duminică, 11 septembrie 2011

“To meat” or not “to meat”? – partea a II-a

De ce nu i-am dat pana acum carne lui Alex?

Pentru ca am sperat sa il cresc ca si mine, ovo-lacto-vegetarian. Cel putin pana cand ar cere, pana cand as vedea ca vrea el, ca e tentat, ca are nevoie.

Dilema “lasa-l pe el sa aleaga, nu alege tu in locul lui” o intorc pe toate partile. Mi se pare ca daca nu ii dau acum carne, ci i-o voi oferi cand va intelege, ii dau puterea in mainile lui. Daca acum ii dau carne e ca si cum as hotari eu in locul lui. Nu va mai putea considera ca el nu a mancat niciodata carne. Mi se pare ca poate lua o decizie numai cand stie ce e aceea, de unde vine carnea, ce consecinte are consumul carnii.

Motivul numarul 1 al meu, mila fata de animale, se transmite si asupra lui. Daca un om poate creste sanatos si fara carne, de ce as ajunge sa omor animale pentru el? As simti ca si cum am adus pe lume inca un criminal de animale.

Ca sa nu mai spun ca la postarea mea anterioara am uitat un motiv, cel ecologic. Fermele de animale sunt cei mai mari poluatori ai planetei.

Motivele mele legate de digestia ingreunata poate se regasesc si la el. Din moment ce eu cred ca unii dintre noi suntem facuti carnivori, alti vegetarieni, de unde stiu din ce grup face parte el? Sotul meu e carnivor, eu nu... Si mi se par niste senzatii pe care numai el le poate deosebi, daca se simte bine mancand carne sau nu. Nu cred ca la mine erau vizibile din afara diferentele.

Acum urmeaza parerile mele despre alimentatie :D. Nu imi plac extremele. Nu sunt de acord cu fraza “carnea e necesara, nu se poate trai fara carne”, si nici cu fraza “toti suntem vegani la origine”. Pentru ca oricat mi s-ar parea de etica gandirea veganilor, oamenii nu sunt facuti sa fie vegani. Sa nu uitam ca la origine am fost vanatori de animale si culegatori de fructe, frunze si seminte. Noi, oamenii mari, putem deveni vegani, si daca suntem informati, putem chiar sa traim bine. Dar noi suntem mari deja, cresterea oaselor si dintilor s-a produs in altfel de alimentatie. Probabil vitamina B12 mai avem in corp de pe vremea cand mancam carne. Insa experimente vegane pe un copil mic mi se par greu de sustinut.

Din 2006-2007, de cand am inceput sa-mi cercetez bolile hormonale si sa ma preocupe mai mult sanatatea, am descoperit multe site-uri despre raw vegani. Minunate, adevarate comori de informatii despre sanatate. Am aflat multe lucruri acolo ce nu le-as fi gasit altundeva. Mi se pare ca orice om, omnivor, vegetarian sau vegan, ar trebui sa invete de la raw-vegani despre hrana sanatoasa. Chiar daca nu urmeaza ca la carte, eu cred ca pe langa gratarul de porc sau felia de branza, ce poate fi mai sanatos pentru organism decat o salata verde, niste nuci hidratate si tot felul de superfoods care sa inlocuiasca suplimentele de vitamine sintetice? Trebuie sa ne gandim ca daca dieta lor e facuta sa le fie suficienta, inseamna ca noi, care mai consumam ceva pe langa, nu am avea decat de castigat din “furtul” anumitor retete sanatoase.

Dar in lumea raw-vegana sunt si multi sarlatani, multi “guru” care fac propaganda la raw-food-ism extrem, care fac experimente pe “discipolii” lor, care ii blameaza pe alti raw-vegani ce nu sunt 100%. Eu in astfel de oameni nu pot sa am incredere, care merg pana in panzele albe doar ca sa nu isi schimbe teoria. De aceea, chiar daca ii citesc in continuare pentru descoperirile ce le fac si pentru retetele ce le ofera, recunosc ca am incredere totala doar in 2 oameni din internetul raw-food-ist: Kevin Gianni si Shazzie. L-as trece si pe Mercola in enumerare, dar el nu e raw-food-ist si nu tot timpul sunt de acord cu el. Insa si el ofera multe informatii pertinente in domeniu.

In schimb cei doi sunt incredibil de sinceri, cu riscul sa-si piarda “discipolii”. Am cartea lui Shazzie, “Evie’s Kitchen”, unde ea scrie despre alimentatia fetitei ei. A studiat in amanunt lucruri care nici acum nu sunt pe deplin cunoscute in mainstream, cum ar fi necesitatea vitaminei K2 si a vitaminelor A si D. Cartea ei abunda in informatii importante pentru orice parinte. Multi raw-food-isti dau ca surse de fier nucile si semintele. Ea da alte surse, pentru ca e de parere ca acidul fitic din nuci inhiba absorbtia fierului. Si alte sinceritati pe tema cresterii sanatoase a copilului.

Ma enervez cand citesc raw-food-isti care ofera mamicilor informatia ca “spirulina e o sursa buna de vitamina B12”. Spirulina e un superfood, dar nu numai ca nu are B12, ea chiar are un asa numit B12-analog, care se comporta ca o vitamina B12, ocupa locul acesteia in digestie, si blocheaza absorbtia altor B12 care ar intra in corp. De aceea Shazzie si David Wolfe recomanda pauze de spirulina in alimentatie, ca sa fii sigur ca in acele pauze absorbi B12 din surse adevarate (oua, lactate, peste, carne sau suplimente!). Sursele de B12 din lumea vegetala sunt foarte mici, si e nevoie de un intestin foarte sanatos (pentru factorul intrinsec) ca sa absorbi oricum si acea mica parte. Cum am spus, noi adultii avem in general B12 suficient din copilaria “carnivora”. Dar ce ne facem cu puii astia mici? (Dilema B12 nu apare intr-o dieta vegetariana, pentru ca B12 este suficient in laptele crud si in oua.)

Iarasi stiu ca betacarotenul se transforma in vitamina A. Dar numai un organism sanatos poate face asta. Stiu ca ALA se transforma in EPA si DHA (omega3). Dar numai un organism sanatos poate face aceasta transformare. De aceea inul nu e o sursa asa de buna de omega3 ca si pestele sau chia sau fitoplanctonul marin. Intr-adevar si pestele il face din fitoplancton, la fel cum vaca face B12 din iarba. Dar se pare ca organismul uman nu mai e asa sanatos ca pe vremuri si nu mai reuseste sa faca aceste transformari.

Shazzie recomanda suplimente pentru B12, pentru D, pentru K2, pentru DHA, pentru calciu, fier si colina. Asa cum si la D avem optiuni: D2 (vegan, sintetic, se absoarbe greu), D3 (vegetarian cand e din lana de oaie, omnivor cand e din piele de vita, sintetizat din natura, se absoarbe mai bine) sau ulei din ficat de cod (omnivor, natural, se absoarbe cel mai bine).

Sau ofera alternative vegetariene, din cand in cand ii da fetitei kefir din lapte crud de vaci care pasc iarba libere :D si oua crude de la gaini care pasc iarba libere :D. Si ea spune ca din experienta ei (si pun pariu ca se intalneste cu multi oameni dornici sa fie sanatosi), cei mai sanatosi copii ce i-a vazut crescand au fost raw-vegetarieni, si cei mai bolnavi au fost cooked-vegani. Probabil pentru ca daca in hrana vie ai nutrienti multi, in cea gatita se cam pierd, si atunci se simte si mai tare lipsa unor nutrienti din produsele animale in alimentatie. Plus ca un vegan care mananca gatit poate sa fie si un om care consuma cartofi prajiti, ciocolata, rahat :D, soia, fast food “de post” etc. Shazzie considera ca oamenii au fost intr-adevar facuti sa manance raw, dar nu vegan. Ea a ales veganismul din considerente etice.

In general se considera ca un vegan sau un vegetarian e mai sanatos decat un omnivor pentru ca intr-adevar, in randul primilor sunt mai multi oameni constienti de o dieta sanatoasa. Marea majoritate au ajuns sa consume vegan sau vegetarian pentru o boala poate. Asa ca trec de la junk omnivor la vegan sau vegetarian sanatos. Nu e de mirare ca se simt mai bine. Insa eu cred ca si in dietele omnivore pot fi oameni sanatosi, daca nu mananca junk, daca mananca mai rar carne, si tot timpul gatita sanatos, si din surse naturale. Fara hrana procesata din comert, fara E-uri, fara zahar si alte chimicale. La fel cum cred ca si in dieta vegana sau vegetariana poti gasi multi oameni nesanatosi, care consuma junkurile amintite mai sus.

DAR cred cu tarie ca daca exista o boala in organism, e nevoie de o dieta asemanatoare cu un post, in care nu prea isi au locul produsele animale. Deci chiar cred ca dieta raw-food poate vindeca aproape orice boala. Dar dupa ce te vindeci, nu cred ca iti fac atat de mult rau produsele animale sanatoase.

Si mai cred cu tarie ca alimentatia nu e totul. Da, o alimentatie naturala conteaza enorm, fie ca e vegana, vegetariana sau omnivora. NATURALA. Dar pe langa asta, la fel de mare importanta are miscarea, statul mult in aer liber, poluarea (mai mult lipsa ei), si stresul (lipsa lui). Deci chiar cred ca mancarii i se acorda mult prea multa importanta, si ma refer aici si la mine!

Concluzia mea vad ca e cam la fel cu concluzia lui Kevin Gianni dupa The Great Health Debate, o dezbatere telefonica cu mai multi profesionalisti din domeniu, si omnivori, si vegani. Mi-au placut la nebunie concluziile lui dupa fiecare seara. Sper sa va faceti timp sa le cititi, sunt absolut minunate si omul are perfecta dreptate. Si dupa ce le cititi, veti avea si mai mare incredere in el, chiar daca e aproape raw-food-ist.

Coconut Oil Does Raise Cholesterol : Great Health Debate Night 1 Snack Bites

Do the Blue Zones Tell Us What to Eat? : Great Health Debate Night 2 Snack Bites

Most Cultures Eat Fermented Foods So Can They Really Be Bad? : Great Health Debate Night 3 Snack Bites

Have You Seen a Squirrel with Crooked Teeth? : Great Health Debate Night 4 Snack Bites

Maybe You’re Not Getting Enough Protein (Plus, Meat Eating Monks!) : Great Health Debate Night 5 Snack Bites

At 57, This Dude is Ripped : Great Health Debate Night 6 Snack Bites

Quick and Painless Death For Factory Farmed Animals? : Great Health Debate Night 7 Snack Bites

7 Common Lessons We All Can Learn From the Great Health Debate : The 7 Things I Learned This Week (Special Edition!)

Was the Great Health Debate a Success or a Failure? : My Thoughts and Grades

Top 12 Blog Posts from You : The Great Health Debate Final Wrap Up

Si alte comentarii de dupa Great Health Debate:

Dr. Alan Goldhamer’s Comments on The Great Health Debate : GHD Expert Rebuttals and Commentary

Dr. Gabriel Cousens’ Great Health Debate Commentary, Criticism and Clarification (Part 1) : Exclusive Renegade Health Video

Dr. Gabriel Cousens’ Great Health Debate Commentary, Criticism and Clarification (Part 2) : Exclusive Renegade Health Video

Meat Eaters and Vegans Both Don’t Want to Listen to Science They Don’t Agree With… (Commentary on Dr. Cousens’ Commentary) : Renegade Health Exclusive Article


Buuun. Si acum, dupa ce am spus ca sunt raw-food-isti de la care imi iau doar informatia ce imi convine, fara sa-i cred 100% (cei pe care ii citesc pe langa Kevin Gianni si Shazzie), la fel sunt omnivori pe care ii citesc cu atentie, invat ce imi convine si dau la o parte cu ce nu sunt de acord. Dar nu am gasit omnivori in care sa am incredere 100% :D. Cei care se apropie cat de cat sunt Mercola si Fundatia Weston A Price. Am mai spus aici putin despre WAP. Nu sunt de acord cu ei cand citesc articole care recomanda inceperea diversificarii bebelusilor cu carne si intarcarea prematura. Dar consider ca daca sunteti omnivori, acestea sunt cele mai sanatoase principii de hrana sanatoasa: http://www.westonaprice.org/basics/principles-of-healthy-diets. In introducere veti afla cine e Weston Price si cum de a ajuns lumea sa aiba atata incredere in el. De fapt, pe baza muncii lui, sunt multi oameni de stiinta azi care demonstreaza refacerea smaltului dintilor, eliminarea cariilor doar prin dieta! Principiile sunt intr-adevar foarte bune si sanatoase pentru un omnivor. De exemplu, am crescut in ultimii ani cu ideea ca un ulei vegetal e sanatos (nici nu mai vreau sa amintesc epoca “margarina e sanatoasa”), dar nu ne-am gandit ca uleiurile care nu ar putea iesi dintr-o presa au nevoie de produse chimice de sinteza pentru extractie. Nu ne-am gandit ca balanta ce inclina inspre omega 6 face ca acel ulei sa fie inflamator pentru organism. Si cate si mai cate principii sanatoase, enumerate in linkul anterior.

Si apropo de vindecarea cariilor cu dieta WAP, desi sunt mii de cazuri cunoscute (stiu ca citeam despre ele in urma cu cativa ani, dupa ce auzisem niste interviuri radio cu tipa ce a creat Tooth Soap), in ultima luna am citit cu placere postarile de pe blogul acesta: http://www.mommypotamus.com/i-kissed-toothpaste-goodbye/ , http://www.mommypotamus.com/can-a-weston-a-price-diet-reverse-tooth-decay/ . Si aici http://www.mommypotamus.com/are-you-a-caveman-gapster-or-wapfer/ a sintetizat foarte bine diferenta dintre dieta WAP si cea Paleo.

Si ca sa nu mai fac o noua postare despre dinti, cum am promis aici, mai dau un singur link ca sa dau toate informatiile despre sanatatea dintilor: http://www.yourreturn.org/Articles/Early_ChildHood_Caries_Cured.htm.

Cum am spus si acolo in comentarii, trebuie o dieta bogata in calciu, fosfor, vitaminele A, K2 si D. In general dieta Weston A Price e renumita pentru sanatatea dintilor. Si e plina de grasimi cunoscute ca fiind “rele”. Prima mea idee a fost ca va trebui neaparat sa-l pun pe Alex sa manance carne ca sa aiba dinti sanatosi. Dar nu e musai, iar postarea aceasta http://rawfoodsos.com/2011/08/13/ancestral-health-symposium/ (de la paragraful cu paleo si vegetarianismul) demonstreaza ca se poate manca sanatos si daca esti vegetarian. Ideea e sa ai parte de vitaminele si mineralele spuse mai sus si sa elimini zaharurile procesate si cerealele cu gluten. Si junkul, normal :D. Nu stiu daca s-a observat ca nu spun nimic despre soia, cu care nu prea sunt de acord. Eu oricum nu consum datorita hipotiroidismului, dar daca as ajunge sa ma gandesc la asta, singurele produse de soia care nu fac rau organismului sunt cele fermentate.

Partea proasta la readucerea in lumina reflectoarelor a mancarurilor animale grase e faptul ca oamenii se bucura asa de tare ca acum sunt iar considerate sanatoase, incat le includ la fiecare masa, le mananca in exces. Asa cum spun si expertii ce le considera sanatoase, baza trebuie sa fie hrana vie, mancarea vegetala. Si din cand in cand trebuie consumate carnuri grase, organe, supe de oase, untura, unt, oua, etc. Din surse naturale, nehormonizate. Altfel facem mai mult rau decat bine. Cand vad mamici disperate ce se fac daca bebelusul nu consuma carne zilnic, de la cateva luni, nu reusesc sa inteleg. Am avut in jurul meu mamici care insistau cu carnea desi bebelusul o voma de fiecare data. Disperate ca daca nu consuma carne nu are de unde sa-si ia proteinele. Carnea este ok in alimentatia omului, dar nu zilnic. Si nu de 3 ori pe zi, si nu la aperitive, felul 1, felul 2 sa nu mai stim sa gatim fara carne. Unii au parte chiar si la desert, de o prajitura cu untura :)).

Asadar, dupa atatea framantari si atata studiu, am ajuns la concluzia ca un copil poate fi crescut foarte sanatos fara carne, deci vegetarian. As avea in minte meniuri peste meniuri ultra-sanatoase si suficiente din punct de vedere nutritional. DAR asta daca acel copil mananca! Alex imi da de furca cu nemancatul lui. Asa ca am ajuns sa ma gandesc sa-i ofer carne nu pentru ca nu ar putea creste cu mancare vegetariana, dar mai ales pentru ca poate carne ar manca! Poate seamana cu taica-sau si simte nevoia de carne iar eu nu i-o ofer. Poate are anumite deficiente care ii dau aceasta lipsa a poftei de mancare, si poate acestea s-ar rezolva cu consumul de carne. Dar nu as vrea ca lucrurile sa degenereze, si daca ajung sa-i dau carne, sa incepem sa-i dam carne prajita in teflon, carne hormonizata, junk cu carne. Nu as vrea sa alunec pe panta compromisurilor, doar din dorinta de a-l vedea mancand. Sa nu se creada ca eu acum ii ofer doar frunze de salata :)). Dar daca ii dau ou de exemplu, atunci ori ii dau galbenus crud amestecat cu ceva, ori i-l dau fiert, ori in tot felul de caserole la cuptor. Nu ii fac omleta sau ochiuri, intr-adevar. Dar daca i-ar placea oul, cum ne place noua, parintilor lui, amandurora, ar manca si gatit sanatos, nu?

Asa ca de cateva saptamani trec prin aceasta lupta interna legata de carnea din alimentatia lui. Si e drept ca nici nu-mi e la indemana o carne nehormonizata, ai mei cumpara pui umflati din magazine. Deci si cand ma hotarasc, va trebui sa caut si sa cercetez. Oricum, apropo de omnivori si vegani, daca as avea de ales intre a-i oferi copilului carne sau a-i oferi zahar, as alege prima varianta fara sa clipesc! Un om care consuma zahar are de suferit enorm, fie ca e omnivor sau vegan.

Inchei cu niste citate pro-vegetarianism sau pro-veganism, ca sa inchidem cercul, sa nu lasam ca ultima concluzie ca e nevoie de carne :)).

“Animalele sunt prietenii mei. Eu nu imi mananc prietenii. “
George Bernard Shaw

“Hrana ta sa fie leacul tau!”
Hipocrate

“Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, toti oamenii ar fi vegetarieni. “
Paul McCartney

“Organismul uman nu are nevoie de laptele de vaca, tot asa cum nu are nevoie nici de laptele de caine, nici de laptele de cal sau de cel de girafa. “
Dr Michael Klaper

“Cum poti sa mananci ceva ce are ochi? “
Will Kellogg

“Pune intr-un patut un copil mic, un mar si un iepure. Daca el va manca iepurele si se va juca cu marul, eu iti cumpar o masina noua. “
Harvey Diamond

“Nimic nu va aduce beneficii mai mari sanatatii umane si supravietuirii pe Pamant precum evolutia catre dieta vegetariana. “
Albert Einstein

“Oamenii spun adesea ca oamenii au mancat dintotdeauna animale, ca si cum asta ar fi o justificare pentru a continua aceasta practica. Urmand aceasta logica, nu ar trebui sa incercam sa oprim oamenii sa ucida alti oameni, de vreme ce asta se intampla de la inceputul timpurilor.“
Isaac Singer

“Apoi a zis Dumnezeu:"Iata, va dau voua toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ca are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra." “
Biblia, Facerea 1:29

“… daca el cauta cu adevarat sa traiasca o viata mai buna, primul lucru de la care se va abtine va fi folosirea carnii caci … folosirea acesteia este pur si simplu imorala, intrucat implica savarsirea unui act contrar moralei de a nu ucide.” / “Omul poate trai sanatos fara sa omoare animale pentru hrana; de aceea, consumand carne, participa la stingerea unei vieti numai pentru a-si satisface apetitul. Si a te comporta astfel este imoral.” / “Atata timp cat exista abatoare, vor exista si campuri de lupta.”
Lev Tolstoi, 1828-1910

“Maretia unei natiuni si progresul ei moral pot fi masurate prin felul in care sunt tratate animalele.”
Gandhi, 1869-1948

“Daca un om aspira la o viata mai dreapta, primul sau act de abstinenta va fi de la ranirea animalelor.”
Albert Einstein, 1870-1955

“Atata timp cat oamenii masacreaza animale, se vor omori si unii pe altii. Cu siguranta, cel care sadeste samanta omorului nu poate culege bucurie si dragoste.”
Pitagora, ~Sec. VI i.e.n.

“Nu am nici o indoiala ca o parte a destinului rasei umane, in evolutia sa treptata, este a renunta sa mai manance animalele.”
Henry David Thoreau, 1817-1862

“Daca omul vrea libertate de ce sa tinem pasarile si animalele in custi? Intr-adevar, omul este stapanul animalelor, pentru ca le depaseste in brutalitate. Noi traim din moartea altora. Suntem locuri de inmormantare pentru animale! De la o varsta frageda, am renuntat la carne, si va veni o zi cand oamenii ca mine vor vedea uciderea unui animal asa cum vad acum uciderea unui om.”
Leonardo da Vinci

"Nu exista o diferenta fundamentala intre om si animalele superioare din punct de vedere al facultatilor mentale... Animalele inferioare, ca si omul, simt placere si durere, fericire, suferinta."
Charles Darwin

"Necunoasterea a ceva mai bun nu usureaza suferinta unui animal. Dorintele sale fundamentale raman, iar frustrarea acelor dorinte neimplinite alcatuiesc cea mai mare parte a suferintei lor. Sunt atat de multe exemple: vaca de lapte careia nu i se permite sa-si creasca vitelul, gaina din custile din ferme care nu va pasi sau intinde aripile niciodata, purceaua care nu isi poate construi niciodata un culcus sau sa rame dupa mancare in resturi, etc. In cele din urma, noi impiedicam dorinta fundamentala a animalelor - de a trai."
David Cowles-Hamar

"Oamenii - care inrobesc, castreaza, taie, experimenteaza pe animale - au o predilectie de inteles in a pretinde ca animalele nu simt durerea. O diferenta acuta intre oameni si 'animale' e necesara daca trebuie sa le supunem vointei noastre, sa munceasca pentru noi, sa le purtam, sa le mancam - fara nici o urma de regret sau vina. E necuviincios din partea noastra, care de multe ori ne purtam atat lipsit de inima fata de alte animale, sa afirmam ca numai oamenii pot sa sufere. Comportarea animalelor ne ofera asemenea pretentii inselatoare. Ele ne sunt prea asemanatoare."
Dr. Carl Sagan & Dr. Ann Druyan

"Omul este un animal imblanzit, care, de-a lungul secolelor, a dominat celelalte animale cu inselaciunea, violenta si cruzimea."
Charlie Chaplin

"Doar pentru placerea de a avea o data gura plina cu carne, noi privam un suflet de soare si lumina si de acea bucatica de viata si timp pentru care se nascuse pe lume sa se bucure.”
Plutarh

"Nu imi place sa mananc carne pentru ca am vazut cum se ucid mieii si porcii. Am vazut si simtit durerea lor. Simteau ca se apropie moartea. Nu am putut sa rabd. Am plans ca un copil. ... Am simtit moartea mielului."
Vaslav Nijinski

"Fundamental, nu sunt un conservator. Cand ultima balena va fi ucisa, ceea ce se va intampla cu siguranta, suferinta balenelor va inceta. Nu va fi o pierdere a balenelor, ci a omenirii. Nu ma ingrijoreaza eliminarea unei specii - asta-i nebunia omenirii - ci am numai o singura grija, suferinta pe care o inducem deliberat asupra animalelor cat timp traiesc."
Clive Hollands

“Pentru noi, zootehnia moderna, cu cat mai putin stie consumatorul despre ce se intampla inainte ca bucata de carne sa apara pe farfurie, cu atat mai bine.
Atunci, ne gasim oare intr-o situatie corecta din punct de vedere etic? Cum justificam faptul ca ezitam sa le spunem oamenilor ce se petrece [intr-o ferma], nefiind foarte mandri de aceste lucruri si nedorind sa ii determinam sa devina vegetarieni?”

Peter Cheeke, PhD

"Tu doar ce-ai luat cina, si oricat de bine ar fi ascuns abatorul la o distanta de mile, pentru a ne proteja, toti suntem complici."
Ralph Waldo Emerson

"Cruzimea a blestemat familia umana de-a lungul timpului. E aproape imposibil pentru cineva sa fie crud cu animalele si bland cu oamenii. Daca li se permite copiilor sa fie cruzi cu animalele de companie, ei invata usor sa obtina aceeasi placere din suferinta oamenilor. Asemenea tendinte pot duce foarte usor la crima."
Fred A. McGrand

"Compasiunea fata de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud fata de animale nu poate fi un om bun."
Arthur Schopenhauer

"Abia atunci cand omul are compasiune fata de toate fiintele vii, se poate numi nobil."
Buddha

"Am avut un profesor minunat in ce priveste comportamentul animalelor - cainele meu Rusty. El m-a invatat ca animalele au personalitate, minte si sentimente."
Jane Goodall

"Sa nu ne ranim supusii nostri frati [animalele] este prima noastra datorie catre ei, dar sa ne limitam la atat nu e destul. Avem o misiune mai inalta - sa le fim de ajutor de cate ori au nevoie... Daca exista oameni care exclud oricare dintre creaturile lui Dumnezeu de sub adapostul milei si compasiunii, vor exista si oameni care se vor comporta asemanator cu tovarasii lor."
Sf. Francisc de Assisi

"Priveste adanc in ochii oricarui animal si pentru un moment fa schimb de locuri: viata lui ti se va parea la fel de pretioasa ca a ta si tu ai deveni la fel de vulnerabil ca el. Acum zambeste daca tu crezi ca toate animalele merita respectul si protectia noastra, pentru ca, intr-un fel, ei sunt noi si noi suntem ei."
Philip Ochoa

"Cea mai inalta datorie a omului este de a cruta animalele de cruzime."
Emile Zola

“Dar cum sa evitam sa omoram muste, purici? Prin fiecare miscare pe care o facem, distrugem fara sa vrem vietile unor fiinte pe care nici nu le observam. Asta spune mereu lumea, incercand sa justifice in acest fel cruzimea fata de animale. Dar cei care pun problema astfel uita ca scopul omului nu este de a fi perfect in vreo privinta. Sarcina care ne revine este numai de a incerca sa ne apropiem de perfectiune. Acelasi lucru e adevarat si in cazul compasiunii fata de animale. Noi, oamenii, nu putem trai fara sa provocam moartea altor fiinte. Dar putem sa actionam cu un grad mai mic sau mai mare de compasiune. Cu cit mai multa compasiune aratam fata de toate animalele, cu atit mai bine este pentru sufletele noastre.”
Lev Tolstoi

"Nu am devenit vegetarian pentru sanatatea mea, ci pentru sanatatea gainilor."
Isaac Bashevis Singer

"Acum ma pot uita la voi in liniste; nu va mai mananc."
Franz Kafka (pestilor din acvariu)

"Obiectivul nostru este de a ne elibera din aceasta inchisoare largind cercul compasiunii, pentru a imbratisa creaturile vii si toata natura in splendoarea sa."
Albert Einstein

"Ori de cate ori ii auzi pe oameni spunand 'Nu trebuie sa fim sentimentali,' poti subintelege ca sunt pe cale de a comite acte de cruzime. Si daca adauga 'Trebuie sa fim realisti,' inseamna ca vor profita de pe urma lor."
Brigid Brophy

"A deveni vegetarian inseamna sa pasesti in curentul ce duce spre nirvana."
Buddha

"Fie ca tot ce are viata sa fie eliberat din suferinta."
Buddha

"Toate fiintele tremura inaintea voilentei. Toate se tem de moarte, toate iubesc viata. Priveste-te in altii. Apoi pe cine mai poti rani? Ce rau mai poti face?"
Buddha

"Iubeste animalele: Dumnezeu le-a dat gandire rudimentara si bucurie netulburata. Nu le deranja bucuria, nu le hartui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra impotriva intentiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mandri cu superioritatea fata de animale; ele nu au pacat, dar tu, cu maretia ta, pangaresti pamantul prin existenta ta si iti lasi urmele prostiei dupa tine - aceasta, e adevarata pentru aproape fiecare dintre noi!"
Fiodor Dostoevski

"Chiar si in viermele ce se taraste in pamant straluceste o scanteie divina. Cand omori o creatura, Îl omori pe Dumnezeu."
Isaac Bashevis Singer (autor, premiul Nobel 1978)

"In fermele cu custi gasim asemanarea cu Auschwitz....Sa-ti inchizi mintea, inima si imaginatia de la suferinta celorlalti inseamna sa incepi a muri incet si inexorabil. Acei crestini care isi impietresc mintea si inima fata de protectia animalelor si raul pe care cauta sa-l combata, ignora invataturile spirituale fundamentale ale lui Hristos."
John Baker, Episcop de Salisbury

"Cruzimea fata de animale e ca si cum oamenii nu-L iubesc pe Dumnezeu."
"...e ceva atat de groaznic, atat de satanic in a chinui pe cei ce niciodata nu ne-au ranit si care nu se pot apara, care sunt total in puterea noastra, care nu au arme nici de aparare nici de atac, incat nimeni, decat cei foarte tari pot indura doar gandul la aceasta."

John Henry Cardinal Newman

"Daca exista oameni care exclud oricare dintre creaturile lui Dumnezeu de sub adapostul milei si compasiunii, vor exista si oameni care se vor comporta asemanator cu tovarasii lor."
Sf. Francisc de Assisi

"Sunt in favoarea drepturilor animalelor ca si in favoarea drepturilor omului. Aceasta este calea unui om complet."
Abraham Lincoln

"Sufletul e acelasi in toate fiintele vii, desi corpul fiecareia e diferit."
Hipocrate

"Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet."
Pitagora

"Non-violenta conduce la cea mai inalta moralitate, care reprezinta tinta evolutiei. Pana nu ne oprim din ranirea tuturor fiintelor vii, suntem inca salbatici."
Thomas A. Edison

"Omul este singurul animal care poate ramane in termeni prietenosi cu victimele pe care intentioneaza sa le manance pana cand le mananca."
Samuel Butler

“[...] prefera carnii si sangelui dobitoacelor, legumele: ele sunt hrana inteleptului si cea a eroilor, spune Homer”
Pitagora

"Animalele traiesc din ratiunile lor proprii. Ele n-au fost create pentru oameni, asa cum negrii n-au fost creati pentru albi, sau femeile pentru barbati."

Alice Walker

50 de comentarii:

  1. Un articol extrem de bine documentat, bravo Raluca, sunt doctori gramada pe care i-ai eclipsa! Iar zic, ar trebui sa grupezi cumva toate textele tale care abunda in informatii utile, sa poata fi usor accesate de oricine cauta. Intr-o carte, poate? :)

    Dilema ta am avut-o si eu. Si acelasi copil nemancacios a crescut mirabil doar din lapte si alaturi de mine. :) Pana de foarte curand, cand a inceput sa mai manance, Natalia a refuzat vehement orice tip de carne, indiferent de modul in care i-o gateam. Insa de ceva timp a inceput o noua idila cu pestele. Il adora, somon, salau, crap de balta nepoluata, dorada, cod. Carnea de animal plimbator prin soare in zile senine este inca motiv de inversunare (uneori mai gusta cate putin ficat), dar macar mananca peste! Cu placere, cu pofta, mult.
    Ii plac foarte tare ouale si untul, mananca unt direct din calup, bucatele. Asa ca la noi, copilul urcat in vaporas pescuitor, a decis sa faca bye-bye vegetarianismului.:) Nu cand am vrut eu, ci cand a ales ea. Si ii dau credit total :)

    Mi-au placut citatele mult!

    RăspundețiȘtergere
  2. Raluca,
    indiferent daca alegi sa-i dai carne sau alegi sa nu-i dai carne, tot faci o alegere in locul lui.
    Asta e, o vreme, datoria parintilor.

    Lasand la o parte kilometrul de citate (am toata admiratia, da' tre' sa le citesc in rate, n-am reusit din prima sa trec de toate!), esti, evident, extrem de bine informata si in perfecta cunostinta de cauza. Asa incat indiferent ce alegi, sigur vei avea argumente solide in spate.

    Intre noi fie vorba: am o prietena ai carei gemeni, la aproape doi ani, nu mananca aproape deloc carne - poate odata sau de doua ori pe saptamana, si atunci e vorba de carne de pui de tara, nu de magazin. Prietena mea nu e vegetariana, si nici sotul ei - dar asta e alegerea pe care au facut-o pentru copilaria mica a gemenilor, care sunt lacto-ovo-pesto-vegetarieni.
    Copiii cresc bine si fara carne.

    O mentiune referitoare la postarea ta anterioara: (iarta-ma ca nu ma intorc sa comentez acolo, mi-e prea lenta conexiunea de net si n-am destula rabdare) grupa mea de sange e O si-s bine-merci si fara sa mananc carne. Deci dieta bazata pe grupele de sange are si exceptii :)

    RăspundețiȘtergere
  3. raluca, presupun ca stii deja ca subscriu la absolut tot ce ai spus legat de alimentatia asanatoasa, si zic asta adaugand ca "I'm happy because I eat lard" (WAP reference :P)

    acestea fiind spuse, nu cred ca lucrurile sunt asa de alb si negru la partea cu etica.
    http://letthemeatmeat.com/tagged/Ethics nu stiu daca ti-am aratat siteul asta, nu e unul pro carne asa cum s-ar putea intelege din titlu insa e plin ochi cu dezbateri filosofice pe tema uciderii animalelor pentru consum. articolele sunt foarte solicitante (cel putin pentru mine) insa pun lucrurile intr-o perspectiva foarte interesanta, si ma refer strict la partea filosofica a temei. poate iti faci timp sa-l rasfoiesti

    RăspundețiȘtergere
  4. eu zic sa scriem impreuna cartea aia, ralu
    si moni, tu pui cate un poem intre capitole

    RăspundețiȘtergere
  5. Maiii ce-i cu debandada asta? :))

    MoniQ, super asa, deci ar trebui sa ii dau si piticului meu credit total! :) (nu stiu balti nepoluate, ca poate as incepe cu peste)

    Iar cu cartea, nu cred ca merge, decat daca vin eu cu ceva descoperiri... Sau uite, daca o scrie Alexandra, eu ma angajez sa pun diacritice, ca ma pricep :)))

    Mamituni, multumesc mult mult ca ti-ai spus parerea la postarile astea! Ma simt mult mai bine, indiferent de ce voi alege (eu :D) pentru pitic. Pupici!

    Alexandra, am uitat sa specific aici cate am invatat de la tine! Ce nerecunoscatoare suuuunt! Dupa ce tu mi-ai dat credit la o postare aniversara: http://lotiunidecorpsolide.blogspot.com/2011/09/un-nou-inceput.html :"> :"> :">. Dupa numai o discutie simpla. Pe cand tu mi-ai oferit de-a lungul timpului o adevarata literatura! Linkul cu paleo si vegetarianismul stii ca il am de la tine :D.

    Si acum mi-ai dat de lucru, razbunare pentru postarea mea lunga. Ai vazut cat am de citit acolo, da? :D

    Imi place la nebunie planul vostru cu o carte comuna. Cum am zis, eu ma simt pe acolo printre voi asa, de facut corecturi de diaCritice :)). Si eventual fac rost de bibliografie :)).

    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu nu am studiat deloc problema alimentatiei. Insa oricate studii mi s-ar arata, orice concluzii s-ar trage cu statut de adevar pur, nimic nu m-ar putea convinge sa simt altfel fata de animale. Si sa le mananc de placere. Si eu, pentru mine, nu am nevoie de nici o confirmare. Insa e tare bine cand intalnesc oameni care simt la fel :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Pai nu e rea ideea asta cu cartea. Doar ca ar putea fi abordate mai multe subiecte :sarcina, nastere, alaptare, purtatul bebelusilor, diversificare, alimentatie etc etc.. din punctul asta de vedere, ce facem noi/voi/tu/eu, attachment parenting, green living,abordare constienta ,cum vrei sa-i spui.Eu una as fi super incantata de o asemenea carte. Sunt atatea porcarii de carti pe piata despre cresterea bebelusilor/copiilor care abunda de informatii aberante de ai impresia ca sunt scrise de unii de pe alte planete.Pot da si exemple ca am si eu prin casa primite cadou de la persoane cu foarte bune intentii.
    De multe ori mi-am propus sa listez multe din articolele tale (plus alte surse descoperite tot datorita tie) si sa-mi fac un mic dosarel. Pt ca de multe ori vroiam sa mai recitesc anumite informatii si nu mai stiam unde sa mai caut.
    Ce acum trebuie sa fii nu stiu ce medic pediatru renumit sau cercetator stiintific? O carte scrisa de mame pt. mame.
    Articolele tale sunt destul de clare, explicite, cu trimteri (sunt sigura ca exista si mai multa bibliografie in spate).Nu sunt abordate dintr-un punct extremist de vedere de genul eu nu mananc carne si dau tata copilului si voi astea carnivore si cu biberoane sa va duceti dracu'. Am vrut sa spun ca nu are de ce sa-ti fie teama de lipsa de credibilitate (datorita lipsei unei notorietati/ specialitati in spate) sau de ridiculizare (cine esti tu sa-mi spui mie ce e bine si ce e rau).Din start femeia care va deschide o carte o va face pt. ca va dori sa se informeze, iar cine cauta informatii zic eu inseamna ca are cat de cat mintea deschisa. Sa nu uitam ca majoritatea greselilor pe care le fac mamele se nasc din lipsa de informare.
    O carte desrpe experiente reale.Sa afle si mamele ca e ok ca bebelusul lor sa manance san la 8 luni si sa refuze orice alt aliment si sa nu se mai panicheze ca dr pediatru sau nu stiu ce carte i-a spus ca la 6 luni bebelusul ei trebuie sa manance carne si nu stiu ce cereale. Si ea saraca sa se simta o ratata pt ca nu isi hraneste cum trebuie copilul.Ca fiecare copil e unic si sa lase naibii tabelele alea de crestere si sa urmareasca tonusul si vitalitatea copilului si nu dc a luat 3 kg si 5 cm pe luna ca asa i-a spus pediatrul ca trebuia.Si pot face o lista imensa care desigur o vom gasi in viitoarea carte:"Open your eyes,mommy". Am glumit. Nu stiu, pt titlu , continut, autori si co-autori facem un brain storming aici pe blog.
    Ca nu ducem lipsa de idei.
    E asa o adunare de femei inteligente si cu mintea desteptata in blogroll-ul tau ca sunt convinsa ca orice va propuneti se va materializa si va fi un mare succes.

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte faine amandoua postarile, Raluca, felicitari!! (moama, ce rabdaaaare ai!! :)).

    Acuma tu stii, eu sunt carnivora. :) Si am zis-o de multe ori - inteleg enorm de bine dilema etica, pentru ca din punct de vedere nutritional in cel mai bun caz lucrurile sunt discutabile, interpretabile si complexe.

    Iar pentru dilema etica (care, nu mint, si pe mine m-a tinut departe de carne multa vreme, tot ce povestesti din copilaria ta imi suna extrem de familiar, eu abia recent am inceput sa mananc cu adevarat carne, abia de cand sunt aici, downunder, cel putin porc, vita, nu ma atingeam in tara de ele!!), zic asa (studiind eu deci problema pe toate fetele, ca si tine):

    Nu stiu ce ne face pe noi sa privim cu mila animalele, iar plantele nu!
    Procedand asa facem aceeasi greseala ca si in privinta justificarii omorului prin inteligenta/capacitatea fizica mai buna, prin legea junglei!
    Sigur, stiinta asta a noastra limitata de pana acum n-a descoperit inca daca pe plante le doare, daca sufera in felul lor, in momentul in care sunt rupte, sau nu. Dar DACA??
    Daca plantele, in minunatia lor cea mare, au si ele aceleasi drepturi ca si regnul animal?
    Problema asta ne-o punem oare? Suficient de serios cel putin.

    Asa ca eu zic, cu umilinta in opinia-mi subiectiva, ca Doamne Doamne ne-a facut, aici, pe Pamant, rotund cerc, sa depindem unii de altii, sa ne hranim unii cu altii (sa consider toate animalele de prada, si nu numai, niste ucigasi??), sa ne limitam unii pe altii, pentru a convietui in perfect.
    Ideea noastra de armonie e indoctrinata de emotivul principial si poate nu foarte lucid: poate, totusi, armonia inseamna sacrificiu, sange, suferinta, in egala masura in care inseamna pur, spirit, pasnic. Ma uit cu admiratie la oamenii care iubesc fiarele napraznice, crocodilii, rechinii, tigrii ... si le respecta. Respect este ceea ce merita, cu siguranta, iar frumusetea lor nu este stirbita, in perfectiune, de faptul ca supravietuirea le este savarsita abia prin cruzime si crima. Strivirea altei perfectiuni.

    Nu stiu.
    Eu una am aceeasi rezerva si aceeasi strangere de inima cand rup o floare. Evident, nu as putea ucide un animal. Mi-aduc aminte de sarmana maica-mea, care il astepta pe tata sa vina acasa sa-i taie o gaina si, cand el intarzia prea tare, iesea in strada sa vaneze un trecator dispus sa se ofere voluntar, pentru ca ea nu NU PUTEA. :)

    Desigur, putem argumenta ca exista si ucidere "umana" (ce absurda ironie, nu?). Putem argumenta ca e vorba de necesitate (dar uita-te cat abuzam, cat batjocorim, prin irosire, prin exces, prin desfrau nepasator, prin perversitate - vorba lui Moni, acusi il mangai, acusi ii iei gatul).
    Dar pentru mine cel putin singurul lucru care sta in picioare e ca nu pot face diferenta, etic vorbind, intre animal si vegetal.

    As mai vorbi/scrie, acum insa n-am prea mult ragaz. :)

    Atata vreau sa mai adaug - eu nu mi-am propus sa le cresc pe fete nici carnivore, nici vegetariene, le-am oferit de toate si ele au ales, implicit. Pana acum doar mijlocia consuma carne cu relativa bucurie, cea mare si cea mica extrem, dar extrem de selectiv si de rar. Cand Maria, cea mare, era bebelus si apoi toddler, lua carnea, o punea in gurita, insa, cu un fantastic talent, o sugea de toate zemurile si o pastra, ca un hamster, in falcute, fara sa o inghita, mestecand legumele pe langa ea, iar la sfarsit, scuze daca povestea mea e un pic yucky :), scuipa cu gratie bolurile alimentare reziduale ...
    Daca e sa ma uit la strict evolutia fizica, masa musculara si dezvoltarea motorie cea mai buna sunt la caprita mea carnivora, dar ar fi absurd sa pretind ca e mai mult decat o simpla coincidenta, cine ar putea masura cu exactitate contributia genetica ori cea de alimentatie?!?
    De sanatoase sunt, slava Domnului, toate trei sanatoase. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. alina, ai pus foarte bine problema.
    limita pusa intre ce e ok si ce nu sa omoram este total arbitrara. adica bun, nu sunt ucigas, nu omor un biet animal, insa rup plante si omor insecte. poate nu au sistem nervos, insa plantele au aceeasi dorinta de a supravietui ca si animalele - toate legumele, de ex, au o cantitate mai mica sau mai mare de antinutrienti care le fac, cel putin teoretic, de neconsumat. nu mai spun de cele care sunt otravitoare de-a dreptul.

    si putem merge mai departe, la agricultura. ok, farmele industriale sunt criminale, dar si agricultura excesiva are la fel de mult sange pe maini- paduri defrisate, ecosisteme distruse, rauri secate pentru irigatii, mii de animale ucise in timpul recoltarii.
    stiati ca in jurul culturilor organice, de pilda, e plin de capcane care omoara orice animal ar vrea sa intre pe pretioasa plantatie? pentru ca nu se poate risca contaminarea...

    sa fim seriosi, e la fel de multa moarte in hrana vegetala cat e in cea animala, diferenta fiind ca in urma unei turme de vaci care pasc pamantul creste, e viu, pe cand in urma unui monocrop de soia pamantul ramane mort si trebuie fertilizat artificial.

    nu mai vorbesc de ce presupune industria laptelui sau cresterea intensiva a pasarilor pentru oua. concluzia e ca, pana nu traim la o mini ferma unde mancam doar fructele care pica, oua de la gainile noastre si lapte de la vaca noastra personala nu prea ne putem urca pe the moral high horse. si o spun cu tristete, nu cu judecata.

    viata implica moarte, indiferent pe ce parte o intorci. si e foarte ok daca valorile tale si stilul de viata nu permit consumul de carne, e si foarte sanatos in cele mai multe cazuri. dar nu prea cred ca faza cu "eu nu sunt ucigas (spre deosebire de tine carnivorule" chiar tine apa.

    RăspundețiȘtergere
  10. ah, raluca, poate ar trebui sa-ti cumperi The Vegetarian Myth, nu ca sa gasesti tu motive sa mananci carne ci pentru o alta perspectiva in cazul in care o va prefera alex

    RăspundețiȘtergere
  11. Raluca, daca o sa am nevoie sa dau argumente cum ca nu mananc carne...de la tine o sa ma inspir :))
    Pentru mine a fost foarte simpla trecerea, fara niciun fel de justificare, fara o lista de motive. Nu am fost bolnava dar nici nu am fost un fan al carnii. A trebuit sa dau explicatii referitor la noile mele alegeri si inca mai sunt persoane care ma cunosc si 'uita' ca nu mananc carne. La mine s-au facut 8 ani de cand nu mai mananc carne. Dar mananc peste. Pestele nu-l vad ca pe carnea de pui/vita/porc etc din mai multe motive pe care nu-mi doresc neaparat sa le dezbat. Dar incet incet simt ca o sa renunt si la peste.
    Cred ca omul nu a fost facut sa manance carne, la fel cum nici la origini nu erau animale carnivore...(nu cred ca omul la origini vana...dar da, culegea fructe,seminte etc). Nu cred ca omul are nevoie de carne si cred ca un copil poate creste cu tot ce are nevoie fara sa manance carne. Ba chiar cred ca poate si fara lapte/oua etc. Noi n-am ajuns acolo. Ioana mananca la fel ca mine ovo-lacto- dar si peste. Cred ca si modul de viata te obliga cumva sa ai in alimentatie si chestii animale (nu din carne), pentru ca daca renunti la 'lucrurile bune' pe care ti le da animalul trebuie sa mai pui ceva in viata ta. De obicei fiintele care sunt vegetariene/vegane sau cum vrei sa le zici sunt si fiinte spirituale... (si daca o luam pe latura asta, ca si argumente...niciun sfant crestin - sau hindus sau ce mai vrei tu - nu cred ca manca, carne!!)
    Cred ca este in responsabilitatea unui parinte sa ia decizia pentru copil in privinta alimentatiei...daca ii pui carne in fata sa aleaga de fapt ai facut deja o alegere, trebuie sa accepti ca el poate chiar o sa manance, nu? de ce nu faci la fel si cu altele: zahar etc despre care ziceai ca este mult mai nociv...alegerea este a ta si nu trebuie justificata nimanui. Ioana stie ca noi nu mancam carne (eu cu ea) si atunci cand vede carne intr-o alta farfurie (eu nu gatesc cu carne) o recunoaste, o numeste si atat. Odata a luat o bucatica de snitel din farfuria unui alt copil (crezand ca e peste) si a scuipat-o cand a simtit gustul. Nu i-am scos-o cu forta din gura dar nici nu am incurajat-o sa guste.
    Asta este alegerea noastra. Si simt ca alimentatia noastra se indreapta spre una cat mai vie cu cat mai putin animal in ea... Si acolo vreau sa ajung. Iti doresc sa iei deciziile cele mai bune si deciziile sa fie si ale sufletului, nu numai ale ratiunii :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Raluk ca de obicei ai scris o postare super bine documentata. Jos palaria...eu cred ca e o idee minunata aceea de a scrie o carte. De fapt e gata scrisa trebuie doar sa aduni ce ai pe blog si sa ordonezi un pic capitolele.
    Hmmm...si la mine exista semne de intrebare legate de carne...noi papam peste si curcan...si rar cand primim de la tara pui. Isabelei ii place pestele si curcanul, puiul il tolereaza. Nu am introdus vitel si nici porc si parca nici nu as face-o. Grea decizie....

    RăspundețiȘtergere
  13. Excelent post Raluca, ca de obicei imi place la nebunie ca te documentezi foarte bine si ca expui problema fara a lua vreo parte anume si ca poti sa intelegi si puncte de vedere opuse. Foarte de bun-simt. Eu sunt convinsa ca secretul consta in a ne asculta cu atentie corpul, care ne da semnalele cele mai bune de ce are nevoie. E caz de antologie, ramas la noi in familie faptul ca maica-mea m-a dus la doctor inainte de a implini un an sa se planga ca nu sunt normala ca ii mananc varul de pe pereti, lingeam peretii si am invatat sa stau bipeda foarte repede ca sa ajung de pe canapea la pereti sa-i zgarii cu unghiile ca sa pot manca varul. Doctorul, om destept mi-a facut analizele si a reiesit ca aveam o lipsa de calciu infioratoare, organismul imi spunea singur de ce are nevoie. Cand crestem si devenim adulti, avem tendinta sa ne "astupam" urechile la semnalele pe care ni le transmite corpul, din care cauza ne imbolnavim mai des decat ar trebui si ne vindecam mai greu. Eu una incerc pe cat posibil sa-mi ascult semnalele si ma simt mult mai bine cand sunt in "rezonanta" cu propriul eu. Eu sunt omnivora, cu accent foarte mare pe vegetale si mult mai mic pe produsele animale (unde tind sa favorizez ouale si branzeturile, din aceleasi motive cu tine, nu trebuie sa moara nici un animal pentru producerea lor), am avut perioade complet vegetariene (fara oua si lactate si nimic de origine animala), m-am simtit extraordinar dar am stiut ca nu pot trai toata viata asa. In momentul in care am acceptat ca organismul meu cere produse animale din cand in cand si ca asta nu e un lucru rau, m-am linistit si am facut pace. Sotul meu e tot omnivor, dar el are nevoie de mai mult produs animal decat mine. Si asta e de asemenea, ok. Copiilor le-am oferit din toate, i-am lasat pe ei sa-si formeze propriile gusturi. Amandoi sunt predominant carnivori, cel putin la varsta asta. Incerc sa am grija ce fel de produse le dau, dar daca organismul lor cere carne, nu eu am sa fiu aia sa le interzic. Si sunt convinsa ca in alt stadiu al dezvoltarii lor, nevoile le vor fi altele. Mai sunt convinsa de asemenea ca nimic in cantitati mici nu e foarte nociv, dupa cum si un lucru extrem de sanatos poate fi nociv in cantitati prea mari, moderatia e cheia. Atata vreme cat nu dai in nici o extrema si iti asculti corpul, totul ar trebui sa fie ok. Eu sunt de parere ca poti sa-i oferi lui Alex carne, chiar si acum, e destul de mare ca sa poata face alegerea in mod constient (bine, la varsta lui va fi o alegere de genul "imi place cum arata? Daca da, e buna la gust? daca da, bring it on!" - dar sa stii ca si la varste asa de fragede, organismul trimite semnale clare, iar copiii inca nu sunt "corupti" de cutumele sociale, le aud mult mai bine) - Alex stie cel mai bine de ce are nevoie in dezvoltare, parerea mea, normal.
    Pupam!

    RăspundețiȘtergere
  14. Fetelor, scuze ca nu raspund, revin cat pot de repede. M-au impresionat mult comentariile voastre si vreau sa va raspund cu atentie. Dar avem nopti cu 3 ore dormite si zile clingy si maraicioase, asa ca nu ma pot concentra cu piticul in brate :D. Va pup!

    RăspundețiȘtergere
  15. imi pare rau ca iar treceti printr-o etapa dificila. Sper sa fie cat mai scurta! :)
    Felicitari pentru articol. Nu te dezminti nici de aceasta data, insa este prima data in care sunt in dezacord cu alegerile tale... nu ca asta ar conta, dar imi exprim punctul de vedere. Sper ca nu-i cu suparare.
    Nu contest modul in care ai ales sa iti cresti si hranesti copilul, insa cred ca un copil nu poate fi crescut in acest "spirit". Consider ca cei mici au nevoie de diversitate alimentara pentru a se dezvolta armonios si mai cred ca ii va fi imposibil la gradi, atunci cand alti copii mananca carne langa el, sa se abtina. ... plus ca nu stiu de gradinite dispuse sa gateasca lacto-ovo-vegetarian. ... si daca accepta sa o faca, cum o fac? Ei in veci nu se vor documeta la fel de bine ca si tine si nu ii vor asigura copilului nutrientii necesari. Ce faci il trimiti cu pachetel si la gradi? Nu va fi oarecum marginalizat atunci cand ceilalti mananca impreuna iar el va sta intr-un coltisor cu pachetelul in fata? ... si va sta in coltisor, deoarece alti copii vor atenta la ce are el sau el la ce au ei. Parerea mea, este ca pana vor creste si vor putea alege singuri, datoria noastra de parinti este sa le asiguram o dezvolatare armonioasa, o alimentatie diversificata si moderata si un bun funadament pentru educatie... ce vor alege sa faca mai tarziu cu ele, este raspunderea lor.
    Parerea mea... sper sa nu te superi. :)
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  16. Buna Raluca, intervin si eu aici desi nu am nici pe depaaaarte cunostintele tale sau ale fetelor care au comentat :D. Te urmaresc de mult si imi plac mult post-urile tale privind alimentatia...m-ai facut sa-mi pun multe intrebari, sa citesc anumite carti, etc.
    Eu sunt carnivora convinsa, adica daca nu mananc des carne nu ma simt bine, sunt slabita si fara chef...de viata. Nu am renuntat la carne pe o perioada lunga in ideea ca asa se va obisnui corpul si voi putea trai fara. Poate ca asa e, organismul meu cere carne si produse de origine animala. In privinta lui Loris, i-am dat carne (ca na, asa zic doctorii :D), si ii place. Dar mult, nu pot manca eu ceva cu carne si el fara, imi cere. Asa ca astazi incerc sa ma concentrez pe o alimentatie lipsita de prajeli, zahar in cantitate mare si alte alimente nocive....incerc sa gasesc un echilibru.
    Vreau si eu cartea cand te hotarasti sa o publici :). Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  17. Saluti Raluka, intru si eu rapid sa-ti spun ca am savurat ultimele 2 articole si ca nu e prima data cand decopar ca gandim la fel (poate te va mira sa afli ca esti si singura persoana pe care o ''cunosc'' cu care impartasesc acest stil de a gandi). Ma inscriu si eu pe lista clientilor pt cartea pe care te incurajez tare sa o scrii. Cat despre produsele de origine animala la copii, ideal as fi dorit si eu sa evit contatul cu carnea, dar am avut aceeasi dilema ca si tine: ce drept am eu sa aleg in locul copilului? Cred, ca si tine, ca fiecare om isi alege pana la urma un fel de a se alimenta propriu si ca avem nevoi diferite. Datoria mea ca parinte e sa-i ofer informatii si diversitate. Uite, tu stii ca eu sunt vegetariana de 14 ani si nu as mai pune gura pe carne pt nimic in lume. Dar Soimita mica seamana 99% cu tati si savureaza cantitati mici de carne. Apoi, e treaba asta cu gradinita, unde oricate pachetele as vrea eu sa-i pregatesc, ea mananca si va manca exact ca si ceilalti copii. Mi-a placut la nebuie cartea lui Shazie (merci mult ca mi-ai trimis-o), am citit-o de vreo 5 ori si probabil o voi comanda in curand, ca sa o am completa. Sunt convinsa ca fetita ei e super sanatoasa, insa eu nu as dori ca Soimita sa se simta ''diferita'' in societate. Pt copii, apartenenta la grup e foarte importanta, chiar daca eu stiu ca ar fi mult mai sanatos sa manance totul bio si crud. Ce am observat de multe ori e ca copilul vine singur si cere ce mananc eu, asa ca nu-mi ramane decat sa ma destrabalez cu cat mai multe smoothie-uri & co.
    Pupam pe Alexutul mic, miroare a maselute, asa e? Ca tot pe-acolo suntem si noi cu foiala multa noaptea si mofturi ingenioase ziua :).

    pupici

    RăspundețiȘtergere
  18. In primul rand ma alatur si eu fetelor ca sa-ti spun ca esti de admirat cata munca depui ptr a te informa si pe calea astea sa-ti multumesc ptr ca gratie tie am descoperit si invat si eu multe despre care habar nu aveam .

    Apoi desi eu nu am atatea cunostinte si ma ghidez dupa posibilitati si cerinte , si parerea mea este ca trebuie lasat corpul si deci copilul sa decida ce-i place ptr ca el stie mai bine semnalele pe care i le trimite corpul .
    Apoi un copil trece prin multe etape pana ajunge la maturitate si o sa descoperi ca la anumite varste o sa aiba anumite preferinte , imi amintesc si acuma cand Alex avea 3-4 ani cum zicea ca el este vegetarian si nu mananca carne si i-am respectat dorinta , a mancat mai mult din alte chestii , insa pe la 6-7 ani deja era in cealalta extrema si vroia carne si multa si zicea despre mine ca sunt extraterestra ptr ca mananca verdeturi multe si beau apa , acuma mananca de toate (dar refuza sa guste peste ) , dupa atata vreme am inteles ca la toata lumea nu numai la copii , ideea de baza ar trebui sa fie o alimentatie echilibrata si diversificata ( se spune ca dieta mediteraneana este solutia ideala ) .
    La Iza am incercat sa-i dau sa manance cat mai sanatos , si daca pana acuma am reusit cat de cat sa-i controlez ceea ce mananca , deja incepe sa pofteasca la ce vede si dupa cum zice Speranta Farca ( si pe calea asta iti multumesc ca ne-ai recomandat cartea ei , am cumparat-o in tara si este pur si simplu fenomenala , cred ca orice mamica ar trebui sa o citeasca ) incerc sa ma controlez ptr ca reactiile mele o sa fie determinante ptr ea .

    Nu stiu daca ati vazut stirea asta http://stirileprotv.ro/stiri/international/inchisoare-pe-viata-pentru-ca-si-au-tinut-copilul-la-regim-vegan-pana-cand-a-murit.html si prin asta conclud ca nici o extrema nu este buna .

    pupici sa treaca iasa repede maselutele

    RăspundețiȘtergere
  19. Buna Raluca,

    De Studiul China ce parere ai? Informatia din aceasta carte nu ti se pare de incredere?

    A propos de stirea de pe protv, nu cred ca are vreo relevanta in contextul acestei discutii.

    O seara frumumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  20. Mai, eu nu ma pot abtine...cand citesc/aud: "cu ce drept aleg eu in locul copilului" stau si ma intreb...oare nu fiecare dintre noi pana la o varsta, facem alegeri in locul copiilor nostri? De ce alegi sa nu-ti vaccinezi copilul cand 99% o fac, de ce nu alegi sa-i dai copilului zahar cand nu stiu cati la suta o fac etc etc...sunt alegeri, toate, facute cu o responsabilitate asumata si asta e. Da, atunci cand o sa aiba suficient discernamant si suficienta independenta etc normal ca e posibil sa se revolte si sa faca lucruri cu care nu esti de acord dar...atunci intervine alegerea copilului si tu poti sa accepti sau nu, si asta este alta discutie. In fine...
    Iar asta cu gradinita, imi pare rau sa va zic dar exista gradinite in care se servesc meniuri ovo-lacto-vegetariene, ba chiar copiii care mananca asa sunt mai multi decat cei care mananca, carne...oare in cazul asta cei care mananca, carne se simt marginalizati, neintegrati etc?
    Sunt multe argumente pro si contra aici, dar motivatia ar trebui sa fie doar din punct de vedere al sanatatii sau al obiceiurilor din familie si nu pe motive sociale (ca asa mancanca toti si sa nu se simta dat la o parte...)

    RăspundețiȘtergere
  21. Multumesc Raluca, de o sinteza ca a ta aveam nevoie de demult. Eu am fost de copil o vegetariana convinsa fara sa imi fi explicat de ce e asa. Abea la 30+ am inceput sa mananc carne (in timpul sarcinii mi se facuse pofta oribila de ficat de pui!) acum pot manca de 2-3 ori pe an carne.

    Desi nu gatesc mai des carne acasa copiii mei o adora si abea apuca sa prinda undeva carne. De ce oare?

    RăspundețiȘtergere
  22. Incep cu raspunsurile :D.

    Diana, ma bucur mult ca ne mai potrivim la ceva :D. Multumesc mult! Intr-adevar, si daca s-ar descoperi ca e indispensabila, eu personal tot nu as putea manca... Pup!

    RăspundețiȘtergere
  23. Andreea, ma tentezi rau de tot cu cartea aia :)). Ma enerveaza doar ca nu simt ca am o exprimare academica :D. Norocul e ca nu se inregistreaza sa mi se simta si accentul ardelenesc :)). Multumesc mult mult de aprecieri, am ramas cam surprinsa de cuvintele tale frumoase. Eu credeam ca scriu aici doar lucruri plictisitoare despre Alex sau imi vars nervii legat de unele subiecte. Asa ca m-ai flatat tare de tot. Si m-ai si incurajat sa continui! Multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  24. Alina, dus la extrem exemplul tau cu plantele, ar insemna ca daca nu putem feri un copil de dezinfectant cu clor, de exemplu, sa-i punem pe maini din prima zi. Eu cred ca orice mic pas e important. Deci daca mi-e mila de animale, si de plante nu, e un pas. Daca mi-ar fi mila de pui si de porc nu, tot e un pas. Orice viata salvata e importanta pentru mamica lui :D. Chiar daca e vorba de un singur animal. E normal sa imi fie mai mila de animale, pentru ca ele au ochi :D, se uita cu blandete la mine, gandesc, au mama care plange dupa ele, se apropie de om si se imprietenesc cu el, etc. Si la urma urmei, iti spun sincer ca eu o cert pe mami cand rupe buruienile din gradina :)) pentru ca mi-e mila de ele. Iar plantele ce le mananc, nu le omor de tot, iau un fruct, o frunza,...

    Eu sunt constienta ca viata in lumea asta (a junglei) se bazeaza pe moartea altor fiinte. Dar mi se pare ca deja s-a depasit orice bun simt, cu fermele astea de animale, cu crescutul lor intens, in batjocura. Dupa cum am zis si in postare, s-a ajuns de la a manca de cateva ori pe saptamana, la a manca de 3 ori pe zi (cel putin oamenii din jurul meu, familie, prieteni,...). S-a ajuns sa nu mai pretuim viata pe care un animal crescut cu dragoste si-o da pentru noi. Si mi se pare ca cei de pe vremuri nu mancau atat de mult si pentru ca nu ii tinea sufletul sa omoare atat. Adica daca ar trebui sa omoare animalul cu mana ei, sunt sigura ca maica-mea ar face mai rar mancare cu carne :)). Nu s-ar abuza in halul asta. Mi se pare ca trebuie crescute cu dragoste si omorate cu respect, pentru ca au suflet si ele, nu sunt o bucata de plastic.

    Si eu am aceleasi pareri despre ruperea florilor, de aceea nu-mi place sa duc buchete de flori cuiva. Daca se cade sa duc un ghiveci, aleg calea asta, daca nu, mai bine deloc :D.

    Am o prietena cu un suflet minunat, mai rar asa ceva. Ei, sa-ti spun ca (desi nu e vegetariana sau vegana tot timpul anului) iarna umbla sa scuture toti copacii din calea ei de zapada, ca sa nu li se rupa crengile din cauza greutatii? :D

    Multumesc mult pentru comentariu si pentru detaliile din experienta personala! Pup!

    RăspundețiȘtergere
  25. Alexandra, cum i-am raspuns si Alinei mai sus,
    daca tot nu putem delimita, nu inseamna ca atunci ne desfranam in extrema cealalta, orice fapt umanitar conteaza, oricat ar fi el de mic. Daca am consuma jumatate din carnea consumata azi pe glob, s-ar salva milioane de vieti, si ar fi mai putina poluare de la "fermieritul" asta intensiv.

    Deci nu mi se pare un argument bun. Fac ce pot, ba chiar nu omor voit insectele :D. Eu stiu oameni cu culturi organice, dar nu am aflat de capcanele respective pana acum, deci banuiesc ca nu e regula.

    Si da, sunt de acord ca si in agricultura e nevoie de o mare schimbare daca vrem sa ne supravietuiasca planeta! La fel cum animalele ar trebui crescute cu dragoste si respect, la fel si plantele ar trebui crescute cu respect pentru ele, pentru natura, si pentru omul ce le va consuma. Nu isi au locul nici ingrasamintele, nici ierbicidele, insecticidele, pesticidele. Si nu am spus ca eu nu sunt ucigas, spre deosebire de carnivori. Am spus doar ca pentru mine chiar si o viata salvata conteaza. Ca or fi 50 de pui pe an, un porc, un miel, vreo 50 de pesti si vreo 3 vitei... M-as mai putea uita in ochii lor si ai mamei lor :D. Pentru mine e suficient.

    Am incercat sa citesc pe tema una alta, apropo de vegetarian myth si altele asemanatoare dar nu rezonez, mi se par mai mult niste explicatii pentru cei care se simt prost ca au ajuns sa consume carne. Dar orice as citi nu as reusi sa
    mananc un "potential prieten". Inteleg ca e
    natural. Dar eu nu as putea. Nu stiu cum m-as
    comporta intr-o situatie in care viata mea ar
    depinde de asta. Doamne fereste.

    Eu nu va fac voua morala. Am incercat in postarea anterioara sa va explic ce simt eu in fata unei bucati de carne. Deci orice as citi, nu ar avea cum sa schimbe asta. Daca as fi ajuns sa nu mananc carne din considerente de sanatate, sau daca as fi venit cu o teorie cum ca asa e natural, sa nu mananci carne, poate ca lecturarea unei noi descoperiri m-ar fi putut lamuri, dar asa...

    Pup!

    RăspundețiȘtergere
  26. Dana, acum sunt la primul tau mesaj, multumesc
    mult de interventie. Ai dreptate, renuntarea mea la carne a venit atat de natural si eliberator.

    Argumentele gasite, cum ca pot fi oameni alimentati sanatos si in dieta omnivora, si in cea vegetariana, le-am expus mai mult pentru extremistii din fiecare grupa. Ca sunt multi vegani care considera carnea o otrava, uitand evolutia noastra. Si sunt multi omnivori care
    considera ca daca nu mananci carne sigur esti un om ofilit, fara nici o energie, palid si nesanatos.

    Inteleg ce zici de faptul ca la origini nu au
    fost nici animale carnivore. Dar e cam mult de
    atunci :D. Si sunt sigura ca poate de aceea
    persoanele spirituale sunt cel putin vegetariene. In primul rand cred ca ar fi greu de meditat cu stomacul foarte plin :D, cum mi se intampla mie cand mancam carne. In al doilea rand parca nu poti promova compasiunea daca nu o practici cu tot ce te inconjoara.

    Si eu cred ca se poate trai la fel de bine fara
    carne (cu dieta vegana e mai dificil, desi in mod natural ar fi trebuit sa se poata, in schimb industrializarea cred ca si-a pus amprenta si pe regnul vegetal si plantele nu mai au aceiasi nutrienti ca pe vremuri). Dilema mea venea din faptul ca Alex nu mananca aproape nimic, si incepeam sa ma intreb daca nu ar manca totusi carne. Pentru ca, oricat as gandi de etic pentru mine, recunosc ca decat sa-i dau un sandwich cu snitel de soia, mai repede ii ofer carne.

    Peste i-as oferi si eu cu mai putina suparare, dar nu am o sursa din salbaticie :D.

    Mi-a placut argumentatia ta cu alegerea in locul copilului. Intr-adevar, asta ar insemna sa-i pun in fata si zahar, ca sa aleaga :)). Alex nu stie ce e aceea carne pentru ca n-a prea fost niciodata pofticios sa ceara de la altii (si nici de la mine). Fratele meu mananca lejer in fata lui cereale nesquick dimineata si piticul meu nu are nici o treaba. Nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca nu e deloc pofticios :)).

    Multumesc mult de incurajari! Si eu m-as simti mult mai bine daca pana cand isi doreste el sa aleaga o dieta omnivora, l-as creste vegetarian. Sa nu simt ca i-am impus eu carnea si nu a mai avut de ales...

    RăspundețiȘtergere
  27. Cecilia, din partea ta, a unui adevarat cercetator, sa vina indemnul asta de a scrie o carte, e ceva foarte important! Multumesc mult mult de aprecieri! Cum am zis si mai sus, nu cred ca merit asa o onoare, de a scrie o carte, dar primesc indemnul ca un compliment si ma ajuta sa merg mai departe. Cine stie? Poate ma voi mai cizela putin in gandire si in scris si va veni de la sine :D.

    Da, e o decizie foarte dificila. Mi se pare cea mai dificila. Pentru ca despre zahar toata lumea stie ca e nociv, deci daca alegi sa ii dai copilului, o faci in cunostinta de cauza. Despre un mar, de exemplu, toata lumea stie ca e foarte sanatos, chiar daca e din agricultura conventionala. Dar la carne ne lovim de atatea studii pro si contra! Din punctul meu de vedere, din moment ce exista atatea civilizatii sanatoase si longevive care consuma carne, si din moment ce voi consumati, consider ca ai luat decizia buna de a-i da doar ce gasesti mai natural, mai putin chimicalizat. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  28. Simona, multumesc. Am sperat sa raman cat mai impartiala, desi era evident cu cine tin :)). Ceea ce spui cu peretii i s-a intamplat si sotului meu in copilarie, si aceeasi a fost concluzia :D. Si sa stii ca ai dreptate, si eu abia in ultima vreme, de cativa ani, am inceput sa-mi ascult mai bine semnalele corpului, fie ca se refera la ce vreau sa mananc, fie ca se refera la momentul mesei, sau la somn, sau la ce sport as dori sa fac, sau la intuitia in alegerile stresante (si cu cat ascult mai mult de ea, cu atat mai bine imi e). Uite si cu sportul, se intampla des sa auzi oameni care nu au chef sa mearga la sala. Mie imi placea (cand aveam timp de sport :D) sa imi ascult corpul. Ce ai chef azi: inot, plimbare, tae-bo, fuga, gimnastica, bicicleta,... Ceva ceva tot imi suradea ca sa ma relaxez si sa las la o parte toate grijile zilei. Daca iei totul ca o joaca de copii, iti vine cheful sa faci ceva miscare. Daca o iei ca o corvoada zilnica, nu are cum sa tina mult. Si nu cred ca exista cineva in lumea asta care sa vrea zilnic sa mearga la sala :)). Am deviat de la faza cu ascultatul corpului :D. Dar chiar ai mare dreptate. Uite, de cand alaptez cu atat mai mult imi ascult semnalele, pentru ca altfel nu se poate. Degeaba este facuta o mancare gatita, daca eu simt nevoia de o salata cu ou. Sau invers, degeaba am legume la indemana, daca eu simt nevoia de ceva consistent. De cand alaptez simt cel mai tare nevoile corpului intr-o anumita directie (am putea sa le zicem pofte, dar nu sunt specifice pe dulciuri :D, sunt mai mult inspre grupe alimentare). Probabil ca imi semnalizeaza corpul ce lipsuri am. Nu am cum sa imi pregatesc un fel de mancare, pana cand mi se face foame si imi dau seama ce as dori :)).

    Zici tu ceva, cu nevoile diferite in diferitele stadii ale dezvoltarii. Adevarata si afirmatia cu moderatia! Multumesc mult mult de comentariu si de sfat! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  29. Gabi, cum sa fie cu suparare, mai ales ca zici ca e prima data cand esti in dezacord! La cat sunt de bizara, n-as fi crezut ca nu s-a mai intamplat pana acum :D.

    Acum cu gradi. Noi speram sa il dam la gradi cu program normal, nu prelungit. Pentru ca maica-mea e pensionara si pentru ca Alex dupa cum il vad nu va dori sa doarma 3 ore la pranz :D si poate nici sa adoarma singur. El acum are un somn de o ora la pranz si 6-7 noaptea. Iar din povestile (de groaza) ce le aud la noi in oras de la gradinite se numara si fortatul copilului sa stea in pat in acele ore "de somn". Nu vad sensul. La gradinitele astea cu program normal copiii merg cu pachetel de acasa. Toti. Stiu ca exista riscul sa faca schimburi :D si nu voi sta cu camera de filmat pe el :)). Dar daca asta ar fi singurul motiv pentru care i-as da carne, tot nu vad de ce as incepe de acum.

    La gradinitele cu program prelungit mi se par mai grave dulciurile sau mezelurile (nu carnea in sine, ci junkul). Deci chiar daca acum voi incepe sa-i dau carne, tot nu as rezolva acest stres. Pentru ca tot nu as vrea sa-i dau cremwursti, paine cu gem, cereale junk (cum primesc la micul dejun la gradinite). Sau gustarea, care la o gradinita super meseriasa e barni sau batoane nesquick. Sau desertul de dupa pranz, care la gradinitele de stat e o napolitana cumparata, sau un croissant cu ciocolata, sau rahat, iar la una particulara care se tine pe pozitii este "desert facut in casa", cu exemple gen gogosi prajite in ulei, clatite prajite pe teflonuri, etc etc. Zilnic, de cateva ori pe zi. Plus aniversarile, plus serbarile. Plus faptul ca daca ar ajunge sa le "cunoasca" la gradi, ar ajunge sa ceara si acasa sau in oras. Astea ma termina psihic de cate ori ma gandesc la ele. Si nu inteleg de ce, daca eu as dori sa imi cresc sanatos copilul, de ce sunt singura care gandeste asa? De ce trebuie sa aleg intre sanatatea lui si implicarea lui sociala? (Nu ma refer la carne, ci la junk) Ma macina pe dinauntru lucrul asta si nu stiu cum o sa-l rezolvam. Mi se pare nedrept ce se intampla. Nedrept pentru Alex. Si pentru noi. De ce s-a ajuns in asa hal incat tot ce e mai nociv le dam copiilor? Nu reusesc sa inteleg si nu inteleg de ce s-a ajuns sa trebuiasca sa-i dau si eu lui, ca sa fie la fel ca al altora. La fel in ce? In boala?

    Deci ai atins un punct dureros, care iti spun sigur ca nu se rezolva cu carnea. Daca ar fi asa, as fi de acord sa manance acea carne de la gradi. Si daca mai cere si acasa, i-as da si acasa. Chiar daca ma macina in interior sa stiu ca e super hormonizata si sigur nu e de la tara... Dar ce ma fac cu mezelurile? Si cu dulciurile? Deci legat de gradinita, nu carnea e stresul meu. Si legat de carne, nu gradinita e stresul meu. La o adica, mai repede l-ar afecta ca nu mananca la fel ca tatal lui decat ca si colegii de gradinita.

    Legat de dezvoltarea armonioasa si alimentatia diversificata, am crezut ca am explicat in
    postare, sus, ca se poate trai la fel de sanatos both ways :D. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  30. Gianina, multumesc mult de aprecieri. Si cred ca ai ales perfect in cazul alimentatiei lui Loris. Foarte simplu: fara prajeli, fara zahar si alte chestii nocive. Multumesc si pentru incurajarea cu cartea :)) (cartea/carnea e laitmotivul postarii :)) ). Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  31. Delia, multumesc mult ca ti-ai rupt din timpul tau atat de ocupat ca sa-mi scrii! Ma bucur mult ca gandim la fel :D. Si multumesc pentru
    incurajarile cu cartea! Cum am zis mai sus, o iau ca un mare compliment!

    In legatura cu Shazzie, poate imi mai fac timp sa mai scanez candva, am uitat complet si se pare ca m-am lenevit :D. Da, un copil raw vegan sigur se simte diferit in societate. Dar cred ca nici noi nu vom scapa. Pentru ca as face tot posibilul sa nu ajunga sa manance junk&zahar. Ii dau carne toata ziua daca vrea, doar sa nu manance prostii :)).

    Mi se pare ca ai ales perfect, sa isi aleaga ea, sa se simta integrata, si sa te vada pe tine ca mananci sanatos! Ultima mi se pare cea mai importanta. Pentru ca degeaba le spunem copiilor sa nu manance fast food si ne vad pe noi cu cate un hot dog :)). Singura problema e ca al meu nu e deloc pofticios, si in putinele dati cand vrea sa incerce o mancare de la cineva, e de la tatal lui, niciodata de la mine. Chiar daca avem aceeasi mancare in farfurii. Probabil ca eu pentru el sunt doar tzitzi :)).

    Si eu am crezut ca sunt maselute, dar nu le are umflate pe cele din tura a doua. Nu se vede nimic... Nu stiu ce sa cred. Probabil e un puseu dintr-acela in care invata ceva greu (vorbirea in cazul nostru), si are un pas inapoi in celelalte aspecte (treziri noaptea si anxietate :D). Pupici dragi si poate ne intalnim candva in viata asta la un smoothie :)).

    RăspundețiȘtergere
  32. Dana, multumesc mult de comentariu si de experienta voastra cu un Alex gata crescut mare :D. Ai dreptate, cred si eu ca sunt multe faze diferite, pe masura ce cerintele organismelor lor sunt diferite si personalitatile lor se creioneaza incet incet. Ma bucur ca-ti place cartea Sperantei Farca. Mie imi vine s-o mai citesc o data sa imi intaresc ideile :D. Si eu incerc sa-mi controlez multe reactii legate de el cu mancarea, tot de cand am citit cartea. La mine e grava situatia, ca foarte greu ma abtin sa nu ma mai plang la toata lumea, de fata cu el, ca nu mananca nimic. Si e clar cu ce idee creste el despre el :(. Promit ca lucrez la partea asta...

    Cat despre stiri legate de nocivitatea veganismului, nu stiu ce sa zic. Sunt si parinti care isi indoapa copiii numai cu mcdonalds, si aia devin obezi si bolnavi, dar nu-i baga nimeni in inchisoare. S-a ajuns sa fie considerat normal consumerismul si mancarea nesanatoasa. Si veganilor intr-adevar le e mai dificil sa creasca prunci sanatosi (desi sunt o multime de exemple si in directia aceea). Dar m-as fi asteptat ca un vegan sa fie mai informat si sa stie de ce are nevoie copilul lui. Nu sa ajunga subnutrit... Probabil sunt oameni indoctrinabili in orice dieta :D. Cum sunt si multi cu Montignac, care ajung sa creada ca un cartof (produs natural :D) e otrava, pe cand o inghetata facuta cu indulcitori artificiali e ok... Din orice citim trebuie sa trecem printr-un filtru si sa ne interesam cu ochii deschisi, cat de obiectiv putem, si in alte parti. Ai dreptate, nici o extrema nu e buna. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  33. Anastela, Studiul China mi se pare o chestiune importanta. Am fost foarte socata cand am dat de carte prima data. Chiar incepusem sa ma simt prost de orice proteina animala bagam in gura :D. Linkul care l-am dat despre paleo si vegetarianism este de fapt un blog care trateaza si Studiul China(http://rawfoodsos.com/the-china-study/ ).

    Cei care il contrazic spun ca a cam trasat concluziile de la sine. De exemplu, daca proteina animala creste colesterolul, si stim ca un colesterol prea ridicat provoaca boli de inima, Campbell a tras concluzia ca proteina animala provoaca boli de inima. Desi situatia e un pic altfel, e mai nuantata, s-ar putea povesti mai mult pe tema (de exemplu, zaharul creste mai tare colesterolul decat untura animala :D). Cumva, in exemplul dat acum de mine, el n-ar avea dovezi clare, studii facute, ca proteina animala ar da boli de inima. Deci cam astea sunt parerile ce le-am gasit contra Studiului China. Pe mine nu m-au convins tare :D. Adica nu m-au facut sa-l discreditez pe om. De aceea, raman in continuare la concluzia ca si daca mancam carne, lapte, oua, peste, cel mai mare procent din alimentatie trebuie sa fie bazat pe regnul vegetal, ca sa contracaram chiar si cresterea aceea prea mare a colesterolului, de care spuneam mai sus. Deci chiar si veriga initiala a concluziei lui, care era ceva "de rau" :D. Multumesc mult ca ai intervenit in discutie! Te mai astept! O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  34. Dana, multumesc din nou pentru mesaj. Am simtit
    ca si cum ai intervenit sa ma aperi in lipsa mea :D. Chiar daca nu-i asa, lasa-ma sa cred asta :)). Si da, sunt de acord cu tine. Facem alegeri in locul lor si nu-i putem lasa pe ei sa aleaga multe lucruri. Pfff ce as vrea sa stau in Bucuresti sa il trimit pe pitic la gradinita de care spui tu :D. Concluzia e bestiala, motivatia (de a da sau nu carne) trebuie sa vina din punct de vedere al sanatatii sau al obiceiurilor din familie! Super!

    Si mi-ai amintit cu ocazia asta ca am si un mesaj primit pe mail de la prietena mea Diana (a carei concluzie seamana cu a ta, ca trebuie sa tina de familie decizia, dar totusi difera), care initial nu a vrut sa scrie aici, ca se temea ca ma voi supara :D. Scriu acum mesajul ei.

    RăspundețiȘtergere
  35. Mesaj de la Diana:
    "so, ti-am zis ca iti raspund la postu de pe blog cu mail :D

    Stii foarte bine ca eu la Iza i-am oferit carne, nu e fan deloc, pot sa zic ca de 7 luni ea nu a papat carne...papa supa pe pui dar atat si nici aia nu e fan, iar carne nu vrea deloc. Dar eu i-am oferit si o sa iti zic si cum am gandit eu :D

    Eu nu am mancat in viata mea porc, sau salam, sau parizer..mai stiu eu ce...mami zice ca ea ne-a oferit cand eram mai mici dar am refuzat apoi la fiecare masa cand ei mancau carnati de exemplu, ea spunea ca noua nu ne place (asa ca eu cred pe considerentul sa nu parem naspa) am refuzat sa mancam in continuare :D . Nici eu , nici sora-mea nu suntem fan carne..in clasa a 7-a am fost primul caz din Romania cu alergie la carne :D proteina animala, dar alergie urata..cei de la institutul pasteur pe unde am umblat au spus ca asa reactie ei inca nu vazusera :))) asa ca in clasa a 7-a am renuntat de tot la proteina animala....si timp de 4 ani nu am mancat nimik cu proteina animala...si pot sa zic ca in veci nu m-am simtit asa de sanatoasa ca atunci..si aveam 48 de kile..de la 55 ..da aratam super BETOONNN :))) Bun, la facultate am reinceput cu carne de pui (altceva eu nu am papat) ca mami trimitea snitele etc..dar nu exageram , foarte rar papam....dupa facultate nu eram mare fan carne , dar foarte rar papam pui, a fost iarasi o pauza de 10 luni si in sarcina aveam o pofta de carne de numa..asa ca am papat..si stii ca nu am avut o sarcina grozava :D...in fine, concluzia mea e ca eu cred ca pt mine carnea e ca o otrava..cel putin experienta mea cu carnea asa o demonstreaza. Nu pot sa zic ca sunt asa de sensibila ca tine cand ma gandesc la carne, ca in afara de pui eu nu am papat altceva :D. Carne de vitel eu cred ca de 15 ani sigur nu am papat poate chiar mai mult, miel, oaie niciodata.....adica nu ma gandesc cu drag la animal, pur si simplu imi e scarba :)

    Bun, acum vine partea cu Iza...la papa am zis clar un lucru..nu vreau sa ii dau ZAHAR, deloc nici un pic (ZAHAR ma refer la brun sau alb, ca eu miere BIO ii dau dar nu exagerat doar ca o mai folosesc in torturi RAW)..cel putin nu in casa, dulciuri ce ii ofer sa fie fara, pt ca se va obisnui la gust cu ele si sunt sigura ca zaharul nu i se va parea OK. Dar nu ii voi interzice sa pape peste 5-6 ani doar ca eu in casa nu ii ofer. Si sa ii refuz daca ea doreste, dupa ce ii explic ca nu e bine nu mi se pare OK. Vad la mami ca regreta ca a fost asa vehementa cu Alex, ca are momente cand numai dulce vizeaza, si ar face orice sa obtina. Stiu ca poate nu e o gandire buna, dar nu vreau sa fiu stricta cu ea, ca nu voi putea sa o veghez tot timpul ce papa, si ma gandesc ca daca in casa vede ca nu papam, nu ii interzic cu vehementa ci ii explic de ce nu e OK, poate nu o va interesa...

    RăspundețiȘtergere
  36. Continuare mesaj Diana (nu m-a lasat intr-un singur comentariu):

    "
    Eu merg pe urmatorul principiu: mai ales pentru un copil este importat sa ia masa in familie, inconjurat de familie. Nu el singur in scaun si indesat cand in jurul lui unul se uita ba la TV, doi se uita fix la el si se motaie sa pape, si mama stresata ca oare papa copilu sau nu...nu asa ..cred ca nici eu nu as putea sa infulec in asemenea conditii. Mi se pare normal ca copilul sa stea la masa cu parintii macar, lumea in jurul lui sa pape si atunci clar e si el stimulat sa imite si cu timpul va papa ceva....:D Cand era doar cu Tomi, el ii dadea in scaun, dar cand suntem toti mai nou tot timpul papam impreuna. De multe ori ne punem pe jos ca la un picnic in sufragerie aduc de toate si papam acolo, sau ne punem la masa etc..in fine, noi mancam impreuna, daca mergem la tara la fel mancam impreuna.

    Bun, acum stresu cu mancatu impreuna :D -- Tomi bea multa cola , mi se pare naspa asa ca cu timpul a renuntat, am incercat sa scoatem chestiile nocive si cat de cat sa fim la un numitor comun. Pentru ca daca Iza il vede pe Tomi ca bea cola, vrea si ea..eu ii zic caca nu-i voie si copilul ramane super derutat ca taica-sau face ceva ce nu-i voie...:D asa ca pot sa zic ca la alimentatie am ajuns la chestii OK la noi in casa..pe cat posibil :D.

    Deci nu stiu daca ma pot face coerenta la ora asta. Mi se pare ff important ca macar voi ca parinti sa gasiti acest numitor comun. Altfel nu vad sa fie OK in viitor...ce ii vei zice la Alex cand Relu va papa carne? Ii vei zice nu-i voie alex nu e bine sa papi carne? Nu crezi ca in ochii lui Alex nu il va mai vedea ca tatal perfect ci ca un tata care face greseli si chestii care nu is bune? Si va parea ca tu esti mai perfecta si el mai imperfect? Din start arati catre Relu si spui intr-un fel asa NU ... Eu una m-am gandit ca nu e bine, si pe Tomi sa renunte la carne nu ii voi putea cere niciodata..deja a renuntat la f multe, si daca papa, mananca doar de pui. Adica eu m-am gandit la copiii din vremea mea care vorbeau despre tatii lor ca fumeaza, sau ca beau si nu ii vedeau ca pe niste tati perfecti ci ca niste oameni slabi care nu se pot abtine. Poate gandirea mea nu e buna, dar eu m-am pus si in locul lui Tomi si m-am gandit ca la fiecare masa sa ii explic ca tata face ceva gresit nu mi se pare OK..sau sa mergem sa mancam separat iarasi nu mi se pare stil familie :D .

    Asa ca gandeste-te cum vei trata problema cand Alex va fi mai mare, 4-5 ani si va dori sa pape cu Relu, si va vedea ca el mananca total altceva :d cum ii zici?:D si sa nu-i dai carne pana la 4 ani si la 4 ani sa da iama in carne nici asta nu mi se pare OK.

    Asa ca dupa cum iti ziceam eu cred ca numitorul acela conteaza, un numitor acceptat de ambii parinti care sa fie dus mai departe :). stiu ca o sa zici ca e greu sa convingi pe cei din jur ca alea, alea nu is OK. Sa ajunga la ideile tale e f greu. Dar poti sa ajungi la un numitor comun care sa fie OK si pt Alex. Numa gandeste-te ce greu ii e unui adult sa pape salata cand cei din jur mananca nu stiu ce mancaruri, d-apoi unui copil :)

    Buun, concluzia mea e urmatoarea..daca in numitorul ala comun reusesti sa nu incluzi carnea atunci nu ii da (numitor comun ma refer la tine si Relu :)) ok la Relu :))) ). Daca nu reusesti atunci introdu-i sau gandeste-te ce vei face mai incolo...va papa Relu pe ascuns? si va veni sa pape si cu voi salata? Trebuie sa te gandesti..decizia de alimentatie nu e o chestie de moment, e un stil de viata, de aceea trebuie sa luati aceasta decizie impreuna deoarece va va defini pe voi ca si stil. Altfel se ajunge la separatism..si un copil care vede ca mama face ceva si zice ca tata nu face bine ce face nu e OK. Parerea mea...pupici sper sa intelegi ce am vrut sa comunic :D"

    RăspundețiȘtergere
  37. Cu ea am avut atunci o discutie mai lunga pe messenger, nu are rost s-o scriu aici, ideea e ca mi-am dat seama ca daca la mine acasa s-ar fi mancat omnivor sanatos, sigur nu as fi ajuns sa ma stresez cu chestiile astea.

    Deci concluzia ei mi-a amintit de cea a Danei de mai sus, atata doar ca in alt sens. In sensul in care daca ambii parinti ar fi vegetarieni, ar fi simplu: un copil vegetarian poate creste sanatos, si in plus se simte integrat in familie. Dar daca il va vedea pe Relu ca mananca, e normal ca va ajunge sa vrea si el. Si atunci probabil ca ii voi da. Dar acest lucru nu stiu cum se diferentiaza de momentele in care ei vad oameni din familie care mananca junk, beau alcool, cafea, fumeaza, etc.

    Deci iar, ca la discutia de mai sus cu gradinita, mi se pare ca daca ii dau carne tot nu ajung sa rezolv problema. Pentru ca ai mei (locuim cu parintii mei, cu fratele meu si cu sotul meu) mananca prajit, mananca mezeluri, mananca margarine si tot felul de chestii procesate care contin margarine, mananca cereale junk, mananca dulciuri de cofetarie si de supermarket, ... Si nu, oricat am discutat cu ei, nu vor sa renunte la ele nici pentru sanatatea lor proprie (tatal meu are probleme grave din cauza diabetului si a inimii, si continua pe aceeasi cale...), nici pentru Alex. Da, am ajuns sa ma gandesc chiar ce as alege intre o alimentatie sanatoasa (chiar si cu carne), traind intr-o incapere minuscula la bloc, fara bunici, si o alimentatie evident care ar duce la boli, si traiul la casa, la aer liber, cu bunicii. Si mi se pare criminal sa trebuiasca sa aleg intre cele doua.

    Oricum, ce atinge prietena mea Diana in comentariul ei, si a fost o revelatie pentru mine, e faptul ca poate daca s-ar ajunge sa se manance sanatos la mine acasa (incluzand carnea), si am ajunge sa avem mese familiale in grup, poate atunci i-ar veni si lui Alex pofta de mancare. Si nici nu m-as teme de acest lucru...

    RăspundețiȘtergere
  38. Raluca, multumesc mult de comentariu! Te stiu asa o fire puternica, asa ca recunosc ca atunci cand am vazut notificare ca ai comentat, mi-a fost putin teama, mai ales ca ai fi venit si cu motivatii sustinute teoretic :)). Uite, si tu esti un caz care evident recepteaza bine semnalele corpului propriu. Probabil in sarcina ai simtit nevoia de vitamina A. Si probabil ca din cand in cand ai o anumita carenta, cand simti nevoia de carne (sau un mediu stomacal mai acid).

    Si la fel de probabil, copiii tai simt nevoia de carne, sunt sigura ca i-ai crescut intr-un mod in care sa fie constienti de ce au nevoie. Cel mai simplu mi s-ar parea sa-i ofer piticului meu si sa refuze :)). Dar inca mi-e teama sa incerc. Ce ma fac daca ii place? :))

    RăspundețiȘtergere
  39. Multumesc tuturor! M-ati ajutat mult!

    Pfff am reusit si sa raspund, asta era un mare stres pentru mine :D.

    RăspundețiȘtergere
  40. ooo ce de raspunsuri. nu am apucat sa-l citesc decat pe al meu :D

    raluca, tu cum de-ai inteles ca eu vreau sa te fac pe tine sa-ti schimbi pozitia?
    noi am moi vorbit despre asta si motivele pentru care tu nu mananci carne mi se par perfect valide si nu cred e cazul sa le combata cineva. sunt personale si trebuie respectate.

    eu incercam sa generalizez discutia, sa merg mai departe pe firul etic (teoretic). si aici sunt ferma convinsa ca lucrurile sunt discutabile.

    de pilda, tu spui ca salvezi animale, dar nu le salvezi decat de la a se naste, nu de la moarte. animalele crescute pentru a fi taiate vor fi taiate indiferent cine le mananca. animalul pe care tu alegi sa nu-l mananci nu va fi transportat pe o pajiste cu flori si lasat sa traiasca.
    in cel mai bun caz tu previi nasterea unui alt animal, prin scaderea cererii de carne. deci producatorul va creste mai putine, nu va taia mai putine.

    in fine, discutia e foarte lunga si poate nici nu am toate temele facute pentru a o intretine.
    voiam doar sa intelegi ca eu nu pe tine, personal, voiam sa te conving de ceva.

    ps. vad ca am adaugat inca un comment = alt stres =)) scuze :D

    RăspundețiȘtergere
  41. am scris fermA convinsa =)) freud would have a field day

    RăspundețiȘtergere
  42. :))))) Hai ca mi-a trecut tot stresul daca m-ai facut sa rad cu al doilea mesaj :)))

    Da, e drept ca noi am cam povestit mult in privat despre astea :)). Si stiu ca ma intelegi si te inteleg :D. Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  43. Draga Raluca mi-ai luat "articolul din gura" :) nu pe tot dar in cea mai mare parte. L-am citit de cand l-am vazut postat dar deabia acuma imi fac timp sa-ti raspund si eu desi raspunsul meu se regaseste in tot ce s-a scris mai sus.
    Noi suntem fiinte complexe de aceea e bine ca atunci cand abordam o problema sa o abordam din mai multe puncte de vedere.
    In primul rand, zic eu, tu esti mama lui de aceea tu trebuie sa alegi in locul lui deocamdata. asa cum nu-i dai zahar/margarina, cum nu-l lasi cu mana la priza, cum nu il lasi sa sara jos de pe masa, cum nu-l lasi sa umble cu cutitul, sau sa stea in fumul de tigara al altora, cum ii alegi hainutele, scutecele, ... la fel si mancarea (toate astea in masura informarii tale)deci tu alegi ptr ca tu esti responsabila
    Al 2lea lucru e ca sunteti 2 parinti. deci discutiile cu sotul tau si stabilirea comuna a modului de trai si de crestere a copilului au mare importanta. ca si obiceiurile alimentare, vocabularul, rezolvarea de probleme. Noi ne facem timp sa discutam despre lucrurile asta. si de altele care apar pe rand. De ex. fiul meu e foarte influentabil si are un prieten care e agresiv, vorbeste urat, distruge jucariile, si ii place sa-i manipuleze pe ceilalti copii. am stabilit amandoi ca ii limitam interactiunea cu acest copil, vorbesc cu mama lui despre asta si il indrumam catre partasia cu alti copii. Dar sa revim la mancare ca asta era subiectul. Nu ma consider o experta si nici nu stiu ce e mai bine ptr toti. nu mananc carne deoarece asa am fost crescuta.mai bine zis aveam de ales intre a manca ghearele de pui/picioarele de porc din farfurie sau a manca doar paine si zeama.(cand eram obligata sa le mananc mi-era rau ca sa evit le bagam in maneca sau le aruncam pe geam) Am trait atata timp fara carne si nu i-am simtit lipsa, insa mancam in schimb mere sau nuci si restul legumelor+ produse apicole. -asta a fost in copilaria mea.
    Dupa multi ani, prima data cand am intrat intr-o bucatarie unde se fierbea o mancare mi-a venit rau de la miros. (nu spun cu ce semana mirosul ca nu asta e ideea)atunci am aflat ca asa miroase carnea fiarta si m-am mirat ca se poata manca asa ceva. stiu ca paream extraterestra dar organismul meu nu era obisnuit carnea. Desi intre timp viata mea s-a schimbat si ca orice adolescent mi-am facut de cap si in sensul rau, dupa perioadele in care nu mancam carne mult timp si intrat din nou in contact cu ea era acelasi miros si senzatie in gura cand o mancam. de ce e asa? pentru ca intre timp organisul se curata de tot ce a insemnat carnea si urmarile ei. toti vegetarienii stiu asta. cam asa se intampla si cand te lasi de fumat ani multi, si intri din nou in contact cu tigara. Sotul meu, dimpotriva. a crescut intr-o familie unde se manca carne in fiecare zi, la fiecare masa, asa ca in 1 an de casnicie aveam foarte multe divergente de la mancare. Daca atunci m-ai cedam cand unul cand altul in favoarea celui lalt, dupa ce am avut copii a devenit o adevarata problema. mai ales ca au intervenit si socrii. Eu, "ciudata" am renuntat si am mancat si carne pe timpul sarcinii desi nu eram prea doritoare. I-am dat si copilului dupa 9 luni, desi nu era doritor. cu timpul s-a obisnuit dar cand s-a obisnuit el a intervenit in viata noastra o anumita criza financiara sa ca n-am mai cumparat carne decat daca ne aprovizionau socrii. Asta a fost, pot sa zic, inceputul noilor noastre alegeri. Cu al3lea copil a fost altfel.
    Ma opresc aici ca vad ca de mult ce-am scris nici numi mai previzualizeaza comentariul. Mai am de scris; daca vrei iti mai spun. daca nu, formulez concluzia: carnea nu mai e ca pe vremuri. daca vrei sa-i dai alege macar o sursa sigura. un taran care-si creste animalele sanatos. daca vrea sa guste sau chiar sa manance -stiu ca ti se strange inimioaea- dai putin. Rolul tatalui aici e foarte important. Sanatate multa iti doresc si intelepciune. si mai vorbim

    RăspundețiȘtergere
  44. Sakura, multumesc mult de mesajul tau si ca mi-ai spus experienta voastra! Ce fain ai crescut tu :D. Intr-adevar trebuie sa ne hotaram impreuna, toata familia, cum facem sa fie bine. Si daca ii dau, musai numai din surse sanatoase. Multa sanatate si voua, si sigur voi mai avea dileme pe tema asta, sigur mai vorbim :))

    RăspundețiȘtergere
  45. http://renegadehealth.com/blog/we-do-not-have-a-raw-food-baby

    RăspundețiȘtergere
  46. Buna,
    Iti citesc de ceva timp blogul, imi place foarte mult, insa acest articol l-am citit doar acum:) Am o intrebare, apropo de informatiile de mai sus: stii cumva daca uleiul din ficat de cod este un inlocuitor suficient pentru vitamina D sintetica, respectiv vigantol? As vrea sa ii dau lui bebe ulei de cod in loc de vigantol, dar nici un doctor nu pare sa stie despre ce e vorba... Multumesc mult pentru toate lucrurile frumoase pe care le impartasesti:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, e varianta cea mai buna daca uleiul de ficat de cod are vitaminele naturale. Din cate am cercetat eu Lysi si altele au vitaminele sintetice adaugate ulterior procesarii. Deci ei pasteurizeaza uleiul ca sa tina, si apoi adauga vitaminele sintetice, chestiune careia nu-i vad sensul, asa ii pot da doar sintetice fara miros. E doar o chestiune de marketing. Singurul natural e cel de la Green Pasture din cate am cautat eu. Are mai multa vitamina A si D decat in produsul sintetic, deci sigur ii e suficient, diferenta e ca fiind naturale nu e o problema, corpul isi ia cat ii trebuie. Pe cand vigantol in exces, fara analize, are si efecte negative. Daca iei si cu butter oil (pentru dinti), ai si vitamina K2.

      Dar asta daca il poate lua, uite ca cel mic al meu are un fel de intoleranta la peste si plange chiar si cand eu iau ulei de ficat de cod si el papa tzitzi.

      Multa sanatate!

      Ștergere
  47. buna ziua. Unde, la ce gradinita va duceti copii crescuti astfel? caci pe mine ma apuca disperarea cand merg la cresele din bucuresti si vad meniurile: pline ochi cu carne - zilnic. ajutati ma cu un sfat, fetita mea face in curand doi anisori si eu sunt fortata sa ies la munca. va multumesc

    RăspundețiȘtergere
  48. buna ziua. Unde, la ce gradinita va duceti copii crescuti astfel? caci pe mine ma apuca disperarea cand merg la cresele din bucuresti si vad meniurile: pline ochi cu carne - zilnic. ajutati ma cu un sfat, fetita mea face in curand doi anisori si eu sunt fortata sa ies la munca. va multumesc

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...