Probleme cu somnul din cauza maselutelor

Sau cel putin asta banuiesc eu ca e cauza.

Dinti si somn

Cele doua maselute de jos erau pana acum doar umflate, din septembrie! Umflate rau rau, cam o jumatate de centimetru si in sus si in laterale. Acum nu mai sunt umflate "rotund", ci au capatat umflaturile forma si textura de masele. Deci daca imi bag degetul in gurita lui le simt ca si cum ar fi maselele afara de tot, la marimea lor finala, crescute gata! Cu coltii aferenti, si cu taria specifica dintilor. Se simt toate denivelarile maselutei, exact ca si cum ar fi crescuta de tot! Si daca ma uit in gurita, vad ca maselutele sunt inca total acoperite de pielea roz a gingiei, dar au in dreptul coltisorilor puncte albe.

Eu ma asteptam sa se intample ca la dintisori, sa iasa intai un coltisor si apoi sa creasca asa mare. Imi da impresia ca are gingia mult prea tare si nu reuseste sa sparga si de aceea a crescut asa in inaltime maseluta, intinzand de gingie. Oare cat ne va mai chinui? Il vad ca e terminat de durere, musca orice, cand sta la mine in brate imi molfaie cataramele de la sutien, geme cand face asta.

Stau si ma intreb de unde diferentele astea intre copilasi? Nu, nu ma apuc iar sa compar copilasii, ma intreb din punct de vedere anatomic, as vrea o explicatie. De ce unora nici nu li se umfla gingia, ci doar se trezesc ca au coltisori? De ce unora le ies mai repede, de ce unora le ies mai dureros? Tine de gingie? Tine de dantura? De calciu, de fosfor? Ca nu e numai de pragul diferit de tolerare a durerii aici. Pentru ca unora le ies un-doi, fara umflatura, fara nimic... Si as vrea sa fiu impacata ca am facut tot ce trebuie, adica nu as vrea sa aflu ca faptul ca ies mai incet indica o lipsa in organism care trebuie corectata si eu nu fac nimic...

Asa, sa revin la somn. De joi seara a inceput sa adoarma foarte greu. De joi seara pana azi l-am scuturat si l-am leganat si l-am alaptat si l-am plimbat si i-am cantat ca sa doarma mai mult decat oricand. Dureaza intre 2 si 6 ore ca sa-l adorm! Da, ma pornesc uneori sa-l adorm pentru un somn si ajung cu incercarile pana ajungem la celalalt somn. Si asta nu inseamna ca lui nu-i este somn, pentru ca pica de pe picioare de somn, plange cu sanul in gura si ochii inchisi de somn. Este marait si dificil si plangacios de somn. Si totusi nu-l pot adormi!

Ieri nu a dormit toata ziua. La un moment dat nu am mai putut si l-am trimis de acasa cu Relu la plimbare, dar sa-l tina in brate sau in carucior, sa nu imi adoarma pe acolo, ca apoi stiam ca va dormi putin si isi va zburataci tot somnul. I-a adormit in brate, in timp ce statea pe loc, nu se plimba, nu se chinuia ca mine. L-a adus repede in casa, trecusera vreo 5 minute. L-am dezbracat, nu s-a trezit, si m-am asezat linistita pe fotoliu. Dupa alte 5 minute s-a trezit! Vesel! Gata cu somnul!

Am iesit apoi in oras la plimbare, ca am zis ca eu m-am chinuit suficient, daca va fi sa adoarma, va adormi in orice conditii. Eu tot insistam cu chinul cu adormitul pentru ca altfel nicicum nu ne putem intelege cu el, e incredibil de marait si plangacios. In oras un ger ingrozitor, vreo -15 grade. Am inghetat toti 3, dar am profitat din plin ca Relu a propus sa iesim toti. Asa ca ne-am plimbat cam o ora. Dar abia am asteptat sa se ceara in brate din carucior, ca sa stiu ca se mai incalzeste de la mine in ergo. Nu, nu a adormit la plimbare nici in carucior, nici in ergo.

Seara tot pe la 12 noaptea reusesc sa-l adorm. Ii e somn de pe la 9 jumate, dar nicicum nu intra in faza de somn. Suge la san, isi inchide ochii, dar apoi repede si-i deschide si se cere pe jos.

Sper din tot sufletul sa ii iasa o data maselutele si sa revenim cu somnul cum am fost, ca era tare bine :)).

Aseara m-a mai speriat cu ceva. Dar incerc sa nu ma gandesc, sa zic ca a fost o intamplare. Nu ma apuc de cercetat despre asta pana cand vad ca intr-adevar avem o problema.

Era adormit de vreo jumatate de ora cand a inceput sa urle. Am mers la el si plangea in hohote. Ca o paranteza, el pana pe la 8 luni poate, nu mai stiu exact, cand se trezea noaptea pentru tzitzi facea doar niste zgomote fine, in care cauta tzitzi prin pat :D. De atunci, cand se trezeste noaptea plange tot timpul. Am cautat de multe ori pe internet sa vad daca asta inseamna pavor nocturn (night terrors). Si m-am linistit atunci cand am vazut ca bebelusii si copiii care au aceasta problema se trezesc plangand si urland doar in prima jumatate a noptii, tremura si sunt speriati, de cele mai multe ori cu ochii deschisi, desi ei de fapt dorm. Se pare ca ar fi cauze psihologice, unele schimbari in viata de zi cu zi, unele lucruri ce ii sperie si le provoaca nelinisti. Stiu ca atunci m-am linistit, pentru ca era clar ca Alex nu are asa ceva. Alex plangea asa toata noaptea, dar mai ales inspre dimineata. Si era cu ochii inchisi. Si nu plangea speriat, mai degraba urla ca si cum l-ar durea ceva foarte tare. Stiu ca de cate ori se trezeste asa plangand imi sageteaza un fulger prin inima si prin stomac cat de rau ma speriu si ma doare pe mine ce l-o fi deranjand pe el de tipa asa.

Ei dar acum, am mers la el, hotarata sa-i bag tzitzi in gurita, cum fac de obicei cand se trezeste plangand. Acum insa el nici nu ma simtea ca sunt acolo si plangea in continuare. Rau rau. Statea pe o parte, cu coloana curbata in forma literei C si cu mainile la gurita. Am vazut ca nu ma baga in seama cu tzitzi, asa ca l-am luat in brate. Era teapan, nu am reusit sa-l "alungesc", statea in continuare sub forma literei C si plangea ingrozitor, tremura tot tot, ca si cum s-ar fi speriat de ceva foarte tare. L-am tinut asa, cum am putut, si l-am mangaiat pe spate si pe cap, shsshhhh-ind si spunandu-i "shhhh puiu, aici e mami" si incercand sa-l linistesc. Am mai incercat o data sa-l aplec la san in ideea ca se va linisti, si am provocat inca o criza de plans, probabil faptul ca l-am miscat l-a speriat ca il las din brate. Pana la urma a adormit la loc tinut asa in brate, s-a linistit fara sa suga. De fapt mi-a dat impresia ca el nu s-a trezit deloc deloc. De aia nu trebuia adormit. Nu si-a deschis ochii deloc. Doar ca la un moment dat i s-a relaxat musculatura si s-a lasat pe mine si a intrat iarasi intr-o faza mai calma de somn.

Peste inca o jumatate de ora a plans cum plange el cand vrea laptic si am mers, i-am bagat tzitzi in gura, si apoi a dormit dus cateva ore.

Sper sa nu ni se mai intample asa ceva. Cum am zis, nici nu ma apuc acum de cercetat, ca mi-e frica de ce voi gasi. Stiu ca atunci cand am cautat data trecuta citisem ca le trece abia pe la varsta scolara. Sper ca a fost doar ceva intamplator, din cauza faptului ca nu a dormit ieri si din cauza maselutelor care il chinuie asa tare.

Diversificare

Mananca in continuare tare bine, cel putin asa mi se pare mie in comparatie cu el de dinainte. Sunt sigura ca fata de alti copilasi de varsta lui mananca inca foarte putin, dar nu asta e important. Important e ca fata de nimicul ce-l manca pana acum mi se pare ca stam excelent si a fost un salt destul de brusc! Inca ma bucur mult pentru saltul asta si nu am alte pretentii deocamdata! :D

A papat puiul pentru prima data lapte de caju. Ii place mult. Il amestec cu cereale. Si mai nou am pus in el si stafide bio inmuiate in apa. Pentru ca tot incercam sa-i dau cumva fructe uscate si nu reuseam, nici simple inmuiate sa-i dau in gura, nici intr-un smoothie de fructe. Vad ca deocamdata mi le accepta asa.

Prietena mea draga Dana mi-a dat adresa unui blog tare frumos, http://totmai.ro/. Este plin de retete raw, unele chiar bune pentru diversificarea copilasilor. Chiar am acasa niste seminte de Chia, asa ca ma voi pune pe treaba cat de repede!

Am mai gasit o reteta faina cu Chia (din care m-am gandit sa elimin condimentele de barbeque) http://www.rawmazing.com/recipes/bbq-brown-rice-crackers/. Chia e extraordinar de sanatoasa, abia astept sa i-o bag in meniu. Nu stiu de ce n-am facut-o pana acum :D.

A, si mai avem o veste buna. El de prin septembrie nu a prea mai crescut cateva luni. Avea atunci 10.3 kg. Pana in decembrie a stagnat. Apoi in decembrie, cand a inceput sa manance legumele, a crescut brusc la 10.6 kg. Apoi a stagnat. Acum cand a inceput sa manance si fructe, a crescut brusc la 11 kg! Ieee, am schimbat in sfarsit cifra! Un kilogram in vreo 6-7 luni...

Ce mai face Alex

Merge cu spatele de cateva zile si eu stau cu emotii ca nu se uita pe unde merge :D.

Intr-o seara a lipsit Relu putin. De obicei seara eu stau pe fotoliu si Relu pe un puf, fotoliu para. Si Alex tot timpul merge la el si se iubesc ei doi, si il pupa, si alte dragalasenii. Ei bine, daca Relu lipsea de acasa, m-a luat pe mine de mana de pe fotoliu si m-a dus la puf. Mi l-a aratat si m-a impins sa ma asez :D. M-am pus pe puf si el a venit la mine razand, m-a calarit si m-a pupat exact cum face cu Relu :)).

De cateva zile are o pasiune cu linguritele. Si afara lucreaza cu ele in zapada, chiar daca ii dau si ustensile de nisip (grebla si lopata). E mai distractiv cu lingurita :D. Tot cu lingurita sapa in pamantul florilor bunicii prin casa. Si ia pamant de la o floare si il duce la alta floare. Doar ca pe drum varsa tot pamantul pe jos :D. Ii dau lingurita in timp ce-i dau sa manance. Am observat ca asa e incantat de noul joc si nu observa cand ii bag in gurita mancare. Si el amesteca acolo in mancare, si chiar scoate afara, arunca pe jos. Dar nu, nu si-o duce niciodata la gura. In schimb intr-o seara nu am scapat de el si a trebuit sa-i dau bolul cu resturile de fructe, cum curatasem portocale, mere, pere,... Dupa ce a amestecat bine in el (da, are o manie extraordinara sa amestece in orice cu orice :D) a inceput sa-si duca la gurita lingurita plina de cotoare de mere :))).

Deja de multa vreme cand da de un pix si o hartie "scrie" si in timp ce mazgaleste incepe sa lalaie, exact cum face cand se preface ca "citeste" de undeva. Iar noi ii spunem ca acolo in ziar scrie "Aaaaalex eeeeeste cumiiiiinte" si el e foarte incantat! :D

De vreo doua saptamani fuge! Si fuge foarte comic, cu mainile fluturand prin aer. Si la curbe isi ridica o mana sus pentru echilibru si se duce asa intr-o parte, cum vedeam eu pe vremuri la desenele animate ca iau curba in viteza :)).

Nu stiu daca am mai scris asta, dar deja de vreo doua luni cand aude un zgomot isi pune mainile la urechi ca si cum ar spune "aaa, ce zgomot mare, ce ma doare capul!". Si trebuie neaparat sa-i spui si tu "daaa, e zgomot mare, se aude tare, au cazut ceva oale pe jos". Altfel maraie pana ii explici ce a auzit.

Latra! Da, cand il aude pe Nero incepe si el sa latre, si se si scutura tot cand latra. Si culmea e ca am ajuns sa ma rog sa nu latre Nero cand eu incerc sa-l adorm pe Alex, pentru ca incepe Alex sa latre cu sanul in gura :)) si imi arata cu degetul afara catre Nero!

Mai are un moment in care arata cu degetul catre geam. Cand se loveste rau rau el plange tare. Pe vremuri ca sa-i distragem atentia, sa se calmeze mai repede, oriunde eram il duceam la geam sa-i vada pe catei, ca stiam ca asta ii aduce zambetul pe buze si uita durerea. Ei bine mai nou nici nu apuc sa-l iau bine in brate cand incepe sa planga si el imi arata deja cu degetul sa-l duc la geam sa-i vada pe catei! :D Chiar m-am gandit ce ne vom face cand se va lovi si nu va fi acasa!

Se preface ca bea apa din orice arata a recipient. Imi aminteste de mine cand eram mai mare ca el si ma jucam cu alte fetite ca bem ceai imaginar :D.

Se aseaza in fund :D. Urca pe scari, o treapta, doua, se intoarce apoi cu spatele la scari, si se arunca direct in fund, si sta asa frumos ca intr-un scaunel! A mai gasit o data o perna de scaun, a aruncat-o pe jos si apoi s-a trantit si el direct pe ea in fund. Deci nu e ca si pana acum cand se punea jos sa se joace cu ceva. Se vede ca intentionat se arunca direct in fund special pentru a adopta pozitia asta! :))

E tare ascultator cand il trimitem dupa ceva. Relu il tot trimite dupa telefoanele lui, dupa telecomanda. Sau il trimite sa-mi aduca mie telecomanda, sau sa ii duca lui ceva de la mine. Sau aseara l-a trimis la mine sa-l pup. El a venit si mi-a intins direct fruntea. Apoi l-a chemat la el si i-a intins si lui fruntea. E tare simpatic puiul mic cand e asa ascultator!

Babyshower

Sambata dupa-masa mi-am facut de cap! Am fost la babyshower-ul prietenei mele dragi gravidute! Am fost acolo cateva fete una si una. Ne-am distrat incredibil. Au fost jocuri specifice, camera a fost decorata ca-n filme, graviduta surprinsa si fericita (ea nu stia de petrecere, fusese chemata in vizita doar de organizatoarea noastra!). Cadouri frumoase, gustari delicioase, rasete si voie buna! Glume si povesti despre copilasi si despre nastere! A fost incredibil de frumos!

Eu eram stresata pentru ca stiam ca Alex adoarme numai cu mine. Deci am intarziat la party ca sa-l adorm. Dar apoi mai stiam ca el pe la jumatatea somnului se trezeste si vrea sa suga ca sa mai doarma o tura. Si mai stiam ca ultima data cand s-a intamplat sa nu fiu eu langa el cand se trezeste a fost mare tragedie. Dar mami m-a linistit spunandu-mi ca pot fi sigura ca ma suna daca are probleme. Imi place mult ca pot avea incredere 100% in ea. Nu numai ca face orice sa-i fie lui Alex bine, dar face tot posibilul sa fiu eu impacata! Cand aud de la alte mamici povesti despre bunici care le dau pe ascuns la copii de mancare chestii interzise, despre bunici care ii lasa sa planga pe copilasi, despre bunici care comenteaza si se baga peste mama la orice, de la alaptat, la diversificare, somn, etc.... nu-mi vine sa cred! Mami chiar daca nu e de acord cu mine in multe privinte legate de cresterea lui Alex, imi respecta alegerile. Asa cum face si referitor la alegerile pentru mine! Te pup, mami, ca stiu ca citesti si te emotionezi ca te amintesc aici! :)

Si puiul scump a dormit un somn complet, fara trezirea la jumatate. Si nu a fost trist ca la trezire o gaseste pe buni. Doar ca ceva i se parea lui in neregula ca lipsea atata lume (si Relu avea treburi cu masinile). Asa ca s-a tinut dupa mami peste tot, nu cumva s-o piarda. Cand am venit s-a bucurat tare de tot!

Asa ca per total, seara de sambata a fost una minunata!

Linkuri

O lista de bloguri mai cunoscute despre Attachment Parenting, Natural Parenting, Peaceful Parenting: http://www.mastersinhealthcare.com/blog/2011/50-best-blogs-to-learn-about-attachment-parenting/

Aici http://kristensraw.blogspot.com/2011/01/how-i-live-raw-lifestyle-why.html Kristen explica modul in care a ales ea sa-si cheltuiasca banii pe hrana sanatoasa si de ce ea crede ca e mai important asta decat orice altceva! Si culmea e ca e asa de logic!

Mi-am comandat in weekend niste scutece de la greenbaby.ro, dupa ce am vazut acest anunt pe blogul lor: http://wrapmama.blogspot.com/2011/01/cumperi-3-primesti-4.html. Eu tot wonderoos le aveam cele 3, primele 3 cumparate. Si sunt excelente! Am tot stat sa ma gandesc daca sa cumpar minky sau cele clasice, dar am facut economie si am ramas cu cele clasice, pentru ca mi se par superbe si acelea. Poate daca ar fi fost urate :D. Apoi tarziu in noapte am citit despre econobum cat sunt de ieftine, dar lasam pe alta data. Chiar ultima postare de pe cojocarii.ro m-a facut sa ma gandesc sa scriu si eu despre scutecele textile, experienta noastra de pana acum.

Mix

Da, e iar o postare din aceea gen update, dar am zis sa mai schimb titlul.

E ger rau la noi. Imi ingheata fata in timp ce ma plimb si daca ma intalnesc cu cineva nu pot vorbi nimic si nici macar sa schitez un zambet :D. Alex mai sta in carucior, dar se enerveaza de vant si de gerul asta de vreo -9 grade. Apoi se cere in ergo si sta cam inghesuit din cauza ca e asa de imbracat. Si se mai da pe spate ca sa se joace cu mine si sa vorbeasca cu mine. Apoi venim rapid acasa ca sa-l las in fata curtii sa impinga caruciorul cat vrea, deci ne plimbam doar loco. Cand intram in curte plange de ce nu-l las sa sune la sonerie de mai mult de 20 de ori :D. Apoi cand intram in casa iar se poate numai daca mai vine cineva, daca vine taica-meu de la servici, sau Relu :D. Altfel nu se poate...

Am in plan sa fac review-uri foarte scurte la mai multe carti, bune si rele, ce le am in casa sau pe calculator, despre copii. Normal ca tati e dealer-ul meu nr. 1 la cartile tiparite. Ii spun doar ce vreau si repede imi aduce ori imprumutata de la biblioteca, ori cumparata de la librarie.

Alex a avut vreo 5 zile atunci dupa varza de Bruxelles in care a fost super dificil, tipa din orice, plangea mult, si noptile ne erau distruse de plansul lui. Nu cred ca a fost de la varza atata timp. De doua zile e o dulceata. E foarte cuminte. Bine, il mai "supara" pe bunicul pentru ca ii tranteste pe jos toate cartile, asezate frumos, din biblioteca. O mai "supara" pe bunica pentru ca scoate tot pamantul de la flori si il imprastie prin casa, sau pune mancare de-a lui peste tot, pe masa, pe jos... Dar in rest :D e minunat pentru ca nu e dificil, adica nu e dificil sa-i faci pe plac. Pana acum tot maraia si nu il nimeream ce dorea. De exemplu, maraia si se intindea pe masa. Il ridicam sa-si ia ce vrea de acolo si incepea sa planga ca si cum nu as vrea sa-i dau.

Acum, ieri si azi, chiar s-a jucat si singur! Zilele trecute, si ca sa mearga sa butoneze dvd-player-ul ma lua de mana plangand si mergea la el. Si cu adormitul mi-a fost usor ieri si azi. Nu pentru ca ar adormi repede, din contra, m-a tinut vreo 2 ore la fiecare somn, iar noaptea adoarme un pic inainte de ora 12. Dar daca il iau in brate si incepe sa suga, si isi da seama ca nu vrea sa doarma, se coboara jos si merge sa se joace. Alta data statea in brate, maraia de obosit, voia pe jos, ajungea jos incepea sa planga de ce l-am lasat, etc. Acum macar daca nu vrea sa doarma se joaca. Uau! Alta viata! Pai de-ar fi asa tot timpul poate as reusi si eu sa ma joc cu el ceva educativ, poate as reusi sa citesc ceva mai mult, poate as avea timp sa-i ofer mai multa mancare (ca in celelalte zile, cum ma straduiam sa adorm un marait, treceau multe ore in care nu aveam cum sa-l pun undeva sa-i ofer ceva de mancare), oricum ne-am petrece timpul amandoi intr-un mod mult mai util si placut decat ore intregi de plans sau marait. M-am simtit in concediu ieri si azi. Si chiar si bunica a simtit diferenta! Pentru prima data de cand e bunica a putut in timp ce era cu Alex sa rasfoiasca o carte! De necrezut! Doamne, tine-i naravul!

Azi am primit coletul de la hiphip.ro. Voi da linkuri cu produsele alta data, ca sa nu vada mami cat de mult au costat :)))). Mi-am luat un costumas koala, special pentru babywearing, pentru ca are material la picioruse special impotriva vantului, si are un material la burtica ce se poate pune la spate ca sa ii fie mai cald la spate si sa se incalzeasca la burtica de la mami. Are si caciulita frumoasa! La fel are o caciulita superba husa pentru babywearing de ploaie, frig, vant, ninsoare, de pus peste SSC. Superba! Ce mi-am mai luat? Eram ca un copilas de Craciun azi ce isi deschide cadoul ;)). Am mai luat faimoasa caciulita stil cagula de lana, care desi e subtire e incredibil de calduroasa pentru ger, si totusi la fel de potrivita la temperaturi medii. Si e si impermeabila! Am mai luat o haina de ploaie care e din acelasi material ca si pantalonii de ploaie si noroi ce ii avem acasa. In plus, jambiere de lana, ca sa putem face antrenamentul la olita mai usor. Si am mai simtit eu lipsa jambierelor cand toti pantalonii i se ridicau in sus cand il tineam in brate sau in ergo, sau chiar in carucior. Voiam sa iau si pantalonasi de lana care sa fie si protectie de scutec. Si la timp a fost introdusa o promotie minunata, cu doua scutece de canepa cu capacitate mare de absorbtie, bune chiar si pentru noapte, speciale pentru a fi purtate pe sub pantalonasii de lana. In plus, la pachet a fost si lanolina pentru lana. Pachetul a iesit mai ieftin cu 66 ron decat daca le-as fi luat separat! Abia astept sa le probez toate!

Iupiii!!! Am mai zis ca is faine ultimele doua zile? :)

De cateva zile nu mai e asa fan legume. DAR mananca fructe!!! Seara, cu mine!

Eu din septembrie, de cand am inceput sa fiu mai insistenta cu mancarea, am inceput sa ii ofer pe tot parcursul zilei (in fiecare ora ii ofeream din toate, ca aveam impresia ca el ar vrea sa manance fiecare fel la alte ore decat ma gandisem eu initial): fructe piure, fructe intregi, de la el din mana, de la mine, fructe la borcan, legume piure, legume intregi fierte, legume intregi crude, cereale in piureuri, cereale rondele, etc. Incercand eu asta am aflat ca eu degeaba ii ofeream fructele dimineata si el nu voia. Eu atunci credeam ca nu vrea fructe deloc. Ei bine, el vrea fructe, dar numai seara! Are cu cine semana, pentru ca nici eu nu pot manca fructe deloc in timpul zilei :D. Si mai are cu cine semana la ceva. Pe parcursul zilei il cam fortez sa manance ceva. Dar seara pe la 10 ar manca orice ii ofer. Inainte de tzitzi. Si Relu mananca doar o data pe zi, seara cand vine de la servici, deci genele merg mai departe :D.

Problema e ca eu tot incerc sa schimb asta. Pentru ca daca mananca asa tarziu, in zilele in care ii dau mancare la ora aia (bucuroasa ca mananca), toata noaptea geme si se chirceste de durere de burta.

Sa revin la fructe. Am zis ca am inceput sa-i ofer borcanas cumparat de la dm. Mi se pare mult mai bun decat orice alt borcanas gustat. Si pare si mai mare la acelasi pret ca un hipp pitic. Nu prea vrea nici borcanas din asta. Il accepta doar daca intre timp il las sa scoata pamantul din ghivecele cu flori ale bunicii :D. Si atunci nu il mananca pe tot, ii ajunge un borcan din ala vreo doua saptamani. L-am gustat si dubios lucru, nu se strica...

Ei, dar de cand a gustat prima data borcanul de fructe, din acea seara, a inceput sa manance fructe cu mine. O muscatura mare eu, una mica el. Si asa ne tine pe noi cina mai mult de o ora, el se tot joaca intre timp, eu nu-mi iau muscatura decat dupa ce ii trece randul lui :D. Asa ca noi amandoi ne luam cina la 10, desi nu e deloc indicat pentru nici unul dintre noi... Dar sunt asa fericita ca mananca fructe!

Apropo de borcanase de la dm, azi am adaugat pe lista diversificarii si fructul maracuja :D. Zilele trecute susanul in rondele, nu stiu daca am mai zis. Tot vreau sa-i bag susan si in alte moduri, dar pana ieri iar a facut putina greva. Azi i-am facut iar dupa o lunga absenta, lapte de nuci. I-a placut.

E super iubitor cu toata lumea, dar normal ca cel mai mult cu mine si Relu. Seara cand stam aici noi 3 impreuna, merge la el la laptop si se intinde la el si-l pupa pe gura!!! E incredibil de minunat! Pe mine ma tot mangaie, ma calareste, rade de mine, ma dragosteste! Iar seara, cand ne punem impreuna in "pat", ma uit la el si-mi vine sa nu ma mai culc! Nu-mi vine sa cred ca am asa o minune langa mine, nu-mi vine sa cred ca Cel de Sus mi l-a dat mie! Si ca am un baietel mare deja care doarme frumos langa mine :x :x :x! Doamne, incerc sa savurez cat pot de mult perioada asta cand e mic, stiu ca va trece mult prea repede!

Eu merg la inot aproape in fiecare seara (tarziu de tot). Cand ma intorc e asa de simpatic, ce faze face! Isi ridica mainile, gesticuleaza, se rasfata singur, vine si imi strange in brate picioarele! E un dulce!

Deja intelege multe lucruri. Si are memorie. Daca arunca undeva telefonul lui Relu si mai apoi Relu i-l cere, merge dupa el si-l aduce. Daca a gasit o moneda intr-un sertar, a pus-o pe pat, si eu i-am luat-o pe ascuns, a cautat-o apoi pe tot patul, nu stia unde i-a disparut. Nu eram obisnuita sa aiba asa memorie.

Cand a vazut la tv un meci de fotbal a inceput sa strige "ciuuuuttt" cum face el cand da in minge :)).

Cand l-a durut atunci burta de la varza de Bruxelles, m-a luat la un moment dat de mana (eu credeam ca vrea sa mergem undeva) si mi-a dus mana la burta lui :|.

Se joaca multe minute (in care eu ma odihnesc) in cenusa de la semineu. Ce conteaza ca apoi el e ca un hornar si pe jos e plin de cenusa! Si-a dus acolo multe jucarii cu care a vazut el ca poate sa traga cenusa sa poata ajunge la ea, inclusiv un faras!

Povesteam zilele astea cu o graviduta tare draga mie. Si tot impartind sfaturi despre pompe si sterilizatoare, mi-am dat seama care ar fi lucrurile ce le-as schimba daca as putea da timpul inapoi. Mda, deja am anumite regrete.

Legat de momentele imediat de dupa nastere nu stiu daca sa-mi exprim regretele. Poate intr-o zi voi scrie aici cate as fi vrut eu in maternitate. Dar nu am avut curaj sa le cer pe toate. Pentru ca si putinul ce l-am cerut a facut sa fiu privita bizar. Si cum aveam nevoie de oameni care sa se comporte frumos cu mine, pentru binele psihicului meu, nu eram in situatia de a ma lupta pentru nimic. Mi-am ales prioritatile din ce as fi preferat si la restul am facut compromisuri, am cedat la greu.

Am vrut din tot sufletul (si la a doua nastere, fiind deja o mama puternica, voi cere si acest lucru) sa-l puna pe Alex pe mine dupa ce iese, sa ma simta pe mine prima data cand vine pe lume, sa ma miroasa, sa se incalzeasca de mine. Nu lumini puternice in ochii lui, nu picaturi in ochi, nu instrumente in nas, nu spalat si infofolit. Si as fi vrut sa fie taiat cordonul doar dupa ce se oprea din pulsat. Am citit atat de mult cat conteaza acest lucru, de la o "simpla" anemie, pana la cancer si moarte. Nu are rost sa continui subiectul, cine e interesat poate studia. Dar noi am si fost pe fuga, am nascut repede, nu am apucat sa ma inteleg bine cu doctorii. Dorinta cea mai puternica ce am avut-o legata de Alex a exprimat-o Relu pentru mine catre medicul neonatolog, ca eu nu eram in stare. Am avut mare noroc cu Relu acolo. Si stiind ca pentru acea dorinta vom avea de luptat cu ei, nu am mai vrut sa aduc in discutie si alte proceduri care sa le deranjeze obisnuintele.

Revin la povestea cu prietena mea graviduta. Simt apoi ca am gresit cand am venit acasa, ca am ascultat ce scrie in toate cartile, sa pui copilasul in patut si sa nu aiba nimic in jur, sa nu se sufoce. Sindromul de moarte subita a bebelusului nu are cauze cunoscute, deci astea mi se par exagerari, la fel ca si interzicerea culcatului pe burta si a dormitului cu parintii. Si Karp, cu Happiest Baby on The Block recomanda somnul pe burtica. Despre co-sleeping sunt mii de resurse in care se arata ca e cel mai sigur somn pentru bebelus. Dar daca tot l-am pus la inceput in patut, sunt sigura ca i-ar fi fost mult mai bine inconjurat de ceva, sa stea intr-un leagan mai stramt, intr-un hamac, intr-o pozitie mai curba, nu intins drept, fara invelitoare, fara nimic, intr-un patut mare si gol. Cred ca acesta a fost un declansator al plansului lui de atunci (printre multe alte motive) si mai ales al faptului ca el pana pe la 6 luni se tot speria. Reflexul Moro, care il au majoritatea copilasilor doar in conditii in care au de ce sa se sperie, la Alex era exagerat. Si cand il puneam pe masa de infasat incepea sa dea cu manutele prin aer speriat, cu ochii mari, terifiat, si incepea sa planga, ca si cum ar cadea in gol de la inaltime. Trebuia tot timpul sa chem pe cineva sa-l tina de ambele maini ca sa nu se sperie. Cand a crescut mai mare ii puneam o haina agatata acolo ca sa se apuce de ea, sa se tina de ea, sa ii dea un sentiment de siguranta.

A doua greseala care cred eu ca am facut-o a fost faptul ca nu am fost in totalitate dedicata lui. Trup eram, dar suflet nu. Eram frustrata pentru ca nu puteam, ca alte mame pe care le cunosteam, de bebelusi mici mici, sa pot face o multime de lucruri. Marea majoritate a bebelusilor pe care ii stiam dormeau in patut aproape toata ziua pana spre 6 luni. Mamele puteau sa se ingrijeasca, sa citeasca, sa stea pe net, sa aiba grija de casa, sa se ocupe de educatia si distractia copilasilor, etc. Alex in timpul zilei dormea pe mine si eram nervoasa ca nu pot nici sa beau apa cand imi e sete sau sa merg la baie cand imi trebuie. Nu puteam sa fac un dush, sa ma ocup cum trebuie de mine, de epiziotomie macar (stiam si mame care mergeau la sala repede dupa nastere, eu nu ma puteam ocupa de lucruri banale legate de sanatatea si igiena mea). Nu puteam sa lipsesc de acasa, nu puteam sa citesc, sa stau pe net. In scurtele perioade cand era treaz, Alex plangea continuu, chiar si o ora continuu pana cand adormea de atata plans.

Dar comparatia cu alte mamici mi se pare ca mi-a furat o perioada superba cu copilul meu. Eu de fapt nu voiam sa ies nicaieri! Si daca mi s-ar fi creat conditii nu as fi iesit! Si ce daca statea pe mine toata ziua un pui de om de aproape 4 kilograme? Acum cand privesc inapoi ma gandesc ca ar fi trebuit sa mi se para cea mai superba perioada din viata mea. Eu eram frustrata doar comparandu-ma cu alte mamici, sau comparandu-l pe Alex cu alti bebelusi, si gandindu-ma mai mult la ce se asteapta cei care ma cunosc sa fac imediat dupa nastere. Nu m-am gandit deloc la asteptarile mele. Si chiar daca nu era telul meu in viata sa stau cu un pui mic in brate (desi ce minunat suna!), imi place mult o intrebare a unei bloggerite dragi (mami de bob de orez :x): conteaza chiar asa mult pentru mine ce vreau sa fac incat sa-i iau fericirea puiului meu? Cat ma costa sa ii fac pe plac? Sa fac ce trebuie? Pentru o perioada asa scurta din viata mea, dar o perioada de maxima importanta pentru el? Cat ma costa? E asa de greu?

Nu, si imi dau seama ca daca atunci la inceput nu as fi citit pe net despre mame carora le e usor, sau nu mi s-ar fi spus in viata reala ("aaaa, pai eu pana la 5 luni n-am simtit ca am copil in casa, am fost in vacanta"), ar fi fost mult mai simplu, pentru ca mi-as fi ascultat intuitia! Mi-as fi ascultat sufletul si as fi fost acolo pentru Alex! Nu, nu l-am lasat sa planga, faceam tot ce puteam fizic vorbind sa-i fie bine. Dar o faceam cu resentimente. Si mai mult, daca as fi avut atunci norocul sa dau peste unele articole sau unele bloguri pozitive, asa cum citesc azi, ale unor mame ca mine, care isi cresc copilasii cu dragoste si cu sacrificii facute din dragoste, totul ar fi fost mult mai fain! As fi savurat acea perioada cu el!

Imi amintesc cum ma plangeam la telefon la o prietena care are un baiat cu o luna mai mic decat Alex. Si ii spuneam "Alex nu sta nici un minut in carucior!". Si ea imi spunea senina "pai noi nici n-am cumparat carucior, il tinem in brate si in sling". Nu m-am trezit atunci la realitate. Ce-i drept ca nu puteam gandi foarte limpede dupa ore zilnice de urlete si plansete cu oprire a respiratiei si cu fata toata vanata de plans. Cred cu tarie ca daca n-ar fi plans asa rau as fi gandit mai lucid.

Dar plansul asta al lui nu am cum sa stiu daca e de la dereglarea aia de energie ce e rezolvata cu ajutorul terapiei cranio-sacrale (de atunci citesc asa mult despre asta si ma minunez cati bebelusi au scapat de orice suparare cu ajutorul ei), sau de la reflux, sau de la reflexul meu de coborare a laptelui mult prea exagerat (stropeam la un metru cu lapte si dupa ce termina de supt...), sau de la cine stie mai ce... Dar imi pun totusi intrebarea, acum, dupa ce l-am citit pe Salome, daca nu cumva Alex a simtit nemultumirile mele de atunci de la inceput si de aceea a plans asa mult si atatea luni, pana pe la 5-6 luni...

Erau niste nemultumiri foarte putin sesizabile. Nu vorbesc aici de ceva vizibil in exterior, nu bombaneam nervoasa prin casa :D. Adica eu eram indragostita pana peste cap de Alex si mi se parea cel mai divin lucru de pe pamant sa fii mama. Doar acum, printr-o analizare in strafundurile gandirii am simtit acele frustrari de atunci si mi-am dat seama ca viata mea de proaspata mamica putea fi mult mai usoara daca imi ascultam inima si daca imi ascultam copilul.

Sper ca aceste randuri, chiar daca sunt lungi si plictisitoare, sa fie de invatatura si altor mamici (desi recitind postarea vad ca si eu inca mai gasesc ocazii sa ma plang...). Sa isi asculte intuitia, si sa incerce sa inlature orice influenta exterioara care nu le face bine. Si nu ma refer doar la greutatile ce le-am avut eu. Ci si la alaptat, la felul in care doarme bebelusul, la absolut orice. Ei simt tot si cred ca sufera enorm, chiar daca mai tarziu nu isi vor aminti nimic, ci vor ramane doar cu personalitatea usor schimbata poate din cauza noastra...

Linkuri

Am mai scris o postare pe celalalt blog si o dau aici ca sa mergeti daca vreti sa va inscrieti la un eveniment din lumea raw (si nu numai): http://natural-club-ro.blogspot.com/2011/01/masti-de-fata-de-la-annmarie-gianni.html

Despre cum decurge incet incet o intarcare naturala. Foarte incet si natural :D http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2011/01/foaie-cu-foaie-dezvelim-si-reconstruim.html

Si cateva linkuri ce le-am dat si pe Facebook, dar vreau sa ramana si aici:

Un indemn al top-modelului Miranda Kerr pentru alaptare:
http://www.koraorganics.com/blog/live-in-my-skin/all-things-organic/organic-certification/thank-you-for-your-beautiful-heartfelt-comments-and-well-wishes/

Un ghid foarte fain pentru alaptare, un pdf de descarcat de aici: http://www.womenshealth.gov/pub/bf.cfm

Poate aici e raspunsul cresterii numarului de copii care mor din cauza SIDS in ultimele decenii, in ultimele sute de ani: antrenamentul prin care parintii vor sa-i faca sa adoarma singuri... "Extreme stress. You know -- like the stress that a baby would feel if his parents laid him in the crib and walked out the door. Like the anxiety that would flood his little body as he wailed and waited for them to come back to him. Like the despair he would feel when they did not."
http://www.drmomma.org/2010/02/sleep-training-higher-stress-lower.html

Un articol fain despre disciplina unui toddler "I think one of the most overlooked things in toddler discipline is remembering to still respect the kiddo, and that they aren't trying to make you upset."
http://thestir.cafemom.com/toddler/115208/stop_being_mean_to_your

O postare despre cea mai mare greseala pe care o fac parintii legata de somnul copiilor, metoda Cry-It-Out, de a-i lasa sa planga pana adorm singuri:
http://www.facebook.com/note.php?note_id=146393188752345&id=134844053221572

Idei de snackuri pentru copii: http://codenamemama.com/2011/01/22/50-healthy-snack-ideas/

Efectele bataii la copilasi, tulburator...
http://www.drmomma.org/2010/01/how-spanking-changed-my-life.html

Si dovezi impotriva celor care sustin ca circumcizia este ok din motive religioase. Se pare ca pe vremuri nu asa se practica, si se pare ca in fiecare religie de fapt nu apare asa ceva in cartile sfinte http://www.drmomma.org/2011/01/faith-considerations-on-circumcision.html

Si la indemnul Dianei, careia ii multumesc ca si-a rapit din timp, m-am inscris pe forumul de pe babywearer.com. Dau doua linkuri extrem de interesante, de unde se pot culege cateva branduri de SSC-uri care merg foarte bine la toddleri si chiar la copii mari in drumetii pe munte. Cu parere de rau ca subiectele nu sunt vizibile decat utilizatorilor forumului.

http://www.thebabywearer.com/forum/showthread.php?430568-Which-carrier-for-almost-3y-old

si

http://www.thebabywearer.com/forum/showthread.php?415902-Beco-vs-Boba-vs-Ergo

Inca un update

Da, nu am deloc inspiratie la titluri, dar chiar asa vad ca a iesit postarea asta, mai mult ca o notita undeva, pentru mine, despre diversificarea si progresele lui Alex.

Diversificare

Intre doua zapezi a cules mama mea din gradina niste varza de Bruxelles, asa ca am zis sa-i dam o incercare. Citisem pe net ca e ok la copilasi, nu baloneaza ca si varza normala. A primit miercuri si joi. Saracutul a fost raut toata ziua, in sensul ca plangea mult, tipa mult. Apoi ieri am papat si eu putin din supa lui si m-a durut burta ingrozitor. Pe mine mai tare ma doare burta de la varzoase decat de la fasolifere. Se pare ca ma mosteneste. Saracutul... Asa ca ne luam la revedere de la varza de Bruxelles o bucata de vreme...

In ultima vreme nu mai vrea legume, dar vrea sa muste din bucati de fructe. Dar numai seara. E bizara si treaba asta, pana vor putea cere ei, ca am ajuns sa-l intreb toata ziua de toate felurile de mancare, ca sa vad ca seara accepta ceva ce la amiaza nici nu a vrut sa puna pe buze...

Am si uitat sa spun legat de greutatea lui. A stagnat o perioada indelungata. De prin septembrie nu a mai crescut deloc pana in decembrie. In decembrie, cand a inceput totusi sa manance macar cateva lingurite, a crescut vreo 400 de grame, asa ca acum are 10.6 sau 10.7 kg. Stiu ca daca ar manca mai bine ar creste mai mult, simt ca va avea o crestere mai mare pe cand se va pune sa manance, dar acum nu vad ce as putea face in privinta asta. Continui sa-l intreb zilnic, sa-i ofer de toate, sa ii mai introduc alimente noi, si sper doar ca organismul lui va cere cand va avea nevoie.

Saptamana asta am gasit la real la gama bio porumb dulce la conserva, fara zahar! Chiar voi manca si eu, pentru ca de atatia ani nu mi-am mai pus intr-o salata asa ceva deoarece ma enerva ca are zahar! Chiar si la restaurante cand alegeam o salata ceream sa nu puna porumb dulce. Stiu ca par bizara cu zaharul asta, dar in momentul in care l-am abandonat, hormonii mei si-au revenit la normal si a fost si aceasta o cauza pentru care am scapat de FIV si am reusit sa raman insarcinata fara nici un tratament. Asta pe langa multe alte cauze. Poate o sa-mi gasesc candva timp sa explic, pentru ca sindromul ovarian polichistic e strans legat de rezistenta la insulina. Si daca intr-adevar mi-ar fi pofta si as manca ceva dulce, apoi vreau sa savurez acel dulce, sa fie o prajitura preferata de exemplu, ma enerveaza la culme sa gasesc zahar in alimente in care nici nu-l pot macar savura!

Si am mai gasit rondele ca si cele de orez, tot din gama Real Bio, din orez, mei, porumb si putin susan. Abia astept sa i le ofer si acestea, de multa vreme vreau sa-i dau susan.

Eu am de vreo 3 zile sanii cam goi. Nu stiu daca suge el mai mult decat de obicei (si deci imi va creste productia in urmatoarele zile, dupa principiul cerere si oferta) sau am niste dereglari hormonale... Peste tot scrie ca mamele cu hipotiroidism au secretie slaba de lapte, deci e posibil sa mi se fi dereglat iar tiroida mea. Sau poate fi legat de ovarele mele si de faptul ca de mai mult de o luna de zile am simptome ca ciclul ar vrea sa vina si nu are destula putere :)). Imi propun sa fac o vizita la ginecologie, macar pentru un ecograf, sa vad daca nu mi s-au facut iar ciorchini de chisturi pe ovare si de aceea nu imi vine de fapt ciclul, nu din cauza alaptarii aproape exclusive.

Ce mai face Alex

Cand cascam si scoatem tot felul de sunete eu credeam ca e o chestie capatata in timp :D. Dar se pare ca asa facem noi in mod natural. Alex casca si face cu buzele "uăuă".

Spune "gios" la "jos". Il intrebi "vrei sa mergi jos?" sau "vrei pe jos?" si el raspunde "gios". Mai spune "du-te" :)) dar nu in contextele potrivite :)).

De cateva zile iar ninge si e urat si umed si fleasca plina de noroi pe jos. Nu mai putem iesi nici in oras, pentru ca daca se cere pe jos nu am cum sa-l pun, fleasca asta i-ar trece peste ghete. Plus ca ninge, o ninsoare foarte uda, ca si cum ar ploua.

Linkuri

Dau inca o reteta pentru lapte de migdale.

Am gasit cateva pdf-uri si documente scrise de Elizabeth Pantley care se pot downloada de aici

Saptamana asta am aflat de Miranda Kerr, top-modelul Victoria's Secret, care a nascut natural, alaturi de sotul ei, Orlando Bloom. Ea a facut apoi publica poza aceasta cu ea alaptand in pat puiul mic, poza facuta chiar de catre sotul ei! http://www.drmomma.org/2011/01/breastfeeding-in-bed-miranda-kerr-and.html

Apoi am aflat si de John Travolta si Kelly Preston ca au un bebelus si ca ea doarme impreuna cu puiul mic, ca sa-l poata alapta toata noaptea: http://www.bestforbabes.org/2011/01/stars-kelly-preston-miranda-kerr-show-soft-side-of-breastfeeding/

Mi se pare absolut minunat ca starurile fac aceste alegeri si ca le fac publice, pentru ca asa vom ajunge poate sa le consideram normale. Asa au fost candva, inainte de industrializare si de razboaie, si asa ar trebui sa fie si acum.

Si tot despre o actrita care a ales sa isi creasca bebelusii intr-un mod natural si iubitor, Mayim Bialik, tipa din Blossom: http://moms.today.com/_news/2011/01/18/5839973-meet-the-newest-today-moms-blogger-mayim-bialik?gt1=43001

Si un link despre cum ar trebui sa ne tratam copilasii Stop being mean to your toddler

Oare vrem un SSC nou?

Ergo is the best. Asta in primul rand. Am simtit nevoia sa o spun, ca sa nu se supere ca vrem sa-i cautam un fratior :D.

Aseara am citit conversatia asta http://www.facebook.com/peacefulparenting/posts/159236597460639 (dati si la view previous comments) despre carrieri pentru copilasi mai mari. Pana sa citesc asta nu mi-am pus niciodata problema daca Ergo e destul de bun pentru un toddler. Dar acum parca as mai vrea un carrier pentru ca atunci cand are Alex o geaca groasa intr-adevar ii ajunge spatarul ala numai pana la mijlocul spatelui. Lui ii place asa ca isi scoate mainile afara dar mie mi-ar placea mai mult sa stea strans lipit de mine. Nu stiu daca si lui i-ar placea, deci poate stric banii aiurea si el e tipul libertin :D.

Asa ca dupa ce am citit si am cautat pe net toti carrierii amintiti in conversatia aceea (elimin mei-tai-urile, ca nu sunt comode pentru mine, ma dor umerii si spatele ca nu are intaritura), am ajuns la Boba, care mi se pare superb! Nu numai ca are spatele ala mai sus, dar are si suporturi pentru picioare! E prima data cand vad asa ceva.

Ce m-a distrat cel mai tare a fost faptul ca pe site-ul lor dau comparatii cu ergo, deci ergo e considerat lider de piata :D . Uitati: http://www.bobababycarrier.com/index.php?page=boba-or-ergo-baby-carrier. E buna de citit comparatia pentru a vedea caracteristicile lui Boba.

Am intrebat-o pe forumul DC pe prietena mea Mihaela, mami de Josh, care stiam ca e pasionata ca si mine de carrieri. Si stiam ca are un ergo si un beco. Eram curioasa daca a probat vreodata un Boba.

Ea mi-a raspuns asa:

"Ralu, mi-ai luat vorba din gura, chiar aveam de gand sa scriu despre Ergo vs Beco(doar pe astea doua le-am incercat) de cand am inceput sa am probleme cu Ergo... categoric nu este un carrier pt toddleri!!

Si spun asta prin prisma cuiva care a carat si bebe mic, si mai mare, si copiloiul de acum in ambele carriers. Si pt perioade mai scurte si (mai nou) pt perioade ff lungi (4-10 ore!!), in functie de cum a fost nevoie. Noi de cand suntem in Montreal numai asa ne miscam peste tot, mi-e imposibil sa folosesc un carucior pt ca:

1- plange pana se face albastru, deci nu se opreste, poti sa te pui in cap, sa-l ignori, sa faci ce vrei tu, nu accepta caruciorul!
2- pt ca n-as putea sa-l folosesc decat in autobuze, in metrou nu exista lift si nici scari rulante uneori. Si sunt statii care au chiar sute de scari pana la platforma, e crunt, de fiecare data trebuie sa ma bazez pe ajutorul celor din jur si nu-mi place.

Asa ca de o luna si jumatate car copilul in carrier, ore in sir, cu pauze, bineinteles. Il mai las pe jos, mai mergem sa mancam, se joaca, etc. Apoi il pun la loc si ne continuam calatoria. De dormit la fel, a bagat si cate doua somnuri pe zi.

Anyway, long story short I LOVE BECO!! De ce? Pentru ca Ergo e incomod de pus(inchisul ala pe o parte ma omoara, plus faptul ca e ff gros si mai tare decat Beco). Iar de la o vreme au inceput sa-i alunece strap-urile, nu stiu daca intelegi, cataramele alea nu mai stau fixate cum le pun si copilul o ia la vale.. Si of course si strapul din spate care ajunge sa-mi stea fix in ceafa si ma doare gatul ingrozitor, ajunsesem sa stau cu capul aplecat in fata, e absolut chinuitor. Si nu le puteam regla din mers (strap-urile) pt ca nu ajung la ele, pe cand la Beco sunt puse altfel si le poti ajusta ff usor. Insa nu e cazul, pt ca nu aluneca deloc iar copilul sta atat de bine incat nici nu-l simti.

Alta chestie care-mi place la Beco e faptul ca se inchide pe mijloc,la spate. E ceva atat de natural, il pui imediat, fara sa-ti incolacesti mainile aiurea.. Si cand te grabesti chestia asta e ff importanta.

Ce sa-ti mai zic.. e ff moale, spatele e bine sustinut fata de Ergo.. N-as recomanda insa un back ff inalt, eu nu-l vad pe Joshulin stand intr-un Boba, s-ar zbate si-ar plange pana i-as scoate bratele afara. Parerea mea e ca spatele copilului trebuie acoperit cam pe 3 sferturi din portiunea spatelui, e suficient, din punctul meu de vedere, nu mai sunt bebelusi sa-i tuck-in like before:)

Cam asta,sper ca am acoperit tot. Noi avem modelul asta
http://www.amazon.com/Beco-Butterfly-Baby-Carrier-Carnival/dp/B001PC1MT0

Ai cumva posibilitatea sa incerci Boba inainte? Mai e si Manduca,dar nu stiu nimic de el, Dana parca era ff incantata".

Eu i-am raspuns:

"Cu carrierii, iti multumesc din suflet. Am intrat pe site la beco din nou si m-am uitat la un video si mi se pare mai complicat de pus copilul in el. Dar dupa ce-l pui pare mult mai comod, intr-adevar. Mai ales pentru mama, pentru distributia greutatii copilului.

In Manduca tot ies umerii afara, am vazut poze cu toddleri pe site si e cam la fel ca ergo.

Si ai dreptate, eu cred ca lor le place sa stea afara sa priveasca mai bine in jur. Doar noua ne e mai comod daca stau mai langa corp, pentru ca nu contrabalansam pe umeri greutatea lor cand se lasa pe spate . Nu stiu daca mi-ar sta Alex intr-un boba. Pentru ca si in ergo ar avea posibilitatea sa stea cu mainile inauntru, inca ar mai putea, dar si le scoate afara :D.

Greu... greu de decis. Mai ales la cat sunt de frumoase :x "

Asadar, comparatii din cate am vazut pana acum pe site-urile de la Boba si Beco. Si dupa cum cunosc Ergo:

Beco ar suna perfect. Asta pana cand am vazut cum se pune copilul in el. Aici http://www.becobabycarrier.com/cat-1/butterfly-2 la Front Carry with Toddler mi se par grele si prima versiune, si a doua. A doua ar arata mai bine cu ce sunt obisnuita de la Ergo, dar faptul ca dupa ce iei copilul in brate trebuie sa-i treci picioarele prin gaurile alea si apoi sa il tii bine pana cand ridici materialul, mi se pare greu.

La Boba am vazut ca se pune copilul ca la Ergo: http://www.bobababycarrier.com/index.php?page=boba-front-hold.

Aici http://videos.ergobaby.com/en-us/2-1-front-carrier-position-2/ e videoul cu ergo. Se pune mult mai simplu ca Beco. Nu stiu daca m-as obisnui cu Beco.

Ar mai fi o optiune: alt fel de Ergo. Am impresia ca de aici http://www.ergobabycarriers.com/babycarriers/category/carrier/ Ergo Performance are spatele mai inalt.

Catarama de la brau intr-adevar doar Ergo o are un pic lateral. Beco si Boba o au pe mijloc. Pe mine nu m-a deranjat niciodata. Cand il port in spate, foarte rar si pe perioade scurte, intr-adevar cureaua aia ma cam taie peste burta, nu stiu daca problema asta o au toti carrierii, mie mi se pare ca toti au cureaua aia la fel de subtire, neintarita.

Legat de strapurile de la bretelele de pe umeri, Beco e singurul care le are in fata, deci le poti regla usor cu copilul in el. Dar doar o data am simtit ca sunt prea stramte (avea geaca mai groasa) si au trebuit largite, de catre o alta persoana. Daca trebuie doar stramtate, ma descurc sa trag de strapuri, fara nici o problema, si daca sunt in spate.

Ergo deci are spatele cel mai putin acoperit. Apoi ar veni Beco cu 3/4 din spate acoperit, apoi Boba cu tot spatele acoperit, pana pe la ceafa cred. Nu stiu daca Alex ar mai suporta asta acum. Pentru ca si la Ergo mai are inca posibilitatea sa stea mai inauntru, dar el isi scoate mainile in afara si se sprijina de bretele sa se uite in lateral. Cam cum sta cel din dreapta din poza asta http://www.ergobaby.eu/en/ergo_baby_products.html. Numai ca problema e ca fiind si imbracat gros, de iarna, asta il indeparteaza si mai tare de corpul meu. Eu il port in fata de obicei, sa aiba acces la tzitzi, asa ca daca el se da pe spate, si eu ma curbez pe spate sa contrabalansez greutatea. Mi-ar fi mult mai usor daca ar sta lipit de mine. Poate e doar o problema acum iarna si apoi o voi uita pe la primavara... In rest recunosc ca nu vad absolut nici o problema si Ergo e ideal.

Poate cineva sa faca comparatiile astea fata de Manduca? Mie mi se pare la fel de mic la spate ca si Ergo. Parca totusi din pozele (destul de proaste) de la producatorul german de pe site, s-ar vedea ca la brau are mai mult burete decat astialalti carrieri, deci poate e totusi comod si pus copilul in spate, nu taie burta.

A, inca ceva: cureaua de la brau se pare ca la Beco e mai larga, deci il pot purta mai usor si barbatii: 57'' fata de Ergo clasic 43'' si Ergo Performance 48'', Boba are maximul de 56''. (''=inch).

Am uitat sa zic la Boba, imi plac la nebunie suporturile alea pentru picioare, la un toddler mai mare sa nu-i atarne picioarele in jos. Se vad aici http://www.bobababycarrier.com/index.php?page=boba-features. Si uite ca in poza asta totusi bebe poate sa-si scoata mainile afara, nu e chiar trapped acolo inauntru :D. Deci inca o bila alba pentru Boba, ca eu crezusem ca e prea prea sus spatele.

Am fost intrebata aseara de cateva prietene daca intr-adevar mai am nevoie de carrier, nu e cumva cazul sa-l las mai mult pe jos sa umble singur. Am simtit nevoia sa clarific lucrurile astea, sa nu se creada ca eu il fortez sa iesim la plimbare in carrier cand el ar vrea pe jos.

Nu ma pot pune cu el cand vrea pe jos :D. Urla de se uita toata lumea la mine. Dar nu pot fara carrier. Alaltaieri a inceput sa impinga caruciorul si eram la vreo 5 km de casa. Dupa ce s-a obosit bine l-am bagat in carrier, a comentat putin, i-am bagat tzitzi in gura si am fugit catre casa impingand de carucior. In carucior nu mai vrea deloc. Sa-l duc doar in brate kilometri intregi, impingand de carucior, cand el se si zbate ca vrea pe jos, ar fi criminal.

La cumparaturi iar e vai si amar daca il las pe jos ca arunca tot pe acolo. Asa ca folosesc un carrier in momentele in care mamele de obicei ii tin in brate. Mai ales ca acum imbracat gros de iarna, nu stiu de ce, ma dor ingrozitor mainile sa il tin in brate afara. In casa nu am probleme.

Si ieri am luat caruciorul la plimbare doar ca sa avem ce impinge. De acasa deja. Noroc ca nu am mers departe. La fel am venit :D. Normal ca imi place mai mult cu carrier, ca ma mai misc si eu, nu tot stau aplecata langa el, pot baga viteza. Nu ia in mana toti rahatii de catei, nu fuge cum a facut alaltaieri pana la 2 metri de malul abrupt al raului de la noi din oras, care nu are nici un zid nici un gard. Deci il las pe jos pana nu se mai poate, si se face tarziu si noi tot in oras, si apoi il bag in carrier.

Apoi mai e alaptatul. Daca vrea sa suga in oras, nu imi vine sa ma asez pe bordura sau pe scarile unui magazin de la parterul unui bloc si sa-l alaptez. Asa ca ii dau din mers in Ergo si nimeni nu vede nimic! Noi nu avem ce se poate numi un parc. Langa casa mea strazile nu au trotuare. Nu imi vine sa-l las pe jos sa impinga de carucior la un metru de masinile din trafic. Pe langa pericol, ne mai si stropesc cu noroi si e mult prea aproape de tobele de esapament. Deci cat suntem pe niste strazi mai din centru mergem de manuta, dar unde vrea el, in toate tufele si la toate rotile de masini. La un moment dat imi cam pierd rabdarea si cum am zis, fiind departe de casa, il bag rapid in carrier si directia acasa... Ca in ritmul lui prin toate gunoaiele nu as ajunge in veci....

Apoi mai e situatia de a merge pe dealuri, pe munti sau prin zapezi. Sau in locuri cu scari multe :D. Nu poti urca pe dealuri cu el in brate si nici sa-l lasi pe el sa urce singur.

Stiu ca sunt carrieri sport, speciali pentru drumetii pe munti, cu cadru metalic. Nu m-am interesat de ei deloc, cat sunt de sanatosi. Pentru ca vreau sa-l pot purta si in oras totusi.

Un link super fain citit azi, si nici macar nu pot spune ca nu e la tema, din moment ce lauda Manduca: http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2011/01/pe-ce-mi-as-da-ultimii-bani.html

Postarea am inceput-o dimineata. Un update de seara: azi am fost la cumparaturi cu ergo. A stat in el chiar comod, imbracat gros la inceput, cu mainile inauntru. Apoi pe cand l-am dezbracat si-a scos mainile afara, normal, sa poata vedea in jur. Cred ca mai aman cumpararea unui nou SSC pana cand imi dau seama sigur ce mi-ar aduce nou fata de Ergo, ce am nevoie, ce se va strica in timp la Ergo. Poate voi vedea peste un an ca am nevoie de suporti la picioare. Sau un SSC pentru un bebe mai inalt. Sau voi avea nevoie de infant insert ;).

Update

Diversificare

Alimente noi: scortisoara in rondelele de orez de la Organix cu mere si scortisoara; gulioare in supica.

A avut vreo doua zile in care nu a vrut sa manance nimic dupa ce ma obisnuise de cateva saptamani, ca isi manca legumele totusi, intr-o cantitate mica, dar le accepta. Am vazut ca de cate ori ma refuza are un motiv intemeiat. De exemplu, a refuzat fructele si eu tot am insistat sa-i dau aproape cu forta. Apoi am vazut ca are o rana in cerul gurii si stiu ca in general ranilea astea ustura la actiunea acidului din fructe. Alta data a refuzat fructele si mai apoi i-a mers burta si mi-am dat seama ca si noi adultii de multe ori nu suntem intr-o pasa in care sa vrem sa mancam fructe, vrem ceva mai consistent. Alta data mi-a refuzat piureul de legume si apoi am observat ca nu mai avea un miros bun pentru ca statuse cateva ore la temperatura camerei. Sper sa ma invat minte ca atunci cand imi refuza sa nu mai insist, stiind ca are un motiv. Si stiind ca alta data mananca. A mancat saptamana trecuta in vreo doua zile extrem de mult: piure de fructe vreo 20 ml, piure de legume vreo 40 ml, fructe cateva muscaturi (cea mai mare surpriza a lunii a fost cand am vazut ca musca din fructe si vine si mai cere! A fost incredibil, el care in cel mai bun caz accepta sa puna limba pe un fruct si apoi nu mai vrea), doua rondele de la organix! Enorm pentru el. La el o zi normala, cand sunt multumita ca mananca, inseamna vreo 20-30 ml de legume si cam un sfert de rondea de la organix. Fructe stiu ca nu mananca in general.

Ca sa il fac sa-i placa gustul fructelor am incercat chiar si borcanel cumparat. Aveam acasa piure de pere de la hipp dar astia de la real lipisera un abtibild cu promotie chiar pe locul ingredientelor. Si culmea e ca pe tot internetul romanesc nu am gasit nicaieri ingredientele de la hipp de pere. Am gasit in strainatate, dar nu seamana eticheta, asa ca nu am riscat. Am cumparat un borcanel de la babylove (dm) de pere si prune. Mirosea delicios! El dupa cateva insistente si-a atins putin piure de buze si apoi a refuzat complet. Am sperat ca fiind vorba de fructe gatite si indulcite (chiar daca indulcitorul e aproape natural: suc concentrat de alte fructe) si cu orez, ii vor placea. Dar nu. In ziua urmatoare, totusi am reusit sa-l fac sa manance putin, deci voi mai incerca.

Nervi

Are tantrumuri mai multe de vreo 3-4 zile. Cand intram in casa de afara, nu vrea nicicum sa intre. Sau cand nu-i dam pe mana ceva periculos ce el doreste. Nu mai merge ca inainte sa ii distragem atentia. S-ar putea sa fie si de la faptul ca maseluta de jos care ne ameninta de atatea luni ca iese, are 3 puncte albe...

Inainte de aceste 3-4 zile a fost asa de minunat, asa de cuminte si dulce! Si acum e minunat si dulce :D dar e mai dificil, foarte usor se enerveaza. Si cu somnul, are zile cand il adorm usor, are zile cand doarme mult, are nopti cand se trezeste de doua ori si are nopti cand plange jumatate din noapte. Cand cum...

Cand se enerveaza ziua, pe langa tantrumul clasic, isi trage palme. Si mai nou... ne scuipa! Mda, asta chiar nu avea unde sa vada. Daca mergea la gradi intelegeam, dar asa, ca nici nu iesim prin parcuri, nu avea unde sa vada. Deci ajung la concluzia ca multe obiceiuri le au din instinct. Acu doua zile a aruncat de pamant telefonul lui Relu (asta se intampla zilnic) si apoi a calcat pe el cu nervi. Nici asta nu ne-a vazut niciodata facand, la noi nu se omoara nici insectele :).

Cel mai comic a fost intr-o seara cand il tineam in brate pe spate si a inceput sa scuipe si se scuipa de fapt pe el :)).

La noi a fost saptamana trecuta foarte urat afara, ba a fost lapovita si ninsoare, ba ploaie. Am avut 5 zile consecutive in care nu puteam iesi la plimbare, asa ca am stat afara, in fata usii de la intrare, sub acoperis, si am incercat o jumatate de ora sa ne jucam acolo, sa nu iasa in ploaia rece. Greu, deci poate si de asta era nervos.

Am uitat sa spun ca dupa ce au trecut ninsorile, cand timpul ne permite, ne plimbam cu caruciorul, si sta mai mult de doua minute in el! Uneori 15, alteori 30 de minute! Ba ieri a stat chiar o ora! Problema e atunci cand nu mai vrea in carucior, ca vrea pe jos sa impinga caruciorul, nu in brate. Si e greu sa vii acasa de departe cu viteza melcului, el impingand caruciorul de multe ori si in spate si in lateral. Si la noi in cartier sunt multe drumuri fara trotuar, asa ca acolo il iau in brate chiar daca face o criza de nervi, pentru ca mi-e prea frica sa il las sa impinga caruciorul cand la un metru de noi trec masinile. Oricum sunt destul de nervoasa ca ma plimb in gaze de esapament, aglomeratie de masini, zgomot de motoare incredibil si in noroi si mizerie... Si apoi ma astept sa aiba imunitatea pe care ar avea-o daca ar creste la tara...

Dar sa revin la vestea buna cu caruciorul! In viata lui nu a stat atat la mine in carucior! Cred ca e din cauza ca mai mult de o luna nu l-am folosit, datorita zapezilor. E asa de scump cum sta in carucior si se uita la oameni pe strada.

Ce mai face

Vorbeste la telefon pe roluri. Cand il imita pe Relu, umbla prin casa cu telefonul vorbind dur, hotarat :). Si cand ma imita pe mine isi ia telefonul, il pune la ureche si incepe sa rada in hohote :)).

Vineri seara am mers la o masa festiva cu Relu. Am lipsit de acasa doua ore. In timpul asta el ne-a cautat in camera peste tot, a dus-o pe bunica pe acolo, fiind sigur ca ne va gasi. Cand am venit s-a bucurat incredibil, nu mai stia cum sa faca cu mainile si cu gurita lui sa-mi arate cat se bucura! A fost un tablou mai sa-mi dea lacrimile :x :x :x. Apoi m-a studiat si mi-a admirat machiajul de la ochi (imi tot punea degetutul pe ochi) si cerceii. Si zambea si radea :D.

Pupa icoanele si le da la pupat. Bunica l-a invatat. Le cere de pe mobila si pe mine m-a luat prin surprindere ca n-am stiut ce vrea :)) ca mi-o tot impinge la gura :)).

Calareste orice. De la masinile lui, la Relu, la mine, la jucarii, la papuci, orice! Isi ridica un picior ca atunci cand te pui in saua bicicletei si se urca sa calareasca :)). Si apoi incepe sa sara si sa faca cu limba "cla-clo" :D.

Avem doua burlane de geamuri Disney, cu magarusul si elefantul din desenele Winnie. Unul era in camera la usa de la balcon si unul in bucatarie la usa de la camara. Normal ca l-a adus pe cel din camera la cel din bucatarie, ca erau frati, cum sa stea despartiti :D. Si in ziua urmatoare si-a adus magarusul, o jucarie mica in format normal (nu burlan de geam) si l-a pus langa magarusul-burlan :).

Se cere sus la noi daca e lasat la parter la bunici. Adica se cere la buni in brate si arata cu degetul in sus in tavan :). Si apoi nu se mai poate intelege buni cu el pana cand il aduce la noi :D.

Intelege perfect orice vorbim. Si daca pastrez tonul intr-o conversatie si incep sa vorbesc despre ceva ce am facut cu el, sau despre ceva ce a facut el, dar fara sa-i folosesc numele, incepe sa rada. Daca eu sau Relu spunem ceva care ar da de inteles ca plecam din camera, dar spunem cat de subtil putem tocmai ca sa nu inteleaga el, atunci vine la cel care (credea ca) pleaca si il ia de mana sau ii imbratiseaza picioarele sau se cere in brate :).

Am mai zis ca el umbla prin camera peste tot pana ma trezesc eu de tot. Ei bine, azi dimineata si-a luat o carte si tot imi arata cu degetul in ea, si scotea tot felul de sunete, sa-i spun ce animal e in poza. Eu somnoroasa, vazand ca e cartea cu leul, ziceam "leul", el insista, eu "e leul, puiule", el insista. Mi-am deschis mai bine ochii sa vad ca imi arata un hipopotam. "E hipopotamul" si el incepe sa rada :)). M-a prins ca nu sunt atenta :)).

Ieri a fost vreme buna si el statea doar la usa de la intrare, privind afara si dorind sa iasa. La un moment dat a inceput sa aleaga din pantofii de la intrare (care sunt multi, ai tuturor), pe ai mei si pe ai lui Relu, si i-a asezat in fata usii! Sa iesim o data afara cu el la plimbare! :))

Altele

A plecat de la noi strabunica lui Alex si el se intelegea asa de bine cu ea! Tot timpul ii zambea si ii vorbea si incerca sa se puna bine cu ea oferindu-i toata ziua tot felul de lucruri! Si si ea era terminata dupa el, pun pariu ca acum ii e tare dor de el!

Sambata am fost la un targ mic de animale mici :D si pasari. Un spatiu ingust, cu un coridor pe care abia puteau trece doi oameni. Custile in stanga si in dreapta, iar in ele exemplare imense de cocosi! Imensi de tot! Si cand au inceput astia cu cucuriguuu a inceput si saracutul Alex sa planga. Am incercat sa-l imbunam, dar apoi a zis Relu sa nu-l traumatizam pe saracutul mic, si a iesit cu el afara, in ideea ca eu voi mai ramane sa vad si iepurii. Nu am apucat, pentru ca Relu mi-a dat telefon de afara sa ies sa il calmez pe piticutul nostru :).

Azi am zis ca e vremea sa ma tund... De obicei ma tund singura, in baie, cu masina de tuns, la 18 mm. Asta din februarie anul trecut. Pana atunci aveam parul lung cu bucle naturale. Pe la ceafa vine mami sa ma retuseze de obicei cu 3 mm. Asa ca masina ramane setata la 3 :D. Cred ca deja se intelege unde bat :)). Am inceput sa ma tund azi, din fata de langa frunte, si masina ramasese pe 3. Prima data m-am enervat. Imi venea sa injur. Apoi m-am intristat gandindu-ma cum ii voi spune mamei mele. Ea oricum e putin suparata de cate ori ma vede ca ma tund, iar prima data cand m-am tuns i-a venit sa planga. Tot gandindu-ma cum sa-i spun ce s-a intamplat, am inceput sa ma tund in rest cu 18, ca de obicei. Pe unde sunt cu 3 mi se vede chelia bine, nu-mi venea sa dau cu 3 peste tot.

Dar apoi mi-a venit sa plang. Nu atat pentru faptul ca voi purta o bandana o luna de zile pana cand nu se va mai vedea (si la bazin, si la Cluj, si la plimbare cu Alex...). Ci mai mult pentru cum ii voi da vestea mamei mele. De Relu nu imi era frica, stiam ca in cel mai rau caz ar rade cu/de mine.

Apoi brusc mi-am amintit cum m-a intristat in weekend o veste pe care nu o voi scrie aici pentru ca am si 5 cititoare dragi gravidute si nu ar trebui ele sa citeasca asa ceva. Stiu ca eram afectata si in weekend si le tot povesteam alor mei, asa ca ei vor sti la ce ma refer. In plus, azi dimineata am dat din intamplare peste blogul micutului Siluan. Stiam de cazul lui de mai demult de pe DC. Dar acum, citind povestea (mai ales citind disperarile mamei de la inceput, cand inca nu stia ca va fi si mai rau, si mai rau, si mai rau...) si vazand pozele, si citind ultimele lupte ale micului pui de om, am avut asa niste sentimente... Nu stiu cum poate un parinte sa treaca prin asa ceva, nu stiu cum poate un copilas sa fie asa un luptator, e groaznic ce se intampla, ce s-a intamplat, si sper din tot sufletul sa ajunga acasa sanatos la fratiorii lui.

Asa ca dintr-o data mi s-a parut asa imatur ca eu sa ajung sa plang in baie din cauza unei freze ratate! Si cand am strigat-o pe mami sa vina la baie, am inceput sa-i spun de dupa usa: "Mami, sa stii ca saptamana asta nu ies din casa fara sapca (deja exclamatii speriate in fundal), pentru ca mi-am distrus freza (exclamatii mai mari!). Dar sa stii ca si mie mi-a venit sa plang, apoi m-am gandit ca pe langa alte situatii, precum foametea din Tunisia sau cazurile de copii bolnavi, asta nu e ceva de plans". Pe cand am terminat fraza a ajuns la mine. Nu a plans, cel putin nu de fata cu mine :D. Ba chiar mai apoi am inceput sa facem haz de necaz ca razand sa putem avea motiv pentru lacrimile din ochi :D. Am zis ca o sa-mi pun o funda acolo. Sau o sa imi fac o forma de inimioara. Pacat ca n-am suvita lui Base sa acopar "gaura" :D.

Oricum, din toata situatia, mami, ca acu un an pe vremea asta, e nervoasa ce am ajuns. Si tot imi spunea ca si daca ma tund uniform, cu aparatul, sa merg undeva la un coafor. Sa nu ma tund asa, in baie. Acum iar nu am putut afirma ca de acum inainte nu ma mai tund eu, pentru ca pana creste si cel tuns la 3 nu ma pot afisa la nici un coafor :).

Am facut vineri lasagna pentru prima data in viata mea: foi din grau integral, vinete, ciuperci, pasta de rosii si rosii, pasta de ardei (facuta in casa), mozzarella, ulei de masline, usturoi, oregano, busuioc. M-au apucat niste nervi si nu-s obisnuita. Din moment ce imi fac asa rar de mancare, de obicei lucrez cu mare drag si pasiune. Si eram sigura acum ca va fi un dezastru. Chiar si ai mei asteptau cu emotii reactia mea (pentru ca am facut lasagna doar pentru mine, fara carne :D). Am ajuns la concluzia ca daca asa buna imi iese lasagna atunci cand nu-mi iese, atunci nu stiu cat de buna poate fi cand ma simt inspirata :)).

Linkuri

O poveste minunata a unei mamici care a invins ablactarea dupa o mastita si acum isi alapteaza puiul din nou!

Despre cum ar trebui sa fie o nastere

Un articol minunat, pus la punct referitor la noile aberatii din presa britanica, ce afirma ca alaptatul exclusiv pana la 6 luni nu e sanatos pentru copil.

Chiar daca e din 2009, o postare superba despre circumcizie, facand o exagerare metaforica, aceea ca americanii nu si-ar mutila fetitele cum fac cu baieteii.

Pe acelasi blog am gasit inca o postare minunata despre cry-it-out, tot cu o exagerare fortata, cum ar fi daca un adult nu ne-ar acorda ajutorul noaptea.

Un review al unor carrieri de la green mommy blog.

Despre cum ar trebui sa ne comportam cu un copil in timpul unui tantrum.

Imi cer scuze pentru o postare asa lunga si probabil plictisitoare, dar chiar mai am inca sentimentul ca am uitat sa amintesc ceva la categoria "ce mai face Alex zilele astea"... :D

Aaaa, si La multi ani, pui scump! Ieri ai implinit un an si 3 luni! :-*

Biscuiti - retete de Elena Pridie

Cu dedicatie pentru niste prietene dragi, scriu doua retete de biscuiti din cartea Elenei Pridie, "Copilul vegetarian".

Biscuiti de casa I

125 g faina de orez, 250 g faina ovaz, 1 lingura ulei de masline, aprox. 125 ml apa

Pentru a se obtine faina de orez, se da orezul prin rasnita electrica (de tipul celei folosite pentru cafea) pentru a se obtine o pulbere fina de tot (nota mea: este de vanzare faina de orez la plafaruri).

Pentru a se obtine faina de ovaz, se dau fulgii de ovaz prin rasnita electrica, de asemenea pentru a se obtine o pulbere fina de tot.

Se amesteca bine cantitatile indicate, atentie la apa - nu se pune toata dintr-o data ci in functie de cum cere compozitia. Este posibil sa mai fie nevoie, sau sa nu fie nevoie de toata. De asemenea e posibil sa mai fie nevoie de putin ulei. Aluatul este destul de vartos si se desface de pe degete. Se intinde o foaie pe planseta presarata cu faina, foaia fiind cat mai subtire, de preferat de circa 1 mm. Se decupeaza forme de biscuiti patrate sau rotunde (cu ajutorul unui pahar) care se aseaza in tava mare de la aragaz in care s-a pus o hartie pergament. Se da tava la cuptor, la foc potrivit si se lasa pana se rumenesc putin. In circa 25 de minute sunt gata.


Biscuiti de casa II

125 g faina de ovaz, 50 g faina de mei decorticat, 125 g faina de orez, 1 lingura ulei de masline, aprox. 125 ml apa

Pentru a se obtine faina de mei, se da meiul prin rasnita electrica si se obtine o pulbere fina, galbuie (nota mea: se gaseste la plafaruri faina de mei). Se amesteca bine toate ingredientele, apa punandu-se treptat. La nevoie se mai adauga. Aluatul se framanta bine pana se ia usor de pe maini. Se intinde o foaie cat mai subtire si se decupeaza biscuiti. Acestia se aseaza in tava mare de la aragaz in care s-a pus o hartie pergament. Se da tava la cuptor, la foc potrivit si se lasa pana se rumenesc putin. In circa 30 de minute sunt gata.

Nota mea de final: in retetele astea de biscuiti noi putem adauga multe alte ingrediente, deci pot fi altfel de fiecare data:
- arome: scortisoara, cuisoare, vanilie, roscove,
- nuci si tot felul de alune si seminte macinate,
- fructe uscate (stafide, caise, curmale, smochine, papaya, ananas, banane),
- fructe proaspete (banane, mere , prune, cirese, fructe de padure,...)
- indulcitori: miere, agave, stevia
- adaosuri non-vegane care sa faca niste biscuiti mai "grasi", cum ar fi: oua, smantana, lapte, unt.

Hrisca si ulei de floarea soarelui

Diversificare

Nu imi place sa se incerce doua alimente noi intr-o zi, dar asa au fost circumstantele, era singurul ulei ce il aveam la indemana dupa ce am pus cerealele in piureul de legume. Hrisca e din mixul de 4 cereale de la organix: orez, porumb, quinoa si hrisca. Mi se pare un mix absolut genial, cu niste cereale minunate. Cred ca daca era mei in loc de porumb il decretam amestecul ideal (daca ma refer la cerealele instant), cu cele mai sanatoase cereale. Uleiul e ulei de floarea soarelui presat la rece bio.

Ce mai face Alex

Dimineata si-a gasit o carticica stil acordeon cu animale de casa pe care nu a mai vazut-o de mai mult de o luna. Si pe vremea aia eu ii spuneam cum fac animalele, dar el nu ma imita inca. Asa ca azi m-a surprins foarte tare cand si-a pus degetul pe pisica, eu am spus "pisica" si el a zis "maaaau". Apoi surprinsa am ajuns la cal si el a inceput "cla-clo-cla-clo" cu limba, ca si cum ar calari. Intr-adevar de calut i-am mai spus sunetele astea, dar fara sa asocieze cu poza. Puiul scump!

Oricum, ne imita in orice facem. Daca stranutam, spune si el "haaapta" si rade, daca tusim, tuseste si el. Am si o imitatie pe care o practica de multa vreme si nu stiam daca s-o scriu sau nu. In fiecare dimineata pana ma trezesc de tot el se plimba prin camera. Apoi isi pierde rabdarea si eu spun "bun, hai sa mergem la baie". El, vesel, ma ia de mana si ma "ridica" de pe jos. Fuge apoi in fata mea si merge direct la usa de la baie. Acolo intram amandoi si se joaca cu un sul de hartie igienica. Apoi rupe din sul o bucata si se sterge la fundulet, peste pantaloni, desigur :D. Apoi se urca pe cantar :)).

Partea comica vine cand isi duce noua insusire mai departe, stergandu-se la fund si cand gaseste cate o bancnota prin casa :)).

Ce mai face Alex? Danseaza toata ziua! De cate ori aude muzica incepe sa danseze. Azi am fost la cumparaturi la Real si la Jysk cu el si danseaza in caruciorul de cumparaturi cand aude muzica. Daca il pun pe jos danseaza si acolo :)). Acasa la fel. Daca incepem noi sa cantam, danseaza, daca aude muzica la tv danseaza :)). E al meu, clar :)).

Cred ca am mai spus cum stie el sa ne arate ca ii e frig. Adica noi intrebam "Alex, cum faci tu cand ti-e frig?" si el se zgribuleste tot, cu umerii apropiati :D. Ei, acuma seara chiar a fost de folos treaba asta, si m-am bucurat mult ca am ajuns sa putem comunica cu el. A iesit la plimbare cu Relu cu caruciorul si avea pe el o scurta care ii e cam fixa, nu e lunga la maneci. Si cum el nu suporta manusile, asa l-am trimis. De obicei, daca e frig, ii dau o haina de iarna mai mare ca sa ii tina cald si la manute. Dar acum era cald de tot afara, cred ca erau vreo 5-7 grade. In timpul plimbarii, Alex a inceput sa-i arate lui Relu ca ii e frig la maini. S-a uitat la el in spate, si-a ridicat manutele sus si a inceput sa-i arate exact cum face el cu umerii adunati si ridicati, ca ii e frig. Relu si-a dat de pe el bluza ce o avea, l-a acoperit pe pui, si a venit spre casa in tricou cu maneca scurta. Sper sa nu raceasca nici unul din ei. E pentru prima data cand stiu ca ii e frig de la el, nu prin semne de genul "stranuta", "are mainile reci" si altele... Trebuie sa-l invat cumva sa imi arate cand ii e cald, ca ma trezesc cateodata cu el super iritat si se calmeaza dupa ce aerisesc camera si aduc temperatura la limite normale..

Azi am vazut si eu cum sta el pe bunicu'. Se intinde asa ca intr-un fotoliu moale, se lipeste de el, ori pe spate, ori pe o parte inconjurandu-i burta :)). Pentru altii poate e ceva normal, dar pentru noi e ceva incredibil pentru ca Alex nu statea asa culcat pe noi nici cand era mic, el voia la verticala de tot, in fund. Si se zbatea si plangea daca il inclinam putin inspre noi. Plus ca normal ca se simte agasat de toate dovezile noastre de afectiune si ne cam respinge pupaturile si imbratisarile. Trebuie sa lasam in general sa vina de la el. Asa ca a fost un tablou unic sa-l vad asa lipit de bunicul lui azi :). Si datorita situatiei speciale, normal ca si bunicul a fost extrem de mandru.

Linkuri

Un link interesant de pe DC din care avem de invatat chiar daca bunicii puilor nostri nu sunt asa, dar sa tinem minte sa nu cadem noi in capcana comparatiilor copiilor si a oricaror comportamente care le-ar submina increderea in ei. Si sa mai stim cum sa le inchidem gura bagaciosilor :D.

Mamituni ma binedispune ca de obicei :)).

Pe Green Mommy blog aflam lucruri foarte interesante despre inceputul diversificarii. Inclusiv la comentarii, idei ca avocado si apa de cocos sunt bine de tinut minte. Acum am vazut si update-ul bestial! Uau, incepe sa-mi para rau ca am inceput la 6 luni jumate diversificarea :D.

Si inca un link de pe DC la care am ras in hohote la ironiile fetelor pe tema greselilor sintactice si gramaticale :)).

Spanac si biscuiti

Nu deodata :D. Azi a mancat Alex prima data spanac. Intr-un fel de ciorba de legume si orez i-a pus bunica un cub de spanac congelat. As fi vrut sa ii dau de mai demult spanac, dar recolta noastra din gradina bio :D nu a supravietuit. Apoi am mai incercat la inceputul iernii sa punem in ghivece inauntru si nu a crescut nimic. Asa ca, negasind spanac bio nicaieri in Baia Mare, am cumparat congelat.

Nu sunt absurda sa ii dau doar alimente bio. Cartof dulce de exemplu ii fac des din hipermarket. Dar sunt unele alimente care inmagazineaza mai multe pesticide si mai multe ingrasaminte decat altele. Frunzele verzi fac parte din aceasta categorie. Radacinoasele de asemenea.

Imi amintesc de pe vremea cand veneam de la Cluj, studenta fiind, acasa cu microbuzul. La amiaza, pe europa fm era Turcescu pe vremea cand numai acolo era si nu stia nimeni cum arata. Intr-o zi tema dezbatuta era faptul ca murisera niste copilasi din cauza pesticidelor dintr-o salata verde. Si chiar spunea acolo un medic ca nu ar trebui sa manance copiii mici legume din astea cu frunze verzi, pentru ca ele contin cantitati enorme de nitriti.

Revenind la ciorbica, i-am pus in ea inainte sa-l servesc si putin ulei de masline si putina lamaie. Prezenta vitaminei C asigura absorbtia fierului.

Tot azi i-am facut foarte rapid niste biscuiti de mei. In cartea Elenei Pridie, "Copilul vegetarian", sunt cateva retete de biscuiti, dar toate contin mai multe feluri de cereale si toate contin ovaz, iar Alex inca nu a mancat ovaz. Mei chiar aveau foarte putin, si chiar ma gandeam ca nu se vor comporta bine. Am amestecat faina de mei cu apa si putin ulei de masline, am intins cativa biscuiti pe hartia de copt si i-am bagat la cuptor. Prepararea a durat mai putin de doua minute cu tot cu cautarea foarfecii pentru a taia punga de faina si hartia de copt. Si cu tot cu urcat un etaj :)). Deci e super simplu! A mirosit frumos in casa a prajituri :D. Am gustat unul si mi s-a parut absolut delicios, se sfarma usor, era dulce si bun. I-am dat si lui Relu acuma seara si i s-a parut foarte bun, si noi doi nu avem aceleasi gusturi la dulciuri :)). Daca e asa delicios doar cu faina, apa si ulei, oare cum ar fi daca as adauga curmale, stafide, roscove, miere, mar, magiun, alte tipuri de faina, ou, scortisoara, vanilie? Serios, sa-mi spuna cineva de ce ajung parintii sa cumpere porcariile de pe piata? Macar in felul asta le creezi si niste amintiri frumoase, cum avem si noi de la mamele si bunicile noastre, cu miros de biscuiti prin casa!

Alex a gustat reticent unul, a muscat din el, iar apoi tot venea razand sa muste! I s-a parut ceva nou si i-a placut mult!

Ca o noutate la mami de Alex, am mers azi la dentist la un detartraj! Nu a fost ceva foarte placut, dar acum ma simt minunat si pentru ca imi simt dantura mai sanatoasa, dar si pentru ca deja am bifat un obiectiv al anului 2011 :D.

La capitolul vesti care totusi ma intristeaza:

- acuma seara la protv am vazut o stire despre un copilas care a murit torturat de parintii lui, il chinuiau de mai multa vreme, il ardeau, il obligau sa stea 5-6 ore si noaptea pe olita, il bateau... Mi s-a facut stomacul un ghem, de cand sunt mama sunt asa de empatica la astfel de stiri, ma termina, imi imaginez ce putea simti si gandi acel copilas, in ce iad traia el, stiind ca singura fiinta in care ar fi putut avea incredere, mama lui, ii facea atata rau? Am fost terminata toata seara...

- m-a afectat mult moartea unei cunostinte de la bunici, o graviduta de 3 luni, intr-un accident de masina, vineri. Era cu un an mai mare decat mine, si in continuu ma gandesc ce vise frumoase avea ea probabil la trecerea in anul 2011, stiind ca isi va tine copilasul in brate! Ma gandesc de atunci cu mare mare durere la mama ei, ce poate fi in sufletul unei mame la aflarea unei asemenea vesti? Cum mai poate trece peste asta?

- am eu fixul ala cu circumcizia... Mi-a trebuit sa ma uit la pozele si filmuletul de aici: http://www.drmomma.org/2011/01/neonatal-circumcision-video-for.html . Cum ar putea o mama sa accepte sa i se faca asa ceva fiului ei? Simt o compasiune si o durere incredibile pentru atatia copilasi chinuiti...


Sa inchei totusi postarea intr-o nota mai normala. Madimih a mai pus pe blogul ei un fragment frumos din Kay Kuzma: http://madimih.blogspot.com/2011/01/kay-kuzma-copiii-au-nevoie-sa-fie_07.html . Si o postare care parca vorbeste de experienta mea cu Alex, un copil care a cerut multe de la mamica lui. Dar pentru toate acestea, si eu, ca si mama din aceasta postare, ii multumesc, pentru ca altfel nu as fi aflat atatea lucruri despre attachment parenting, natural parenting, peaceful parenting,... Am fost nevoita sa practic o multime de idei ale unui parenting cu dragoste, fara sa stiu de ele. Intai mi le-a cerut Alex, l-am ascultat, si abia apoi am citit despre ele... http://www.drmomma.org/2011/01/shes-not-high-needs-shes-vivacious.html

Un an de la Botez

Azi se implineste un an de la Botezul puiului nostru! Am avut mari emotii atunci! De la faptul ca el va dori sa suga exact cand sunt eu la coafor, pana la oboseala de la finalul petrecerii! Emotii ca nu am reusit sa-l adorm de dimineata de pe la 7, a simtit agitatia, si a adormit saracutul doar la amiaza in drum spre Biserica (asta dupa ce a vomat mult chiar pe hainele de Botez, din cauza oboselii si a nedormitului). Apoi la Biserica stiam ca il vor scufunda in apa intr-un mod bizar. La noi in Baia Mare ii scufunda cu capul in jos, tinuti pe o mana, si mi se parea un soc ingrozitor pentru puiul mic (inca imi pare rau ca am fost de acord cu asa ceva si inca imi vine sa plang cand vad pozele... cred ca am acceptat influentata de faptul ca toata lumea imi spunea ca doar cu un Botez ca la carte am scapa de plansul continuu al lui Alex :( ... ). Inainte cu cateva saptamani vazusem la tv doar stiri cu copii care au murit la propriul Botez din cauza socului :(. Eram la pamant! Asa ca atunci cand totul a fost bine, si am ajuns cu bine in camera de la hotel, si i-am dat sa suga si a adormit saracutul, abia atunci m-am calmat! Si abia atunci am reusit sa savurez momentul si sa ma relaxez, si sa ma bucur de prietenii dragi care au venit sa fie alaturi de noi! Am dansat si m-am simtit bine. Cand s-a trezit puiul mic am zis ca-l aducem jos la restaurant, sa-l vada lumea. Aveam la dispozitie vreo jumatate de ora pana cand i-ar fi fost foame iar. L-am pus in wrap ca sa nu-l ia toata lumea in brate si ca sa se simta in siguranta cu atata lume si asa mult zgomot. Dupa un dans mi-a adormit scumpul mic in wrap, era in locul cel mai cunoscut de el pe lumea asta, in locul cel mai sigur si cel mai drag! Si chiar daca era flamand, a dormit mult si bine la mine in wrap, incat au trecut 5 ore de la masa anterioara. Am dansat cu el in wrap si toata lumea a fost incantata ca era si sarbatoritul, proaspatul botezat, cu oaspetii pe ringul de dans!

Incerc sa selectez niste poze doar cu noi, pentru ca nu am intrebat lumea daca sunt de acord sa apara pe blog:

















L-a bagat de 3 ori dar am selectat doar pozele acestea.

































A supt si el suzeta doua saptamani din viata si acelea s-au nimerit chiar la Botez :D



Te pup, puiule scump! Bine ca a trecut cu bine! La multi ani!