Weekend la Timisoara

Nu am mai scris demult. Si am atatea notite mentale cu ce as mai fi avut de spus... sper sa reusesc sa scriu in curand si o postare de update. Dar pana atunci, sa nu las neuronii sa stearga memoria recenta a acestui weekend la Timisoara.

Baiatul nasilor nostri din Timisoara s-a casatorit sambata. Si chiar daca stiam ca la nunta nu vom putea participa, ni s-a parut frumos sa mergem la cununia religioasa, nu sa trimitem sec un plic. Mai ales ca nu i-am mai vazut pe nasi de la Botezul lui Alex. Si nici nu am mai dormit in alta parte de la excursia din Grecia, trecuse prea mult timp, trebuia testat iar terenul pentru viitorul concediu. Cum se comporta Alex la drum lung, cum se comporta Alex la o camera noua?

Asadar vineri dimineata am inceput sa fac bagajele cat timp Relu era inca la servici. Parintii mei pornisera deja catre Timisoara, asa ca trebuia sa ma descurc si cu un Alex agatat de pantalonii mei de pijama. Dar a fost foarte foarte cuminte toata ziua, chiar am reusit sa fac si un dush, inchisi amandoi in baie :D. La un moment dat mi s-a parut ca vrea insistent in brate si dintr-o data am simtit si eu o nevoie incredibila sa-l iau in brate, parca imi era foame/sete de imbratisarea lui. Si mi-am dat seama ca el probabil simte aceasta nevoie de 1000 de ori mai puternic decat mine. Asta si pentru ca el e mic si eu sunt tot universul lui si toata dragostea lui, dar si pentru ca eu sunt o fire mai rece si mai putin afectuoasa. Daca eu am simtit asa o nevoie de prezenta lui fizica in bratele mele, cum o fi simtit-o el? A fost asa, ca o revelatie, ca tot timpul doar citim despre nevoia asta a lor de a fi aproape de mame, dar de multe ori uitam si nu acordam atentie. Si poate ii mai si repezim de cele mai multe ori. Pentru ca ei simt nevoia de a fi aproape de noi cu atat mai acut cu cat noi ne indepartam de ei si suntem prinsi in alte griji. E ca la indragostiti nevoia asta de a sta lipiti!

Asa ca l-am luat pe pui in brate si m-am asezat pe un fotoliu, si am lasat la o parte orice stres legat de bagaje sau de to-do-list. Nimic nu era asa urgent incat sa nu poata astepta. L-am strans, l-am pupat, el m-a strans tare pe dupa umeri, m-a mangaiat pe spate, m-a batut pe spate, m-a mangaiat pe gat, pe cap, m-a pupat, a scos sunetele lui obisnuite cand ma strange in brate, care parca spun "oooooo cat de mult te iubesc!!! imi vine sa te mananc!". A fost un moment asa de frumos si de plin de iubire... Si m-am gandit ce usor era sa-l ratez, daca nu ii ascultam lui semnalele, daca il repezeam, daca nu le ascultam pe ale mele... Si m-am mai gandit ce ne vom face noi doi din toamna cu foamea asta pe care o simtim unul fata de celalalt... :(

Am pornit dupa-masa tarziu din Baia Mare. Puiul mic a fost foarte cuminte pe drum, a si dormit un pic. Daca el a fost asa de cuminte, eu mi-am facut de cap si prima data dupa nastere am pus la cd o muzica preferata si am inceput sa cant. E tare fain cand dai un pic mai tare Vonda Shepard si stii toate textele, ca ai impresia ca vocea minunata ce se aude e a ta :)). Iar apoi, la cd-ul cu Phoenix am cantat ca in tineretile mele :)).

Drumul a fost foarte lung, pentru ca intre Oradea si Arad e dezastru, semafoare, reparatii... Am ajuns seara tarziu, un pic dupa ora 10. Alex deja isi pierduse rabdarea, dar totusi am observat ca nu mai e speriat noaptea. Anul trecut chiar si cand veneam de la Cluj pe intuneric era speriat.

La Arad am facut o oprire la o benzinarie si Alex nu a mai vrut sa intre in masina :)). S-a pus pe bordura si orice ii spuneam, el ne dadea replica "NU!" :)).



Prin Timisoara am vazut (ce noroc!) o masina care spala strazile si avea pe ea lipit un afis cu Phoenix si Cargo. Mai multe nu am putut sa vad. Daca n-as fi vazut masina nu as fi stiut sa caut pe net in ziua urmatoare. Oricum, cand am vazut afisul, am sarit in sus! Mi s-a parut absolut imposibil de imaginat Phoenix cu Cargo pe acelasi afis. Trupele mele romanesti preferate! Adica ce ar fi putut face acel afis mai "apetisant"? Nici o alta trupa romaneasca, asta e clar. Poate ca as fi lesinat daca ar fi fost un afis cu "The Doors", "Phoenix" si "Cargo" :))). Dar asa, era suficient de UAU si acesta! (In ziua urmatoare am cautat pe net si am vazut ca pentru 100 de ani de salubritate in Timisoara - de aici si legatura cu masina care spala strazile - se organizau doua concerte: in seara de vineri 10 iunie Cargo, si sambata 11 iunie Phoenix! Uau, o mica suparare pentru Cargo, dar un mare UAU pentru Phoenix! Eu cand am vazut afisul eram sigura ca ori a fost concertul, ori va fi peste ceva vreme, nu credeam ca pot fi asa de norocoasa ca exact in noaptea in care eu dorm in Timisoara sa fie concert Phoenix!)

In camera ne-a asteptat un pachet mare cu ambalaj colorat si o felicitare de la nasi pentru piticot! O masina cu telecomanda, mare de tot, un Hummer cu nisip, de deshert :D. Alex privea fascinat din bratele bunicii lui, iar dupa ce Relu l-a despachetat de tot, a sarit pe masina si s-a jucat apoi pana dupa ora 12.



Si pentru nopti aveam emotii. Si din cauza adormitului, ca acasa il plimb pe distante mai mari :D si in anumite conditii de semi-intuneric. Dar si din cauza ca urma sa dormim toti 3 intr-un pat. Pe cand acasa deja de cateva luni bune eu cu Alex dormim pe jos intr-un loc in camera in care nu am incapea toti 3. Si ne-am cam obisnuit asa cu loc larg, sa ne rostogolim noaptea cat vrem oriunde :)).

Nu stiu Alex cum s-a simtit ca mai dadea din cand in cand in noi, dar eu a trebuit o data sa-mi bag in cap ca sunt intr-un pat inalt, cand era sa ma rostogolesc jos :D. A dormit puiul bine de tot si noaptea, si dimineata.

Dimineata l-am trimis pe Relu la micul dejun (inclus in pretul camerei) si eu eram cam indecisa. Dusesem lapte de capra natural de acasa :D, si fulgi de 3 feluri, fara zahar. Asa ca nu mai aveam pentru ce sa cobor. Dar cand a venit Relu de la masa mi-a spus ca e jos la micul dejun Ovidiu Lipan Tandarica, asa ca am motiv sa merg :)). Relu nu e rocker deloc, si nici nu-i place sa vada barbati pletosi si jegosi si high care sa aiba aceleasi preferinte ca si mine :D, deci incearca din rasputeri sa disocieze imaginile :D.

Asadar am coborat la micul dejun cu Alex cu tot, sperand sa-l lamuresc sa guste dintr-o portocala sau un ou. "NU!". Bine, am baut eu un ceai cu multa lamaie :D. Apoi Relu avea de mers pana la reprezentanta BMW si i-am spus sa mi-l lase pe Alex, sperand ca ii voi face pofta cu micul meu dejun din camera, sa manance impreuna cu mine. Pe langa ce avea el de rezolvat la reprezentanta, i-a cumparat la pitic o masinuta BMW mica, de calarit. Nu a vrut sa-mi spuna cat a costat oricat am insistat ca sunt intr-o pasa buna :)). Alex a fost incantat de ea, nu a mai vrut sa se dea jos si a plans de cate ori a vazut-o in portbagaj apoi... Fara sa-i arate nimeni, fara sa-i prezinte nimeni masinuta, ne arata el daca il intrebam unde e sigla BMW, unde sunt farurile, etc. Bine, apropo de sigle, el e pasionat de masinile Toyota, pentru ca le cauta cu privirea, stiind ca e masina bunicului. Dar in parcare la hotel ne-a aratat si de jos, si de sus de la etaj unde sunt Toyota lu' bunicu' si BMW-ul lu' tata! Are o mare mare pasiune pentru masini, si in forma naturala, si in forma de jucarii. De asta ne-am si mirat cat de bine l-au nimerit nasii cu pachetul cu masina! Nimic altceva nu ar fi avut un asemenea impact!

Poze cu masinuta BMW:


"vjjjjjjjj"









In dimineata de sambata, dupa distractia cu mini-BMW-ul si apoi tristetea dupa mini-BMW, am mers catre gradina zoologica, ce imi era in plan inca de acasa. Mi s-a parut un mod foarte child-friendly de a-ti petrece cateva ore la aer curat. Am gasit pe drumul spre Lugoj un domn care ne-a explicat perfect cum sa ajungem la Zoo. Amanunte de genul podetelor peste un canal, drumuri la stanga, cai ferate, toate ne dadeau de inteles ca suntem pe drumul cel bun. Domnul a fost incredibil! Gradina Zoologica din Timisoara nu o putem compara cu una straina pentru ca nu am vizitat in strainatate nici o gradina zoologica (ignoram imaginile de la tv sau din pozele cunoscutilor). Deci avem ca termeni de comparatie jalnica gradina zoologica din Baia Mare, acum desfiintata cred, unde toate animalele stateau in custi de vreo 3 pe 3 metri, pe betoane, pe excrementele lor, jigarite, slabe, aproape fara blana, nefericite. Si am mai vazut in 2008 gradina zoologica din Oradea, care m-a fascinat atunci si datorita numarului mare de animale, si pentru ca pasarile si animalele mici umblau nestingherite pe alei. Miei, rate, erau deliciul copiilor :). Fata de Gradina Zoologica din Oradea, cea din Timisoara are mult mai putine animale. Foarte putine. Dar faptul ca e in mijlocul padurii si faptul ca totul parea bine pus la punct, aleile pietonale, gardurile, fac din gradina zoologica din Timisoara sa arate a gospodarie bine pusa la punct. Are la intrare chiar si un loc frumos de joaca pentru copii, asa ca pare un spatiu bun pentru a scapa piticii de plictiseala. Animalele putine au locuri largi de desfasurare, asa ca nu am ramas cu impresia ca ar fi chinuite. Totusi, nu mi-a placut faptul ca majoritatea aveau garduri electrice si cred ca au patit-o de cateva ori, pana cand s-au invatat sa nu se mai apropie de gard. Nu mi-a placut faptul ca doar un urs era liber, pe cand niste ursi mai mici si probabil o ursoaica mi-au amintit de gradina zoologica din Baia Mare, stateau inchisi intr-un cotet intunecat, pe un beton ud si plin de excremente. Singura sursa de lumina venea de la geamul prin care se holba lumea la ei. Si ca sa mai am doua aspecte care ne-au lasat la final un gust amar, am vazut sobolani, si nu tineau de gradina zoologica :D. Unul fugea din tarcul pasarilor de curte spre niste bolovani de langa locul de joaca pentru copii (asa ca Relu a refuzat categoric sa mergem la locul de joaca) si unul plutea in balta maro cu pesti. Da, la Timisoara balta cu pestii aurii este maro, nu este limpede, dar nu am zis nimic pentru ca nu stiu exact cum arata ecosistemul lor, poate asa trebuie :D. Dar sigur nu trebuie sa fie in balta un sobolan mort cu burta umflata in sus, ca nu mai stiai daca sa-ti fie greata sau mila...

Na, ce sa facem, traim intr-o tara plina de sobolani si cred ca le e imposibil sa scape de ei, pentru ca nu au cum sa puna otrava, cu atatea animale, si oricum ar veni continuu din oras pe canalizare. Cred ca le dau batai de cap...

Cateva poze de la Zoo:







Daca tot m-am apucat sa fac review-uri :D, hai sa zic si despre Timisoara, cat am vazut-o acum, sau in vizita din 2006, sau in cele doua drumuri spre Grecia (la cel din 2009 am si dormit acolo), sau in scurta vizita cand am dat examen acolo la facultate (am si intrat la Info la buget, dar am renuntat in favoarea Clujului).

Timisoara este un oras superb. Daca as face un top al oraselor din Romania, sigur ar fi la varf Timisoara, Clujul, Brasovul si Iasiul. Cu Clujul sunt subiectiva pentru ca am locuit acolo si ma leaga multe de oras, o bucata din sufletel inca e acolo :). Asa ca obiectiv privindu-le celelalte, sunt niste orase superbe. In Timisoara ce observi prima data e vegetatia. Este un oras verde, cu foarte multi copaci. Oriunde te intorci ai impresia ca blocurile ar fi napadit intr-un parc de fapt. Pe cand in majoritatea oraselor din Romania ai in jur doar betoane. Timisoara pare un oras curat, civilizat, modern.

Cand am fost in 2009 in Grecia am cam injurat in Timisoara pentru ca drumurile erau mai rele ca la bunica mea la tara. Dar acum sunt ok :D. Acum am avut sentimente negative doar pentru sensurile unice :)). In Baia Mare sunt foarte putine strazi cu sens unic. Si orasul este tot niste intersectii-cruci perpendiculare, asa ca te descurci perfect pentru ca aproape toata harta este formata din dreptunghiuri. In Cluj mai sunt sensuri unice, dar caile de ocol sunt chiar ok, de obicei paralele cu sensurile unice. Ei bine, in Timisoara, oriunde vrei sa ajungi in centru sigur dai de un sens unic. Si daca hotelul e in raza ta vizuala, la 100 de metri, vei avea de facut 3-5 kilometri ca sa ajungi la el. Si acest lucru se aplica la orice alt target din centru. Iti cam creste tensiunea :D.

Dar sa revin. Dupa vizita la gradina zoologica, ne-am intors la hotel. Nasii ne-au retinut camere la Hotel Timisoara, care e chiar langa Opera. Deci fix in piata aceea frumoasa, renumita, a Timisoarei, cu vedere la Biserica. In plus, la parterul Hotelului, in partea catre piata, este... un magazin Kenvelo! :)) Cred ca a fost facut la comanda pentru mine :)).



In parcare, cand se juca Alex cu masinuta, l-am vazut pe terasa iar pe Tandarica si Relu a zis sa mergem sa-l rugam sa faca o poza cu noi. Eu am refuzat, n-as fi vrut sa-l deranjez, poate e satul de asa ceva. Si mai ales, n-as fi vrut ca el sa ne refuze cumva uracios, pentru ca asta m-ar fi facut sa-mi schimb parerea despre el :D. Dar Relu a insistat si nu numai ca a facut poze cu noi, dar am si stat putin in povesti, ne-a intrebat una alta despre Baia Mare, stia ca au fost recent alegeri, etc. Si ne-a spus ca ne asteapta in seara aceea la concert! :)













Inainte sa urcam in hotel, ne-am gandit sa ne cumparam ceva la pachet pentru masa de amiaza. Am cautat in toata piata asta sa-mi iau o salata la pachet si nu am gasit. Cat timp am cautat, Relu cu Alex se jucau cu mini-BMW-ul si cu porumbeii din piata. Cat timp si-a cautat Relu mancare, Alex si-a cerut drepturile :D asa ca am ajuns sa alaptez pe scarile Operei. I-am multumit in gand lui Alex, pentru ca asa am avut cateva minute linistite si armonioase in care am admirat piata si Biserica, oamenii si porumbeii, natura si ziua frumoasa.





Cum eu sunt pornita impotriva celor care sunt impotriva alaptarii in public :)), am incercat sa fiu atenta daca am parte de reactii violente. In afara de o doamna care a zambit frumos, nimeni nu m-a bagat in seama. Asa ca un punct in plus pentru Timisoara!

La hotel am sperat sa-l adorm repede pe Alex de amiaza, dar a trecut de ora 2 si el tot se juca. Deja m-am gandit ca va trebui sa-l trezesc ca sa mergem la Cununia religioasa, dar nu a fost cazul pentru ca a dormit extrem de putin :)). Ne-am pregatit rapid si am mers inspre Bisericuta din curtea Mitropoliei, unde avea loc Cununia. Ne-am intalnit cu nasii nostri, acum in postura de parinti emotionati, si am povestit, am vizitat Bisericuta si am asteptat alaiul. Cand a venit mireasa superba am ramas masca la vederea rochiei. Cred ca e cea mai frumoasa rochie de mireasa pe care am vazut-o pana acum si e prima data cand m-am gandit "ce mi-ar fi placut si mie o asemenea rochie de mireasa!". Oricum, toate doamnele erau foarte aranjate, iar rochiile toate pareau facute la case de moda romanesti sau straine. Mama miresei parea ca ar fi o prima doamna sau vreo lady din casele regale ale Europei, iar mama mirelui, nasa noastra, era si mai minunata (lucru la care ne asteptam :D).
































(Poza asta nu e nu stiu ce, mai ales ca stau cu mainile in sold :)). Dar am vrut s-o pun aici ca sa imi aduca aminte de faptul ca exact in momentul ala Alex imi daduse doua flori de trifoi, rupte din iarba! A venit la mine si mi le-a intins! Mi le-a dat, apoi mi le-a impins in gura :)). Dar e un moment memorabil, prima data cand puiul meu mi-a oferit flori.)


Dar intalnirea noastra a fost scurta, asa ca dupa cununie, am plecat la hotel. Parintii mei sa se mai odihneasca pana la masa festiva, iar noi sa ne schimbam sa mergem la plimbare. Am pornit inspre Iulius Mall. Mall-ul s-a schimbat mult fata de 2006. Dar ce am observat acum a fost lipsa rampelor pentru carucioare. Noi eram cu Alex si in carucior, si in sling. Nu a fost o problema mare, ne-am descurcat. Dar nu stiu cum se descurca persoanele cu dizabilitati. Mi s-a parut chiar anormal sa nu poti sa ajungi cu caruciorul peste tot in mall. Lifturile nu functionau, si oricum sunt putine si greu de gasit. Noroc ca pruncul meu a vrut de la inceput la mine si l-am pus in sling. Asa ca pentru Relu, un carucior gol era mai usor de urcat pe scari. Galagia si lumea multa, plus oboseala acumulata si somnul pe sfert de la amiaza, l-au facut sa se lipeasca de mine. Chiar am crezut ca va adormi la mine in brate, dar se tinea tare sa nu adoarma. Am mers la food court sa manance Relu ceva. Cum eu la cina mananc doar fructe, mi-a venit geniala idee sa-mi cumpar mancare pentru pranzul de duminica de pe drum, mai ales ca stiam ca imi gasesc greu ceva ce sa-mi placa la restaurantele de pe traseu. Si am gasit un fast food libanez(cred), Falafel King. Eu sunt innebunita dupa mancarea libaneza. Ce poate fi mai bun decat preparatele cu naut, cu susan/tahini, cu vinete si cu iaurt?? Stateam acolo si nu stiam ce sa-mi aleg. Pentru ca toate sunt mancaruri pe care le fac si acasa, imi ies foarte bune, dar le prepar rar pentru ca mi-e groaza de fiertul ala lung la boabele de naut. Asa ca mi-am luat un meniu Healthy, care inseamna: 4 chiftele Falafel, o portie de hummus (yammmm), o salata (eu mi-am ales Tabouleh), un sos de iaurt cu tahini, si un pahar de ayran! Un deliciu! Duminica pe drum am mancat cu mare placere.

Ce am mai facut la mall... Alex a baut putin fresh de mere, portocale si morcovi. Si am mers la Auchan sa-mi cumpar fructe pentru cina. Am gasit niste capsuni foarte scumpi, si niste cirese scumpute. Dar fiind de Romania, judetul Timis, am zis ca sustinem agricultura locala. Le-am spalat la mall ca sa le tot mananc pe masina si pot spune ca si-au meritat toti banii capsunii pentru ca de ani de zile nu am mai mancat asa de buni capsuni!

Am dat o tura cu masina cu GPS-ul prin Piata Unirii, sa vedem unde trebuie sa venim la concert, iar apoi am mers la hotel sa lasam masina. In parcare lui Alex i-a trecut tot somnul si a inceput iar sa se joace cu masinuta, de am crezut ca va trebui sa-l luam pe sus sa mergem la concert. Dar am reusit sa-l atrag cu ergo. Am mers cu ergo pentru ca eram sigura ca de obosit ce este, va adormi la plimbare sau la concert. Dar nu :D.

La concert nu am stat mult, desi eu eram entuziasmata pentru Phoenix si eram entuziasmata de faptul ca primul concert la care Alex participa e al formatiei Phoenix! How cool is that? Dar Alex normal ca nu avea rabdare nici in ergo, nici in carucior, nici langa carucior, nici pe jos intr-un loc. Asa ca a inceput sa se plimbe in jurul teraselor, dorea sa intre pe terasele berariilor printre mese, m-a plimbat prin piata de nici nu mai stiam ce melodie se canta... Asa ca nu am putut savura ca pe vremuri un concert Phoenix. E drept ca nici nu suna ca pe vremuri :D. Eu am fost la un concert de-al lor in Cluj, inauntru la sala sporturilor. A fost ceva de vis atunci, o sonorizare de exceptie, voci minunate, in bilet am primit un cd, instrumentalul superb, fascinatia de atunci fiind Mani Neumann la vioara! Am ramas profund marcata de vioara lui la Negru Voda si la Nunta!






Ei bine, cum se pare ca nu mai sunt un fan la zi cu noutatile, nu stiam ca Mani Neumann nu mai este in formatie. Si ca de fapt nu mai au violonist. Asa ca dupa Nunta cu solo la chitara in loc de solo la vioara :D, am hotarat ca nu mai are rost sa ma chinui acolo cu distrat un Alex mic ca sa mai aiba putina rabdare :D. A, si nici nu stiam cine e noul solist. Se pare ca il cheama Bogdan Bradu. Da, nu sunt deloc la curent :D.

Am mers spre hotel apoi, in ritmuri de Mesterul Manole... La hotel eram sigura ca-l voi adormi un-doi pe pitic, dar nu :D. Iar s-a facut miezul noptii...

Pe la 3 s-a trezit speriat, si se speria si mai tare orice incercam sa facem cu el sau sa ii spunem. Abia dupa ce am aprins becul si l-am luat in brate s-a linistit. Dar sperietura s-a repetat si dupa ce l-am adormit, asa ca a doua oara dupa ce l-am readormit l-a mangaiat Relu pe burtica vreo jumatate de ora, la fiecare tresarire de-a lui. Asa s-a linistit total si am dormit dusi pana dimineata.

Duminica, dupa micul dejun, am pornit la drum. Alex nu a vrut sa doarma decat tarziu de tot, si s-a trezit apoi cand am ajuns in fata portii. Bucuros ca e acasa, a inceput sa se joace cu masinuta, sa le rada cateilor si sa "explice" el pe unde a fost si ce a vazut.











Relu l-a luat apoi prin oras la plimbare cu masina, sa cumpere fructe, si s-au intors acasa cu un abonament nou-nout pentru piscina pentru mine :D. Cel vechi mi se terminase joi si eram sigura ca nu ma voi mai duce, pentru ca e vara si pentru ca se apropie timpul cand voi putea face in piscina noastra de acasa (acum e foarte rece apa). Joi chiar statusem mai mult la piscina, sa-mi iau la revedere :D. Si recunosc ca eram putin trista pentru ca stiam ca din toamna nu voi putea reveni, fiindca dupa servici sigur voi fugi acasa la Alex si-mi voi petrece tot timpul liber cu el. Asa ca deja ma gandeam ca revin la bazin doar dupa ce voi naste a doua oara si voi fi iar in concediu de maternitate :)). Oricum, mersul la piscina imi prinde incredibil de bine nu numai pentru miscare si relaxare, dar mai ales pentru pauza aceea de o ora si jumatate departe de Alex. Si ca bonus am socializarea. Asa ca recunosc ca si daca eu i-am spus lui Relu sa nu imi mai ia un abonament, m-am bucurat tare cand l-am vazut venind acasa cu Alex in brate, si Alex tinand biletelul verde! :))

Asa ca aseara am tot mers la inot si m-am relaxat apoi la sauna :D.

Ce as mai avea de adaugat despre Timisoara. Stiti ca eu am mania copiilor care plang in carucioare. In Timisoara am vazut un singur copil plangand in carucior, si mama incerca sa-l binedispuna din fata caruciorului. In rest, copiii ori stau fericiti in carucioare, ori stau in bratele parintilor. Sunt parinti cu copii in brate impingand un carucior gol :D, sau fara nici un carucior, cu bebe mic in brate. Bravo lor! Am vazut si un wrap dar nu era purtat bine, copilul avea picioarele paralele in jos, ca intr-un marsupiu clasic. Am vazut un ergo de vanzare in mall! Nu stiam ca este in Romania. Am vazut parinti cu marsupii gen Chicco, Bbay Bjorn. Nenaturale de tot. Era un tata cu copilul mic mic intr-un marsupiu din asta, cu copilul cu fata in afara si se asezase jos, pe o banca, lasat pe spate ca intr-un sezlong, ca sa-i dea un biberon cu ceai copilului. O imagine asa bizara...

Dar aseara, mergand inspre bazin, si vazand in Baia Mare ca de obicei, copii in carucioare care urla si parinti care imping mai departe caruciorul fara nici o tentativa de a linisti copilul, sau cel mult scuturand din toate incheieturile caruciorul ala, mi-am dat seama ca Timisoara este un oras mult mai civilizat. Si se pare ca civilizatia asta are si parti bune, din moment ce acolo copiii sunt mai fericiti.

Ar trebui sa scriu mai des, ca sa nu plictisesc apoi cu o postare asa kilometrica :D.

Inchei cu o poza reprezentativa :D de azi, chiar daca postarea se refera la weekend, sa tinem cont ca acesta este un weekend prelungit :D.