sâmbătă, 31 august 2013

Hotel Miramar, Obzor, Bulgaria



Ne-a placut mult. Este cel mai ok hotel la care am fost pana acum in concedii, dupa o Tunisie, o Turcie si 4 Grecii :D. E posibil ca in Turcia sa fi fost mai multa mancare, dar n-as paria, oricum nu prea ne pasa ca doar nu putem manca mai mult decat capacitatea stomacului in orice tara am merge. Grecia ca tara este mai frumoasa, dar tot am gasit niste minusuri in locatiile alese. Deci pot sa spun ca daca apa nu ar fi fost ingrozitor de rece, as fi ales Miramarul pentru urmatorii ani in concediu, sa nu ma mai stresez cu alegeri.


Deci incepem cu minusurile.


  • Apa rece. Gen apa rece de la robinet. Ok, tu intri cu mare efort, dar bagi copiii? Nu imi dau seama daca am prins noi niste curenti aiurea si deci se poate sa prinzi si apa mai normala. Review-urile de multe ori spuneau  ca apa marii e calda, dar poate suntem noi sensibili sau nu ne-am gasit termen de comparatie bun. Pentru ca pe coasta estica a peninsulei Kassandra din Halkidiki apa marii era minim 30 de grade. Uneori 35 :D. Si limpede, albastra, stiti voi. Si chiar si asa, la 30 de grade Alex trebuia udat un pic inainte de a intra, doar la 35 intra fara nicio greata :D. Ei acum... brrrrrrr... Eu am intrat in apa cel mai des dintre toti, dar nu zilnic (au fost zile in care am testat apa cu picioarele si din secunda in care au atins apa nu le-am mai simtit, amortisera de gheata marii). Relu nu a mai avut voie dupa o problema medicala. Alex nu a putut in primele zile, a durat un pic sa isi doreasca sa intre intr-o apa inghetata. Si nici dupa aceea nu voia cand erau valuri. La final a avut febra deci alte zile pierdute. Pe David nu l-am bagat deloc, ce rost avea sa-l chinuim? Ii puneam apa de mare in barca gonflabila si dupa vreo jumatate de ora in care o tineam la soare, un strat mic de apa se incalzea asa un pic, cat sa nu planga tare cand ii bagi picioarele acolo. Doar de doua ori l-am pus cu fundul acolo in barca, in rest nu avea rost sa riscam sa raceasca.

  • Clima. Cand am renuntat la excursiile de pe litoralul romanesc, in 2006 cu ocazia lunii de miere, am vrut sa mergem in alta parte mai ales din cauza climei. Poate ca daca esti din Bucuresti nu-ti pasa ca prinzi la mare vreme rea pentru ca mergi de mai multe ori intr-un sezon. Dar cand ai cel mult un concediu pe an, sau poate doar o data la cativa ani, la mare, si cand dai bani la fel de multi si in Romania, si in alte tari, nu-ti convine ca din 10 zile in Romania sa poti merge la plaja doar in 3 zile, si in celelalte 7 sa pierzi vremea in mall-ul din Constanta din cauza ploii si a frigului (true story 2005, aproape aceeasi poveste in 2004, atata ca nu mergeam in Constanta, ci prin statiunile planetare cu umbrela). Si vorbesc de luna iulie, nu de septembrie. In Tunisia, Turcia si Grecia, 14 zile platite inseamna 14 zile de plaja si scaldat in marea cu temperatura buna de inot.  Si aici, ca pe litoralul romanesc, in cateva dupa-amieze a plouat, in cateva a suflat vantul atat de tare incat copiii nu puteau respira pe plaja, lui David incercam sa-i tin paravan un sal in brate, in cateva au fost valuri atat de mari incat era steag rosu si nu aveam voie sa intram in apa. Iti cam pare rau de bani si de efortul de a merge la mare asa lung si obositor drum sa patesti asa ceva.




 (poze facute intr-o dupa-amiaza ploioasa, ultima e din liftul preferat al lui Alex si se vede si piscina mai izolata din stanga)



  • Femeia noastra de serviciu. :D Pentru ca ii cadea parul ingrozitor si dupa ce intra ea sa curete camera lasa mocheta plina de par. Deja o luam razna cand il gaseam pe David mereu cu parul ei in pumni.

  • Mini-disco. Probabil din cauza vremii imprevizibile mini-disco era intr-un mare salon/bar. In interior. Peste tot unde am mai fost mini-disco era afara, poate chiar pe malul marii. In aer curat. Ok, trecem peste aer si peste faptul ca multi copii mici se sperie cand intra intr-un loc inchis, dar zgomotul... Cand am intrat am crezut ca-mi explodeaza timpanele. Alex a stat cu Relu, de curios, in spatele salii pe un scaun, sa vada cum e. In alti ani dansa la mini-disco. Dar acum boxele erau pe scena, langa copii. Si in spate acolo poate ca nu te durea urechea interna, desi tot corpul iti vibra din cauza decibelilor. Eu am iesit imediat afara cu David, era insuportabil. Alex nu a mai cerut in nicio seara. Intr-o seara pe saptamana are loc pe plaja. Dar iar Alex nu a fost tare incantat, pentru ca am observat si eu ca melodiile sunt complicate si dansurile la fel. Poate fetele mai mari reusesc intr-o saptamana sa invete coregrafia daca o exerseaza si ziua la intalnirile lor de club pentru copii. Dar in alte parti unde am mai fost melodiile mini-disco sunt cam aceleasi si dansurile foarte simple si haioase. Nu aici.

  • Poze “profesionale”. Dinainte sa mergem am citit review-uri ale oamenilor nervosi pe acesti “fotografi” care umbla cu oameni costumati in personaje de desene animate, in niste costume nu mereu reusite. Turistii erau nemultumiti ca in fiecare zi e alt personaj si copiii le tot cer poze. Noi nu am avut problema asta, Alex a zis o singura data ca vrea poza cu un personaj. Dar nu mi-a convenit deloc ca si pe David si pe Alex i-au pozat fara sa-mi ceara voie. Pe David pe plaja, pe Alex la editia de pe plaja a mini-discotecii. De ce nu-mi convine asta? In primul rand pentru ca ambele poze au fost nereusite din punctul meu de vedere, dar tot m-as fi simtit prost sa le las parasite acolo la panou sau sa le stiu aruncate la gunoi. Nu stiu de ce, tine de energii. In al doilea rand, fiind portrete instantanee, fara mascotele lor, erau doua poze cu copii mici, pe care ei le pot vinde dupa bunul plac pe site-uri de baze de date de imagini. Si cum am copii de reclama :D, m-ar deranja (tot energetic vorbind, nu-mi explic, nu e legat de partea financiara) sa vad un produs cu copilul meu photoshopat pe cutie folosind produsul respectiv.  



Continuam cu chestiunile mai neutre.


  • Pentru ca nu stiu daca va plac sau nu valurile. In Grecia noastra nu erau. Si era asa ca o mare piscina albastra in care inotai. Ok, eu pot si sa ma distrez pe valuri, dar copiii mici nu. Am intrat intr-o zi cu Alex in marea cu valuri pentru ca nu mai intrase de vreo 2 zile din cauza problemei lui Relu si a unei ploi. Noroc ca am fost pe faza la un val sa sar cu el tinut de subrate deasupra capului meu. Pentru ca altfel il rasturna sau dadea peste el, si el se sperie si daca se stropeste pe fata :). Tot din cauza valurilor malul e mai inclinat (in Grecia era aproape orizontal). Deci copiii nu pot sta sa se joace chiar la mal, e prea inclinat si sunt stropiti de valuri.




  • Daca va plac satele pitoresti grecesti, Obzorul s-ar putea sa nu va fie pe plac. Dar hotelul nu e chiar in statiune, e la vreo 10 minute de mers pe jos. Asa ca puteti tot sejurul sa nu va intereseze ce e in oras. Pentru ca Obzorul e ca o statiune romaneasca, o Mangalie eventual. Aglomeratie, mizerie, saracie, kitch, galagie, jocuri electrice si carusele. Dar, daca aveti chef de astfel de distractii, macar stiti ca aveti si in Obzor posibilitatea sa va dati cu sferele acelea pe apa, cu barcutele cu motor mici pentru copii, sa se plimbe copiii pe ponei, sau sa va distrati pe apa chiar si cu senzatia anului, jetul acela ce te ridica in aer. Totusi recunosc ca nu mi-au placut deloc magazinele. Chiar si in Turcia gaseai pe langa kitchuri si ceva traditional, aici insa nu. Doar copii hidoase de haine sport si incercare nereusita de copiere de artizanat din alte tari.

  • Echipa de animatie. Parere neutra pentru ca in general nu ma intereseaza, dar mi-a placut ca nu ti se bagau fortat in viata, cum am vazut in atatea locuri. Nici nu ii observam de fapt. Doar dupa-amiaza ma uitam la scena de pe plaja cum aveau ora de dans (samba, rock’n roll, ...) si imi placea muzica. Si intr-o seara pe saptamana era live music la piscina, dar niciodata nu a fost zgomot tarziu, sa nu-i pot adormi pe copii. In rest nu-i vedeam. Cu copiii, mini-cluburi de zi, tind sa cred ca erau doar in limba germana de la Neckermann. Dar nu pareau tare fericiti copiii, i-am vazut mergand in sir indian pe acolo pe hol. Na, probabil nu se asteptau sa gaseasca gradinita si scoala si in concediu :)).

  • Internetul. Nu e gratuit, se plateste pe zile sau saptamani. Si am avut doua seri in care nu a mers.

  • Salvamarul. Parerea e neutra pentru ca are, pe langa atributiile de salvare, si rolul de a interzice inotul cand are chef. Chiar daca valurile in doua zile au fost micute, a pus steag rosu si nu a dat voie nimanui sa intre in apa.

 
Si acum sa fim generosi cu aspectele pozitive.

1. Cel mai important lucru pentru noi se pare ca este sa fim tratati cu respect. In Tunisia angajatii erau asa falsi si se milogeau in timp ce ii vedeai cum isi schimba mimica dupa ce termina propozitia. In Turcia asta ne-a enervat cel mai mult, sa vedem ca peste tot unde ne-am plimbat pe litoralul sudic, in mai multe locatii (Antalya si Alanya), toti cer bacsis, devin chiar obraznici, se tiganesc (nu am nimic cu etnia roma, dar mi se pare ca ceea ce intelegem noi din sensul acestui verb se potrivea cel mai bine situatiei), se enerveaza, fac pe smecherii cand de fapt nu era cazul, erau foarte murdari cand i-am vazut cum lucreaza cu mancarea, nu le pasa de igiena nici celor ce serveau, etc. De atunci am zis ca mergem doar in Europa. Grecia a fost o revelatie, sa vedem ca putem merge la mare si sa gasim civilizatie ca in vestul Europei. Insa am prins aceiasi angajati in Grecia si inainte de criza, si dupa, si s-au schimbat mult. Dintr-o data au inceput sa te cerceteze sa nu duci mancare de la masa, desi nu duceam, dar privirile de politist nu iti dadeau un sentiment placut. Si sa aiba mai putini angajati, deci o servire si o eliberare a meselor mai inceata. Si vedeam de la an la an cum strang cureaua la mici detalii.

Aici la Miramar ne-am simtit ca in Europa de Vest. Nimeni nu te suspecteaza de nimic, toata lumea te respecta. Nimeni nu incearca sa te fure. Apropo de furat, noi nu ne-am putea reobisnui cu precautiile de pe vremuri, ne lasam mereu la vedere in camera calculatoare, telefoane, bijuterii. Pe plaja la fel, chiar si cand mergem la plimbare pe faleza toti. Geez, tocmai le-am dat niste idei de destinatii hotilor de pe plajele romanesti :D. Nimeni nu fura de la masa mancare pentru ca e permis sa iesi cu ea frumos si civilizat pe farfurie. Angajatii inteleg ca poate sotul sau copilul sunt bolnavi si nu pot cobori (true stories). Sau poate ai chef sa mananci niste piersici chiar intre 17 si 18, cand e singura ora la care nu cred ca sunt gustari in restaurantele si terasele hotelului. Si ti le iei de la masa de pranz in avans. Ca doar nu duci mancarea in hotelul vecin sau la piata s-o vinzi... Ok, te puteau suspecta ca ramai cu vesela, dar cred ca exact atitudinea asta de incredere ce ti-o acordau facea pe oricine sa nu se gandeasca la asa ceva. In ultima zi nu ar fi trebuit sa mai avem pranzul, dar de la receptie ne-au spus la ora 12 sa mergem la masa, sa nu pornim la drum cu stomacul gol.

Respect e sa vezi deci ca nu se zgarcesc cu nimic, de la dotarile camerelor pana la mancare si curatenia de pe plaja.


2. Al doilea aspect ce ne intereseaza pe noi intr-un concediu este plaja cu nisip. Si asa este, este al doilea cel mai frumos nisip intalnit in viata mea, pe primul loc il plasez pe cel făinos Tunisian. Hotelul are o plaja proprie mare, sezlongurile ocupa doar jumatate si in rest ramane loc pentru nesezlonghisti ca mine, pentru joaca in nisip, etc. Nisip fin, fara pietre, si in apa, si pe plaja.

Plaja este lipita de piscina si deci de hotel, nu trebuie sa treci nicio strada. Din mare pana in camera noastra faceam cam 4 minute. Sezlongurile si umbrelele sunt gratuite si la plaja, si la piscina. (Am observat ca in multe locatii nu ti se spun cheltuielile in plus si te trezesti la fata locului ca trebuie sa platesti. Aici la Miramar de exemplu si parcarea e gratuita si pazita. Ah, si nu mai stiu unde a trebuit sa platim telecomanda de la televizor si frigiderul. Aici nu se pune problema. )

(plaja mare si in plan secund restaurantul corabie. Aici imi lasam geanta si ma plimbam pe faleza fara sa ma stresez ca dispare.)



3. Al treilea lucru important este apa curata. Da, este apa curata, desi am avut emotii, ca doar e tot Marea Neagra. Nu e o apa azurie din cauza culorii nisipului, dar iti vezi picioarele in apa, vezi pestii, deci e ok. In ultimele doua zile au fost alge pe plaja si in apa, dar nu m-au deranjat, sunt naturale :D.


Si de acum in ordinea in care imi vin in memorie...


4. Poate trebuia inclus tot la capitolul nezgarcenie, dar exista un uscator de rufe prins in perete si unul mare pliabil. Pe balconul mare. Eu am dus si scutecele textile si le-am spalat, imi pusesem cu mine o sfoara. Cand am vazut uscatoarele de rufe si faptul ca inca mai era loc pe balcon si de barca si de doua scaune, o masa, si de noi sa ne plimbam printre ele... am fost tare fericita.

 (singura poza gasita cu o portiune din balconul nostru)


5. In camera noastra speciala (Junior Room) am avut incredibil de mult spatiu, pfff cam cat vreo 4 camere de hotel de la noi. Am putut lejer sa-mi tin la vedere tot ce am vrut, am avut suficiente dulapuri si sertare si a existat mult loc chiar si pentru bagajele goale. Poate de asta acolo a invatat David sa umble de-a busilea :D. Aaa si doua bai! Cand 4 persoane vin pline de nisip in camera e foarte fain sa poata fi spalati ambii copii deodata. Camerele sunt si foarte frumoase, mobilierul elegant-clasic si de calitate, pe jos mocheta, nu gresie. Camera se deschide cu cartela pe care nu e scris numarul camerei, mi s-a parut super cool ca daca ne-o fura cineva ca sa ia ceva din camera nu stie unde sa o foloseasca.

Am avut in Junior room un pat matrimonial si o canapea cu doua locuri destul de mare (ar intra la categoria de 3 locuri) extensibila in asa fel incat pernele se pun acolo unde e spatarul, nu stiu cum sa explic altfel :D. Cele doua fotolii se potriveau la fix pe laterale in continuarea manerelor canapelei pentru ca Alex sa nu cada. Pe canapea au dormit Relu cu Alex si in patul mare eu cu David. Ni s-a pus in camera si un patut de bebelusi pe care puneam foarte la indemana bobele sa nu le arunc in dezordine :D. Si in care puneam scutecele curate cand le luam de pe uscator.



Aveam doua randuri de draperii, unele normale din material gros si altele din acelea speciale care fac noapte totala.






In poze nu apare holul, avea vreo 3 pe 3 si un dulap imens.


6. Hotelul are ambulanta proprie. Voi povesti in alta postare cum a trebuit sa ne folosim de ea. E un aspect important. A, si cabinet medical si doctor, normal. La parterul hotelului.


7. Hai sa scriu totusi si despre mancare :D. In fiecare concediu spre sfarsit ne plictiseam de aceeasi mancare. Pentru asa o situatie exista la majoritatea hotelurilor si restaurante a la carte la care nu platesti, ai dreptul tot cu all-inclusive. Si Miramar are 3 restaurante a la carte pe langa cel mare cu bufet suedez. Unul e chiar pitoresc, e intr-o corabie pe plaja. De nu aveam copii mici fara rabdare si cu alte prioritati :D sigur mergeam acolo sa savuram o cina la malul marii.

Ca la majoritatea hotelurilor cu all-inclusive exista mai multe  locuri pentru a lua masa sau gustarile. Grecia e slabuta la gustari dupa cate imi aduc aminte. Sunt sigura ca nimeni nu poate manca decat o cantitate fixa de mancare :D. De aceea eu gustarile acestea le vad potrivite pentru familiile cu copii care nu au apucat din cauza programului de somn sa ajunga la masa. Adica sunt inlocuitoare ale meselor, de asta nu inteleg de ce in alte parti se zgarcesc cu gustarile :D.

Insa si la capitolul “pierdut masa” Miramar sta bine pentru ca are cele mai lungi intervale de timp de luat mesele principale din cate locuri am fost noi, deci slabe sanse sa le pierzi pentru ca ti-a adormit copilul :D. Mie imi era evident ca managerilor hotelului le pasa sa te simti bine, nu sa incerce sa nu iti dea mancare intr-o zi :)).

In primul aliniat de la acest paragraf am vrut de fapt sa spun ca nu ne-am plictisit. O mancareeee delicioasa! Eu sunt ovo-lacto-vegetariana, insa de vreo 9 luni nu consum varzoase (deci pica si broccoli si conopida) si pastaioase (deci pica si lintea si nautul), sau ceapa gatita. Don’t ask, stiu ca teoria spune ca nu ar trebui sa aiba colici de la alimentele mancate de mine (decat intolerante, cum ar fi cea de la laptele de vaca). Stiu ca deja ar trebui teoretic sa-i pot da lui broccoli. Insa atunci cand vezi ca gusti 3 boabe de mazare dintr-o salata fara sa-ti dai seama (deci nu influentez eu cumva) si el urla apoi neconsolat o zi si o noapte, tragi niste concluzii. Mai ales ca o face doar atunci si in plus cand am luat suplimente pe baza de peste (ceva intoleranta de la antibiotice).

Asa. Deci acasa eu cu maica-mea ne stresam ingrozitor de mult ce sa mai mananc. Si ajung de multe ori sa mananc cas cu unt si rosii sau oua cu rosii. Si fructe intre ele :D. Aici la Miramar... am profitat sa fur idei de retete, pentru ca aveam ce alege din mancaruri, evitand ceea ce NU mananc (ah, si uitasem sa zic ca nu mananc prajeli, pane-uri, din alea, incerc sa ma tin cat de cat de gatitul sanatos, chiar daca am eliminat din cauze colicoase atatea alimente sanatoase). N-am apucat sa ma plictisesc, n-am apucat sa gust din toate. Relu la fel, a fost in extaz :D. Alex iar a mancat foarte foarte bine. Si aveai ce alege sanatos. Am fost surprinsa sa vad ca lumea nu profita de all-inclusive sa consume tot junkul de care poate acasa se fereste. Nu, la asa mare diversitate de mancare sanatoasa buna cred ca marea majoritate pofteau pur si simplu la aceste feluri. Nu am mai prins la all-inclusive in alte parti atatia oameni care mananca, ei si copiii lor, peste cu salata. Cand ai putea alege snitel cu cartofi prajiti :D. Multitudinea de salate te indemna sa profiti de ele, ca acasa ti-e lene sa-ti faci asa ceva  :D.

Apropo de salate, pe langa multele feluri de salate preparate, aveai si ingrediente de baza ca sa ti-o faci dupa preferinte, oricat de pretentios ai fi. Rosii taiate felii mari, cuburi mici sau rondele? Ardei galbeni, verzi sau rosii? Ulei de mai multe feluri sau sosuri diferite? Vreo 20 de feluri de condimente sau ierburi de adaugat? You name it.

La micul dejun nu am mai vazut nicaieri atatea alternative. Si am profitat de acest lucru ca sa-mi schimb un obicei mai putin sanatos. Singurul meu junk ocazional erau uneori fulgii de porumb (fara zahar, fara indulcitori), cu lapte crud, dimineata. Daca nu consum lapte dimineata mi-e greata de orice :D, ma prinde pranzul intr-o stare oribila si nu pot manca nimic. La Miramar iti poti face tu amestecul din laptele de dimineata. E drept ca mi-am pus fulgi normali de ovaz, dar am descoperit gustul incredibil al nucii de cocos in lapte si acum acasa imi fac o reteta de granola cu ovaz fermentat si cu nuci... imi ploua in gura :D.

Pe langa cereale si zeci de chestii de pus langa cereale, e primul loc in care vad trei feluri de mancare pentru micul dejun care cred ca au mare succes pentru fanii lor: taitei in lapte :D, terci de cereale gatite in lapte cald (oatmeal cu chestii) si micul dejun full breakfast stil mai mult scotian din cate spune wikipedia, cu mancare de fasole si carnati. Bine, si clasicele gemuri, iaurturi, patiserii (un mare stand), oua (ochiurile erau facute in fata noastra pe inox, nu pe teflon!), paine in ou clasica sau dulce, mere pane, clatite, sosuri de ciocolata sau vanilie, budinci, compoturi, sucuri (fresh de portocale!), mezeluri, branzeturi, cafele si ceaiuri.  

Inutil de spus ca totul era inclus in all-inclusive. Si vin la sticla, si apa plata la sticla. Specific astea pentru ca in alte parti apa gratuita e doar de la robinet, in putine locuri ti se da butelie de 2 litri sa iti duci seara apa in camera.

La pranz langa piscina puteai manca hot dog, shaorma, sandwichuri, salate, cartofi prajiti, etc. In restaurant aveai de toate, n-are rost sa le insir. Dar trebuie sa spun ca raionul de dulciuri, de prajituri si torturi facute local taiau respiratia oricui :D. Nu ma asteptam ca la acest capitol sa exceleze Bulgaria in fata Turciei si a Greciei. Sunt sigura ca nu toata Bulgaria e la fel, din cate am vazut vizitand hotelurile din imprejurimi, probabil aici la Miramar e mai ok din cauza patronului neamt (HVD Hotels). Inghetata cu topinguri era toata ziua in toate locatiile, nu mi se parea ca arata cum nu am mai vazut, asa ca nu am fotografiat-o.


O parte din masa cu prajituri si torturi. Stiu, era ultimul loc in care v-ati gandit ca veti gasi asemenea poze :D, dar sa vad zilnic alte 15 feluri de desert, atat de aspectuoase toate, arata frumos de tot :D, meritau pozate

Seara pe holul ce ducea inspre sala de mese erau puse niste mese inalte pentru aperitive si pentru bauturi-aperitiv. Diferite zilnic, ori in functie de tematica serii (spirtoase asiatice in seara chinezeasca de exemplu), ori pur si simplu dupa imaginatie (intr-o seara erau in pahare bauturi dintr-o lubenita amestecata cu ceva spirtos). Erau turisti nemti si francezi care poposeau la aceste mese inainte de cina si povesteau unii cu altii.

In fiecare duminica era seara de gala. Adica toate scaunele aveau huse elegante ca pentru nunti. La intrare puteai sa-ti iei de pe mesele pentru aperitive pahare de sampanie. Langa aceste mese era un concert de camera si multi savurau aperitivele ascultand concertul. La masa pe langa deserturile obisnuite era o fantana de ciocolata si frigarui de fructe pentru ea.



In restaurant exista si o zona pentru copii care are masa cu tavile de mancare mai joasa, sa ajunga si piticii sa se serveasca. Nu era mult junk cum am vazut in alte parti, de fapt singurul aspect nesanatos erau prajelile pane (bulete de cartofi sau peste pane). Putea lua oricine mancare de acolo. Relu de acolo lua peste pentru ca acolo sigur puneau doar fara oase.

Tot pentru ca toate familiile din hotel erau cu copii erau bine dotati cu scaune de masa pentru copii. Din cele clasice de la Ikea. David a apreciat faptul ca poate sa se joace pe masa cu jucariile, la nivelul nostru.

Si mancarea dadea impresia ca noi turistii suntem respectati, se vedea ca nimeni nu face rabat la calitate. Sa vad gatite pentru sute de persoane sufle-uri in forme de ceramica individuale, stil briose? Sau langa fiecare mancare calda pus un bol cu sosul gatit tot de ei potrivit? Sunt detalii care te fac sa te simti apreciat, chiar daca nu le mananci :D.

Seara faceau si pizza si am mancat si eu cu Relu de cateva ori sortimentul fara sunca, doar cu mozzarella si sos de rosii. Uau. Blatul subtire, aromele din sosul de rosii facut de ei... mmmmm... Relu a mers la bucatarul de la standul acela de mancare italiana si i-a spus ca e cea mai buna pizza mancata vreodata.

Tot seara aveai la discretie branza cu mucegai albastru.


8. Baruri sunt doua in hotel, doua la piscina si un bungalow pe plaja. Pentru orice bauturi. Unele ofera si gustari.


9. Piscine. Am impresia ca sunt doua pentru adulti, una pentru copii mici si doua pentru copii mai mari. Cred ca intrarea era lina, nu pe scari. Una din cele pentru copii avea un loc de joaca unde uneori era si o arteziana pentru racorire.




Daca sunteti amatori de piscine, aici e program mai lung decat in alte parti unde am mai fost, cred ca e pana la 19. Mi se parea bizar sa fii scos din piscina la 18 cand multi dupa-amiaza poate ies la plaja doar pe la 16-17.


10. Pe langa locul de joaca din interiorul piscinei, mai sunt trei sau patru locuri de joaca pe nisip pentru copii de toate varstele.



 
11. Desi hotelul e izolat, exista un magazin langa parcare, cu preturi identice ca cele din Obzor.


12. Am fost in vizita la hotelurile din jur, la unele doar pe plaja si la unul am intrat si in hol si in curtea interioara.

La nord de Miramar este un mare complex de apartamente, Obzor Beach Apartments. Daca nimeresti la o cladire pe plaja cred ca e fain. Din afara pare modern si frumos. Plaja e la fel ca la Miramar. Dar sunt si cladiri indepartate de plaja.

Dincolo de Obzor Beach este Sunrise, pe care de fapt l-am vazut doar din departare pentru ca e departe de plaja. Banuiesc ca familiile cu copii nu fac pe jos drumul zilnic la si de la plaja, probabil folosesc masina din dotare. Nu vorbesc de kilometri, ci de sute de metri, dar tot nu as plimba copiii la 10:30 dimineata prin soare asa o distanta.

Dincolo de Sunrise este Sol Luna Bay, care pentru noi intrase in finala cand am ales locatia concediului. Acum vazandu-le pe amandoua imi place mai mult Miramar in primul rand pentru ca Miramar pare mai linistit, cu mai putine camere si deci mai putina lume. Sol Luna Bay e ultimul din statiune inainte de peninsula, deci are si niste stanci intr-o parte a plajei. Si nu in ultimul rand, noi am facut pe jos pe plaja si prin apa mult, vreo 20 de minute, de la Miramar la Sol Luna Bay. Cu atat mai mult e deci Sol Luna mai departe de oras, de Obzor. Noi de la Miramar am mers de vreo doua ori pana in Obzor seara dupa cina, dar era asa la limita suportabilitatii copiilor :D. Sa avem de umblat inca vreo 20 de minute prin camp pustiu pentru asta... E evident ca am fi folosit masina sau microbuze pentru deplasare.

La sud de Miramar, inspre Obzor, este Riu Helios Bay. L-am vizitat si in interior si ne-a dat un sentiment bizar de parasit (desi era populat), trist cumva, un singur loc de joaca si acela pustiu, iar toate balcoanele cu prosoape atarnate... nu aratau deloc bine, chiar m-am gandit ce idee geniala au avut “ai nostri” cu uscatorul de rufe, nu era nici un prosop afisat pe balustrada. Aspectul exterior al hotelului nostru era astfel foarte curat si vestic.


(Cand am mers in plimbare catre Sol Luna Bay. Relu cu Alex prin mare. In barca era Alex. In departare Sol Luna Bay, dar de fapt e mai departe, aici am folosit zoom)


13. Sunt lifturi destule, poate ca la ora mesei nu prinzi liftul asa in 30 de secunde, dar noi coboram pe scari, nu cred ca ai de asteptat mai mult de 2 minute. Era si un lift cu vedere la exterior, preferatul lui Alex.




14. Hai ca m-am tot gandit ce sa adaug sa nu ramana 13. Sunt iubitori de copii. Toate femeile de serviciu voiau sa-l manance pe David :D. Si nu numai. Nu ma refer la zambete de politete. O fata ce aducea tavi noi cu mancare in restaurant deja ne vana si venea la David mereu sa il giugiuleasca.


Deci, recapitulez, daca aveau vreme buna si apa marii mai calda, vreo 3 ani de acum incolo aici ne-ati fi gasit :).

 


duminică, 25 august 2013

Calatoria spre si de la mare (Bulgaria)

Cum a fost drumul inspre mare

Alex si Relu au plecat deci cu o zi inainte cu masina si au dormit o noapte in Bucuresti, la Hotel Phoenicia nustiucum, undeva la iesirea inspre Otopeni. Hotel frumos, personal ok. Mi s-a parut interesant sa vad ca au un geam mare intre camera si baie (se pot trage jaluzelele pentru intimitate, dar poate fi si deschis geamul pentru aerisire). Cred ca un astfel de geam e util atunci cand e doar un parinte cu un copil mic, parintele sa-l supravegheze pe copil ce face si copilul sa il vada mereu pe parinte unde e :D.

Dimineata devreme inainte de 5 am mers cu micul mic la aeroport in Baia Mare. (Pot sa recunosc ca am fost un pic stresata cu facutul bagajelor separat, ce avem nevoie la mare, ce au nevoie baietii in prima noapte la hotel, ce am nevoie eu cu un bebelus mic acasa o zi in plus si apoi pe avion?) Cand am ajuns in aeroport s-a trezit si nu a mai adormit. Am tot sperat sa adoarma inainte de zbor, sau in timpul zborului, dar nu :D. In avion pe geam era o imagine ireala. Am inghitit in sec gandindu-ma daca sa deranjez si sa chinui copilul ca sa iau jos bagajul pentru a recupera de acolo telefonul sa fac poze, dar am renuntat. Asa ca am ratat niste poze de vis. Imaginile le voi tine minte mereu. In stanga mea rasarea soarele si arunca raze. In dreapta se vedea luna plina fix deasupra unei paturi imense albe pufoase de nori. Nu am savurat la maxim pentru ca David trebuia distrat in fiecare secunda ca sa nu planga din cauza locului necunoscut si stramt. In plus ii era somn si el nu adoarme stand jos. La aterizare totusi era gata sa adoarma de la scuturaturi in bratele mele, insa cand m-am ridicat sa iau bagajul si sa cobor s-a trezit. Angajatii Tarom pe care i-am nimerit si ceilalti pasageri din avion se pare ca sunt baby-friendly. Nimeni nu a dat ochii peste cap din cauza zgomotelor Davidesti prea matinale, nimeni nu mi-a facut scandal de ce il tin in Boba si nu cu spatele la mine prins in centura de copii, nimeni nu a schitat vreun gest dezaprobator cand l-am alaptat, si am facut-o la greu, si din cauza infundarii urechilor, si din cauza ca am sperat sa adoarma.

In aeroport intalnirea cu Alex a fost emotionanta, a fost un dulce desi l-a trezit taica-sau devreme sa vina in aeroport dupa noi. Mi-a spus ca i-a fost dor de mine si de David, ne-a imbratisat, mi-a povestit muuuuult cum a fost drumul si camera de la hotel. Am mers la hotel si am luat micul dejun. Apoi pe drumul spre mare, in special pe centura Bucurestiului dar si inspre litoralul romanesc Davidelul ne-a tras niste plansete de oboseala de am crezut ca o luam razna... Am si oprit desi era coloana, undeva pe centura Bucurestiului, si am incercat sa-l  adorm acolo pe o ulita, dar nicio sansa :(...

Pe  litoralul romanesc ne-am oprit sa mancam in 2 mai pentru ca in Mangalia nu gasisem nimic la drum. Vai, nu imi era dor deloc de localurile de la mare... Si ma tot gandeam cat de bizar e sa trecem pe langa mare si sa nu facem o baie sau macar sa ne vada soarele o data in vara asta inainte de a ajunge la locul din concediu. Acesta a fost un mic stres pentru mine, faptul ca e prima vara cand nu stam deloc deloc acasa la soare. Toata primavara si vara ori a fost toamna ploioasa :D, ori a fost canicula si nu puteai sta la soare nici macar la ora 9 dimineata. Si eu care sunt renumita cum ma plang pentru situatiile meteo (obositor pentru toti cei din jurul meu), nu puteam rata sa nu ma plang si de treaba asta. Mai ales ca David acum dupa concediu e asa un pic aramiu, cam cum arata Alex in 2010 inainte sa mergem la mare, doar din statul prin curte dezbracat. Din aceasta cauza, ca nu le era pielea pregatita deloc, acolo la mare i-am cam albit cu crema cu oxid de zinc, desi as fi preferat sa folosesc doar crema pe baza de unturi vegetale, ca sa faca si ei un pic de vitamina D in aceasta vara... Cand ma gandesc ca in 2010 cu Alex bebelus am folosit oxid de zinc doar daca eram nevoiti sa iesim undeva la pranz!



Drumul inapoi
 
Drumul inapoi din Bulgaria iar a fost destul de dificil, cand am ajuns in Constanta-Mamaia piticul si-a dat seama ca taica-sau e in fata si a plans enorrrrmmm de ce nu vreau sa-l dau lui in brate. Davidel e mai tatos decat mamos :D.

Pe drumul inapoi, ca sa-l impartim iar in doua am dormit deci la Mamaia. Chiar daca as fi preferat Bucurestiul, atunci mi-a parut bine ca oprim pentru ca micul David dadea semne foarte clare de extenuare. Seara in Mamaia plimbarea le-a adus amandurora multa agitatie si extenuare si suparare, au plans in acea seara mult amandoi, Alex chiar si noaptea. Dar asa un plans cu hohote, evident de descarcare. Poate voi scrie in alta postare ce parere mi-a lasat litoralul romanesc la 7 ani de la ultima vizita.

In a doua zi am pornit spre Bucuresti cam tarziu, am prins si aglomeratie pe centura, asa ca marele vis de a face niste cumparaturi la Ikea si de a ma intalni cu fete dragi a cazut. Ne-am grabit tare la avion si acolo prin aeroport. David a plans cand controlorul de la securitate l-a luat in brate (mda, prea rapid sa reactionez) ca sa ma ajute sa-mi pun la loc Boba, desi de obicei mi-o pun cu el in brate.

Pentru drumul inapoi planificasem ca ma intorc cu avionul din Bucuresti cu ambii copii. Din doua motive. Primul era faptul ca am banuit ca Alex nu ar reactiona bine daca m-ar vedea plecand cu un avion doar eu cu David (Baia Mare – Bucuresti fusese in dimineata urmatoare plecarii lor la Bucuresti). Dar si ca sa-l scutesc de oboseala de a merge iar 600 de km singur in spate in masina. Cand am vazut cat de bine a reactionat la drumul cu masina singur in spate inspre Bucuresti am sperat sa putem renunta la biletul lui de avion Bucuresti - Satu Mare cumparat din timp. Dar pierdeam prea multi bani, asa ca am mers inainte cu planul initial.

De ce Satu Mare? Pentru ca avionul catre Baia Mare e seara la 10 si ar fi fost amandoi somnorosi si suparati. Asa ca am adaugat un drum cu masina (bunicilor) de o ora, doar sa ajungem la 18, sa apucam sa povestim entuziasmati cu bunicii despre vacanta si sa apucam  sa ne destindem un pic inainte de culcare. Si am mai avut un motiv. Faptul ca era mai devreme insemna ca si Relu are sanse sa vina de la Bucuresti inspre Baia Mare fara sa mai doarma pe undeva pe drum.

In avion cu ei doi a fost hmmm provocator :D. David striga la Alex, "certandu-l". Alex striga la David, nervos. Daca gaseam un obiect ce era pe placul lui David doua minute, imi parea bine, daca ii cadea pe jos cu doua scaune mai in fata eram disperata :D. David a si plans, ii era tare somn. M-am ridicat in picioare sa-l leagan, dar dupa cateva secunde mi-am dat seama ca pe David nu-l linistesc, insa atrag si mai tare atentia la noi :D. A trecut insa. Si iar am simtit ca cei din jur sunt intelegatori. Zambesc politicos ca si cum mi-ar transmite ca nu-i deranjeaza zgomotul, sa nu ma stresez.

Am ajuns in Satu Mare, dar, dupa cum ma asteptam, daca am pus in cala un bagaj era normal ca se va pierde :D. Oare cum se descurca companiile mai mari cu escale multe? :)) Era scaunul de masina al lui Alex. Am avut noroc ca venise si maica-mea si l-a putut tine in brate in timp ce taica-meu conducea cu viteza melcului. Altfel ce faceam? Cum ajungeam in Baia Mare? Dupa vreo jumatate de ora am ajuns sa discut in aeroport cu un reprezentant Tarom care a fost atat de stresat de situatie si care mi-a tot spus ca va veni scaunul direct la Baia Mare (asta imi mai lipsea, un drum la Satu Mare dupa scaun :)) ), incat nu am depus plangere.

Si am ajuns acasa cu bine :D. End of a too long and boring story :D.



miercuri, 21 august 2013

Ce mai face David si deci ce NU mai facem noi restul

Nu postarea aceasta era in plan. Dar trebuie sa scriu de ce nu-mi mai pot respecta nici un plan, fie el personal sau de alta natura.

David se ridica peste tot. Unde nu poate, plange. Unde se loveste la cap, plange. Unde pica pe spate si se loveste, plange. Daca nu ajunge la ceva, plange. Daca ii ia Alex jucaria, plange.

Merge de-a busilea peste tot si a facut basici pe partea de sus a labutelor, pe unde se freaca pe jos de la mersul de-a busilea. Ii dau sosete acum, ca sa nu i se infecteze, pentru ca s-au spart. Si umbla unde e mai mare mizeria. Dar cu sosete nu mai are aceeasi aderenta, chiar daca i-am dat sosete cu chestii pe talpi. Si atunci nu poate face ce vrea, deci plange, sau cade mai des, deci plange.

Acum mi se pare ca faptul ca Alex nu voia sa mearga din bratele mele nicaieri pana dupa 2 ani jumate :D a fost o binecuvantare si mi-a fost usor. Acum trebuie sigur sa punem garduri la scari, si au bunicii o casa plina de scari si alte pericole.

De asemenea mi-a fost usor faptul ca Alex nu baga NIMIC in gura. Ok, nici mancare, dar nici chestii din parc. David baga in gura tot ce poate. Cu o viteza uimitoare, daca o secunda, o singura secunda, ma uit inspre Alex sa vad cum se descurca singur pe un tobogan periculos departe de noi. David are deja un chistoc de tigara in gura (daca tusiti mai inecacios, fumatorilor din parcurile baimarene, eu sunt de vina, nu trimit energii pozitive :D). Incerc sa i-l scot. Plange. Dar tot i-l scot. Acasa uneori renunt la lupta daca sunt frunze neurinate de animale si nestropite cu nimic. Gasesc in scutec toate comorile pamantului. La 3 zile de la venirea din concediu inca avea nisip in scutec. Pentru ca la mare a dobandit o tehnica maimutareasca, nu o spun peiorativ, am vazut un documentar in care oamenii de stiinta erau uimiti ca maimutele folosesc unelte. Asa si el, cauta un bat, ca sa-l umezeasca apoi in gura, ca sa poata sa incinga apoi in nisip batul si sa-l duca inapoi in gura plin de granule delicioase... Mananca hartie, cand nu reusesc sa i-o scot la timp. Uneori se ineaca cu frunze si hartie. Si tuseste si ii vine sa vomite. Si plange. Si e nervos pe mine, ca oare ce i-am facut.

Si de la hartie nu-l doare burta. Dar daca linge un mar sau o banana sau un cartof dulce sau un morcov fiert plange vreo 3 zile si are diaree si crampe si gaze abdominale. Si daca ii dau galbenus in mana, in speranta ca va duce o bucatica la gura nu duce, nu e la fel de distractiv ca hartia. Si daca ii pun eu pe limba, scuipa scarbit. Si daca i-am dat supa de pui de tara a vomat, si el nu mai vomita de luni de zile asa ca bebelusii. Deci ramanem de multa vreme doar la lapte matern, hartie, frunze si nisip (noroc ca a avut un frate mai mare care m-a invatat ca se poate trai exclusiv cu tzitzi pana aproape la 2 ani si jumatate, nu ma stresez). Si apa. Ii place mult sa bea apa si ma minunez de el, se arunca pe pahar. Alex abia dupa 2 ani a vrut apa si a invatat sa bea apa.

Striga la noi si ne cearta. Cu toata mimica posibila, e cel mai nervos mic om pe care l-am vazut, se scutura tot de nervi cand ne cearta.

Nu mai vrea sa doarma ca sa umble pe jos de-a busilea sau sa urce scari de-a busilea sau sa se ridice in picioare. Chiar si noaptea face asta, dar si ziua a ajuns la vreo 30 de minute totalul somnurilor de zi (trezit inainte de 7 dimineata). Pe cand cred ca am reusit sa-l adorm, se ridica scuturat si zboara din bratele mele ca sa mearga pe jos. Asta dupa ce pana am mers in Bulgaria de-abia isi putea tine capul in sus cand statea pe burta. De grasut ce era. Nici vorba sa umble nici taras, ca soldatii in transee. La aproape 9 luni. Alex umbla de-a busilea cu viteza pe scari de la 7 luni. Asta mic incerca, deci nu era lenes, dar nu putea. Si dintr-o data, in camera de hotel, s-a ridicat in 4 labe si a inceput sa se miste prin camera :)). Cu efort si icnete :D.

Acum deci sunt tot cu ochii pe el si cu mainile pe langa el, sa nu se mai loveasca asa rau sau mai rau, sta cu ochiul doar la distante de centimetri de tot felul de colturi.

Ma streseaza ca nu-i mai pot controla mediul, cum am facut-o la Alex. La Alex am lasat la nivelul lui doar chestiuni nepericuloase si am pastrat ordinea si curatenia. Mda. Ordine si curatenie nu mai am timp deloc deloc sa fac. Si daca am impresia ca nu are in raza de actiune nimic periculos, lasa Alex din greseala ceva carlige mici de metal sau suruburi sau cuie.

Alex incepe sa-si piarda rabdarea (pe care a avut-o mai multa decat mi-as fi imaginat vreodata). Nu numai ca nu mai pot nicicum sa ii citesc ceva, sa ma joc ceva cu el, dar a inceput micul David sa-i rupa cartile cand pune mana pe una. Alex nu a distrus niciodata nimic, nici carti, nici jucarii. Le iubea si le ingrijea. Lui Alex daca o data i-am zis de priza ca e periculoasa, nu a mai mers la ea. Ce sa zic, pe termen lung poate e mai ok personalitatea ambitioasa si aventuroasa a lui David decat cea atat de ascultatoare a lui Alex...

Dar e greu rau. Inca n-am reusit sa desfac toate bagajele din concediu, imediat se implineste luna :D. De ce nu desfac bagaje in loc sa scriu aici? Asta e o postare scrisa in mai multe zile, in clipele in care doarme David la pranz, pentru ca David doarme numai pe mine. Saptamana viitoare va fi si mai greu din alte motive, deci trebuie sa caut ceva energizant si anti-depresiv :D. Oricum, cand totusi vrea de pe jos in brate e atat de delicios de strans in brate incat sterge orice oboseala :).

Daaarrr nu va mai fi greu multa vreme. Nu doar pentru ca il vad pe Alex cum de mai mult de un an ma inteleg cu el ca si cum ar fi adult si prietenul meu cel mai bun, dar mai ales pentru ca David e indragostit de taica-sau! Da! Daca are de ales, daca e si Relu in zona, eu sunt uitata si vrea, plangand, doar la el. La ei, de fapt, ca Relu e cu Alex si atunci vrea si David la distractie cu baietii.

Poate luati postarea aceasta si ca o scuza ca nu apuc sa raspund la mesajele de pe blog sau din alte medii. Si ca o explicatie ca intarziu atat incat voi scrie despre concediul nostru la mare de Craciun. Ce ma mir ca mi-a dat in total saptamana asta aceste 10 minute sa pot scrie din mici fragmente aceasta postare!

Acum tocmai s-a trezit, a luat tzitzi de o toarta si si-a dus-o la gura. Se uita la mine cu tzitzi in gura si zambeste, deci trebuie sa inchei ca sa ne giugiulim. Life is good! Life is beautiful!

 

vineri, 16 august 2013

Divertisment si organizare pe masina in calatorii cu copii (si in concedii)



Incepusem aici sa scriu ce “joc” i-am creat lui Alex pentru drumul cu masina singur in spate 600 de kilometri. I-a placut, mi-a bifat acolo ce a vazut pe drum si mi-a aratat incantat a doua zi dimineata, cand ne-am intalnit.

Cand sunt stresata de ceva simt nevoia de organizare, folosesc planificarile pentru a avea impresia ca am un pic de control. Asa am facut si cu acest drum al lui Alex impreuna cu Relu pana la Bucuresti. Si am profitat de ocazia de ordonare a lucrurilor pentru a pastra aceasta ordine si cand sunt eu in masina. Pentru ca la noi in spate in masina de obicei e vai-si-amar, plin de lucruri peste tot. Acum, stiind ca mai e si David, nu imi permiteam sa las jucarii si pe jos si sa le ridic de acolo pentru a i le da din nou lui Alex. Voi pune si linkuri la produsele cumparate. Nu primesc niciun beneficiu de la bestkids pentru aceasta reclama. A fost singurul loc in care am gasit tot ce mi-am planificat si a fost locul in care am gasit obiectele Sunshine Kids la pretul cel mai bun. Am fost servita prompt. Daca unele produse le-au avut in depozit si altele urmau sa le primeasca abia a doua zi, coletul mi-a fost trimis in doua runde, chiar daca eu am platit transport o singura data, pentru ca ei au vrut sa fie siguri ca imi ajung la timp macar produsele disponibile in depozit. De aceea mi se pare normal sa dau linkuri catre magazin.

Deci ce am avut in masina?

         1. Prima idee a fost sa cumpar huse-organizer pentru spatarele scaunelor din fata. Ma mir ca nu am facut asta pana acum, si am tot umblat cu plase si pungi pentru carti si jucarii si gustari. Pe spatarul din fata lui Alex am pus jucarii pentru el, pe spatarul celalalt am pus jucarii pentru David, ca sa nu le incurc. Dar aceste huse sunt pentru mine, copiii nu ajung la ele.
   
         2. In dreapta scaunului i-am luat un astfel de cosulet pe care i l-am umplut cu masinute mici. Stiam ca Relu nu se va putea apleca din fata in timpul drumului sa ii dea jucarii.

         3. Nu mai gasesc pe site modelul cumparat de mine, ii cumparasem si o perna pentru gat. Pentru ca lui ii cade uneori capul in fata cand adoarme si daca nu eram eu in spate sa i-l ridic la loc nu ma simteam ok. Dar nu i-a placut, a folosit-o o singura data. Dar cum a dormit un singur somn scurt singur in spate, a fost la fix.

         4. Cel mai mult mi-a placut aceasta cutie, pe care i-am pus-o in partea stanga a scaunului. I-am pus acolo jocuri, jucarii, carti cu abtibilduri, table de scris, markere, o cutie cu biscuiti homemade si doua sticle de apa. Compartimentele de bauturi sunt termoizolate si waterproof, deci nu curge prin masina daca se sparge ceva. Inauntru are tot felul de buzunare pentru instrumente de scris sau pentru altceva. Mi s-a parut foarte utila si mi-a placut ca asa Alex a putut el sa se serveasca pe drum cu orice a vrut, de la jucarii la gustari, ajungea la cutie usor.

         5. Markere pentru tabla alba (dry-erase), pentru a fi folosite la chestiunile laminate.

        6. Jocul de calatorie “vanatoare de comori”, laminat.
    
        7. Harti cu traseul, laminate, ca sa poata el mazgali cu markerul pe ele, si de cate ori faceau popas sa-i poata Relu arata unde au ajuns si cat mai au. O harta pentru prima zi (Baia Mare - Bucuresti) si una pentru drumul de a doua zi (Bucuresti - Obzor), pe care l-am facut impreuna.


 
         8. Un traseu de masinute tot laminat ca sa nu se indoaie, pe care sa se joace cu masinutele mici ce le avea la indemana. Planul meu fusese si mai maret, sa-i fac o tabla metalica si magneti lipiti de jucarii, sau macar o tava cu margini ca sa nu cada. Dar nu am mai avut timp. 
 
         9. Dintre planurile neimplinite se numara si miscarea unei masini pe o sfoara pentru a vedea cat mai are de mers, dar ar fi implicat si mai mult soferul asa ca am renuntat.
 
        10. Cel mai mare succes l-au avut cartonasele cu jocuri “100 de jocuri pentru copii de luat si-n calatorii”. De la aceeasi editura am profitat si am luat Jocuri hazlii cu meserii si 100 Puzzles about nature and numbers. Nu, Alex nu stie engleza dar oricum nu stie citi, asa ca si la primele trebuia tot eu sa-i spun ce are de facut. Cele doua seturi cu 100... au si markere in cutii, pentru ca sunt genul scrie-sterge, te poti juca de nenumarate ori. Cel cu meserii e doar asa, cartonase cu oameni si obiecte si caracteristici ale meseriilor lor. Din pacate nu am apucat sa ne jucam pe drum cat ar fi vrut Alex, desi abia a asteptat a doua zi pe masina sa ii spun ce are de facut la fiecare. Dar Davidel a fost super plangacios asa ca ne-am jucat mai mult acum de cand am venit acasa :D.
 
        11. Doua reviste cu abtibilduri care nu au locuri speciale, nu stiu cum sa ma exprim. Abtibilduri cu animale si o plansa cu un peisaj unde le putea pune unde voia. M-am gandit ca cele cu locuri speciale pentru abtibilduri necesita dexteritate si prea multa concentrare pentru un scaun de masina in mers. Am avut aceasta si aceasta.
  
        12. O tabla magnetica de scris.  Noi avem una cu Cars din 2010, de cand inca nu stiam cine e Fulger :D, cumparata din Grecia ca sa aiba puiul ceva nou pe masina la intoarcere, sa nu planga asa mult. N-o vad nicaieri de vanzare ca sa pun link, imi place mult ca are si un Fulger mic de jucarie, o masinuta propriu-zisa care lasa urme de cauciucuri si are si doua sabloane cu Fulger si cu Bucsa. 

        13.   O tabla neagra mica mica cu creion-creta alb si un mic buretel legat.

        14.   O tabla alba mica cu marker dry-erase. (poate ca am exagerat, dar chiar a mazgalit cu toate trei :D)

        15.   Un dvd-player pentru masina imprumutat de la niste amici (ca un fel de husa pentru tetiera din fata) si dvd-uri cu desene animate. Da, 600 de kilometri singur in spate e mult mai ales cand nu prea dormi :D.

        16.   CD-uri in fata la Relu cu povesti si cu muzica pentru copii.

        17.   Ii spusesem lui Relu sa ii dea la o adica si iphone-ul, nu numai pentru jocuri, dar are o pasiune de cateva luni sa faca poze, si i-ar mai fi trecut si asa timpul.

        18.   Ceva telefon interactiv cu jocuri pentru copii, cu cifre si litere, primit cadou mai demult de la bunicii de la Cluj.

        19.   Am avut un joc tot licenta Cars cu pioni si tabla, pentru mai multi jucatori, cumparat din Lidl. Dar din cauza lui David nu am apucat sa il folosim. Avea magneti la pioni ca sa se poata juca in masina, sa stea bine piesele pe mini-plansa.

        20.   Dezinfectant pentru maini. Nu folosesc servetele antibacteriene din zeci de motive, printre care cel mai puternic e faptul ca au intre ingrediente si triclosan pe langa toate prostiile. Dar folosesc dezinfectante BIO pentru maini cand nu am la indemana apa si sapun. Am avut si alta marca la care s-a distrus repede sistemul de spray. Asta imi place acum.

        21.   Biscuiti homemade sanatosi :D.

        22.   Suc 100% natural cu pai . Stiu ca e tot junk de fapt, fiind pasteurizat, dar bea si el o data pe an :D.

        23.   O sticla (PET) de 0.25 cu dop din acela pentru sportivi :D. Cu apa.

        24.   O sticla cu pai tot cu apa, nu stiam din care ii va placea mai mult pentru ca acasa bea apa din pahar, la drum de obicei din pet normal, dar acum nu era nimeni in spate langa el sa-i dea pet-ul sa nu se ude :D.

        25.   Fructe: mere si banane, sa nu murdareasca in masina cu ceva suc din piersici :D.

        26.   Cutie cu servetele.

        27.   Am de cand era Alex mic niste paturici de muselina subtire si aerisita de la Ikea, atunci erau cu forme de elefant si hipopotam, simpatice. Le folosesc des in geamurile masinii atunci cand parasolarul nu face fata la raze. Si acum am pus doua in masina, sa le avem pentru pus in geamuri pentru umbra, cand vor copiii sa doarma.

        28.   Sapca de soare sa o aiba la indemana cand iese din masina la popasuri.



Daca tot suntem la capitolul jocuri si jucarii, sa spun ce am dus cu noi ca sa nu fie voluminos. Pentru comparatie, cand am mers o saptamana la Oradea pentru nastere Alex si-a dus un geamantan mare plin cu carti si masini :D. Acum era evident ca avem doar doua geamantane pentru toti, care includeau chiar si paturici si prosoape si scutece textile si detergenti, deci nu era loc de jucarii mari. Am stat doua saptamani, deci trebuia ceva impotriva plictiselii seara sau inainte de pranz, cand veneam de la plaja pe la 10:30 - 11.
          1.  Toate cartile Pixi :). Astfel, ai de citit ore intregi cu un spatiu infim in bagaj. Am vazut si la piscina carti cu Pixi in limba germana, deci multi gandesc ca noi :D.

          2.  Foi printate cu Fulger si Bucsa alb-negru, pe care sa le mazgaleasca cu creioane colorate. Creioane i-am pus doar pentru hotel, in masina mi s-au parut prea periculoase. 
 
          3.  Creioane colorate deci. Si o ascutitoare, sa nu fie tragedie daca avem nevoie.

          4.  Reviste cu abtibilduri. Una cu specific marin si una cu mijloace de transport, ca sa pregatim cumva al doilea zbor cu avionul din viata lui.

          5.  Ceva revista cu activitati foarte subtire, tot cu mijloace de transport.
  
          6.  Pachet Usborne de vacanta. Doua carticele de mazgalit (eu nu suport cartile de colorat, deci nu e vorba de carti de colorat in forme dupa model :D), una de jocuri (gasiti diferentele, labirint si altele de genul acesta) si alta de abtibilduri superbe de lipit unde vrei, nu in locuri prestabilite.  Toate au venit intr-o mapa cartonata cu maner si inchidere cu arici.
  
          7.  Masini foarte mici.


Si atat, era suficient, stateam in camera doar putin pe langa somn. In rest jucarii pentru plaja :D.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...