duminică, 13 aprilie 2014

Alaptarea bebelusului cu diaree



De ceva vreme vreau sa abordez aceasta situatie pentru ca ma doare inima de cate ori citesc de mame sfatuite gresit si periculos de catre medicii lor pediatri sau de familie sa opreasca alaptarea cand bebelusul are diaree si sa ii ofere acestuia mucilagiu de orez si ceai. Acum, cu ocazia conferintei lui Jack Newman, vazand ca in prima zi a conferintei se discuta despre alaptarea copilului bolnav, mi-am amintit ca am vrut neaparat sa scriu si eu despre asta.

In 99% din cazurile ce le stiu de bebelusi cu diaree li s-a recomandat oprirea alaptarii. La fel in aproximativ 50% dintre bebelusii din jurul meu ce au avut febra (?!). Oricat era de mic bebelusul, i se recomanda mucilagiu de orez si ceai. Efectele adverse resimtite de bebelusii mamelor ce au ascultat de cei care chiar ar fi trebuit sa stie cum sa-i ingrijeasca au fost:
  • Bebelusul sufera oricum enorm, e bolnav, singura lui alinare sunt bratele si sanul mamei. Sa-i adaugi in perioada de boala suferinta intarcarii este ingrozitor! E evident ca acesti medici nu au alaptat niciodata sau nu au avut in familie copii alaptati, pentru ca altfel ar sti ca un bebelus alaptat nu stie sa suga din biberon si chinul suprapus peste boala ar fi prea mare de suportat. Si de ce???
  • Bebelusul se deshidrateaza. Normal. Daca le este permis sanul cand au diaree sau febra bebelusii sug aproape continuu pentru a inlocui pierderile de lichide din corp. Bebelusii ce sug nu ajung niciodata in stare critica. Sunt hidratati si hraniti, isi iau toti nutrientii si toate caloriile din laptele matern chiar daca ei erau deja diversificati si in mod normal nu mai sugeau mult. Toti bebelusii ce ii cunosc carora le-a fost refuzat sanul in perioada de boala au ajuns repede la perfuzii in spital pentru deshidratare. TOTI! Si marea majoritate au inceput apoi o reactie de imbolnaviri continue in lant, cu cate un virus luat din spital. Bebelusii alaptati nu vor bea ceai sau mucilagiu cat sug la san. Si asta pentru ca organismul lor stie mai bine ce au nevoie.
  • Bebelusul nu se mai intoarce la san dupa perioada de restrictie. Da, marea majoritate a mamelor ce i-au intarcat pentru diaree sau febra nu au reusit sa-si mentina lactatia daca nu a supt copilul, sau nu au mai putut sa-l readuca la san.

De ce recomanda medicii asa o enorma ineptie? Pentru ca ei nu stiu nimic despre laptele uman. Ei au studiat in facultate despre formula de lapte praf pe baza de lapte de vaca, stiu ca laptele de vaca nu e tare recomandat pentru consum cand ai diaree sau cand esti racit, asa ca au impresia ca laptele matern o fi cam la fel. Nu s-ar fi putut sa gandeasca mai gresit!

Chiar atunci cand copilul e bolnav el are cea mai mare nevoie de laptele mamei lui. Pentru

  • Hidratare
  • Nutritie
  • Energie
  • Anticorpi
  • Probiotice
  • Alinare

Noroc ca Organizatia Mondiala a Sanatatii stie mai bine. (Ghinion ca medicii nostri nu se informeaza macar de la forul lor superior, sa isi revizuiasca sfaturile periculoase ce le dau atator mame si copii! Pacat...) OMS recomanda ca orice bebelus alaptat, inclusiv cel ce este diversificat deja, sa fie ALAPTAT EXCLUSIV in perioadele de diaree! De ce e bine sa fie alaptat am scris mai sus. De ce exclusiv? Pentru ca orice aliment din mediul copilului, inclusiv apa, poate fi cauza diareei lui, nimic nu e sigur IN AFARA DE LAPTELE MAMEI LUI. 

Aici gasiti si voi, mamele, si voi, medicii, un manual al Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru tratamentul diareei. Va rog eu mult, mamelor, fiti tigroaice, nu va lasati pacalite de nestiinta medicilor vostri, duceti-le documentul acesta cand va recomanda intarcarea copilului bolnav. Ce cantareste mai mult pentru voi: sa fiti docile in fata mai-marelui medic dezinformat sau sanatatea copilului vostru pentru tot restul vietii? Pentru ca nu e doar o chestiune de boala curenta, daca ajungeti in spital si luati alti si alti patogeni veti trage ani de zile cu consecinte dezastruoase pentru sanatatea micutului, cu efectele adverse ale tuturor medicamentelor. Daca il intarcati prematur iarasi el nu va beneficia de toate avantajele laptelui matern. Deci luptati cu curaj pentru copilul vostru! El se bazeaza pe voi sa fiti cea care il ajuta mereu!

Documentul e lung. Pentru a gasi repede informatiile despre alaptare, dati o cautare (tastele Ctrl si F apasate deodata) cu cuvantul “breast”. Cu ocazia asta am mai intalnit o informatie ce trebuie s-o scriu. Marea majoritate a medicilor pediatri sau de familie nu au vazut niciodata cum arata scaunul unui bebelus alaptat. Daca il vor vedea pe al copilului dumneavoastra alaptat exclusiv, sigur vor spune ca e diaree chiar si atunci cand nu e. Ei nu stiu ca trebuie sa arate ca un mustar mai moale. Ei nu stiu nici macar ca un bebelus alaptat poate avea si 10 scaune pe zi si e normal (si unul o data la 10 zile, si e normal). Pentru ei in facultate si din pacate si in practica sau in familie, norma este bebelusul hranit cu formula, care are un tranzit total diferit de un bebelus alaptat. Va sfatuiesc sa va cautati un medic informat in ceea ce priveste alaptarea, chiar daca mergeti la el pentru alta problema, dar macar stiti ca nu vine cu sfaturi nocive pentru voi.

Deci revenind la alaptarea pentru diaree:

  • la pagina 14 a documentului OMS gasiti “Alaptarea ar trebui continuata mereu.” Apoi sunt explicate motivele: pentru ca e o hrana bogata nutritional si pentru ca laptele uman rezolva deshidratarea, ceea ce va duce la revenirea apetitului si la vindecarea bolii.

  • “Bebelusii de orice varsta care sunt alaptati ar trebui sa fie alaptati cat de des si cat de mult isi doresc. Ei vor dori mai mult decat de obicei si acest fapt trebuie incurajat.“

  • „Bebelusii sub 6 luni care sunt alaptati si consuma si hrana solida ar trebui sa primeasca mai mult lapte matern. [...] Daca e posibil, e indicat ca acesti bebelusi sa fie alaptati exclusiv acum.”

  • La paginile 15 si 16, unde se abordeaza tema hidratarii cu solutii ORS, se spun care sunt semnele supra-hidratarii, si in acel caz se recomanda oprirea solutiei, dar continuarea alaptarii. Alaptarea e incurajata si in pagina 17, obligatoriu de urmat si pe parcursul hidratarii cu solutii pe cale orala.

  • La pagina 23 e tratata diareea cu sange si se recomanda continuarea alaptarii cat mai dese si mai de durata.

  • La pagina 24 e abordata tema diareei persistente, care dureaza mai mult de 14 zile. “Diareea persistenta nu apare aproape niciodata la bebelusii alaptati exclusiv.”

  • La pagina 25 se descrie regimul nutritional al copiilor cu diaree persistenta determinata de o infectie. Primul punct este: “Continuati sa-l alaptati”.

  • La pagina 26 se descrie ce mancare trebuie sa primeasca in spital copilul. Prima propozitie este: “Continuati alaptarea cat de des si cat de mult doreste copilul. Alta mancare ar trebui interzisa timp de 4-6 ore pentru ca acesta sa fie rehidratat conform planurilor de tratament B sau C.”

  • In continuare la acelasi paragraf, pentru bebelusii sub 4 luni, “Incurajati alaptarea exclusiva. Ajutati mamele care nu alapteaza exclusiv sa isi restabileasca lactatia.”

  • La pagina 32 incepe chiar un subcapitol dedicat total alaptarii. Incepe astfel: “Pe parcursul primelor 6 luni de viata bebelusii ar trebui sa fie alaptati exclusiv. Aceasta inseamna ca bebelusul sanatos nu trebuie sa primeasca alte lichide in afara de lapte, cum ar fi apa, ceai, suc, bauturi de cereale, lapte de animale sau formula de lapte praf. Bebelusii alaptati exclusiv au risc mai mic sa faca diaree sau sa moara din cauza ei, fata de bebelusii care nu sunt alaptati sau care sunt partial alaptati. Alaptarea protejeaza si impotriva alergiilor, ajuta la spatierea sarcinilor si ofera protectie si impotriva altor infectii, pe langa diaree (de ex. Impotriva pneumoniei). Alaptarea ar trebui sa continue pana cel putin cand copilul are 2 ani. Cel mai bun mod de a efectua aceasta practica este sa se puna copilul la san imediat dupa nastere si sa nu primeasca nici un alt lichid.” “Daca alaptarea nu e posibila, laptele de vaca sau formula de lapte ar trebui oferite dintr-o ceasca. Acest lucru e posibil chiar si cu cei mai mici copii. Sticlele cu biberon nu ar trebui folosite niciodata pentru ca sunt foarte dificil de curatat si poarta cu usurinta organismele care provoaca diaree. Ar trebui date instructiuni atente pentru prepararea laptelui formula, folosind apa care a fiert un pic inainte de preparare. “  Se aude pana acolo in spate la asistentele de la neonatologie? Bebelusului nu i se da in maternitate altceva in afara de lapte matern. Si daca acesta nu este disponibil, Organizatia Mondiala a Sanatatii spune sa nu folosim niciodata biberoane!


  • Avantajele alaptarii:   [deci aici in randurile urmatoare rezum din documentul OMS, nu uitati, nu sunt texte de la mine]


1. Alaptarea este curata: nu necesita folosirea sticlelor, a tetinelor, a apei si a laptelui praf, care se contamineaza usor cu bacterii ce pot cauza diaree.

2. Laptele matern are proprietati imunologice care protejeaza bebelusul impotriva infectiilor, in special impotriva diareei; aceste proprietati nu sunt prezente in laptele animalelor sau in formula de lapte praf.

3. Compozitia laptelui matern este mereu ideala pentru bebelus; laptele praf sau laptele de vaca pot sa fie prea diluate (ceea ce ii reduce valoarea nutritionala) sau prea concentrate (deci nu ofera suficienta apa), si proportiile diferitilor nutrienti nu sunt ideale.

4. Laptele matern este un aliment complet: ofera toti nutrientii si toata apa de care un bebelus sanatos are nevoie in primele 46 (patruzeci si sase) luni de viata.  [deci pana la aproape 4 ani laptele matern ii ofera bebelusului tot ce are nevoie, chiar daca ar ajunge din anumite cauze sa fie alaptat exclusiv; de ce medicii care ar fi trebuit sa citeasca acest document sperie mamele ai caror copii la 5 luni nu au 3 mese solide, spunandu-le ca ii pun in pericol? Alex a fost alaptat aproape exclusiv pana la 2 ani si 4 luni, si avea o greutate normala, era vesel, energic, sanatos si destept :D. Deci stia el ca ii e suficient.] 

5. Alaptarea este ieftina: nu apar nici una din cheltuielile asociate cu folosirea substituentilor (costul combustibilului, al ustensilelor, al formulelor speciale si al timpului mamei in prepararea formulei de lapte praf).

6. Alaptarea ajuta la spatierea sarcinilor: mamele care alapteaza au de obicei perioade mai lungi de infertilitate decat mamele ce nu alapteaza.

7. Intoleranta la lapte este foarte rara la bebelusii care consuma doar lapte matern.

8. Alaptarea imediat de dupa nastere incurajeaza “conexiunea” dintre mama si bebelus, care are beneficii emotionale importante pentru amandoi si care asigura securizarea locului copilului in familie.

  •  La pagina 43 sunt sfaturi cum sa ajuti o mama sa relacteze, din cauza importantei majore a laptelui matern in diareea bebelusului! Cu sfaturi care stim ca functioneaza pentru a ajuta alaptarea: sa stea cu bebelusul piele pe piele, sa-l tina mult lipit de ea, sa doarma langa el noaptea. Daca e vorba doar de cresterea secretiei (deci daca bebelusul sugea partial), prin protocolul lor ei spun ca mama poate alapta exclusiv in cateva zile. Daca mama nu alapta deloc (!), poate fi nevoie (doar) de o saptamana sau doua pentru ca ea sa isi poata alapta exclusiv bebelusul! Sa ma asigur ca ati citit atent: OMS recomanda in caz de diaree ca mamele care hranesc bebelusul mixt (san + formula) sau cele care hranesc bebelusul doar cu formula sa alapteze exclusiv, si OMS le explica cum sa relacteze! Organizatia Mondiala a Sanatatii, care ofera directive si protocoale tuturor medicilor lumii. Si celor din Romania, care sfatuiesc mamele sa intarce copilul cu diaree si care oricum nu sprijina alaptarea nici imediat dupa nastere, fiind principalii factori de oprire a alaptarii, si care nici nu stiu ca e posibil sa relactezi.



Sunt sigura ca in prima zi a conferintei, cand se vorbeste despre alaptarea bebelusului bolnav, se va vorbi si de copilul cu diaree, si de cel cu febra. Sper din suflet sa vina la conferinta multi medici care, dupa ce-si vor da o palma peste frunte, vor merge acasa, isi vor suna toti colegii, le vor spune cu regret cati bebelusi au imbolnavit datorita sfaturilor lor ERONATE, iar apoi toti vor sti mai bine. Si vor invata de acum inainte sa-i scrie lui Jack Newman cand au dileme legate de alaptare, sa-i invete cartea pe de rost si sa caute recomandarile superiorilor lor (OMS) pentru orice protocol ce trebuie sa-l aplice. 






sâmbătă, 5 aprilie 2014

Sa intelegem somnul copiilor si sa-i ajutam sa doarma - 1





Fiecare parinte a fost disperat candva in legatura cu trezirile nocturne ale copilului lui (nota mea: ei folosesc cuvantul toddler, deci nu vorbim aici de bebelusi, ci de copii peste 1 an), indiferent de locul in care doarme si indiferent care sunt circumstantele care acompaniaza disperarea. Desi exista un mare dezacord in legatura cu intrebarea daca bebelusii ar trebui sa poata sa doarma toata noaptea, asteptarea de la copii sa poata dormi toata noaptea, si chiar s-o faca fara sa-i trezeasca pe parinti, este in general bine acceptata – aceasta asteptare fiind ceea ce e prezentat ca un rezultat “sanatos” de catre multi medici. Cercetarile recente ne arata totusi cat de incorecta e aceasta asteptare, stiinta spunandu-ne ca e normal ca acestia sa se trezeasca noaptea si in al doilea an de viata. Asadar, pentru a-i intelege pe copii si ce au ei nevoie in timpul ingrijirii de noapte, trebuie sa fim receptivi la “de ce”-ul nevoilor lor, la abilitati si experiente, si sa cautam “ce” formeaza comportamentele.

Aceleasi griji sunt importante la ora somnului. Daca stii de ce un copil e rezistent la a merge la culcare sau de ce e putin probabil sa ramana in pat cand se trezeste noaptea, ai gasit cheia pentru a-i ajuta pe copii si pe parinti sa creeze un mediu de somn sanatos si fericit. Aici va oferim niste idei pentru de ce-urile si ce-urile copilariei si apoi cateva sugestii practice despre cum ii putem ajuta pe bebelusi si pe parintii lor sa doarma.  Bottom of Form


Cum dorm copiii in lume

Una din principalele griji pe care parintii le ridica, mai ales in multe culturi vestice, este aceea ca copilaria mica este timpul cand trebuie invatata independenta si raspunsul parintilor la nevoile copiilor pot inhiba aceasta dezvoltare. Permiteti-ne intai sa va asiguram ca beneficiile atitudinii responsive la nevoile copilului dumneavoastra nu se incheie in bebelusie, din contra, reactia de ajutare a copilului in suferinta ramane cheia pentru un atasament sigur si pentru rezultate sociale si emotionale pozitive pentru copii (Grusec, 2011). 

Daca au dormit cu bebelusul in acelasi pat sau in aceeasi camera, adeseori parintii se ingrijoreaza daca nu cumva continuand aceasta practica si in copilaria mica, aceasta va duce la rezultate negative pentru copil. Aceasta idee este perpetuata de auto-proclamatii “experti” care ii sperie pe parinti sa creada ca trebuie sa fie intransigenti. Dar exista dovezi care sa sprijine aceasta idee? In toata lumea copiii dorm in mod regulat cu parintii lor, si nu de nevoie. In Bali, copiii dorm regulat cu mamele lor pana la varsta de 3 ani (Diener, 2000). Copiii maiasi dorm cu mamele lor si de obicei sug noaptea pana la 2-3 ani (Morelli et al., 1992). Copiii Ifaluk din Pacificul de Sud dorm cu parintii lor pana aproximativ la varsta de 3 ani (Le, 2000). In Japonia, membrii familiei dorm in mod traditional in aceeasi camera, cu mai multi copii care dorm in patul parintilor (Fukumizu et al., 2005). In Suedia, aproximativ jumatate dintre copiii de 4-5 ani inca dorm in acelasi pat cu parintii cel putin o parte din timp (Welles-Nystrom, 2005). In Japonia, copiii dorm in mod traditional cu un adult (de exemplu cu bunica) pana in adolescenta.

Chiar si in America de Nord, rezultatele pe termen lung asociate cu dormitul in acelasi pat cu copiii chiar si dupa ce nu mai sunt bebelusi sprijina o dezvoltare normala si sanatoasa (Barajas, Martin, Brooks-Gunn & Hale, 2011).  In particular, la varsta de 5 ani nu au fost probleme cognitive sau de comportament asociate cu dormitul in acelasi pat cu parintii intre 1 si 3 ani, intr-un grup din Statele Unite de familii cu venituri mici. Daca raspunzi nevoilor copilului tau, sau chiar dormi in acelasi pat cu el, nu il vei inhiba, ba chiar il vei ajuta la cresterea emotionala si la independenta. Indiferent de aranjamentele voastre de somn, urmatoarele sectiuni ar trebui sa va ajute sa intelegeti somnul copilului vostru si sa gasiti solutii pentru orice problema de somn pe care ati intalni-o.


Cunoasteti-va copilul

Copiii mici sunt deseori intelesi gresit, in timp ce ei incearca sa isi indeplineasca atat propriile nevoi, cat si nevoile si asteptarile familiei si societatii. Copilaria mica este un timp cu schimbari sociale, biologice si emotionale, pe masura ce are loc o tranzitie de la bebelusie la un nou nivel de independenta si crestere. Aceste momente sunt egalate doar de adolescenta in ceea ce priveste nivelul de schimbari provocatoare in dezvoltare pentru copilul vostru si provocarile necesare in cresterea copilului pentru voi parintii.

De ce somnul poate fi greu: La copiii mici energia e din abundenta. Copiii vor sa ‘faca’ totul ei singuri; le place sa iti arate, sa iti spuna, sa iti ceara si sa te intrebe; si cel mai mult, ei adora sa fie in compania ta. Asa ca de ce ar vrea un copil sa paraseasca exaltarea de a fi cu tine, pentru a merge la somn? Ei bine, adeseori nu vor! Asadar, ei nu pot sa faca sau sa mentina acea tranzitie spre somn fara sprijin si indrumare. E perfect normal ca un copil mic sa se trezeasca in timpul noptii; se trezesc si poate isi cauta ursuletul, sau ceva linistitor care are mirosul mamei; e posibil ca cei mici sa isi strige parintii; aceasta strigare este numita “semnalizare”. Unii copii semnalizeaza o data pe saptamana, altii o data pe noapte sau de mai multe ori pe noapte, iar unii deloc (Weinraub, Bender, Friedman, Susman, Knoke, Bradley, et al., 2012) .

Un copil care se trezeste este o ingrijorare comuna pentru parinti, cercetarile ne arata ca peste jumatate din copiii peste un an se trezesc in mod regulat (Scher, 2001) si cel putin o treime din toti parintii de copii mici raporteaza ca au o ‘problema semnificativa’ cu somnul copilului lor (Armstrong, Quinn & Dadds, 1994). Asadar, nu este iesit din comun sa te ingrijorezi in legatura cu somnul copilului tau. Totusi, la fel ca in perioada cand era bebelus, daca il indrumam sa se linisteasca si daca ii oferim alinare noaptea, acestea il pot ajuta sa adoarma la loc fara consecinte negative. Ignorarea si lipsa reactiei la semnalizarea copilului il pot lasa anxios si nelinistit. Cel mai important lucru de tinut minte este acela ca un copil care se trezeste NU este obraznic; el incearca sa comunice ceva cu comportamentul lui. Multi parinti reactioneaza la trezirile copilului lor cu disciplina (Armstrong et al., 1994)—dar nu exista niciun indiciu ca acest lucru este de ajutor in promovarea somnului sau a dezvoltarii pozitive.

Desigur, uneori totul este codificat, dar cu blandete si cu sentimentul ca cineva e alaturi de ei, copiii pot descoperi somnul.


Alte postari in seria de somn de pe site-ul Psychology Today:
(pe masura ce le voi traduce, voi inlocui linkurile cu postarile traduse)













Dangers of "Crying it Out"
 
Co-Autori
Tracy Cassels, University of British Columbia, www.evolutionaryparenting.com
Sarah Ockwell-Smith, babycalming.com
Wendy Middlemiss, University of North Texas
Kathleen Kendall-Tackett, Texas Tech University, http://www.uppitysciencechick.com/sleep.html
Helen Stevens, Safe Sleep Space
James McKenna, Mother-Baby Behavioral Sleep Laboratory, University of Notre Dame, www.cosleeping.nd.edu

Bibliografie:
Alfano, C.A., Ginsberg, G.S. & Kingergy, J.N. (2007).  Sleep-related problems among children and adolescents with anxiety disorders.  Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 46, 224-232.
Barajas, R.G., Martin, A., Brooks-Gunn, J., & Hale, L. (2011).  Mother-child bed-sharing in toddlerhood and cognitive and behavioral outcomes.  Pediatrics, 128, e339-e347.
Cain, N. & Gradisar, M. (2010).  Electronic media use and sleep in school-aged children and adolescents: a review.  Sleep Medicine, 11, 735-742.
Cantor, J. (1998). "Mommy, I'm Scared": How TV and Movies Frighten Children and What We Can Do to Protect Them. New York: Mariner.
Feshbach, N.D. (1987).  Parental empathy and child adjustment/maladjustment.  In N. Eisenberg & J. Strayer (Eds.) Empathy and Its Development (pp. 271-291)Cambridge: Cambridge University Press.
Grusec, J.E. (2011).  Socialization processes in the family: social and emotional development.  Annual Review of Psychology, 62, 243-269.
Mindell, J.A., Telofski, L.S., Weigand, B. & Kurtz, E.S. (2009).  A nightly bedtime routine: impact on sleep in young children and maternal mood.  Sleep, 32, 599-606.
Owens, J., Maxim, R., McGuinn, M., Nobile, C., Msall, M. & Alario, A. (1999).  Television-viewing habits and sleep disturbance in school children.  Pediatrics, 104, e27.
Smith, H.A. (2006). Parenting for primates. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Thompson, D.A. & Christakis, D.A. (2005).  The association between television viewing and irregular sleep schedules among children less than 3 years of age.  Pediatrics, 116, 851-856.
Weinraub, M., Bender, R. H., Friedman, S. L., Susman, E. J., Knoke, B., Bradley, R., Houts, R., & Williams, J. (2012).  Patterns of developmental change in infants’ nighttime sleep awakenings from 6 through 36 months of age.  Developmental Psychology, 48, 1511-1528.
Welles-Nystrom, B. (2005).  Co-sleeping as a window into Swedish culture: considerations of gender and health care. Scandinavian Journal of Caring Science, 19, 354-360.


Dr. Darcia Narvaez este Profesor de Psihologie la Universitatea Notre Dame si Director Executiv al revistei Journal of Moral Education.

 

marți, 1 aprilie 2014

Somnul normal al bebelusului: 5. Mai multe despre modul normal de adormire





Nu ar fi dragut daca bebelusii si copiii ar vrea sa doarma exact unde am vrea sa-i punem noi intr-o zi anume? Fara gluma - ar fi minunat, dar din pacate nu asa dorm majoritatea copiilor. Am auzit de mame care se plang ca trebuie sa fie afara si sa se plimbe pentru ca bebelusii sa adoarma, chiar daca in oras e vijelie si sunt -30 de grade, sau ca trebuie sa se plimbe in mod constant (inauntru sau afara), acestea insemnand nu numai ca somnurile bebelusilor nu sunt un moment de respiro pentru mame, dar ca totul poate deveni chiar neplacut.

Interesant e ca cele mai intalnite situatii implica atingere, sunete, sau miscare, trei aspecte de care au avut parte din abundenta cat timp bebelusul era in uter. Amintiti-va ca bebelusii umani se nasc cel putin cu 9 luni mai repede comparativ cu alte animale, din cauza marimii capului (daca ar creste mai mari nu ar putea trece prin canalul de nastere; vezi Trevathan, 2011), asa ca cel putin timp de 9 luni corpul lor se asteapta sa fie tinut intr-un “uter extern”. Asadar e asa o mare surpriza ca in afara uterului ei se asteapta ca aceleasi lucruri sa ii adoarma? In ceea ce priveste atingerea, stim ca oxitocina joaca un rol imens in a simti multumire, siguranta si dragoste, toate acestea afectand calitatea somnului nostru (Uvnäs-Moberg, 2003). Asa ca nu e dificil sa ne imaginam ca bebelusii care sunt aproape fizic de ingrijitorii lor experimenteaza o eliberare de oxitocina si sunt mai predispusi sa adoarma si sa ramana adormiti.

Un al doilea factor e sunetul – in special bataile inimii ingrijitorului, un sunet care este foarte familiar bebelusilor de cand erau in uter. Cand mama il tine in brate pe bebelus, bataile inimii ei, vocea si respiratia ei pot oferi o forma de sunete albe care il ajuta pe bebelus sa se simta in siguranta si sa ramana adormit, desi aceleasi efecte pot avea loc si cand alt ingrijitor tine copilul in brate. Cand acest lucru nu e posibil, putem ajuta bebelusul sa doarma folosind o masinarie cu sunete albe pentru a bloca alte sunete mai stridente din mediul nostru, oferind in acelasi timp sunet de fundal. Aceste masinarii de sunete albe au avut succes in inducerea somnului bebelusilor  (Spencer, Moran, Lee, &Talbert, 1990), si in ajutarea unor parinti sa doarma mai bine  (Lee & Gay, 2011). 

Al treilea factor, miscarea, era de asemenea din abundenta in uter, cu bebelusul intr-un saculet lichid, moale, fiind leganat regulat. Tineti minte cum bebelusul vostru a fost mereu treaz in uter cand va odihneati? Asta pentru ca el dormea cand va miscati. Parintii moderni din culturile vestice se concentreaza adeseori pe o plimbare cu masina pentru a-si adormi bebelusii. Acalmia masinii, cuplata cu confortul scaunului pot sa moleseasca multi bebelusi, permitandu-le sa doarma multumiti in timp ce parintii conduc fara tinta. Oricum, acelasi somn indus de miscare poate fi obtinut prin folosirea caruciorului, oferindu-le parintilor posibilitatea sa rezolve ceva pentru casa, sa se plimbe sau sa alerge. Posibil cea mai buna varianta, purtarea bebelusului in brate sau intr-un port-bebe incurajeaza miscarea, atingerea si sunetul, toate in timp ce ii permite ingrijitorului sa rezolve treburi si in general sa isi continue viata. Babywearing-ul (purtatul copilului) poate oferi cea mai buna forma de “uter extern” pentru dezvoltarea creierului bebelusului si a corpului lui in moduri optime (Narvaez et al., 2013).

Ce trebuie sa retinem de aici, totusi, este faptul ca e normal ca bebelusii sa prefere sa doarma in contact cu altii, la distanta de ceea ce multi ar considera ca ar fi locul “ideal” de somn. Chiar daca adultii il prefera, un pat intr-o camera tacuta nu e neaparat ideal pentru somnurile bebelusului. Pentru un rezumat al comportamentelor de somn si al comportamentelor de somn sigure atunci cand va purtati bebelusul, cititi aici o brosura minunata de la ISIS (Infant Sleep Information Source).   (nota mea: tradus de mine in octombrie 2012 aici)


***
Un rezumat final al celor 5 postari despre somnul normal al bebelusilor

Pe parcursul acestor postari, speram ca am reusit sa clarificam faptul ca deseori ceea ce parintii considera ca sunt modele de somn problematice care au nevoie de “rezolvare”, sunt de fapt chiar normale si corespunzatoare din punct de vedere al dezvoltarii copiilor. Suntem constienti de faptul ca multe familii considera inca somnul bebelusilor si al copiilor ca fiind o problema, de aceea ne concentram si sa scriem cum puteti sa-i ajutati bland pe bebelusi si pe copii sa doarma cum vor parintii. Ce speram e ca parintii sa ramana dupa aceste postari cu (a) o mai buna intelegere a multitudinii de comportamente care constituie “normalul” atunci cand vine vorba de somnul copiilor nostri, si (b) ideea ca daca modalitatea de somn a copilului nu constituie o problema pentru voi ca familie,  puteti fi linistiti ca cel mic nu sufera din cauza acestor comportamente de somn foarte normale. In loc sa urmati sfaturile unui expert anume, intelegeti de ce este nevoie pentru a-i mentine pe bebelusi in siguranta cand dorm si creati mediul de somn in jurul acestor comportamente … apoi faceti ce functioneaza cel mai bine pentru copilul vostru. Lasati-va copilul sa va fie ghid.


Alte postari in seria de somn de pe site-ul Psychology Today:
(pe masura ce le voi traduce, voi inlocui linkurile cu postarile traduse)














Dangers of "Crying it Out"



Co-Autori
Tracy Cassels, University of British Columbia, www.evolutionaryparenting.com
Sarah Ockwell-Smith, babycalming.com
Wendy Middlemiss, University of North Texas
Kathleen Kendall-Tackett, Texas Tech University, http://www.uppitysciencechick.com/sleep.html
Helen Stevens, Safe Sleep Space
James McKenna, Mother-Baby Behavioral Sleep Laboratory, University of Notre Dame, www.cosleeping.nd.edu


Bibliografie:
Anders, T.F., Halpern, L.F., & Hua, J. (1992).  Sleeping through the night: a developmental perspective.  Pediatrics, 90, 554-560.
Barajas, R.G., Martin, A., Brooks-Gunn, J., & Hale, L. (2011).  Mother-child bed-sharing in toddlerhood and cognitive and behavioral outcomes.  Pediatrics, 128, e339-e347.
Cassels, T.G.  (2013).  ADHD, sleep problems, and bed sharing: future considerations.  The American Journal of Family Therapy, 41, 13-25.
Delgado, P.L. (2006). Monoamine depletion studies: Implications for antidepressant discontinuation syndrome. Journal of Clinical Psychiatry, 67(4), 22-26.
Goldman, A. S. (1993). The immune system of human milk: Antimicrobial anti-inflammatory and immunomodulating properties. Pediatric Infectious Disease Journal, 12(8), 664-671.
Hibberd, C.M.; Brooke, O.G.; Carter, N.D.; Haug, M; Harzer, G. (1981). Variation in the composition of breast milk during the first 5 weeks of lactation: implications for the feeding of preterm infants. Arch. Dis. Child., 57:658-62.
Lee, K.A. & Gay, C.L. (2011). Can modifications to the bedroom environment improve the sleep of new parents?  Two randomized control trials.  Research in Nursing and Health, 34, 7-19.
Lien, E.L. (2003). Infant formulas with increased concentrations of α-lactalbumin. American Journal of Clinical Nutrition, 77(6), 1555S-1558S.
Meltzer, L.J. & Mindell, J.A. (2006).  Sleep and sleep disorders in children and adolescents.  Psychiatric Clinics of North America, 29, 1059-1076.
Messmer R, Miller LD, Yu CM.  The relationship between parent-infant bed sharing and marital satisfaction for mothers of infants.  Family Relations 2012; 61: 798-810.
Mindell, J. A., Sadeh, A., Wiegand, B., How, T. H., & Goh, D. Y. T. (2010). Cross-cultural differences in infant and toddler sleep.  Sleep Medicine, 11, 274-280.
Mosko, S., Richard, C., & McKenna, J.  (1997).  Infant arousals during mother-infant bed sharing: implications for infant sleep and sudden infant death syndrome.  Pediatrics, 100, 841-849.
Narvaez, D., Panksepp, J., Schore, A., & Gleason, T. (Eds.) (2013). Evolution, Early Experience and Human Development: From Research to Practice and Policy. New York: Oxford University Press.
Nelson, E.A.S. & Taylor, B.J.  (2001).  International child care practices study: infant sleeping environment.  Early Human Development, 62, 43-55.
Somer, E. (2009) Eat your way to happiness. New York: Harlequin.
Spencer, J.A., Moran, D.J., Lee, A., & Talbert, D. (1990).  White noise and sleep induction.  Archives of Diseases in Childhood, 65, 135-137.
Trevathan, W.R. (2011). Human birth: An evolutionary perspective. New York: Aldine de Gruyter.
Uvnäs-Moberg, K. (2003).  The oxytocin factor: tapping the hormone of calm, love and healing. Cambridge, MA: Da Capo Press.
Welles-Nystrom, B. (2005).  Co-sleeping as a window into Swedish culture: considerations of gender and health care. Scandinavian Journal of Caring Science, 19, 354-360.


Dr. Darcia Narvaez este Profesor de Psihologie la Universitatea Notre Dame si Director Executiv al revistei Journal of Moral Education.  

 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...