Pentru Raisa

Pe forumul desprecopii.com eram inscrisa intr-un grup de mamici minunate, cele cu data probabila a nasterii in septembrie-octombrie 2009. A fost o odisee de vis, de neuitat.

La aceasta odisee am cunoscut-o pe Ecaterina, o mamica din Slobozia. Mi s-a parut frumoasa, emotionata de burtica ei, cu mult bun simt... Ulterior aveam sa o cunosc si mai bine, pentru ca e una dintre cele mai puternice mamici pe care o cunosc, e incredibila, e minunata, si reuseste sa isi pastreze toate calitatile in cele mai grele situatii. Eu una sunt sigura ca daca am de trecut prin greutati devin chiar rautacioasa. Ei bine, Ecaterina e o fiinta minunata chiar daca trece prin niste momente pe care nici o mama nu ar trebui sa le cunoasca vreodata.

Ecaterina a avut incredere totala in medicul ei ginecolog. Si cand acesta i-a spus, chiar daca avea doar 37-38 de saptamani (nu-mi mai amintesc concret), sa vina la spital sa-i induca nasterea, ea l-a ascultat. Motivatia acestuia pe care mi-o amintesc perfect de atunci era ca aveau un singur anestezist care nu venea la nevoie. Si in acea seara erau de garda deodata si medicul si anestezistul, deci era o singura ocazie sa ii prinda pe amandoi la spital.

Tin minte cum stateam ca pe ghimpi toate sa aflam stiri, noutati. Ce ne gandeam atunci, ce se poate intampla cel mai rau? Ne minunam ca nu reusea sa nasca, inducerea nu dadea rezultate. Contractii avea dureroase dar nasterea nu avansa. Si noi ne speriam prin ce chinuri trebuie sa treaca ea. Nici nu stiam ca doar acum incep chinurile ei...

E posibil sa gresesc cu unele date, au trecut de atunci mai mult de un an si patru luni. Dar tin minte ca toata treaba asta a durat vreo 2-3 zile! Stiu ca m-a afectat enorm toata povestea si in mintea mea nu le prea doream de bine doctorilor care i-au impus sa faca asa ceva. Cum sa treci prin atatea zile de contractii? Asta era tot stresul meu de atunci. Si probabil doar la asta s-au gandit si doctorii si or fi dat din mana ca nu-i nimic. Pentru ca se pare ca la micuta Raisa nu s-a gandit nimeni ca sufera in travaliu. Nimeni nu a hotarat o cezariana sau alte moduri de a grabi nasterea daca tot au inceput. Nu stiu de ce, probabil e o legatura cu coruptia ce ii cuprinde pe multi medici ginecologi...

Tin minte cum din timpul sarcinii Ecaterina o numea pe printesa ei "trandafiras iubit". Si numele Raisa e asa de frumos! Ca ea, mica printesa!

Ei bine dupa nastere, Ecaterina ne-a mai zis doar fugar unele detalii. Ca a suferit mult fetita, ca a trebuit sa stea in spital mai mult... Noi eram nervoase pe doctor, nu stiam cum s-o lamurim sa-l dea in judecata. Ea voia acum sa se concentreze mai mult pe fetita si pe recuperarea ei.

Recunosc ca eu credeam ca e doar ceva ce se rezolva cu niste sedinte de kinetoterapie. Si asta pentru ca Ecaterina de atunci intra mai rar pe forum. Si cand intra ne spune mandra pe unde au mai fost la recuperare. Ne povesteste pe un ton asa de normal despre fetita, si asa de senin, incat parca ne da noua putere, cand de fapt ea e cea care are nevoie.

Niciodata nu ne-a facut sa ne simtim prost ca noi ne plangem de lucruri marunte. Niciodata nu s-a plans de situatia in care sunt. Stau si ma gandesc cat e de greu pentru o casnicie sa treaca impreuna prin asa ceva! Ei bine, ea tot timpul avea o vorba buna pentru noi, tot timpul era asa calma si din randurile ei se vedea o bunatate greu de descris. De ce lucrurile rele se intampla oamenilor buni?

Zilele astea Ecaterina a intrat pe forum sa ne intrebe daca nu stim vreun loc in Bucuresti unde sa stea in chirie cand va merge la terapie in luna martie, sa fie aproape de spitalul Marie Curie. Pentru ca ultima data cand s-au internat pentru aceasta terapie, micuta a contactat o enterocolita cu rotavirus si e-coli! Greu de imaginat ca peste toate greutatile ce ii apasau deja, au mai avut de luptat si cu asta!

Ieri o colega de-a noastra care tine legatura mai mult cu Ecaterina ne-a adus la cunostinta ca putem sa indreptam cei 2% din impozitul anual pe venit inspre o Asociatie care ii ajuta. Abia cand am citit povestea Raisei din documentul pentru acei 2% mi-am dat seama de gravitatea cazului. Ecaterina nu ne povestea ca sa nu ne intristeze, ca sa nu ne incarce, ca sa nu ne simtim noi cumva. Da, se pare ca mai sunt si astfel de oameni, plini de bunatate, de putere si de bun simt.

Ne-am mobilizat toate si am facut un grup pe facebook, un blog, am rugat-o noi pe Ecaterina sa-si faca si un cont, si paypal. Ea nici macar nu se gandea sa stranga banuti de la altii. Banii din 2% i-ar fi primit cel mai devreme la toamna.

Blogul este acesta: http://pentru-raisa.blogspot.com/. Citind povestea plangeam si ma gandeam continuu ca puteam fi oricare in locul ei. Copiii nostri sunt sanatosi si alearga si sunt veseli. Ecaterina nu a gresit cu nimic si totusi trece prin aceste momente grele care par ca nu se mai termina. Sper din tot sufletul ca Raisa sa se recupereze total si sa poata sa se bucure de viata si ea, si familia ei puternica.

Sa indreptam cei 2% din impozit nu e greu. Pe blog veti gasi un document pentru administratia financiara gata completat cu datele asociatiei ce o va ajuta pe micuta Raisa. In aceasta seara a fost pus la dispozitie si contul bancar pentru donatii directe in contul mamicii Ecaterina. Va rog din suflet ajutati-le cum puteti! Chiar si dand mai departe linkul blogului, si spunand o rugaciune.

Doamne ajuta!

Editez sa adaug ce am aflat intre timp. Contul respectiv este si de paypal si cand trimiteti sa nu uitati sa bifati "send as a gift" ca sa nu taxeze paypal banii.