de cand citesc cartea Sperantei Farca nu mai sunt eu asa inversunata (bine, nici nu prea eram :)) ) sa fac totul dupa planurile mele. Si atunci, daca il las sa se joace cum vrea el, totul e simplu, viata e frumoasa, noi toti suntem fericiti. Nici o maraiala, nici un nerv, nici o criza. Vom vedea pe viitor daca nu cumva trecem printr-o perioada mai roz acum si de aceea e mai usor. Sau vom vedea daca imi trece mie zenul transmis de carte :)). Dar deocamdata ne e foarte bine :D.

Adica eu nu mi-as fi imaginat ca vom putea merge cu Alex oriunde, oricand, oricat ar fi el de obosit. Si el sa fie fericit ca ne are pe noi doi, ca are tzitzi la indemana oricand vrea, si sa doarma oriunde il apuca. Si daca el e fericit, si noi suntem. L-am admirat mult azi. Nu a marait deloc deloc deloc. Deloc. Nici un marait scurt macar, ca si cum nu l-as asculta ce cere. Si dupa ce am cumparat ce am vrut, am intrat inapoi sa mancam. M-am pus la masa cu o salata greceasca excelenta, mi-am pus pe ea putin ulei de masline extravirgin bio ce era pe masa (!) si am inceput sa mananc, cu el in boba. El se pusese pe supt inca de la coada de la autoservire. Si am mancat asa amandoi deodata. Nu a contat ca o doamna trantea tacamurile la locurile lor, un sunet metalic puternic de tresaream eu, nu a contat galagia incredibila de la locul de mese, plansetele unor copii mici, urletele celor mari, faptul ca eram chiar langa bucatarie si cand duceau carucioarele cu tavile se auzea infernal. Nu. Faptul ca era la sanul meu era suficient pentru el. A adormit calm, linistit, in timp ce eu imi savuram salata greceasca. Apoi am mers si l-am recuperat pe Relu de la iesire de la hot-dogi :)) si ne-am bagat in masina. Puiul mic a dormit pana in fata hotelului. Si chiar daca de obicei somnul lui aici e mai lung, si il face relaxat in pat, nu s-a trezit marait (ca mine cand dorm ziua si imi scade tensiunea puternic :)) ). S-a trezit vesel si am mers la plaja sa ne facem programul zilnic de joaca la nisip si in apa.

Marea azi a fost cu valuri si piticul radea in hohote de se uita toata lumea la el. Ii placea mult sa il salte Relu in sus la fiecare val. Pe plaja s-a jucat linistit si frumos cu nisipul, apa, masinutele de nisip, formele de nisip. Si cand i-a aratat lui Relu ca vrea la locul de joaca pentru copii, Relu l-a dus. Chiar daca noua nu ne place acolo, pentru ca vrea unde nu poate ajunge decat singur, si nu e un loc de joaca pentru copii mici. Chiar daca Relu ajunge sa se bage in toate tuburile si pe toate podetele pe unde il plimba Alex. Si chiar daca face treaba asta de cateva zile in timp ce stie ca eu ma relaxez la mare sau la piscina :)). Vad ca a invatat si el (sau stia dintotdeauna, pentru ca el nu a citit cartea :D) ca daca Alex e fericit, totul e bine. Daca ne “luptam” cu el, nu rezolvam nimic. Ba mai mult, putem chiar sa ii stricam personalitatea si psihicul, increderea in sine si dorinta de cunoastere, curiozitatea si ambitia.

La cina el e singurul copilas ce nu primeste palme fizice sau morale... Adica celor care nu li se da la propriu peste fata sau maini, li se arunca vorbe pe un ton crizat, li se arunca mancarea in fata, sunt fortati sa stea la masa si daca nu mai vor, deja a ajuns sa mi se para normal gestul acela cu un parinte ce trage dupa el de mana un copil, si apoi cand ajunge unde vrea, il tranteste acolo, scuturandu-i mana si franandu-l cu ea. Nu stiu daca se intelege ceea ce vreau sa explic, ca vad ca e un comportament tip.

Si chiar daca Alex e singurul nedresat, e cel mai cuminte. Ceilalti copii ori se razvratesc, ori par soldatei-legume. Chiar nu vreau sa para o lauda. Si stiu ca persoanele care citesc acest blog si ne cunosc personal vor stii ca spun adevarul si vor stii la ce ma refer cand spun ca Alex in ultima vreme e o minune de baiat. Si la masa ne imbratiseaza mereu, ne mangaie, ne pupa. Tot timpul sta in bratele noastre si se muta de la unul la celalalt ca sa ne pupe si sa ne imbratiseze. Nici o nemultumire la el, si nici la noi, ne pupam, ne imbratisam si mancam :D. Dar sunt sigura ca si el ar plange daca l-am obliga sa stea in scaun cand el vrea la noi.

Dar e drept ca pentru a avea armonia asta la masa a trebuit eu sa-mi infranez dorinta de a-l convinge sa manance, lucru care il enerva foarte tare acasa si automat ura ora mesei. Si in plus, si la masa acum ascultam de el. Daca el vrea sa vina cu noi, cu fiecare, cand ne servim cu mancare, asta nu ne deranjeaza. El poate sa stea pe o mana cat timp ne punem ceva in farfurie cu cealalta mana. Spun lucrurile astea pentru ca la alte mese am vazut pornind scandaluri pe tema asta, ca unii copii voiau sa mearga cu tatii dupa mancare, nu sa stea cu mamele la masa. Si de aici incepeau certurile si poruncile.

Si spun lucrurile astea nu ca sa ma laud ca am descoperit nu stiu ce adevar si minune a educatiei. Ci pentru a raspandi vorba :D. Ma gandesc ca poate mai exista in lume un copil cam ca si Alex la care sa functioneze asa de bine tactica asta. Cea in care nu pui tu ca parinte atata pret pe ce ai tu in plan, nu te inversunezi, ci inveti de la copil ce e mai important in viata: clipele de valoare alaturi de cei dragi. De o buna bucata de vreme vad ca la noi functioneaza de minune tehnica asta (sau poate fi o coincidenta, cine stie). Si de asta m-am gandit sa povestesc despre ea, poate ajuta si altor mamici.

Pentru ca in zilele astea Alex ne surprinde si ne da o lectie de viata! Sa vedem ca e tot timpul fericit si multumit, ca nu e nici o clipa suparat sau frustrat sau plangacios sau marait. Si am invatat de la el ca nu conteaza planurile, am invatat de la el ce e important pe lume, am invatat sa traim cu adevarat si sa iubim cu adevarat, am invatat ca atata timp cat suntem toti 3 impreuna (+ tzitzi :D), el e fericit, IN ORICE CONDITII. Nimic nu il supara, nimic nu il oboseste, nimic nu il frustreaza.

E un copil minunat si in fiecare zi “cresc” si eu alaturi de el, si invat mai multe decat am crezut vreodata ca voi cunoaste. Si devin in sfarsit, OM, vorba unei bune prietene.

Sa revin la postarea noastra :D. Acuma seara la mini-disco si-a facut curaj si a coborat putin de la mine din brate sa danseze cu copiii. Este o fetita cam de varsta lui Alex care imita perfect tot dansul animatoarelor!!! Problema noastra este ca atunci cand vine melodia cu music-man, il apuca somnul. Eu banuiesc cauza :D. Anul trecut in Grecia imi ramanea mie in cap melodia, tot de la minidisco, si in camera, in loc sa-l adorm cu cantecelele de pana atunci, incepeam “pia-pia-piano, piano, piano, pia-pia-piano, pia-pia-no, upa upa upa-pa, upa-pa, upa-pa, upa upa upa-pa, upa upa-pa...”. Si chiar si acasa pana iarna cand au inceput colindele, eu tot cu piano il adormeam :)). Asa ca acum, la mini-disco, atunci cand incepe melodia ce el o asociaza hipnotizant cu somnul, capituleaza si imi cere sa suga, asa ca ne retragem :)).

Ca o noutate de azi, Relu a adus la locul de dans de pe plaja ipadul. Si a sunat-o pe bunica pe messenger, pe video-call. Asa ca buni l-a putut vedea pe pitic cum danseaza. De fapt l-a vazut cam greu, ca a spus ca de-abia l-a vazut de fundul meu (da, mami, si daca dansam, tot am vazut ce ai scris :)))) ).

Apoi, cand ne-am retras de la minidisco am continuat transmisiunea in direct pe webcam, aratandu-i bunicii marea, si oferindu-i sa asculte sunetul linistit al valurilor. Apoi l-a vazut pe pitic cum se joaca seara tarziu in nisip. Si am mers pe ponton sa ii arate bunicii barcile. De fapt el nu intelegea treaba asta cu buni, asa ca Relu ii spunea sa-mi arate mie barcile si hotelul, si marea. Si se apuca piticul sa ma strige “caaaa” si sa inceapa sa explice ce este in jurul lui :)).

(Voi pune poze pe blog dupa ce vom ajunge acasa si voi avea net normal :D. Ca acum scriu postarile in camera si la net doar le public, nu mai pierd vremea cu uploadat de poze.)