Din punct de vedere istoric, in ultimii ani a fost urmata linia:
1. infasat strans sarmaluta – care pana la urma incet incet a fost abandonata din cauza displaziei de sold (dezvoltata de la stransul picioarelor drepte), a riscului crescut de SIDS (pe langa circulatia sangelui proasta, acest risc crestea si din cauza somnului adanc indus, si din cauza imposibilitatii miscarii, in cazul unei obstructii respiratorii), a deficientelor de circulatie a sangelui si multe alte motive. Motivele pentru care s-a inceput infasarea nu le cunosc, probabil erau mai usor de manevrat copilasii asa.
2. liber total, dormind pe spate – in urma riscului de SIDS amintit mai sus s-a ajuns la a pune copilul pe spate in pat, fara paturici si infasari. Problemele totusi apareau de la reflexul Moro, de la faptul ca bebelusul simtea nevoia atingerii. Asa ca multi astfel de copii se linisteau daca erau pusi pe o parte sau pe burta, sau daca erau infasati, sau li se dadea o paturica sa o stranga, sa simta ceva aproape. Sau, logic, daca stateau in bratele mamei.
3. infasat mai lejer – a aparut Harvey Karp sa ne spuna ca bebelusii fericiti sunt cei infasati. Nu infasati strans, pentru a nu avea probleme de sanatate, deci sa poata sa-si miste piciorusele in voie, sa le indoaie, uneori chiar si mainile sa fie afara. Dar el sustinea ca astfel bebelusul nu e asa speriat de mediul extern, pentru ca are impresia ca este inca in burtica mamei, unde nu avea atata spatiu de miscare.
Parea logic tot ce citeam. Eu nu am prea putut aplica nici dormitul pe spate din cauza refluxului lui Alex, dar si din cauza unui reflex Moro foarte exagerat. Chiar si cand il puneam pe spate mai ridicat, pe masa de infasat, sa-i schimb scutecelul, se speria ingrozitor si plangea, daca nu venea cineva sa-l tina de maini. Tot dadea cu mainile in aer, intr-o impresie foarte reala ca se prabuseste in gol. Cand nu aveam pe cineva langa mine, ii legam o camasa de-a mea de masa de infasat, sa se tina de ea strans. Acum, privind inapoi, imi dau seama ca a fost un copil mai sensibil decat altii (nu cunosc cauzele, nu am avut o sarcina sau o nastere stresante) si ar fi avut nevoie la propriu de un al patrulea trimestru. Pe care eu i l-am oferit, dar cam intrigata si putin speriata ca “nu e ca alti copii”.
Nu am putut nici sa-l infasez. E mai calduros decat mine, noaptea ii era suficienta pijamaua, desi eu ma inveleam pana la umeri. Si nici acum nu suporta ceva peste el, ceva care sa simta ca i-ar infrana miscarile.
Asa ca noi din cauza refluxului oricum am abordat tehnica de somn pe piepturile noastre. Dar nu stiu daca nu ar fi avut reflux ce as fi ales pentru el. Ce i s-ar fi potrivit din ceea ce citesc. Ce aleg parintii cu bebelusii plangaciosi? Asa zisele colici, care de multe ori nici nu se refera la gazele intestinale, ci la un plans greu de consolat?
Recent am citit un alt articol pe tema aceasta, care m-a pus pe ganduri. Aici http://www.icea.org/sites/default/files/09-10%20%28Reduced%29.pdf la pagina 7, puteti citi un articol al lui Nancy Mohrbacher, consultant certificat de lactatie. In mare ea spune ca:
- bebelusii infasati par mai calmi si dorm mai mult, dar sunt niste studii recente care au descoperit ca afecteaza negativ alaptatul.
- Infasatul in primele zile de viata este asociat cu intarzierea primei alaptari (in principiu tocmai pentru ca dorm mai adanc), cu bebelusi care sug mai putin (poate pentru ca nu-si pot folosi manutele) si cu scaderea greutatii nou-nascutilor.
- Infasarea in primele luni de viata e asociata cu alte probleme de sanatate
- Isi pune intrebarea daca bebelusii infasati sunt intr-adevar mai fericiti, cum sustine Karp? Sau pur si simplu se inchid in ei? Ea spune ca e evident ca un bebelus calm duce la niste parinti fericiti, dar voia sa studieze totul in amanunt, din perspectiva bebelusului.
- Bebelusii infasati se trezesc mai greu si dorm mai mult. Acest lucru duce la scaderea cantitatii de lapte supte.
- Autoarea sustine ca studiile date de Karp, in care bebelusii infasati erau mai fericiti, ii compara pe acestia cu bebelusi separati de mame in incubatoare si cu bebelusi carora li se dadea o suzeta sau li se facea un masaj. Nu au fost comparati in acele studii cu bebelusi tinuti in brate de mamele lor.
- Se descrie un studiu in care bebelusii care imediat dupa nastere au fost lasati pe pieptul mamei lor, piele pe piele, au fost comparati cu bebelusii dusi la neonatologie si infasati (cu mainile afara) si apoi adusi mamelor. Grupul celor infasati s-a confruntat cu probleme, au supt mult mai tarziu, nu au stiut sa suga bine si laptele s-a stabilizat mult mai tarziu la mame. (Ca o paranteza, legat de ceea ce am spus aici cu ce-mi doresc la a doua nastere, ma intristez de cate ori imi dau seama cate compromisuri am facut la maternitate, doar pentru ca nu am avut curaj sa le tin piept angajatilor de acolo... Cat mi-am dorit sa mi-l puna in brate dupa nastere! Si asa, daca nu mi l-au dat, dupa ce a supt putin la vreo ora de la nastere (infasat strans), a dormit fara sa suga mai mult de 24 de ore... :( ...)
- Cand infasatul este combinat cu alti factori de stres, rezultatele sunt mult mai rele (aminteste de un studiu rusesc in care bebelusii au fost si separati de mame). In acea cercetare, bebelusii care au fost tinuti piele pe piele si-au reglatat optim temperatura. Bebelusii care au fost infasati in primele 2 ore au avut cea mai mare scadere in greutate. Bebelusii infasati tinuti la neonatologie aveau temperatura mult mai scazuta si au consumat mai putin lapte. Bebelusii infasati de la neonatologie au scazut cel mai mult in greutate, chiar daca li s-a dat si formula. Cercetatorii au banuit urmatoarele motive pentru rezultate: prin limitarea miscarilor, bebelusii infasati sunt mai stresati (lucru care contribuie la scaderea in greutate) si bebelusii infasati primesc mai putina atingere de la mama (lucru care s-a demonstrat stiintific la bebelusii prematuri ca duce la scadere in greutate).
- Autoarea ofera alternative pentru infasatul copiilor: invelirea lor cu o paturica si mai ales contactul piele pe piele cu mama. Aminteste studii care arata ca si in conditii de frig, un bebelus tinut piele pe piele pe mama, cu o patura peste amandoi, isi regleaza mult mai bine temperatura si este mai incalzit decat un bebelus infasat. Daca mama nu e disponibila, si tata poate face acelasi lucru cu rezultate foarte bune.
- Contactul cu mama e foarte important si din alte motive. Pe langa incalzirea bebelusului, ii dezvolta reflexul de supt. Si sunt studii chiar si pentru bebelusii prematuri care sustin acest lucru.
- Contactul cu mama duce la o cantitate mai mare de lapte matern supta in primele 24 de ore, lucru care apara impotriva icterului.
- Mai apoi autoarea trateaza infasatul dupa stabilizarea alaptarii, obicei obisnuit deja pentru a calma bebelusii plangaciosi, dupa metoda lui Karp. Ea spune ca desi infasatul ocazional poate fi de ajutor uneori, infasatul regulat in primele luni a fost asociat cu mai multe probleme de sanatate: risc crescut de probleme respiratorii (da un studiu care a demonstrat ca bebelusii infasati au un risc crescut de a dezvolta pneumonie sau alte infectii respiratorii), risc crescut de displazie de sold, risc crescut de SIDS din cauza pozitiilor impuse de somn (da un studiu in care se spune ca bebelusii infasati culcati pe spate au un risc de 12 ori mai mare de SIDS decat bebelusii neinfasati care dorm pe burta!) si un risc crescut de supraincalzire (care uneori poate fi fatal).
- Asa ca autoarea spune ca dupa ce a revizuit aceste studii (disponibile in articol, in pdf), si-a schimbat parerea despre infasat. Nu-l mai considera un mijloc bun pentru incalzirea copilului (corpul mamei face o treaba mult mai buna) si nu-l mai considera un mijloc bun pentru succesul alaptarii (multi experti in alaptare recomandau infasatul pentru a tine mainile bebelusului departe de san si astfel sa se poata face o mufare mai corecta). Ea afirma ca miscarile mainilor bebelusului sunt reflexe care il ajuta sa se hraneasca. Si daca bebelusul e tinut burta pe burta pe mama, aceste reflexe nu-l mai deranjeaza, pentru ca ele sunt de fapt dorinta puiului de animal de a se agata de mama lui. Asa ca ea recomanda infasatul numai cand alte metode de linistire a copilului nu au functionat.
Foarte multe informatii noi si importante. Apropo de dormitul prea adanc, in The Baby Bond am citit ca nu prea e sanatos dormitul pe burta la copii pentru ca dorm prea adanc si nu se mai trezesc sa suga, si riscul de SIDS creste. Intr-adevar, si Alex dormea mai bine cand era pus pe burta, dar asta tarziu, dupa 6 luni. Dormitul pe burta pe pieptul parintelui nu creste riscul de SIDS si nu interfereaza cu alaptarea, pentru ca bebelusul nu doarme asa adanc (si mai simte si mirosul laptelui :)) ).
Buun. Apoi, a venit domnul Karp cu un raspuns frumos. Il puteti citi aici http://www.icea.org/sites/default/files/Summer%202011.pdf la pagina 26.
El sustine ca infasatul contribuie la succesul alaptarii cumva pe ocolite :)). Adica, desi studiile spun ca bebelusii sug mai putin si nu sug bine, totusi daca prin infasare se opresc din plans, atunci mama e mai relaxata si produce mai mult lapte. Si un bebelus care se opreste din plans cu ajutorul infasarii contribuie la scaderea stresului in familie, la scaderea depresiei parintilor, nu duce la intarcare prematura (din cauza ca mama nu mai e stresata de plans, nu crede ca laptele ei nu e bun, etc.), nu duce la shaken baby syndrome (adica pe scurt, parintii disperati de plansul copilului nu-l scutura de nervi, lucru care apoi duce la acest sindrom cu consecinte grave).
El mai spune ca nu recomanda infasatul strans al picioarelor, deci riscul de displazie de sold nu apare. Si aminteste multe studii care arata cum bebelusii infasati sunt mai calmi si plang mai putin.
In acelasi link de mai sus, doamna Nancy (mai usor de tinut minte decat numele de familie :D), la pagina 30, ii raspunde direct domnului Karp. Ea spune ca nu ar trebui promovat infasatul strict din considerente de traditie, pentru ca sunt multe obiceiuri abuzive care sunt traditionale in orice cultura. In plus, aminteste din nou de contactul piele pe piele cu mama, care pe langa incalzirea optima, ajuta si la pregatirea hormonala a corpului mamei pentru alaptare si la intarirea legaturii dintre mama si copil. Sa nu uitam de kangoroo care la bebelusii prematuri, o practica ce salveaza vieti, si face miracole, imposibil de facut intr-un incubator.
Nancy mai spune ca desi Karp incurajeaza infasatul lejer, nu cu picioarele stranse, multi aud doar de la prieteni “infasatul calmeaza copiii”, fara sa citeasca sau sa aiba parte de consiliere, si astfel ajung sa infaseze copiii prea strans, lucru care am amintit deja ce efecte negative poate sa aiba. Si aminteste un studiu care a demonstrat ca infasatul nu are nici un efect negativ sau pozitiv in calmarea copiilor. Iar in alt studiu s-a ajuns la concluzia ca pentru a calma copiii cele mai de succes metode au fost: tinutul in brate (87%), alaptatul (82%), plimbatul (67%) si leganatul (63%).
Si imi place cum incheie doamna Nancy: "My own philosophy can be simply described as “do what works and don’t do what doesn’t work.” Although this may sound obvious, in my experience many new parents persist with interventions that aren’t working, particularly those that come neatly packaged and well marketed."
Concluzia mea: daca puteti sa-i tineti piele pe piele, burta pe piept :D, asta ar fi prima varianta de incercat, cea mai naturala. Daca nu puteti, si bebelusul e agitat si plangacios, puteti incerca sa-l infasati lejer, sa vedeti daca se linisteste. In plus, puteti sa-l plimbati, sa-l tineti in brate, sa-l leganati. Daca aveti de ales intre un bebelus infasat, dar cu probleme de alaptare, si unul neinfasat si o mama disperata, eu recunosc ca as alege prima varianta. Dar totusi mi s-a parut interesant de impartit aceasta informatie, pentru ca nu multa lume stie cat de mult interfereaza cu alaptatul tehnica aceasta de infasare in maternitati (si acasa). Si poate multi au auzit de Karp si aplica metoda lui la litera, fara sa li se potriveasca. Deci, vorba lui Nancy, alegeti ce vi se potriveste voua si bebelusului. :)
Featured Article: What is Unschooling?
Acum o zi
Deci de asta nu vroia Vlad sa suga in maternitate, ca il tineau infasat :). Eu acasa, l-am infasat de 2 ori, cumparase sotul meu niste scutece speciale ca aflase el ca bebelusii infasati se simt ca in burta mamei si deci sunt mai linistiti. Recunosc ca am fost (si sunt in continuare) un pic reticenta, poate din cauza faptului ca eu urasc sa fiu imobilizata, ma sufoc numai gandindu-ma. Prima data (era el foarte agitat, noi speriati, nu stiam ce sa-i mai facem)s-a linistit repede si a dormit dus. A doua oara(cred ca avea 2 saptamani si ceva), s-a zbatut asa de tare de cum l-am infasat ca a urmat si prima varsatura din viata lui. De atunci nu l-am mai infasat...era si vara si foarte cald, mi se pare prea de tot.
RăspundețiȘtergereIn cazul nostru (si Vlad a fost si este un copil f sensibil -ca sa nu zic plangacios :D-) se linistea in brate, leganat sau la san. IAr eu cred in continuare ca nici un infasat nu suplineste contactul cu mama, bataile inimii ei, caldura copului...
Pe ai mei n-am putut sa-i infasez niciodata. La maternitate m-au invatat asistentele cum se face, mi-au exemplificat pe copii, iar apoi, cand le lua cateva secunde sa iasa din paturica amandoi s-au ales cu porecla de "escape artist" (desi s-au nascut in spitale diferite, chiar m-a distrat chestia asta). Cred ca contribuie mult si dezvoltarea fizica a copilului la nastere, ai mei amandoi fiind mari si dezvoltati conform greutatii (Robbie a avut 4,350Kg iar Mica 4,155Kg, amandoi si-au tinut capul cand au fost scosi din burta) - le-a fost mai simplu sa-si gaseasca coordonarea sa scape de infasare. Primul lucru notabil pe care l-a facut Robbie (inainte de 3 luni, pe bune) a fost sa invete sa se intoarca de pe spate pe burta (invers de cum spune cartea), tocmai ca sa poate dormi comod pe burta (asa doarme si in ziua de azi) - inutil de spus ca primele nopti n-am putut dormi deloc, am stat si i-am ascultat respiratia, pana m-a linistit pediatra (mi-a spus ca daca are coordonare si forta sa se intoarca de pe spate pe burta, e clar ca are coordonarea so forta sa-si ridice nasul daca nu poate respira - logic...), dupa care m-am linistit. Pe Mica, la primul semn ca doreste sa doarma pe burta, am lasat-o, mult mai linistita (eh, la al doilea copil esti mult mai relaxat), si ea tot asa doarme. Daca am incercat sa-i infasez am reusit doar sa-i enervez ca trebuie sa iasa de acolo, asa ca dupa cateva incercari m-am lasat pagubasa si ne-am linistit toti :-) Dar stiu ca la alti copii infasatul e cheie, ca sa se simta in siguranta, deci, exact cum spuneai "whatever works" :-)))
RăspundețiȘtergerePupam!
Yupii m-a ajutat Simona si reusesc sa comenteeeez.
RăspundețiȘtergereEu am fost infasata cand am fost mica pentru ca m-am nascut in noiembrie si asa era modelul atunci.Edi a fost infasat in maternitate pana am ajuns la el.Adica pret de 12-13 ore.Apoi i-am dus haine si nu l-au mai infasat.
Eu ma sufoc daca cineva ma tine de maini.Sau imi blocheaza picioarele.Fie si doar in joaca.Poate e de la infsat poate de la altceva.Dar senzatia sa fi blocat nu e deloc placuta pt mine si mergand pe pricipiul asta nici nu m-am gandit sa il infas pe Edi.Il tineam in brate si gata.Asa ca eu sunt contra infasat.Mai bine porti copilul in brate si atunci el se simte in siguranta decat sa il infesi.Zic eu care nu sunt experta :D.
Super postare!
RăspundețiȘtergereSubscriu la aplica ce ti se potriveste. Infasat vs neinfasat e o falsa disputa. Ar trebui sa fie o tactica, aplicata cand si cand, nu "politica" de necontestat.
citisem despre "beneficiile" infasarii lejere si am aplicat-o atat la Maria cat si la Vladimir, atunci cand erau mai agitati. La amandoi a mers ca prin farmec. Dar infasatul chiar a fost lejer
RăspundețiȘtergereeu as infasa copilul in wrap, pe burta mea :)
RăspundețiȘtergeresi asa voi si face. Voi avea cel mai somnoros, sugacios si multumit baietel din istoria omenirii.
Gabi, si mie mi s-a parut super tare descoperirea legaturii infasat-probleme in alaptare. Ce fain ai zis ultima fraza! Te pup!
RăspundețiȘtergereSimona, ce tareee! Escape artists! Si super precoce cu intoarcerea! Cu dormitul pe burta, eu numai asa pot sa adorm! In sarcina trebuia sa stau treaza pana pe la 2-3 noaptea, ca sa fiu lemn de obosita, sa pot dormi pe o parte. Asa ca atunci cand am vazut ca piticul meu speriat de Moro nu se trezeste imediat daca sta pe burtica, am profitat. Nu mi-a fost teama pentru ca el in primele luni a dormit pe noi asa, pe burta. Si il vedeam ca isi intoarce singur capul dintr-o parte in alta. Ce-i drept ca am citit de treaba asta cu dormitul pe burta ca e mai periculoasa pentru bebelusii hraniti cu formula, pentru ca dorm mai adanc. Pupici!
Onixa, da, ai dreptate! Mai bine in brate :D. Te pup! Welcome back in blogger :D.
Mamituni, ce bine ai zis-o! Pupici!
Gabi, deci juniorii tai au confirmat spusele domnului cu "happiest baby"! Foarte bine ca a functionat! Ce n-ar da o mama sa aiba tot timpul o metoda sa-si linisteasca puii!
Zoozie, ce tare ai fost! :)) Abia astept sa te vaaddd! :D
http://www.theconnectedmom.com/2012/01/case-against-swaddling.html.
RăspundețiȘtergereLegat de beneficiul mainilor libere pentru alaptare: http://kiddyshopblog.blogspot.ro/2012/07/pozitia-optima-pentru-prematuri-trebuie.html
RăspundețiȘtergereSi pentru cine are nevoie de argumente pro-infasare, se poate inspira de aici (eu raman deocamdata la contra)
RăspundețiȘtergerehttp://www.iamnotthebabysitter.com/swaddling-putting-all-the-myths-to-bed/
http://www.iamnotthebabysitter.com/swaddling-putting-all-the-myths-to-bed-section-2/
http://www.iamnotthebabysitter.com/swaddle-part-3/
Despre mainile libere pentru alaptare: http://www.scienceandsensibility.org/?p=5021
RăspundețiȘtergereFoarte documentat, in limba romana:
RăspundețiȘtergerehttp://www.inbratelamami.ro/2014/11/este-infasatul-necesar-care-sunt.html
Bună! Știu că postarea e veche, dar am și eu o întrebare(neliniște) despre reflexul Moro. Voi după cât timp ați scăpat de el? Dispare brusc sau treptat?
RăspundețiȘtergere