vineri, 23 septembrie 2011

Despre No-Cry Solution

Nu ma mai joc :D.

Tot am in plan ce sa mai scriu, ba despre Alex, ba ganduri de-ale mele. Si tot incep mental cate una, ca apoi sa mi se para ca “arde” alta. Si asa uite ca a venit toamna si nu am apucat sa scriu despre protectia solara, din nou :)).

Azi voiam sa povestesc altceva, dar cum in vreo 3 locuri a venit vorba de cartea lui Elizabeth Pantley, “The No-Cry Sleep Solution”, m-am gandit sa-mi spun si eu parerea. Asa ca decat sa scriu la doua prietene in locuri diferite, mai bine scriu rapid aici. Si in plus, nu am dat niciodata concluzia referitoare la no-cry, desi am inceput recenzia cartii.

Eu am in format electronic, si am frunzarit “The No-Cry Sleep Solution”, “The No-Cry Nap Solution”, “The No-Cry Discipline Solution”, “The No-Cry Separation Anxiety Solution” si “The No-Cry Potty Training Solution”.

Entuziasmul meu cand am gasit cartea The No-Cry Nap Solution se poate citi in postarile astea:
http://alexcreste.blogspot.com/2010/11/no-cry-nap-solution.html
http://alexcreste.blogspot.com/2010/11/no-cry-nap-solution-2.html
http://alexcreste.blogspot.com/2010/11/rutina-pentru-somn-diversificare-si.html

Stiu ca atunci i-am trimis cartile si prietenei mele, Monis, care a tradus cateva fragmente importante in odiseea ei de pe DC. Intr-adevar era pacat sa ramana acolo uitate, asa ca acum, la vreun an de atunci, s-a hotarat sa le puna pe blog: http://iulianulsantiago.blogspot.com/2011/09/no-cry-sleep.html .

Daca as fi intrebata ce parere am acum, referitoare la tehnicile lui Pantley, as spune ca sunt de acord si cu Monis, dar si cu Raluca: http://mateicelmic.blogspot.com/2011/09/retete.html .

La Monis a functionat. Fara chin, fara dresaj. Dar ce te faci cand nu functioneaza? Cand in momentul in care pui o muzica mai calma, ca sa intre copilul in atmosfera de somn, el incepe sa planga, pentru ca nu vrea sa doarma :D. Cand daca asociaza pijamaua cu somnul, incepe sa planga cand vede pijamaua...

Pentru noi implementarea programului a fost un mare chin. Vreo cateva luni (da, luni :D) am incercat sa-i fac o rutina de somn. Cu vreo ora inainte de ceea ce mi se parea mie a fi o ora potrivita de culcare (si am tot testat diferite ore posibile), incepeam cu luminile stinse, muzica linistitoare in surdina, baita, masaj calm, vorbit incet, citit o poveste. Primele zile Alex se cam distra de mine, si tot tarziu adormea, si facea el jocuri pline de energie, degeaba eu incercam sa pastrez atmosfera calma. Si tot plimbat si dansat adormea. Si ziua tot putin dormea. Apoi, dupa ce a observat ca rutina asta insemna ca eu ma chinui sa-l adorm, a inceput sa se enerveze cand vedea ca “incepe” rutina. Si a fost si mai rau decat inainte.

Inainte sa citesc cartea mi-a fost greu. Dupa ce am citit-o mi-a fost si mai greu si am ajuns sa am griji si frustrari pe tema:

- Pentru ca si acum imi suna in minte cum ca pruncii nu se dezvolta fizic si psihic daca nu trec in anumite faze de somn, care nu au loc atunci cand Alexul meu doarme doar 30-35 de minute la un nap.

- Pentru ca m-a facut sa cred ca bebelusul ar trebui sa doarma foarte multe ore pe zi. Toti bebelusii. Fara sa exista diferente intre ei. Alex doarme de multa vreme, de multe luni, 7-8-9 ore pe zi, adica in decurs de 24 de ore. Adoarme tarziu, se trezeste devreme, si are un singur somn scurt pe zi. Pantley ar zice ca avem mari probleme :)). Si totusi, acum functionam mai bine ca oricand, mai bine ca in perioada cand incercam sa implementez programul ei. Si Alex e mic copil fata de mine (da, si la figurat :D). Eu dinainte de 8 luni adormeam dupa ora 12 (si nici nu aveau parintii program tv sau internet pe atunci, sa le treaca vremea mai usor), ma trezeam singura inainte sa mearga mami la servici, asa pe la 5-6 dimineata, ca sa sug putin laptic (si la 8 luni cu o greva a laptelui m-a tot intarcat, deci sigur povestea e de dinainte de 8 luni) si nu dormeam la amiaza. Nici la cresa niciodata, nici apoi la camin niciodata. Asa ca Alex doarme mult mai mult decat am facut-o eu si credeti-ma ca sunt bine :D. Pana prin liceu am fost cea mai buna din clasa, la cel mai bun liceu din oras, apoi a urmat o facultate foarte grea (Matematica-Informatica Babes-Bolyai Cluj-Napoca), master tot acolo, un doctorat tot la Mate la Babes pe cale de abandon acum, am lucrat la o firma straina de soft si al doilea job imi era sa tin niste seminarii si laboratoare la universitatea de stat de la noi din oras. Desi dupa teoriile lui Pantley ar fi trebuit sa am mari lipsuri si intelectuale, si de crestere. Credeti-ma ca am crescut (prea) bine :)).

- Pentru ca m-a facut sa cred ca e ceva anormal in a-ti adormi bebelusul alaptandu-l sau leganandu-l. Nu, nu e deloc anormal. Asa e natural. Toti puii de mamifere adorm cand sug. Laptele impreuna cu suptul au acest efect. Sigur s-o fi gandit Cineva bine cand le-a facut asa. Nu inteleg acum de ce trebuie tot timpul sa simtim nevoia sa “reparam” ceva care asa trebuie sa fie. De ce ajunge lumea din jur sa ma convinga ca exista o problema, atunci cand copilul meu e asa cum trebuie sa fie.

- Pentru ca mi se pare un chin, daca ai un bebelus care iti adoarme la san si/sau leganat, dupa ce te-ai straduit sa-l ajuti sa adoarma, sa il pui in pat cand inca nu e chiar adormit (respectiv sa ii scoti sanul din gura, depinde care e obiceiul la care trebuie sa renunti). Cand daca ai mai sta 2 minute pruncul ar dormi dus si l-ai putea lasa lejer in pat si sa mergi sa-ti faci lucrurile mai departe. Daca il pui aproape adormit, cum recomanda ea, normal ca se trezeste, si o iei de la capat cu adormitul lui. Mi se pare un mare mare chin. Si pentru ce, pana la urma? Cand e asa normal si natural si frumos sa adoarma un copilas la san sau leganat in bratele mamei. Si mi se pare chinuitor nu numai pentru mama, dar putin si pentru copil. Pentru ca daca el nu e pregatit inca de pasul asta (sa adoarma singur), se trezeste de atatea ori plangand, pentru ca e abandonat in pat, cand el ar vrea sa fie langa mama lui, si cand el ar fi vrut sa doarma! Si apoi o ia de la capat cu adormitul...


- Pentru ca daca ai un bebelus care adoarme repede cand ii e somn, dar tu vrei sa implementezi programul asta, e posibil sa ajungi sa iti ocupi programul cu rutine de somn in loc sa va jucati, sa va plimbati prin oras cand vreti, etc. Dar na, primul copil saracul e un fel de cobai, la al doilea ma voi plimba oriunde voi dori, oricand, cu piticul intr-un carrier, si voi sti ca daca adoarme in el, sigur e fericit, nu e o problema ca adoarme plimbat... nu e ceva ce trebuie rezolvat.

- Pentru ca nici eu nu as putea sa adorm la comanda, daca nu mi-e somn. Pentru ca ajungeam sa ma chinui 2-3 ore cu rutina, si ajungeam la aceeasi ora de culcare ca inainte. Dar in loc sa adoarma repede, acum ma chinuiam 2-3 ore pentru acelasi rezultat... Cand ar fi fost mult mai simplu sa-l las pana cand ii e somn, chiar daca asta inseamna ora 12 noaptea.


- Pentru ca stiu un caz care nu s-a terminat armonios, in cercul apropiatilor mei din viata reala. Dupa ce a citit cartea, mamica a incercat sa implementeze programul, pasii, etc. Desi inainte de treaba asta, fetita ii adormea in cel mult 10 minute de supt la san (si pe fotoliu, sau culcate in pat, nu ca mine alaptat plimbat prin camera o ora intreaga, pana la 1 an si aproximativ 9 luni parca :D), ea dupa ce a citit cartea a simtit ca nu e bine sa adoarma la san si trebuie s-o invete sa adoarma singura. Pentru ca asa nu se va mai trezi noaptea (by the way, te face sa crezi ca nu e normal sa se trezeasca noaptea. E normal!). Sau daca se va trezi, va adormi singura, pentru ca va fi invatat sa se consoleze singura. Nu a reusit, a fost chinuitor, ajunsesera sa se chinuie ore intregi inainte de fiecare somn. Si noaptea, mama se trezea de tot, ca sa fie atenta cand ii da sa suga, sa isi retraga sanul din gurita ei inainte ca fetita sa adoarma de tot (acum mi se pare asa bizar, ma mir ca atunci mi s-a parut ceva plauzibil). Si normal ca si fetita se trezea, si mama se trezea de tot. Si cat de bine le fusese inainte, cand nu credeau ca au vreo problema! Cat de usor o adormea, si cat de bine se odihnea si noaptea, indiferent de treziri! Asa a ajuns sa ii dea fata sotului seara s-o adoarma, ca sa nu asocieze sanul cu somnul. Normal ca s-a ajuns si la plans, dar nu au considerat ca au practicat cry-it-out, pentru ca a fost sotul ei cu fetita. Nici usor nu cred ca i-a fost fetitei... Si asa a ajuns s-o intarce de tot, pentru ca ajunsesera sa creada ca fetita are probleme cu somnul din cauza alaptarii. Si culmea e ca fetita s-a trezit in continuare noaptea, si pe lapte praf. Asa ca o intreaga suita de consecinte doar pentru ca a avut impresia ca nu e bine cat si cum doarme fata ei. Asa ca recunosc ca orice sleep training acum imi suna bizar. Imi suna ca nu mi-as accepta copilul meu asa cum e.

- Pentru ca atunci cand am fost impacata ca Alex e normal asa cum e, si ca asta e programul lui de somn, am fost mult mai fericiti amandoi. Eu am fost impacata, si linistita, el a adormit mai usor si doarme mai bine. Amandoi suntem odihniti si fericiti.


Faptul ca autoarea apare cu cartile ei si in recomandarile Peaceful Parenting (drmomma.org) o face sa creasca putin totusi in ochii mei. Si si eu am cartea de la o mama foarte AP :D. Nu ma bag in filozofii acum cu diferente de parentinguri linistitoare :D (peaceful parenting, gentle parenting, conscious parenting), dar nu cred ca e in stilul natural parenting (unde cred ca se considera ca bebelusul e asa cum trebuie sa fie, cum e natural sa fie, si doarme cand simte nevoia, si cat simte nevoia), si nu cred ca e nici in stilul attachment parenting (pentru ca acolo cred ca se practica ideea ca parintele sa fie alaturi de copil, mai ales in situatii de suparare :D).

Asa ca nu as da cartea aceasta la citit tuturor mamelor, nu as da-o nici macar tuturor mamelor care se plang de somnul copiilor lor. As da-o mamelor care sunt deja la marginea prapastiei. Care nu mai pot sa se sacrifice pentru adormirea la san sau leganata, care simt ca daca nu fac ceva cu somnul copilului, ajung sa-l lase sa planga (necontrolat, sau controlat – metoda cry-it-out Ferber). Asa ca decat un CIO care lasa inclusiv leziuni neuronale, pe langa dereglari de personalitate si de incredere, votez pentru No-Cry. Mi se pare metoda de mijloc intre un natural parenting si un CIO. Era nevoie de un gri de mijloc, intr-adevar :D. Dar pana la urma asta e, o metoda, si nu toti parintii au nevoie de “metode” pentru somnul copiilor lor.

Deci inainte sa ofer spre citire aceasta carte, as incerca sa vad de ce crede mama ca au o problema cu somnul. As incerca sa vad daca nu cumva e doar influentata de cei din jur. Copiii au adormit la san si leganati si plimbati mii de ani. Dintr-o data societatea ne face sa credem ca e ceva in neregula cu asta. Copiii sunt diferiti, si nu poti sa compari somnul copilului tau cu al altuia. Daca mama e la capatul puterilor, si simte ca altfel sigur lasa copilul sa planga neconsolat, abia atunci i-as recomanda aceasta carte.

17 comentarii:

  1. Recunosc, daca alte aspecte le-am intors pe toate partile, in privinta somnul am mers pe mana instinctului si a destinului :). Natalia a fost de la bun inceput un copil care doarme putin, adoarme cand ii e somn, intr-un interval orar extrem de lax. Nu mai spun ca durata somnului a fost mereu dependenta de variabile care mie mi-au ramas mereu ascunse. Adoarme exclusiv sugand, indiferent daca se scufunda in nap scurt sau somn de noapte. Nu am fortat-o niciodata sa adoarma, mi-ar fi fost imposibil, am un copil care nu se lasa ghidat de fixismele parintilor, asa ca acum, la un an si 8 luni imi spune singura cand ii e somn si doreste sa ne asezam in pat la adormit. Completa si dulce relaxare :)

    RăspundețiȘtergere
  2. deci da. ma bucur mult ca ai avut ragazul sa scrii exact lucrurile pe care le-am avut si eu in minte cand m-am pus pe scris la mine.

    si nu, nu am citit cartea dar se pare ca nu sunt departe de adevar cu presupunerile mele:)

    pe bune, parca mi-ai citit gandurile, ai atins exact aspectele care mi-au atras si mie atentia ca ceva nu e in regula acolo.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ralu sa stii ca si eu cred la fel.Adica citind cartea mi-a ramas un gust amar pe principiul aaaa deci nu e bine ca adoarme la san...of.Dar eu nici macar nu am incercat sa schimb.Pur si simplu am luat nota de ce zice autoarea am decis ca nu e pentru noi si gata :).Dar ma bucur ca nu sunt singura care crede asta.Edi adoarme in 95% din cazuri la san.Acum sa zicem ca procentul a scazut spre 90% dar de la sine fara sa fi facut nimic pentru asta.Uneori seara suge ce suge, se demufeaza imi zambeste dulce se pune pe burta scoate un fel de oftat asa dulce si adoarme.Alteori se demufeaza in somn.Dar e adevarat Edi are nopti in care doarme tun (cu o trezire) si nopti (ca a de azinoapte) cand s-a trezit de am pierdut numaratoarea de cate ori s-a trezit.Dar predominante sunt noptile cu una maxim doua treziri.Asa ca nu ma plang.Am citit de curiozitate cartea dar sincer mi-a lasat un gust amar.Dar eu cred ca nu exista retete universale pentru copilasi asa ca poate de la inceput nu i-am acordat credit :D.Va pupam!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos si de bun simt ai scris, Raluca.
    Asa este, in afara se retetarul pitit cumva intre chestiile aparent empatice, cel mai tare m-a deranjat blamarea sanului ca mijloc de consolare/adormire. O completa absurditate.
    Da, unele lucruri sunt logice si utile. Dar ai nevoie de o droaie de discernamant ca sa nu pici in capcana retetei "stiintifice".

    RăspundețiȘtergere
  5. Mesaj de la Monis:

    Am scris comentariul asta pt postarea ta dar sunt pe net de pe telefon si nu ma lasa sa-l postez. Il pui tu te rog? Merci. Kiss!

    Pentru adevarul istoric :), nu ai zis Ralule ( ti-am reamintit acum 2 zile), ca eu am incercat doar culcatul devreme si oarece rutina in program, care s-au pastrat. Pana la 1 an jumate a adormit la san si nu mi-am pus nici un moment problema sa fac altfel, nu doar pentru ca era extrem de simplu, ci pentru ca-mi era extrem de drag. De invatat sa adoarma singur iar nu l-am invatat. Am luat din partea din carte pe care am citit-o fix ideea care mi-a trebuit atunci, pe restul doar le-am lecturat. Si n-am simtit nici un moment ca era ceva in neregula cu mine sau cu copilul ca nu facem sau nu suntem cum zice autoarea.
    Imi pare rau ca am pus traducerea aia sau ca nu am scris mai multe detalii, pentru ca se poate intelege ca o sustin in toate ideile si o promovez, lucru fals. Daca deschideam orice carte de puericultura fix la capitolul "culca bebelusul la 7 seara nu la 10", aia mi-ar fi fost sursa. Intamplarea a facut s-o am de la tine pe Pantley si atunci pe aia am citit-o.
    Corect ar fi fost sa pun doar partea despre somnul devreme, dar am zis ca salvez poate timpul altei mame, timp prea pretios ca sa citeasca atatea pagini de blablauri in pur stil american. Si oricum, pana si autoarea zice destul de la inceput sa analizezi daca ai o problema cu somnul copilului, asa ca daca nu ai, nu vad de ce ai citi-o. Iar daca ai, ca mama ai destul discernamant incat sa stii ce ti s-ar potrivi si tie si copilului. Si daca incerci ceva si nu merge, cum ai incercat tu, s-o lasi balta si sa mergi mai departe.
    Ma simt initiatoarea unei mici inflamari inutile, asa ca pana ajung la Bucuresti ma mai gandesc daca rad postarea aia sau nu :)
    Salutari din Sibiu!
    Tschus!

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc mult, fetelor, de comentarii!

    Monis, sunt sigura ca tu ai un caracter mai puternic decat mine :D. Eu, mai ales in primele luni, il comparam mult pe Alex cu alti copii care dormeau mult. Nu il luam "asa cum e", nu il acceptam asa cum e. Nu intelegeam de ce copiii de varsta lui dormeau 14-18 ore pe zi, in timp ce el dormea cel mult 10. Cand am mai citit acolo si cate rele i se pot intampla din punct de vedere al sanatatii mentale si fizice din cauza somnului putin si a napurilor scurte, am fost varza, asa ca e posibil sa ma fi influentat mai tare ideile ei cum ca "trebuie" sa adoarma mai devreme, "trebuie" sa adoarma fara ajutoare,... De asta am scris si atunci postarile alea super entuziasmate, credeam ca am gasit "metode".

    Eu nu am reusit. Nu-i era somn la 6 dupa-amiaza, nici la 8 seara, nici la 10 seara :D. De-abia pe la 12 :D. De aceea dupa cateva saptamani si luni de chin in a-l obisnui cu rutine, cu somn mai devreme, cu mai mult somn ziua, mi-am dat seama ca cel mai usor mi-ar fi sa ascult de copil. Si asa a fost si el mai fericit, si eu mai linistita. Si treptat treptat isi modifica si el comportamentele la adormit. Am avut si nopti in care sugea doar cand ma puneam langa el pe la 2 noaptea, si somn de voie pana dimineata, am avut si seri in care lasa sanul si se intoarce pe partea cealalta cu ochii deschisi si adoarme, deci in timp se maturizeaza si el. Probabil fiecare copil e pregatit in timpul lui.

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu am luat din articol doar ceea ce mi s-a parut de bun simt, trecand peste retetarele unui somn lin, lung si odihnitor...

    Rutina, un program linistit inainte de culcare, un somn bun in timpul zilei, culcatul devreme... sunt chestii care pentru mine make sense. Eu n-am simtit ever ca am un copil.. "anormal" ca nu doarme enspe ore pe noapte sau ca nu are enspe kg la x ani (vechea mea problema cu graficele de crestere :)) ), ca nu a mers la y luni... you get the point! But then again, it's just me!
    Daca te uiti asa, nicio carte de puericultura nu detine adevarul absolut in ceea ce priveste copilasii, oricat de AP, baby wearing, breastfeeding centered este. Pentru ca ai nostri prunci sunt diferiti. Iei ce se potriveste pruncului tau, situatiei voastre.

    Monis, eu as face un LE postului, nu l-as sterge, mie una mi s-a parut util pentru cititorii tai cu capul pe umeri. Decizia iti aprtine, bineinteles.
    O duminica frumoasa va doresc, dragelor!

    RăspundețiȘtergere
  8. N-am citit cartea. Nici nu stiam de ea.
    Am avut insa o "rutina" inca din prima luna (mai mult pentru buna mea organizare) - somnul "de noapte" (tehnic vorbind, sesiunile de somn de noapte) incepeau dupa baia de la 8 seara, puneam muzica si, spre deosebire de motaielile de peste zi, eram invariabil langa el.
    Asta a ajutat, mai tarziu.

    In plus: Mutunau avea momente in care dadea semne de somn. Daca reuseam sa-l culc atunci, dormea bine 3-4 ore. Daca nu, nu. (asta se aplica indiferent daca vorbeam de somnul de peste zi sau de cele nocturne)
    In plus, daca se trezea la anumite intervale dupa ce adormise, adio somn.

    Asa incat confirm partial ce zice cartea: rutina, daca o poti institui, ajuta, si exista intervale orare mai favorabile adormitului - doar ca m-as astepta ca ele sa difere semnificativ de la un copil la altul.

    Partea cu "nu-l adormi la san" suna ... hai sa nu zic idiot, sa zic contraproductiv :).
    Tot poporul intra in hipoxie postprandiala (dupa masa, scade un pic nivelul de oxigenare a creierului, ceea ce induce somnolenta). De ce sa nu profiti de ea?

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc, fetelor, de comentarii! Nu as vrea sa se inteleaga ca am ceva cu postarea lui Monis. La urma urmei, eu i-am trimis incantata cartea :D. Sunt sigura ca diferentele dintre noi mamele si diferentele dintre copii fac sa nu se potriveasca tuturor cartea. Atata ca eu as pune un disclaimer la inceputul cartii. Cum am zis, nu as da-o la citit tuturor mamicilor. Mie mi-a fost doar mai greu si mai frustrant, dar am vazut cazuri care din cauza ca nu reuseau sa rezolve nicicum ceea ce cartea le-a spus ca e o problema, au ajuns din ce in ce mai rau.

    Mamituni, mi-a placut cum ai zis-o cu contraproductiv :))

    RăspundețiȘtergere
  10. Am inceput si eu cartea asta. Si am parcurs o buna parte din ea. Bebele era micut. Cam o luna avea. Nici nu stiu cand am apucat sa citesc din cartea asta.
    Am renuntat la ea atunci cand autoarea a vorbit din experienta ei de mama de multi copii si cand a spus ca si daca s-ar naste al cincilea copil al ei tot l-ar legana si adormi la piept :) si a descris foarte frumos toate simtamintele minunate ale unei mame ce isi poarta copilul (sau am ramas eu cu o viziune foarte romantica in ce priveste ultimul lucru citit de mine in cartea aia)
    De ce m-a impresionat pe mine asa tare fix exceptia din ce am citit eu in carte era pentru ca pana atunci nu stiu cum am reusit sa trec prin toate zilele de inceput si asta pentru ca eu faceam lucrurile fix pe dos. Nasterea prin cezariana, durerile mari de dupa operatie, alaptatul doar din pozitia sezut, controlul permanent ca bebe sa nu adoarma la san si sa manance cat mai mult pentru ca nu prea lua mult in greutate, folosirea protectilor de silicon din prima luna si incercarea de a folosi patutul inca din prima zi acasa ... uau, si eu ma mir de toate scrise aici, dar da, asa s-a intamplat. Toate lucrurile astea au fost un cosmar din care cu greu m-am trezit. Si uite ca la mine au rezonat exceptiile din carti :)) ... si asa m-a cuprins un dor de altceva, de ceva mai mult, mai firesc. Si incet, incet am prins puteri si somnul nostru a devenit posibil.
    Nu am incercat nici o recomandare din carte in ce priveste antrenamentul si ritualurile pentru somn pentru ca descoperisem altceva :) , firescul ... prin ce amintiri am trecut citind reviewul tau la carte :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vazut si pe pagina ei de fb ca pune niste citate/meme-uri foarte frumoase, pe placul nostru, in legatura cu somnul bebelusilor. Probabil intr-un ocean de carti de CIO cartea ei a venit chiar cu intentii bune. Insa mi-ar fi placut sa accentueze mai mult ideea ca faci sleep training pentru tine, ca mama, cand nu mai poti. Nu pentru ca ar fi ceva in neregula cu bebelusul. Stiu ca scrie la un moment dat asta, dar e o fraza intr-o carte plina de tabele care masoara cat doarme bebelusul.

      Trag concluzia ca inima ta a stiut de la inceput cum vrea sa isi creasca copiii :).

      Ștergere
    2. Exact Pupsa, si eu tot cu acea imegine am ramas!& cum am scris mai jos, m.a ajutat sa ma bucur de fiecare moment cu fiica mea.

      Ștergere
    3. Exact Pupsa, si eu tot cu acea imegine am ramas!& cum am scris mai jos, m.a ajutat sa ma bucur de fiecare moment cu fiica mea.

      Ștergere
  11. Cred ca anumite lucruri din carte le-ati inteles gresit. Autoarea vorbeste frumos de alaptare, co-sleeping, si ea insasi le-a practicat.
    Folosind unele idei din carte, am ajuns de la trezit din ora in ora (care oricat de natural ar fi, e cumplit! Mai ales cu mai multi copii, si si cu nevoi speciale), la dormit toata noaptea fara treziri / o trezire pe noapte.
    Merita citita dupa mine.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cred ca anumite lucruri din carte le-ati inteles gresit. Autoarea vorbeste frumos de alaptare, co-sleeping, si ea insasi le-a practicat.
    Folosind unele idei din carte, am ajuns de la trezit din ora in ora (care oricat de natural ar fi, e cumplit! Mai ales cu mai multi copii, si si cu nevoi speciale), la dormit toata noaptea fara treziri / o trezire pe noapte.
    Merita citita dupa mine.

    RăspundețiȘtergere
  13. Buna,
    Ai putea te rog sa-mi trimiti si mie cartile pe mail?
    Multumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc pt.postare Raluca! Eu am citit partial cartea si mi.a ramas intiparit ca autoarea vorbea despre cat de pretioase sunt momentele in care adoarme in bratele tale & sa ne bucuram de ele, in acelasi timp punand din cand in cand copilul si in patutul lui a.i. sa invete ca poate dormi si singur & ca patutul este un loc securizat. Pe mine m.a reasigurat legat de strategiile pe care le foloseam deja (schimbat pe semi.intuneric noaptea, folosit servetele umede incalzite etc) si m.a facut sa pretuiesc si mai mult momentele in care o aveam lipita de mine in brate, in ciuda oboselii crunte din primele 2 luni. Legat de adormitul la san, ea insasi in sleep plan.ul pe care il avea cu fiul ei il adormea la san, deci nu mi s.a parut ca il demoniza. Ideea pe care am retinut.o legat de adormitul la san este sa nu devina SINGURUL mod in care adoarme si ziua si noaptea & asta m.a ajutat sa fiu atenta la cum adormea bursucica mea. Si de fapt in mod natural cand a fost pregatita a adormit si in carut, la plimbarea de dimineata (inainte nici nu o puteam lasa in catut), sau adormea si in brate atunci cand sanul (desi i-l ofeream) nu functiona si mai nou, de vreo saptamana uneori adoarme cu pupici pe tampla si obrajor:))). Cred ca este important, asa cum spui tu Monis, sa avem incredere in noi si in copilul nostru si sa luam ceea ce functioneaza pt.noi si copilul nostru din oricare dintre cartile de parenting.

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...