vineri, 15 mai 2015

Semi-maraton Sibiu pentru prematuri

Când prietena mea Ana-Maria Micu m-a adăugat într-o discuție despre noul ei proiect m-am întristat că m-a prins într-o perioadă (ce durează de vreo 2 ani și jumătate :D) în care nu reușesc să găsesc TIMP. Pentru nimic. Pentru blog, pentru familie, pentru prieteni, pentru relaxare, pentru agricultură, pentru gospodărie, pentru mine... Telefonul îl mai butonez uneori când prind un moment în care ”șeful”/”șefii” nu sunt atenți, mereu grăbită să nu ratez vreun articol interesant de parenting, mereu cu ochii în trei locuri... Însă la calculator ajung cam o oră pe zi, moment în care încerc să las oboseala, nesomnul, tracasarea și stresul la o parte și să rezolv chestiuni de la firmă care în ritmul unui om normal ar dura vreo 4 ore. Când mi se încheie acest timp sunt mereu ca după o cursă, cu pulsul ridicat, și mereu mă întreb dacă am ratat ceva important... În restul zilei nu fac nimic altceva decât să repar stricăciunile unui mic scorpion (în timp ce el distruge altceva sau încearcă să plece de acasă sau să se arunce în cap de la înălțime), să mă țin cu mâinile de cap când ne vine să strigăm în 3-4 și să sper că vom supraviețui și zilei de mâine. Așa că simțeam că îmi lipsește timpul necesar pentru a citi documentația și pentru a scrie pe blog, însă încerc pentru că o femeie cum e Ana-Maria nu m-ar înțelege, cred eu, pentru că ea poate, pe lângă să fie mamă, să și lucreze și să se și implice în atâtea proiecte umanitare încât eu nu le pot ține socoteala.

Azi mi-am amintit însă de Ana-Maria pentru că azi e Ziua Internațională a Informării despre Îngrijirea Stil Cangur. Profit de ocazie să vă informez, nu? Vă îndemn să citiți această ”lucrare” a mea, vă va cutremura să aflați cât de importantă e îngrijirea piele pe piele și pentru bebelușii prematuri, dar și pentru cei născuți la termen. Pieptul gol al mamei e locul în care ei trebuie să stea și orice îndepărtare de această normă biologică vine cu consecințe pe termen lung.

(Mai am deci un of, relativ la orice proiect pentru prematuri, cum se face că la nivel mondial o organizație caritabilă luptă vizibil, cu succes, pentru a implementa îngrijirea stil cangur în toate maternitățile, dar mai ales în secțiile de terapie intensivă pentru nou-născuți, iar la noi în țară face campanii de strângere de fonduri pentru incubatoare. (Nu este vorba de nici una din organizațiile înscrise în acest proiect.) Când se știe că dacă s-ar implementa îngrijirea stil cangur la toate nașterile premature, ar muri cu 51% mai puțini bebeluși. Deci e o terapie net superioară incubatorului și mai e și gratis: se pune bebelușul dezbrăcat pe pieptul gol al mamei și se acoperă spatele bebelușului cu o pătură. Pot să înțeleg că or fi cazuri ultra-speciale în care nu e posibilă această îngrijire, probabil când nu există adulți disponibili, nu știu. Însă mi s-ar părea mult mai simplu să se facă întâi lobby pentru terapia gratuită și superioară, ca în restul țărilor care merită, se pare, până când se strâng bani de incubatoare.... ) 

Dar aici nu e vorba de strângere de fonduri pentru incubatoare, ci pentru ceva care nu are variantă înlocuibilă mai bună: un monitor special pentru funcţiile cerebrale, monitor care permite urmărirea atentă a problemelor ce pot să apară la nivelul creierului şi corecţia promptă a acestora pentru a evita apariţia sechelelor neurologice, cele mai severe probleme pe termen îndelungat asociate prematurităţii.

Monitorul este gândit pentru a fi donat Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, unde anual sunt îngrijiți peste 400 de prematuri din județele Sibiu, Alba și Vâlcea. Și, apropo de paranteza de mai sus, din câte știu eu, Spitalul din Sibiu este primul loc din țara noastră unde s-a implementat îngrijirea stil cangur în secția de prematuri. Și noi, de la KiddyShop, am donat spitalului din Sibiu trei wrapuri elastice pentru îngrijirea stil cangur, în 2013, iar în 2014 am donat un maieu special pentru îngrijirea stil cangur. Din câte am văzut pe pagina lor de Facebook, tot în 2014 au mai primit de la un grup de părinți de prematuri încă două maieuri pentru îngrijirea stil cangur, și acestea nu stau în vreun dulap...

Suma necesară pentru achiziţionarea monitorului de oxigenare cerebrală şi a consumabilelor necesare funcţionării acestui monitor este 70.000 - 75.000.



Cum puteți sprijini acest proiect și deci cum puteți oferi o șansă în plus la o viață normală pentru bebelușii ce se vor naște prematur în împrejurimile Sibiului?
  • dacă sunteți în zonă, sunteți rugați să vă înscrieți la semi-maraton.
  • puteți să-i susțineți deja pe cei înscriși la semi-maraton, aici
  • ar fi minunat să scrieți pe blog despre acest semi-maraton. Dar tare fain ar fi să dați toate datele, scrise frumos aici pe pagina proiectului, nu să umpleți spațiul cu lamentări personale, cum fac eu... Sper să mă ierte Ana-Maria...

vineri, 13 martie 2015

Plante care purifică aerul din locuință sau birou


Încep prin a-mi cere iertare iubitorilor de plante, își vor face o părere foarte proastă despre mine :). I'm not a plant person. I'm not a cat person either. I used to be a dog person. Nu înțeleg(eam) de ce ar ține cineva plante în apartament. De ce să-ți faci de lucru cu îngrijit și udat. Hai că unele mai înfloresc uneori, rar, dar din cele doar cu frunze era dincolo de puterea mea de înțelegere de ce ai ține în jur. Cel mult m-aș fi gândit la un busuioc sau un pătrunjel, să aibă un sens :D. Măcar un câine te privește duios, se bucură când vii acasă. Dar plantele? Plantele doar îți adaugă un stres în plus când mergi în concediu și trebuie să dai cuiva cheia de la apartament ca să le ude. Nu? Se pare că totuși avantajele sunt mai multe.

Am văzut recent filmul acesta Ted:







Și mi-a atras atenția pentru că de mai mult de un an ne confruntăm cu răceli dese și care de fapt nu prea trec de tot. În plus, soțul meu a observat că atunci când doarme în altă parte decât în dormitor, se odihnește bine, nu i se înfundă noaptea nasul, nu tușește. Am dat la o parte toată mobila, ca să căutăm mucegai, am șters praful din toate cotloanele și de pe toți pereții. Aerisim minim o ora pe zi iarna, și minim 6 ore pe zi vara. Ușa de la balcon dă spre natură nestropită cu chimicale, nu spre stradă, deci aerul ce intră când aerisesc am sperat mereu să fie aer curat, sănătos. De aceea nici nu am simțit nevoia de plante, din moment ce intră aer creat de plante în încăpere, fără să fi trebuit să aduc în casă plante. Am pornit și aparatul Salin, am pus și lampă de sare care elimină ionii negativi, am cumpărat în iarna care a trecut chiar și umidificator cu ionizator, pentru că atunci când e ușa de la balcon deschisă umiditatea scade mereu la 10-20%, desi ar trebui să fie 40-60%. Nimic nu a rezolvat senzația pe care o aveam toți noaptea și dimineața, de nas uscat și parțial înfundat. Senzație pe care o experimentăm doar în dormitorul nostru. Nu în altă parte, chiar dacă dormim pe aceleași perne, cu aceeași lenjerie.

Așa că am pus ochii pe planta prezentată în acest film ca fiind plantă ideală pentru dormitor și m-am decis să caut mai multe informații despre alte plante benefice. Mama mea este foarte pasionată de flori și grădinărit și mereu i-am spus că n-o înțeleg de ce își face de lucru, dar acum am început să-i fur plantele :D. Am vrut să-i arăt și ei ce informații am găsit, însă erau în engleză. Așa că dacă tot m-am apucat de tradus, mi-am zis că merită scrise și pe blog aceste informații.

Chiar dacă nu am făcut parte (până acum) din grupul celor ce iubesc plantele de apartament, iubesc natura, sunt (cât pot) ecologistă și îmi cresc copiii cât pot de mult în natură. Natura transplantată artificial în case îmi era mai greu de înțeles. Deși acum parcă mi s-a luat un văl de pe ochi și îmi dau seama cât sunt de frumoase chiar și doar ca decor verde.

Însă nu mă comport cu plantele ca și cu niște aparate de purificare a aerului. Alaltăieri mi-am pus în dormitor primele două plante, și le-am curățat cu respect, le-am așezat cu atenție, m-am comportat cu ele ca și cu niște ființe care vor lucra pentru binele copiilor mei.

VOCs se traduce prin compuși organici volatili și sunt un șir de toxine ce cauzează probleme prin emisii. Conform Asociației de Protecție a Mediului din Statele Unite, acestea pot cauza  iritații ale ochilor, ale nasului, ale gâtului, durere de cap, deteriorarea funcției ficatului, a rinichilor și a sistemului nervos central, hemoragii nazale, amețeli, iritații ale pielii, scăderea imunității și dispnee. De asemenea sunt răspunzătoare pentru multe tipuri de cancer. Mă miră faptul că deși știam ce sunt, nu am știut până acum că plantele elimină aceste substanțe volatile. Adică alegeam detergenții de casă ecologici ca să am aer cât mai lipsit de toxine, m-am bucurat să aflu că scutecele textile scad cantitatea de VOCs din casă, și nu m-am interesat cum să-i elimin pe cei inevitabili, din mobilă, zugrăveală, parchet, plastic, etc.

Extrag din linkul de mai sus substanțele pe care le amintesc mai jos la fiecare plantă și adaug formaldehida și altele în enumerare. Să nu uitați că inhalăm aceste substanțe multă vreme de la folosire, oricât aerisim sau spălăm. 
 
- Xilenul - e emanat de tot ce e lăcuit, vopsit sau la care s-au folosit diluanți, dar și de computere și imprimante. Poate cauza dureri de cap, lipsa coordonării musculare, amețeală, confuzie și pierderea simțului echilibrului; este o neurotoxină, este toxică pentru sistemul endocrin și respirator.

- Benzenul - e o substanță chimică foarte întâlnită în interior, de la vopsele la ceară de mobilier sau alte substanțe de lustruit. Cunoscut ca fiind carcinogen. E emanat de majoritatea materialelor sintetice din casă, dar se găsește și în fumul de țigară.
                 - Ethylbenzene - posibil carcinogen, poate cauza amețeli și leșin, iritații, este toxic pentru sistemul nervos central, pentru sistemul endocrinologic și pentru cel respirator, este iritant pentru membranele mucoase și pentru ochi, poate cauza iritații ale tractului respirator superior, probleme hematologice și funcționale.
                 - Isopropylbenzene - este o neurotoxină care poate cauza amețeli și pierderea cunoștinței, are efect anesteziant.
                - 1,3,5-Trimethylbenzene - iritant pentru piele, ochi și tractul respirator, cauzează durere, poate duce la bronșită cronică și bronșită astmatiformă, poate cauza confuzie, dureri de cap, dureri de gât și vomă).

- Stirenul - este carcinogen, prin inhalare afectează sistemul nervos și circulator, cauzează iritații ale membranelor mucoase, depresie, probleme de concentrare, oboseală, greață, iritații ale ochilor, nasului și gâtului, dureri de cap, pierderea auzului, pierderi de memorie.

- Toluenul - e emanat și de computere și imprimante. E foarte toxic, deteriorează sistemul nervos central, cauzează dureri de cap, greață, amețeli, confuzie, pierderea coordonării, cauzează iritații ale pielii și ochilor, poate afecta funcționarea rinichilor, inspirată în sarcină această substanță are ca efect nașterea unor copii cu dezabilități mentale.

- Tricloroetilenul - o substanță chimică găsită în solvenți și în substanțe de curățare. Este cancerigen, toxic pentru rinichi, toxic pentru ficat, toxic pentru sistemul respirator, toxic pentru sistemul reproducător (afectează spermatogeneza și capacitatea fertilizatoare a spermei la băieți, și scade fertilizabilitatea oocitelor la fete), poate cauza pierderea cunoștinței, poate opri dezvoltarea fătului la femeile însărcinate, poate cauza defecte congenitale ale inimii fătului, cauzează probleme de vorbire la copii, poate cauza neurotoxicitate și imunotoxicitate.

- Formaldehida - în 2011 a fost declarat ca un carcinogen uman important (adică o substanță care provoacă cancer) și este considerată o substanță foarte toxică. Este o cauză majoră de astm, alergii și chiar decese. Este prezentă în orice fel de fum și în aerul poluat din orașe. Se găsește aproape în orice obiect fabricat, de la textilele care nu se șifonează la automobile, cabluri electrice, adezivi, parchet, covoare, mobilă, șervețele cosmetice, șervețele de bucătărie sau de masă, izolații, vopsele, cosmetice ne-organice (chiar dacă nu apare pe etichetă, se găsește la analize din cauza  proceselor chimice prin care trec conservanții și ureea), produse pentru aranjarea părului, etc.

- Amoniacul - este un inamic al sistemului respirator și un ingredient principal în substanțele de curățare, în textile neorganice și în vopsele.

- Acetona - este emisă de aparatele electrice, de adezivii folosiți în mobilier și de anumite substanțe de curățare.

- Monoxidul de carbon - e foarte întâlnit în casele în care se fumează.



Având în vedere noile informații, nu numai că mi se pare că o astfel de plantă e cel mai bun cadou pentru cineva care se mută într-o casă nouă, dar chiar vreau să țin minte ori de câte ori va fi nevoie să zugrăvim sau când vom aduce o mobilă nouă, un covor nou, un produs nou din plastic, să pun multe astfel de plante în încăperea ce are ”ceva” nou, ca să micșoreze cantitatea de toxine. 


Să vină deci lista. Ordinea e aleatoare, în funcție de rezultatele ce le-am găsit pe internet. Nu vreau să ajungem la concluzia că acestea sunt singurele plante benefice și că restul sunt ”parazite” :D. La fel ca în alimentație, unde cunoaștem doar unele nutriente și e bine să ne bazăm pe istoria de mii de ani în loc să ne alimentăm calculat după nutrientele cunoscute acum, și la plante putem spune că așa cum înainte de experimentul NASA nu se știa despre rolul plantelor în purificarea aerului, cine știe ce alte atribuții ale plantelor neincluse în enumerarea de mai jos nu le cunoaștem încă. Dar din moment ce pe noi în momentul acesta ne interesează în mod concret purificarea aerului din dormitor, acestea sunt de interes pentru mine acum.


1. Crinul păcii - Spathiphyllum


Spathiphyllum

În anii 80 NASA a făcut niște cercetări pentru a afla ce plante ar putea ajuta într-un mediu închis total, pentru purificarea aerului și producerea oxigenului. Atunci s-a descoperit că crinii păcii absorb și elimină:
  • benzenul
  • formaldehida 
  • tricloroetilenul
  • xilenul
  • amoniacul 
  • acetona
  • acetatul de etil 
  • alcoolul metilic
  • toluenul
  • sporii de mucegai
  • și multe alte substanțe nocive.

Atenție:
- Pentru a maximiza potențialul ei de curățare a aerului, e bine ca frunzele să fie menținute fără praf.
- este otrăvitoare pentru animalele de casă.

Îngrijire: 
- ușoară :D
- preferă și lumina puternică, dar crește și în mai scăzută. Aceasta din urmă însă inhibă înflorirea.
- solul trebuie menținut relativ umed, deși am citit că preferă să fie udată rar, cam o dată pe săptămână, cu multă apă.  

Bonus: are flori foarte frumoase. 

Unde se potrivește cel mai bine? În băi, bucătării și alte camere predispuse la mucegai. Dar benzenul și formaldehida sunt prezente și în fumul de țigară, xilenul și toluenul sunt prezente în camerele cu aparate electronice, așa că puteți lua în considerare o mulțime de încăperi.


2. Mai multe plante din specia Dracaena


Acest grup mare de plante de apartament oferă o selecție variată de aspect, pentru toate preferințele.

Absorb și elimină:
  • benzenul
  • formaldehida 
  • tricloroetilenul
  • xilenul
  • toluenul
  • și multe alte substanțe nocive.

Atenție:
- Majoritatea cresc foarte înalte

Îngrijire: 
- se spune că au nevoie de atenție puțină.
- Dracaena fragrans 'Massangeana' (în engleză i se spune Corn Cane sau Mass Cane), Dracaena deremensis 'Lemon Lime' și  Dracaena deremensis 'Limelight' (în engleză li se spune Janet Craig) preferă lumina slabă.
- Dracaena marginata (în engleză i se spune dragon tree sau red-edged dracaena) preferă lumina puternică sau soarele indirect.
- Dracaena reflexa 'Song of India' este ușor de crescut și în lumină puternică, și în lumină slabă.
- Dracanea deremensis warneckei preferă soarele moderat, apă din când în când fără să stea în apă.
- solul trebuie să fie uscat-umed dar nu mustind de apă. Se udă rar. O farfurie plină cu apă mereu, sub ghiveci, o va ucide.

Unde se potrivește cel mai bine? Datorită dimensiunilor mari, probabil într-un colț gol din living sau din sufragerie.

Dracaena fragrans 'Massangeana'


Dracaena deremensis 'Lemon Lime'


Dracaena deremensis 'Limelight'


Dracaena marginata 


Dracaena reflexa 'Song of India'

Dracanea deremensis warneckei



 3. Crizantema - Chrysanthemum morifolium


Chiar dacă tehnic vorbind, crizantema nu e o plantă de apartament, este una din cele mai bune plante pentru purificarea aerului. Este, din câte am cercetat, o plantă sezonieră, înflorește timp de 6 săptămâni și nu va mai înflori apoi, așa zic site-urile, mi se pare greu de crezut. Tot paginile web scriu că atunci când se usucă o putem arunca și să ne luăm alta, nu prea îmi place ideea, dar din moment ce purifică aerul, m-am gândit totuși o trec aici.


 Chrysantheium morifolium

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • xilenul
  • benzenul
  • amoniacul  
  • tricloroetilenul.

Îngrijire:
- îi place lumina puternică, dar indirectă.
- solul trebuie să fie umed, trebuie cică verificat o dată la două zile (deci nu-i pentru mine :D). 


4. Gherbera - Gerbera jamesonii


Este una dintre plantele alese de NASA ca fiind printre cele mai benefice pentru purificarea aerului.

Gerbera jamesonii


Absoarbe și elimină:
  • benzenul
  • tricloroetilenul.

Bonus: are flori frumoase. 

Unde se potrivește cel mai bine? Absoarbe dioxid de carbon și ne dă oxigen noaptea, ceea ce o face o bună plantă pentru dormitor.  

Îngrijire:
- îi place lumina puternică.


5. Palmierul Bambus - Chamaedorea seifrizii


Elegant și ușor de întreținut, este foarte apreciat în timpul lunilor de iarnă din cauză că umidifică aerul din camere, care iarna devine prea uscat din cauza încălzirii centrale.


 Chamaedorea seifrizii

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • xilenul
  • benzenul
  • tricloroetilenul  
  • cloroformul   
  • monoxidul de carbon
  • și altele.

Îngrijire:
- deși are nevoie de lumină ca să crească, nu trebuie pusă în soare direct.
- solul trebuie menținut umed.
- dacă e plasată într-un loc unde aerul circulă liber sau uneori suflă o mică adiere, va fi mai bine pentru că nu vor supraviețui astfel paraziții.


Unde se potrivește cel mai bine? Dacă aveți probleme cu respirația iarna din cauza aerului prea uscat, vă umidifică aerul din dormitor și veți dormi mai bine.


6.  Palmierul pitic - Phoenix roebelenii


Dacă tot am scris despre palmierul bambus, să amintim toți palmierii


Phoenix roebelenii

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • xilenul
 
Îngrijire: 
- mult soare.
- sol umed.
- apă caldă atunci când îl udăm.


7. Palmierul doamnei - Rhapis Excelsa


 Rhapis excelsa
 
Se spune că acest palmier este un bun purificator a aerului la modul general, eliminând majoritatea substanțelor nocive.  Însă absoarbe și elimină în mod special
  • amoniacul.

Îngrijire:
- preferă soarele parțial vara și umbra iarna.
- în lunile călduroase trebuie udat mai frecvent, dar să nu aibă niciodată apă băltită.


8. Palmierul Areca - Chrysalidocarpus lutescens


Areca este un palmier mic din Madagascar. Conform celor de la NASA, palmierul Areca este în topul celor mai eficiente plante pentru purificarea aerului. În același timp e un foarte bun umidificator. Conform lui Meattle din filmul TED de la început, într-o încăpere fără posibilitatea unui aer respirabil, 4 plante înalte de Areca per persoană purifică aerul și produc suficient oxigen pentru o persoană.

Chrysalidocarpus lutescens

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • benzenul
  • tricloroetilenul
  • xilenul 
  • monoxidul de carbon
  • și altele.

Îngrijire:
- crește bine în lumină puternică dar indirectă.
- are nevoie de multă apă atunci când crește, dar apa trebuie redusă iarna.
- se îngrijește ușor. 


9. Scindapsus, potos sau iedera diavolului - Epipremnum aureum (sau Scindapsus aures) 


În engleză i se spune Golden Pothos sau The Money Plant. Este aproape indestructibil, crește foarte repede și este considerată una din plantele cele mai eficiente în purificarea aerului. NASA a plasat potosul în top 3 al plantelor care elimină formaldehida. Din cauza eliminării eficiente a formaldehidei și a monoxidului de carbon, și din cauză că trăiește și în locuri mai întunecate, se pare că e foarte folosită pentru purificarea aerului din garaje. Eu abia acum învăț cum să purific aerul în care îmi petrec majoritatea vieții și alții au și garajele purificate :D. Mai sunt care o pun la intrarea în casă, mai ales dacă se intră prin garaj, din același motiv al gazelor de eșapament. Logica mă duce la birourile și locuințele care dau în străzi circulate poluate. Poate și tir-iștii ar putea în locul renumitului prosop cu o doamnă goală să aibă o carpetă de potos :)).

Epipremnum aureum


Absoarbe și elimină:
  • benzenul
  • formaldehida
  • xilenul
  • toluenul
  • monoxidul de carbon.
 
Îngrijire:
- crește în orice tip de lumină cu excepția soarelui direct.
- trebuie udată atunci când solul e uscat la atingere.
- când devine prea mare, se pot tăia ramurile prea lungi.
- se poate pune undeva unde să ”curgă” sau lângă altă plantă pe care să se cațere.


10. Iedera - Hedera helix


Iedera este o plantă cățărătoare mereu verde, care e adaptată și condițiilor de interior. Se cresc ușor în ghivece suspendate și sunt o alegere excelentă pentru locuri slab luminate.

Conform celor de la NASA, iedera este planta numărul 1 de crescut în casă pentru a filtra aerul! E cea mai bună la eliminarea formaldehidei, care e prezentă peste tot în casele și birourile noastre, de la parchet la mobilă, la vopsea. Dacă se pun 2-3 plante într-o încăpere de 10 metri pătrați, acestea purifică complet aerul.

Hedera helix

Absoarbe și elimină:
  • benzenul -  în 24 de ore elimină 90% din benzenul prezent într-o cameră!
  • formaldehida
  • xilenul
  • monoxidul de carbon
  • tricloroetilenul
  • mucegaiul. După ce a fost plasată într-o cameră timp de 6 ore, a redus cu 60% mucegaiul din aer.
  • fecalele de animale, vorbim de moleculele din fecale care sunt transportate pe calea aerului și pe care le inspirăm. În același experiment amintit mai sus a redus cu 58% fecalele din aer după doar 6 ore!
  • alți alergeni.

Bonus:
- În cazul în care nu ați citit cu atenție repet, pentru că am găsit informația în mai multe locuri: este o plantă fantastică pentru cei care suferă de astm și de alergii


Îngrijire:
- crește și în lumină puternică indirectă, dar și în locuri mai întunecate. Variantele mai deschise la culoare, mai ”vărgate” au nevoie de lumină mai multă.
- În timpul creșterii trebuie udată mult. În timpul iernii trebuie doar menținut pământul umed, dar nu cu apă băltită.

Unde se potrivește cel mai bine? La intrare aș pune una clar, să mai elimine din fecalele ce le aducem de afară pe încălțăminte. Dar ideea cu mucegaiul mă tentează în multe alte încăperi. Iar astmul și alergiile îmi amintesc că nouă ni se usucă și ni se înfundă nasul în dormitor, deci poate e ceva acolo la care facem alergie. Și fecalele umane nu sunt tot fecale animale? Am văzut cândva pe Discovery că atunci când tragem apa împăștiem în aer până la 6 metri materii fecale. De atunci nu mai țin periuțele de dinți în afara dulapurilor :)). Întuneric, umezeală, fecale, mucegai, acum vreau o iederă și pentru baie! :))


11. Stromanthe - Aglaonema spp.


Aglaonema este o plantă perenă mereu verde din pădurile tropicale asiatice.

Aglaonema Spp.

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • benzenul
  • tricloroetilenul 
  • monoxidul de carbon
  • și altele.

Îngrijire:
- în lumină indirectă. Varietățile ”vărgate” au nevoie de mai multă lumină.
- are nevoie de umiditate mare, deci ori trebuie să le stropim cu apă (nu e pentru mine :D), ori să punem plantele deasupra unor tăvi cu apă.
- solul trebuie să fie drenat bine. Se udă moderat și se așteaptă ca pământul să se usuce aproape complet înainte de a fi udat iar.

Bonus: emite o cantitate foarte mare de oxigen.

Atenție: seva e considerată otrăvitoare și e iritantă. Deci nu în casele cu copii sau animale de casă.


12. Ficusul, planta cauciuc - Ficus elastica  

Ficușii sunt plante mereu verzi din India. Sunt eficiente mai ales la eliminarea formaldehidei din aer.


Ficus elastica

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • tricloroetilenul 
  • monoxidul de carbon
  • și altele.

Îngrijire:
- crește în lumină multă sau în soare indirect.
- când e în creștere se udă moderat. Iarna trebuie menținut pământul umed.
- uneori e nevoie ca tulpinile mai lungi să fie tăiate.
- frunzele trebuie șterse de praf periodic. 
- cică e bună și pentru cei nepricepuți la grădinărit.

Atenție: frunzele pot fi toxice, deci nu e chiar indicată pentru animale de casă și pentru copii mici. 

Putem să menționăm și că Ficus Robusta e cunoscut și el ca fiind un bun purificator al aerului, chiar dacă e un hibrid al lui Ficus Elastica. Mai este cunoscut și sub numele Peperomia obtusifolia sau Baby Rubber Plant. E posibil ca acesta să fie de fapt în casele noastre, din moment ce e cel cu frunzele mai mari, mai rezistente și care sunt îndreptate în sus. Ficus Robusta e foarte cunoscut ca mare producător de oxigen.
Îngrijire: lumină filtrată, udare rară. Nu se știe clar dacă și această plantă are frunze toxice.


13. Ficus alii - Ficus maeleilandii alii


Se spune că e un bun purificator la modul general.

Ficus Alii

Îngrijire:
- iubește lumina solară indirectă
- nu îi place excesul de apă

Atenție: cei cu alergie la latex e posibil să reacționeze și la această plantă. Am găsit atenționarea doar la acest ficus, dar îmi vine să presupun că și ficusul elastica de mai sus e la fel. 


14. Ficusul plângător - Ficus benjamina


Purifică aerul la modul general și crește nivelul de oxigen.


Ficus benjamina

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • benzenul
  • tricloroetilenul    

Îngrijire:
- preferă soarele și lumina puternică, dar crește și la umbră.
- se udă moderat.


15. Limba soacrei - planta șarpe - Sansevieria trifasciata


Recunosc că eu știam drept limba soacrei un cactus cu frunze late.
Sansevieria este faimoasă pentru că transformă CO2 în O2 noaptea, spre deosebire de marea majoritate a plantelor. Apare și în filmul TED de la început ca plantă ideală pentru dormitor din această cauză. Într-un mediu în care nu ai deloc aer curat, dacă ai 6-8 plante Sansevieria per persoană, acestea vor produce suficient oxigen pentru a trăi. Normal că noi mai avem șansa și să aerisim, așa că vor fi bune și mai puține. Sansevieria a fost prima plantă pe care mi-am adus-o în dormitor, în urmă cu două zile.

NASA a plasat-o în topul plantelor care absorb toxine, mai ales oxizi de azot și formaldehidă.


Sansevieria trifasciata

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • benzenul
  • oxizii de azot.

Îngrijire:
- tolerează și lumina scăzută, și udările neregulate. Are nevoie doar de câteva udări pe timpul iernii.
- e o plantă foarte potrivită pentru cei nepricepuți, se pare ca probabilitatea să moară e foarte mică :D. 

Unde se potrivește cel mai bine? Internetul spune că și în baie, din cauză că acolo se emană multă formaldehidă de la produsele de curățare, de la produsele de igienă personală și de la hârtia igienică. Plus că supraviețuiește cu lumină puțină și în condiții de umezeală. Însă eu votez pentru dormitor din cauză că atât de puține plante ne produc oxigen noaptea, încât ar fi păcat să nu profităm.


16. Orhideea - Phalaenopsis 


Deși orhideele au o reputație că ar fi pretențioase, cică nu e așa. Ele adoră să fie ignorate, dar oamenii și le ”ucid” cu prea multă atenție :)). Ce știu chiar și eu care nu am deget verde e că nu trebuie mutate din ghiveciul acela al lor transparent, și nici sa crezi că sunt private acolo de pământ bun și să le pui tu de pădure.


Phalaenopsis  

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • xilenul


Bonus: e frumoasă tare.

Unde se potrivește cel mai bine? Se pare că și orhideea produce oxigen noaptea, așa că a doua plantă pe care mi-am pus-o în dormitor a fost o orhidee.

Îngrijire:
- îi place umiditatea crescută și lumina puternică, dar nu să stea în soarele puternic de la amiază.
- trebuie să se aștepte să se usuce pământul aproape total înainte de o nouă udare.
- repet ce am zis mai sus, are nevoie de ghiveci transparent.


17. Ferigile 


Ferigile sunt unele din cele mai vechi plante, au trăit și în preistorie! Denumirea științifică a celei mai întâlnite ferigi pentru purificarea aerului este Nephrolepis exaltata. O variantă a acesteia despre care am citit că ar fi bună e Nephrolepis exaltata Bostoniensis, feriga de Boston.



Nephrolepis exaltata  Bostoniensis


O altă ferigă bună pentru purificarea aerului este Nephrolepis obliterata, feriga Kimberly Queen.

Nephrolepis obliterata


Absorb și elimină:
  • formaldehida
  • xilenul
  • toluenul
  • metalele toxice, cum ar fi mercurul și arsenicul, din sol. 

 Îngrijire:

- se consideră a fi mai complicat de întreținut deoarece are nevoie în mod constant de umiditate.
- preferă lumina puternică dar poate trăi și în lumină parțială.



18. Filodendronul - Philodendron


În variantele Philodendron oxycardium (Philodendron scandens), Philodendron cordatum sau Philodendron selloum, și filodendronul este considerat de NASA printre cele mai bune plante pentru eliminarea formaldehidei, mai ales când aceasta e în concentrație mărită.

Philodendron oxycardium (filodendronul în formă de inimă) este cel mai renumit dintre varietăți. 

Philodendron oxycardium

Philodendron cordatum

Philodendron selloum


Absoarbe și elimină :
  • formaldehida
  • xilenul

Îngrijire:
- se spune că sunt ușor de îngrijit și au nevoie de atenție minimă. 
- au nevoie de apă moderată și puțin soare.

Atenție: sunt considerate plante otrăvitoare, așa că nu sunt indicate dacă aveți copii sau animale de casă.



19. Aloe Vera - Aloe barbadensis


În tinerețile mele :)) mi-am cumpărat o plantă de aloe pentru a-i utiliza seva miraculoasă. Nu știu unde a ajuns, dar sunt sigură că îmi doresc acum din nou una, să am la îndemână pentru arsuri și ... să elimin formaldehida! :))

Crește nivelul de oxigen și am găsit surse care afirmă că un ghiveci de aloe este echivalent cu 9 filtre biologice de aer. Uau...  

Aloe barbadensis

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • benzenul
  • monoxidul de carbon.

Îngrijire:
- are nevoie de un sol cu drenaj bun.
- trebuie să se usuce puțin pământul între udări.
- soarele direct e cel mai bun, dar nu în căldură prea mare.

Atenție: există persoane alergice la aloe sau cărora le provoacă iritații. 

Bonus:
- este și un „aparat” de măsurare a poluării din aer. Când toxinele ajung în exces, începe să aibă pete maro
- dacă nu ați citit descrierea, trebuie să scriu și aici că vă ajută la vindecarea arsurilor și a tăieturilor. 

Unde se potrivește cel mai bine? Internetul propune un geam însorit de bucătărie, pentru a fi aproape la nevoie, dacă vă tăiați, vă înțepați sau vă ardeți.


20. Planta păianjen - Chlorophytum comosum


NASA plasează această plantă în top 3 al celor mai eficiente plante pentru înlăturarea formaldehidei. O singură plantă se descurcă cu filtrarea unei încăperi de 200 de metri pătrați.

Este o plantă sigură și pentru animalele de casă.

Chlorophytum comosum


Absoarbe și elimină:
  • formaldehida - elimină formaldehida în proporție de 85%!
  • benzenul 
  • xilenul
  • stirenii
  • monoxidul de carbon - Elimină monoxidul de carbon în proporție de 95%. Sunt numite filtre verzi pentru casele cu fumători pentru că elimină benzenul, monoxidul de carbon și nicotina.

Îngrijire: 
- îi place lumina puternică indirectă și multă apă în perioadele de creștere.
- se spune că e rezistentă și cu cei nepricepuți la flori :D.



 21. Arborele umbrelă - Schefflera actinophylla sau Brassaia actinophylla



 Schefflera actinophylla sau Brassaia actinophylla 


Absoarbe și elimină:
  • benzenul
  • formaldehida
  • toluenul.

Atenție: poate fi toxic pentru animalele de casă și pentru copii.

Îngrijire:
- preferă soarele puternic dar indirect.
- are nevoie de multă apă și umiditate.
- frunzele trebuie șterse de praf din când în când. 


22. Floarea Flamingo - Anthurium


  
Anthurium turenza

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida
  • xilenul
  • toluenul
  • amoniacul

Bonus: florile arată foarte bine!


23. Azaleea - Rhododendron simsii


Rhododendron simsii

Absoarbe și elimină:
  • formaldehida

Bonus: e superbă.

Îngrijire:
- se simte mai bine în zone/camere răcoroase. 


24. Begonia - Begonia semperflorens 

Begonia semperflorens


Absoarbe și elimină:
  • benzenul
  • toluenul


Îngrijire:
- îi place lumina


25. Clivia - Crinul roșu 

(deși văd că sunt și alte culori)

Clivia Miniata

Noaptea poate să absoarbă un litru de aer și să producă din el 80% oxigen. Poate efectua fotosinteza în condiții slabe de lumină. Deci e o plantă bună pentru dormitor. Două-trei ghivece de clivia pot absorbi și purifica fumul de pe 10 metri pătrați.


26. Monstera - Monstera deliciosa

(Am înțeles că la noi e denumită filodendron, deși nu e din familia Philodendron)

Monstera deliciosa

Absoarbe dioxidul de carbon noaptea și produce oxigen, deci e foarte bună în dormitor. Rolul purificator nu e ridicat, chiar dacă ajută la eliminarea formaldehidei.


27. Arborele banilor, arborele norocos - Pachira aquatica


Pachira aquatica

Absoarbe fumul, monoxidul de carbon, dioxidul de carbon și le transformă în oxigen.


Aici găsiți lista plantelor studiate de NASA pentru potențialul lor de filtrare a toxinelor.


sâmbătă, 7 martie 2015

Natura ne vorbește

Natura are nevoie de oameni sau oamenii de natură? Câteva filme scurte superbe cu vocile unor actori cunoscuți:



Julia Roberts este Mama Natură




 Harrison Ford este Oceanul





Kevin Spacey este Pădurea Tropicală





Edward Norton este Solul





Lupita Nyong'o este Floarea





Penelope Cruz este Apa





Ian Somerhalder este Reciful de Corali





Robert Redford este Pădurea de Sequoia



miercuri, 4 martie 2015

Fotografii superbe de naștere

În fiecare an votez la concursul de fotografii de naștere al site-ului birthphotographers.com. Anul acesta am ratat perioada de vot, dar tot m-am delectat ieri cu cele peste 200 de poze. Dacă dați click în articolul care anunță câștigătorii pe pozele mici de jos ale participanților, veți vedea ca vă apar ca fiind un anumit număr din 218 fotografii. Eu am mers cu sageată stânga până la 1, să le pot admira pe toate.

Recunosc că m-am înduioșat și am lăcrimat la multe. Recunosc că nu-mi plac pozele în care copiii sunt trași de gât, fie că e o naștere naturală sau cezariană. Recunosc că nu-mi plac pozele în care copiii stau cu mâinile în aer, speriați, încercând să se apuce de ceva, sau în care plâng, fie că e vorba de o naștere naturală sau cezariană. Acele clipe, cele mai terifiante din toată scurta lor existență, sunt primele lor momente de viață. Cât de frumoase sunt cele în care stau lipiți de mamele lor, nu sunt speriați, sunt atenți și curioși, fie că e vorba de o naștere naturală sau cezariană...

Înțeleg că aprecierile au fost mai ales pentru tehnica fotografică, nu pentru fericirea bebelușului la naștere, dar eu nefiind în juriu pot fi subiectivă, nu? :)


Preferatele mele, în ordinea din lista de concurs sunt următoarele. Nu e voie să copiem fotografiile, ci doar să dăm link la pagina lor

2 | Seven Years of Infertility Conquered, 
3 | Born Still, Still Born
11 | A moment between mothers
12 | First breath in 3, 2, 1...
25 | Water Birth
31 | Behind the Curtain
32 | The moon smiled with such wonder
33 | Bonding
 37 | It's a GIRL!
I'm yours (recunosc că am admirat-o multe minute, cu lacrimi în ochi)
59 | First Moments
85 | Putting a Face to her Mother's Voice
91 | Bonding
102 | The embrace
116 | Mommy can we keep him?
131 | Even after five, Daddy still cries  
144 | Waiting on her arrival
151 | Chains of Love
157 | Gratitude
161 | Happiness
176 | The Birth Pause
204 | Born into her Mother's hands

marți, 3 martie 2015

De ce n-aș merge la medic dacă cel mic e sănătos

Recunosc că mereu m-am întrebat de ce insistă părinții să meargă la ”verificări”, gen ”revizii auto”, cu bebelușii, chiar dacă aceștia sunt sănătoși. Nu mă refer la prima vizită medicală, care de obicei medicul de familie e obligat s-o facă atunci când vii cu bebelușul de la maternitate. Dar mai apoi, în multe grupuri de mame văd că există moda ca mamele să facă regulat, în fiecare lună, câte o vizită medicului de familie și/sau pediatrului, fără niciun motiv concret. Probabil am ajuns atât de nesiguri pe capacitatea noastră de a crește un copil încât pe lângă cărți cu instrucțiuni de folosire vrem mereu sprijin și în acest sens. Lipsa ”satului” care să ne fi oferit din timp abilitățile creșterii instinctuale a copiilor își arată efectele și în domeniul acesta.

În primul rând se cunoaște poate deja reticența mea față de medicii români, care îți găsesc probleme și când nu sunt, și care îți dau tratamente mai multe și mai puternice decât toți ceilalți medici din lume. În plus, eu consider că ei sunt cei mai vinovați pentru ratele scăzute de alăptare din țara noastră, nu mamele care își doresc să alăpteze dar care sunt împiedicate tocmai de recomandările proaste ale cadrelor medicale. Mie o pediatră mi-a spus să-l înțarc pe Alex la 2 luni, iar pe David la o lună. E nevoie de multă putere să ignori așa ceva și să-ți calci peste teama de a nu asculta de un medic când e vorba de un bebeluș așa mic, când îți spune autoritar că dacă nu asculți îți omori copilul.

Dar nu acesta e principalul motiv pentru care aș evita să merg la medic cu copilul sănătos. Ci faptul că de câte ori a trebuit să merg, înainte de sarcini, în sarcini sau cu copiii, am stat mai mult de 30 de minute într-o sală de așteptare cât o cameră de apartament, plină de oameni bolnavi, minim 10. Mereu sunt epidemii, de varicelă, de gripă, de enteroviroză. De ce mi-aș supune copilul sănătos unui asemenea risc?

Mai există și categoria părinților care pentru orice mic semn de boală merg la medic sau chiar la spital la urgențe (unde iar se stă mai mult de o oră, pentru că se iau întâi urgențele și acum nu e voie să mergi direct la specialist la urgențe, trebuie să treci de filtrul upu comun cu cei ce vin din accidente). Un muc transparent, o febră de 37.5 grade, și hop la medic. Mi s-ar părea util un ghid oferit de pediatru sau de medicul de familie, care să îi spună părintelui: la primul muc pui apă de mare și nu trebuie să mă contactezi până când are temperatura cutare. Însă na, probabil că pe ei nu-i deranjează aglomerația...

De ce scriu acum despre asta? Pentru că tocmai am citit un studiu care a demonstrat că vizitele la medic cu un copil sănătos sunt urmate în peste 700 000 de cazuri anual de boli asemănătoare gripei. Numărul e din Statele Unite. Studiul e făcut de Societatea lor de Epidemiologie.  Normal că ei nu recomandă renunțarea la aceste vizite :D, ci îi sfătuiesc pe medici să își dezinfecteze mai bine sălile de așteptare și cabinetele. Dar până când se va întâmpla asta, poate vă gândiți de două ori înainte să duceți un nou-născut sănătos într-un cabinet medical.


vineri, 20 februarie 2015

Cer și eu ajutor celor ce cred în Dumnezeu


Credincioșii consideră că sunt din ce în ce mai mulți atei pentru că aceștia ne conving cumva pe noi, cei ce credem în Dumnezeu, să ne lepădăm credința. Ei bine, în cazul meu nu e adevărat. Chiar dacă ateii pe care îi cunosc sunt printre cele mai echilibrate și inteligente persoane pe care le cunosc, tolerante totuși cu cei din jurul lor, cărora mai că mi-e jenă să le spun că eu cred în ”povești cu zâne”. Cei ce mă fac să mă îndoiesc de credința mea sunt chiar credincioșii.

Și chiar acum nu mă refer la habotnicia care ucide



Și nici la acea convingere enervantă că dacă ți se întâmplă ceva rău înseamnă că ai păcătuit sau că nu te-ai rugat destul. Spune-le asta mamelor care au pierdut un copil după zile sau săptămâni de rugăciuni și încredere în Dumnezeu. 

Și nici la multe alte lucruri enervante legate de religie, de orele de religie, de preoții fără har (cam 99.99% din cei din țara noastră), de practica Botezului ortodox, de cum e tratată femeia în practicile bisericești, de îndoctrinarea copiilor, etc. 

Nu. Deci nu despre toate acestea vreau să scriu azi. Vreau să scriu cât mi-e de greu să mai cred în Dumnezeu când dau de oameni religioși. De aceea am scris în titlu că cer și eu ajutor de la oamenii credincioși, să știu cum pot să-L separ pe Dumnezeu de oamenii aceștia care pretind că vorbesc în numele Lui.   


Pe pagina KiddyShop am share-uit un articol în care la un moment dat se scrie despre un mecanism că este evoluționist. Blasfemie!!! Eu nici nu observasem, pentru că pentru mine e clar, ce e demonstrat științific chiar e real. Nu consider că dacă cred că au existat dinozauri înseamnă că nu cred în Dumnezeu. Jesus, de unde apar oamenii ăștia și cum reușește cineva să-i îndoctrineze așa în secolul informației? Cum poate cineva tânăr să spună că nu e adevărat că animalele s-au format în sute de milioane de ani? Cum poate cineva tânăr să afirme că dinozaurii au existat deodata cu oamenii? Cum poate cineva tânăr să nu înțeleagă că Biblia e o carte scrisă de oameni, și în cel mai bun caz e plină de metafore, de povestiri morale, nu e ceva ce luăm ad-litteram?

Când aud de părinți tineri care fac homeschooling pentru ca cei mici să nu afle de dinozauri, pentru că aceștia nu au existat, nefiind prezentați în Biblie, ma cutremur. Eu consider că pot să cred că Dumnezeu, o energie infinită de iubire și lumină, a creat lumea, în mii de milioane de ani. Acest gen de oameni vor să îmi spună că se poate spune că crezi în Dumnezeu doar dacă refuzi știința. Îmi amintesc de oamenii uciși de Biserica Catolică pentru că susțineau că pământul e rotund și că pământul se rotește în jurul soarelui.

Dumnezeule, cum să-mi păstrez credința astfel? Cum să fac să nu mă simt asociată cu astfel de fanatici, cum să fac să rezist tentației de a face parte din grupul ateiștilor, cei mai echilibrați și inteligenți oameni pe care îi cunosc?


(Știu că recent s-au postat pe un blog discuții dintr-un grup închis de pe Facebook și a fost considerat un gest foarte urât. Sper că, dat fiind faptul că vorbesc de o pagină publică, și în plus considerând și faptul că mi-am expus și acolo părerea, deci nu vorbesc pe la spate, să nu fie acum nelalocul ei această postare. Scopul nu e bârfa, ci e un strigăt de ajutor, pentru ca astfel de fanatici să nu mă îndepărteze de credință.)

joi, 12 februarie 2015

Să adormi urlând – Obligațiile morale de a pune capăt metodei plânsului controlat


 
Traducerea celor două articole apărute în Philly Voice în 26 ianuarie 2015 și în 2 februarie 2015.

De Amy Wright Glenn



“Puțină vomă nu a rănit pe nimeni”


Când Gabriel a călătorit în Philadelphia cu niște afaceri, a trecut și pe la verișoara lui, Janet, în vizită.

“Ai reușit!” spune Janet cu bucurie. Îl îmbrățișează cu o mână doar. Fiul ei de 5 luni, Tyler, este pe celălalt braț.

Trec două ore. Gabriel, Janet și soțul ei, Keith, iau cina și povestesc. În diferite momente pe parcursul conversației, Gabriel se joacă cucu-bau cu salivatorul de 5 luni.

“OK, e 7:30”, spune brusc Janet. “E ora de culcare a lui Tyler”. Își ridică fiul din balansoarul colorat, locul unde și-a petrecut aproape toată seara. Îl duce în capătul coridorului, în camera lui decorată cu motive fotbalistice.

Gabriel și Keith își iau fiecare câte o bere proaspătă și se retrag în living. Keith pornește televizorul. În 5 minute, Janet îi acompaniază.  

“Ei bine, a fost ușor”, spune ea zâmbind. Janet se așează pe canapea lângă Keith și se întinde după telecomandă.

Brusc, Tyler începe să urle. Urlă. Urletele lui Tyler ar putea pătrunde prin zgomotul oricărei reclame. Ar putea sparge sticla. Gabriel se ridică brusc în picioare, cu inima bătându-i cu putere.

“Nu te speria”, bombăne Keith în timp ce își pune picioarele pe canapea. “Bine ai venit pe tărâmul ‘antrenamentului pentru somn’. Doctorul ne-a spus ca va dura puțin mai mult, dar Tyler trebuie să învețe. Mereu adoarme în cele din urmă”.

Gabriel se uită la Keith cu neîncredere. “Ce trebuie să învețe mai exact?” Urletele lui Tyler accentuează fiecare cuvânt.

“Trebuie să învețe că nu mergem la el de fiecare dată când plânge. Janet i-a făcut pe plac mereu în primele luni”, continuă Keith, “Dar noi suntem responsabili. Noi suntem părinții. Trebuie să învețe care îi este locul”.

“Se numește auto-liniștire”, adaugă Janet. “Uite, nu e ca și cum mi-ar face plăcere. Ba chiar urăsc când vomită. Dar pediatrul nostru ne-a asigurat că e o parte normală și necesară a creșterii copiilor”.

“Vomită?” întreabă îngrijorat Gabriel.

“Am investit în niște dopuri high-tech pentru urechi”, râde Keith. “În plus, puțină vomă n-a rănit pe nimeni niciodată”.

“OK, dar tu nu cureți după el niciodată…” spune Janet în timp ce îi dă soțului ei un ghiont cu cotul.

În timp ce Gabriel îi ascultă pe noii părinți justificându-și lipsa de acțiune la cel mai de bază impuls al naturii, nimic din această situație nu pare câtuși de puțin normal. “Vrei să spui că îl lăsați intenționat să plângă, știind că va voma de stres?” întreabă Gabriel privindu-și verișoara. Ea se întoarce în cealaltă parte. Obrajii i se înroșesc.

“Uită-te pur și simplu la emisiune, bine?” zice Keith dur și dă mai tare din nou televizorul.

Trec cincisprezece minute.

Tyler continuă să plângă, dar acum sunetele lui sunt pline de disperare. A renunțat la orice speranță că părinții îi vor răspunde. Tânguielile lui sună fără speranță, extenuate și demne de milă.

Gabriel nu se poate concentra. “Trebuie să plec”, spune el ridicându-se brusc. “Sunt obosit. Am o întâlnire mâine dimineață devreme”.

“Ne vedem mai târziu”, zice Keith senin, fără să își ia ochii de pe ecran.


Micuțul corp al lui Tyler, acoperit de transpirație și lacrimi, curând e epuizat de la plânsul necontenit în panică, furie și disperare. Datorită mecanismului de auto-conservare, corpul lui se închide și cade într-un somn forțat.


Janet își conduce vărul la ușă. “E totul în regula?” îl întreabă în șoaptă.

“Uite, Tyler nu e fiul meu și n-am adormit niciodată vreun bebeluș, dar nu mai pot să-l aud plângând niciun minut. Îmi pare rău”. Gabriel se întoarce înspre ea. “Te sun mâine”.

În timp ce Gabriel pornește mașina, micuțul corp al lui Tyler, acoperit de transpirație și lacrimi, curând e epuizat de la plânsul necontenit în panică, furie și disperare. Datorită mecanismului de auto-conservare, corpul lui se închide și cade într-un somn forțat.  


Ce este Cry-It-Out (CIO)?
(Nota mea: în România CIO mai este numită metoda Ferber, metoda plânsului controlat, antrenament pentru somn)

“Dacă bebelușului îi e rău, atunci ai ajuns în cel mai dificil punct al metodei plânsului controlat și va trebui să fii puternic să nu-l iei în brațe ca să-l alini. Dar încearcă să reziști pentru că altfel doar vei prelungi procesul și nefericirea lui. Încearcă să fii eficient și calm în timp ce-i schimbi cearșaful…  Nu vorbi cu bebelușul și fă totul cât poți de repede, astfel încât să nu-i dai speranțe și să nu ajungă să creadă că va fi îmbrățișat și hrănit.”

-- Dr. Caroline Fertleman și Simone Cave, “Your Baby Week by Week: The ultimate guide to caring for you new baby”


 Noi toți, ca o întreagă cultură, facem prea puțin pentru a sprijini noii părinți. Peste tot găsim, din abundență, chiar și în cercurile profesionale, concepții greșite majore despre ceea ce constituie modelele normale de somn ale bebelușilor și ale copiilor mici.


Noi toți, ca o întreagă cultură, facem prea puțin pentru a sprijini noii părinți. Peste tot găsim, din abundență, chiar și în cercurile profesionale, concepții greșite majore despre ceea ce constituie modelele normale de somn ale bebelușilor și ale copiilor mici. Nu avem concediu de maternitate (nici vorbă de concediu de paternitate) și întreaga noastră populație adultă este suprasolicitată de muncă și lipsită de somn. E atunci de mirare că “dresajul bebelușilor și copiilor pentru somn” a devenit un fenomen atât de popular? La fel ca discuțiile despre circumcizie, despre pedepsele corporale și vaccinări, întrebarea dacă e corect sau nu să lași un copil să plângă până la extenuare îi separă profund pe părinții americani.

CIO, metodă numită și “plâns controlat,” este o “metodă de exterminare”, de încheiere – “de distrugere” – a semnalizării pentru atenție, pentru ajutor, pentru hrănire, pentru hidratare, pentru sprijin, pentru dragoste și pentru alinare fizică, semnalizări care sunt programate în biologia noastră de pui de mamifere. Deși a fost popularizată de Dr. Richard Ferber în cartea lui din 1985, “Solve Your Child’s Sleep Problem,” adepții metodei plânsului până la epuizare au existat și înainte de Ferber. În cartea sa clasică din 1946, intitulată “Baby and Child Care”, Dr. Benjamin Spock îi sfătuiește pe părinți să "spună noapte bună afectuos dar ferm, să iasă din cameră și să nu se mai întoarcă".

Această abordare “să nu se mai întoarcă” descrie perfect metoda plânsului până la epuizare în forma sa “nemodificată”, forma de “exterminare totală”. Unii pediatri care sunt de acord cu această metodă de Cry It Out sfătuiesc părinții să închidă ușa de la camera bebelușului sau copilului lor și să n-o mai deschidă timp de 12 ore. Singura excepție la acest îndemn implică asumarea datoriilor părintești nocturne dacă cel mic este bolnav. Dar voma datorată stresului abandonului nocturn nu constituie un semn de boală fizică și părinții sunt sfătuiți de proponenții metodei CIO de “exterminare totală” să curețe voma repede, fără să atingă copilul și fără să-și arate sentimentele.

În forma sa de “exterminare modificată”, susținătorii CIO afirmă că părinții ar trebui să-și lase bebelușul sau copilul singur să plângă până adoarme. Dar este mai bine ca această experiență stresantă să fie practicată cu verificări intermitente ale îngrijitorului, din ce în ce mai rare. Intenția acestor vizite este de a-l convinge pe cel mic verbal, cu atingeri fizice minime, că exprimarea pe timp de noapte a supărării, a setei și/sau a panicii nu va duce la alinare din partea părinților.

În ambele metode de plâns controlat descrise mai sus, bebelușii și/sau copiii sunt lăsați singuri în mod repetat pentru a intra în cicluri de somn. În timp ei învață să nu le mai semnalizeze îngrjitorilor lor ce îi deranjează, pe măsură ce legăturile atașamentului se destramă. Proponenții metodelor CIO se referă în mod greșit la starea detașată rezultată ca fiind una în care copilul a învățat să se ”auto-liniștească”. Această afirmație este în mod evident falsă.

Studii recente conduse la University of North Texas arată în mod clar că valorile cortizolului bebelușilor lăsați singuri să plângă până la epuizare rămân la cote nenatural de mari chiar și la câteva zile după ce învață să înceteze să plângă / să semnalizeze că vor ajutorul părinților. Totuși, nivelul cortizolului mamelor – care înregistrează valori anormal de mari atunci când bebelușii plâng – revine la nivel normal atunci când se face liniște. În acest punct, mamele și bebelușii nu mai sunt sincronizați biologic. Mamele presupun că totul e bine; ele interpretează tăcerea bebelușilor lor ca fiind dovada că micuții au învățat să se aline singuri. Însă în mod fiziologic bebelușii nu pot să se aline singuri. În schimb, CIO îi învață să se panicheze în tăcere și să se detașeze de cei în care în mod natural trebuiau să aibă încredere.

Sarah Ockwell-Smith, doctor psihoterapeut, doula și autoarea britanică a cărții pe cale de publicare “The Gentle Sleep Book: A Guide for Calm Babies, Toddlers and Pre-Schoolers” afirmă că această preocupare eronată a bebelușului care se alină singur îi îndrumă profund greșit pe părinți. Ea scrie: “În mod categoric nu îți lași bebelușul să ‘se aline,’ îl lași să plângă, chiar și dacă e doar pentru perioade de două minute o dată … E posibil să dresezi un bebeluș sau un copil să nu își cheme părinții când are o nevoie? Da, dar acesta cu singuranță nu este un indicativ al unui bebeluș care e fericit, calm și liniștit.”


“Trei școli de gândire”


Un bebeluș uman se naște cu un creier care e doar 25% dezvoltat. Creierul bebelușului crește repede în primii doi ani de viață – până la 70% din dimensiunea lui adultă. Se stabilesc sute de miliarde de conexiuni neuronale și se dezvoltă miliarde de celule nervoase. Este o orchestrație biologică maiestuoasă ce are nevoie de mult somn de tip REM (nota mea: REM vine de la rapid eye movement și e somnul în care ochii se mișcă sub pleoape, somnul mai agitat și mai puțin adânc, cu vise). Bebelușii își petrec majoritatea orelor nopții în somn de tip REM (mult mai mult decât adulții) și acest fapt contribuie la trezirile lor frecvente nocturne și la modelele faimoase de somn sensibil. Deși e frustrant pentru părinți, aceste modele sunt de fapt sănătoase pentru bebeluși. În timpul somnului REM se produc proteine cheie importante pentru construcția celulelor nervoase și se dublează fluxul de sânge din creier. Luați în considerare că bebelușii prematuri își petrec 90% din timpul somnului în somn tip REM.

Dată fiind cultura noastră supra-extenuată și privată de somn care acceptă o viziune hiper-independentă a succesului, întrebarea cum e cel mai bine să răspundem modelelor normale de somn ale bebelușilor și copiilor este una dificilă. În blogul ei popular “Aha Parenting”, Dr. Laura Markham, psiholog pediatru din New York, autoare a cărții “Peaceful Parent, Happy Kids: How to Stop Yelling and Start Connecting”, explică cele “trei școli de gândire de bază” în privința aceasta. 

Prima abordare constă în “patul familial”. În acest caz, îngrijitorul principal (de obicei mama care alăptează) alege să doarmă lângă bebelușul sau copilul ei – ori în același pat, ori în aceeași cameră. Mama și copilul dorm suficient de aproape unul de celălalt în așa fel încât mama să poată răspunde repede și confortabil semnalelor nocturne ale bebelușului. Nu e nevoie să se plimbe pe un coridor după ce verifică somnoroasă un monitor de bebeluși la ora 3 dimineața, o mamă care doarme împreună cu bebelușul îl pune pur și simplu la sân pe bebelușul sau pe copilul care se trezește noaptea, și astfel amândoi pot adormi înapoi cu ușurință. Susținătorii acestei abordări afirmă că dormitul împreună, atunci când e practicat în siguranță, este cel mai natural și instinctiv mod în care dorm toate mamiferele care alăptează. La urma urmei, să nu uităm că suntem singurele mamifere care pot fi convinse să își separe intenționat puii de mamele lor în timpul nopții.

În cea de-a doua abordare găsim proponenți ai tehnicilor de antrenament blând pentru somn, cum ar fi cele propuse de însăși Markham, dar și de Elizabeth Pantley în cartea ei renumită “The No Cry Sleep Solution” (nota mea: părerea mea despre astfel de tehnici din păcate nu e chiar bună, deși sună bine, din cauză că din ceea ce am văzut în jurul meu, acestea nu dau rezultate rapid, dar îți induc ideea că trebuie să îi schimbi bebelușului somnul, deși acesta are un somn absolut natural, așa că majoritatea ajung la CIO după Elizabeth Pantley). În această școală de gândire copiii nu sunt lăsați să plângă singuri. Totuși ei sunt învățați, când se consideră că sunt suficient de dezvoltați, să doarmă, sau să adoarmă la loc, fără reasigurarea constantă la care tânjesc în mod natural. Aceasta poate implica și plânsul. Părinții ar trebui să plece când copilul plânge? “Niciodată, din punctul meu de vedere, dacă vrei un copil sănătos din punct de vedere emoțional”, răspunde  Markham. Ea continuă: “Plânsul e în regulă, atâta timp cât tu ești acolo”. E important de observat că aceste tehnici blânde nu sunt aplicate bebelușilor. La urma urmei, e natural și sănătos pentru bebeluși să adoarmă sugând la sân. “Să adormi copilul la sân este un ‘obicei greșit’ doar în măsura în care și să urinezi într-un scutec este la fel”, scrie Markham. Pe măsură ce copiii cresc, ei abandonează scutecele și alăptarea într-un mod natural și sprijiniți în acest demers.


85% din căile neuronale legate de modul în care răspundem stimulilor și cum interpretăm lumea sunt formate în primii ani ai dezvoltării noastre. Îngrijirea sensibilă, în mod deosebit în primii trei ani, este în strânsă legătură cu succesul profesional și social, cu fericirea din restul vieții.


La final, în contrast puternic cu co-sleeping-ul și cu susținătorii antrenamentului blând pentru somn, se găsesc proponenții metodelor plânsului până la epuizare. La fel ca Janet și Keith din povestea de la început, părinții care practică CIO aleg să își lase copiii să plângă singuri până când intră într-un somn extenuant, iar și iar, până când cei mici învață că e inutil să protesteze. Susținătorii metodelor plânsului controlat pot afirma că povestea lui Keith și a lui Janet este prea dură. “Nu mi-aș lăsa niciodată fiul să plângă până când vomită”, ar putea spune. Sau ar putea recunoaște deschis că un astfel de semn de suferință este normal. Să citim această postare recentă dintr-un grup de părinți de pe Facebook:

Tocmai am văzut o postare pe o altă pagină web de la o mamă care practica metoda plânsului controlat. Sărmanul bebeluș varsă de suferință și transpiră atât de tare încât trebuie să i se schimbe hainele – tot de suferință. Celelalte mame comentează – fii puternică, nu ceda, și micuțul meu a vărsat și devine mai ușor... Îți frânge inima.

Contează mult cum aleg părinții și îngrijitorii între aceste școli de gândire. Deși e posibil să nu ne aducem aminte în mod conștient cum am fost tratați în primii ani, primii trei ani de viață ai omului sunt vitali pentru dezvoltarea memoriei implicite, care servește drept fundație pentru modul în care relaționăm, în care avem încredere și în care iubim. De fapt, 85% din căile neuronale legate de modul în care răspundem stimulilor și cum interpretăm lumea sunt formate în primii ani ai dezvoltării noastre. Îngrijirea sensibilă, în mod deosebit în primii trei ani, este în strânsă legătură cu succesul profesional și social, cu fericirea din restul vieții. Da, modul în care ne comportăm cu bebelușii și cu copiii contează – chiar foarte mult.

Poate că are succes afirmația că cele trei școli de gândire descrise mai sus sunt opțiuni viabile egale de luat în considerare și de aplicat. În ediția din iulie 2014 a revistei Parents, cititorilor li s-a spus că “e foarte bine cu oricare metodă de antrenament de somn vi se pare mai potrivită”. Totuși, prăinții au responsabilitatea de a fi siguri că aceste metode pe care le aplică nu sunt nocive pentru copiii lor. O listă în creștere de studii științifice recunoscute afirmă limpede că metoda plânsului controlat dăunează dezvoltării normale a creierului și deteriorează capacitatea copilului de a dezvolta legături de atașament sigure – esențiale pentru cultivarea empatiei, pentru comportamentul pro-social și pentru relațiile viitoare sănătoase pe termen lung. CIO este oricum altfel decât “foarte bine”.


Răul pe termen lung

Îmi amintesc scena în amănunt.

Am în jur de 1 an și jumătate. Separată recent de mama mea, mă îngrijește bunica mea. Mă văd stând în pătuțul meu din casa bunicilor. E întuneric. Eu plâng și plâng. Nu știu ce am făcut de am greșit atât de tare. Sunt confuză, înnebunită complet. Așa că mă cațăr peste pătuț și merg prin casă. O găsesc pe bunica în bucătărie făcând curățenie. Mă agăț de piciorul ei plângând, implorând. Vreau să fiu luată în brațe. Îi spun “Sunt fetiță cuminte!”.

Câțiva ani mai târziu bunica mea îmi confirmă că povestea este adevărată. A spus că i s-a frânt inima ignorându-mi plânsul. A fost presată să mă lase să plâng până adorm de soțul ei, bunicul meu, și de fiul ei, tatăl meu biologic.

Îmi spune că îi pare rău.

-- Victoria Fedden, autoare a cărții “Amateur Night at the Bubblegum Kittikat”


“Pentru un bebeluș, să fie lăsat să plângă e ca o tortură”, afirmă Darcia Narvaez, profesor de psihologie la University of Notre Dame și editor executiv al revistei Journal of Moral Education.

Când bebelușii sunt separați fizic de îngrijitorii lor, se activează răspunsuri de durere. Acest fapt duce la “subdezvoltarea” receptorilor serotoninei, ai oxitocinei și ai opioizilor endogeni – substanțe chimice esențiale pentru ca noi să experimentăm fericirea. În mod particular, căile neuronale formate de oxitocina secretată în perioada când am fost bebeluși rămân cu noi și continuă să aibă impact asupra fiziologiei adulte. Când aceste căi sunt compromise, formarea unor relații de atașament sănătoase în viitor devine cel puțin dificilă.

Știind această realitate biologică, Narvaez este foarte îngrijorată de efectele pe care metodele de plâns controlat le au asupra copiilor și bebelușilor.

Ea ne avertizează: “Atunci când nevoile unui bebeluș sunt respinse sau ignorate, copilul dezvoltă un simț al neîncrederii în relații și în lume. Și încrederea în sine este subminată. Copilul își va petrece o viață întreagă încercând să umple vidul interior rezultat”.


Biologia unește mamele de copii, iar atunci când relația e sincronizată, nivelul cortizolului (asociat cu stresul), la fel ca nivelul oxitocinei (asociat cu conectarea), cresc sau scad împreună. CIO rupe această legătură.


Metoda plânsului până la epuizare este dureroasă de experimentat și pentru îngrijitorii conectați. Luați în considerare povestea unei noi mame care stătea sub duș cu mâinile peste urechi în așa fel încât să nu-și audă fiica țipând. Mulți părinți care încearcă CIO cedează în cele din urmă naturii lor mai bune și caută sfaturi înțelepte în metode care onorează funcțiile de bază ale fiziologiei umane. Biologia unește mamele de copii, iar atunci când relația e sincronizată, nivelul cortizolului (asociat cu stresul), la fel ca nivelul oxitocinei (asociat cu conectarea), cresc sau scad împreună. CIO rupe această legătură. Într-adevăr, părinții pot deveni indiferenți. La fel ca Janet și Keith, prezentați la începutul articolului, îngrijitorii copilului pot fi lămuriți să-și ignore impulsul fiziologic natural de a răspunde semnalelor de suferință ale copilului lor. Și, cum am văzut în gândurile Victoriei Fedden, îngrijitorii copilului pot fi presați să practice această metodă de a învăța copilul să ”adoarmă singur”.

Însă totul din fiziologia unui bebeluș îl conectează pe acesta la îngrijitorul său. Cercetările făcute de profesorul James McKenna de la University of Notre Dame analizează înregistrări video de cupluri de bebeluși alăptați și mamele lor cu care dorm împreună. Bebelușii se întorc în mod natural înspre mamele lor, nu numai pentru hrana oferită de alăptare, dar și pentru a-și regla respirația, ritmul inimii și starea totală fiziologică de bine.

“Dacă i se dă de ales, se pare că bebelușul uman preferă cu siguranță corpul mamei în locul contactului solitar cu o saltea învelită în bumbac”, scrie McKenna.

Să fii separat forțat de sunetele, mirosurile și prezența singurului habitat pe care tu, ca bebeluș, îl cunoști este suficient de înspăimântător. Să fii ignorat atunci când semnalizezi repetat că ești în suferință, până când corpul se oprește pur și simplu din punct de vedere fiziologic pentru a menține auto-conservarea este deja tortură.

De asemenea are efecte pe viață.

Anul trecut cercetătorii de la Princeton University, de la University of Bristol, Columbia University și London School of Economics and Political Science au muncit împreună să producă un raport intitulat “Baby Bonds: Parenting, attachment and a secure base for children” (Legăturile bebelușului: creșterea bebelușului, atașamentul și o bază de siguranță pentru copii). Sutton Trust, un institut de cercetare din Londra, a finanțat și a publicat raportul. Conform cercetărilor acestora, 40% din 14000 de copii născuți în 2001 suferă de o lipsă a legăturilor sigure de atașament, legături care în general se formează în “îngrijirea timpurie a copiilor”. Copiii cu vârste sub 3 ani care nu formează aceste legături vitale timpurii sunt ”mai predispuși să fie agresivi, sfidători și hiperactivi când devin adulți”. Toți cei îngrijorați de binele viitorului nostru apropiat ar trebui să ia în considerare acest studiu.

Cum se pot asigura părinții că cei mici dezvoltă un atașament sigur? E simplu. Atunci când un copil plânge, reasigură-l de sprijinul tău și ține-l în brațe. Atunci când un bebeluș plânge, ia-l în brațe.

Susan Campbell, profesor de psihologie la University of Pittsburgh, comentează pe marginea studiului de mai sus: "Când bebelușii neajutorați învață din timp că li se va răspunde atunci când plâng, învață și că nevoile le vor fi îndeplinite”.

Acest fapt construiește fundația necesară pentru dezvoltarea atașamentului sigur, de care depinde binele emoțional al viitorului adult. Și totuși, 40% din generația următoare de adulți a fost vătămată de neglijență din cauza îndrumărilor greșite și de la renunțarea la creșterea sensibilă și afectuoasă a copiilor.

Susținătorii metodelor CIO poartă mare parte din vină.


Presiunea de a lăsa bebelușul să plângă


“Lasă-l pur și simplu să plângă. Trebuie să învețe singur să adoarmă”.

“Nu-l lăsa pe bebeluș să te manipuleze”.

“Tura mea de muncă pe post de mamă se încheie la 8 p.m.fix”.

Mulți proaspeți părinți experimentează multă presiune să își lase bebelușii și copiii să plângă până la epuizare pentru a-i învăța să adoarmă singuri. Fie că aceste presiuni vin de la cadre medicale, de la cei dragi sau de la partenerul de viață, îți dau sentimentul confuz că sunt de neînduplecat. Mai citiți o dată următorul fragment de la începutul articolului:

“Trebuie să învețe că nu mergem la el de fiecare dată când plânge. Janet i-a făcut pe plac mereu în primele luni”, continuă Keith, “Dar noi suntem responsabili. Noi suntem părinții. Trebuie să învețe care îi este locul”.

“Se numește auto-liniștire”, adaugă Janet. “Uite, nu e ca și cum mi-ar face plăcere. Ba chiar urăsc când vomită. Dar pediatrul nostru ne-a asigurat că e o parte normală și necesară a creșterii copiilor”.

Dacă e să le găsim o scuză, doctorii care susțin metoda plânsului controlat o fac  pentru că funcționează. În timp, practica lăsatului bebelușului să plângă cu siguranță elimină plânsul (comportamentul de a semnaliza al) bebelușilor și copiilor. Dr. Jodi A. Mindell, profesor de psihologie la Saint Joseph’s University din Philadelphia, îi sfătuiește pe părinți să fie “consecvenți” când folosesc metoda plânsului controlat. “Trebuie să aleagă un plan pe care să-l poată urma în totalitate până la capăt”, spune ea.


Atunci când e practicată în mod consecvent, metoda plânsului controlat îi învață pe cei mici că nimeni nu le răspunde atunci când plâng. Ei învață să doarmă, sau să sufere, în tăcere.


Deși consistența și rutina sunt de lăudat atunci când vine vorba de practicile bune de creștere a copiilor, consistența în sine este neutră moral. La urma urmei, se poate să fii în mod consistent dur. Ceea ce contează cel mai mult este ca părinții să fie consistenți în îngrijirea copiilor lor, nu în ignorarea lor. Singura excepție este legată de stabilitatea emoțională a îngrijitorului. Într-un moment de frustrare profundă e înțelept să te retragi pentru un moment – chiar și de lângă un bebeluș care plânge – și să-ți recapeți calmul în așa fel încât să nu rănești copilul fără să-ți dai seama. Dar aceasta nu este CIO. Atunci când e practicată în mod consecvent, metoda plânsului controlat îi învață pe cei mici că nimeni nu le răspunde atunci când plâng. Ei învață să doarmă, sau să sufere, în tăcere.
 
Suntem singurele mamifere care pot fi convinse să despartă intenționat puii de mamele lor în timpul somnului și, mai mult, suntem singurele mamifere care pot fi convinse că e o idee bună să ignori chemările disperate ale bebelușilor pentru conectarea cu mama pe timpul nopții. Cum e posibil așa ceva? O scurtă trecere în revistă a două studii legate de dezvoltarea creierului ne ajută să răspundem la această întrebare.

În urmă cu zece ani, Michael J. Meaney, director științific al Ludmer Centre for Neuroinformatics and Mental Health al Douglas Mental Health University Institute, a studiat de ce unii cobai sunt mai anxioși decât alții. În primul rând, Meaney a împărțit mamele cobai în două categorii: cele care nu erau dedicate îngrijrii puilor și cele mai atente la puii lor. Apoi el a examinat “perioada critică” a primelor 10 zile de viață ale puilor de cobai – ceea ce în mare ar fi echivalentul primelor șase luni de dezvoltare umană. În această perioadă de timp genele responsabile de abilitatea cobaiului de a-și stăpâni anxietatea sunt pornite sau oprite. Cobaii cu mame mai puțin dedicate rămâneau anxioși când se confruntau cu situații noi pe tot parcursul vieții lor, dacă nu primeau medicație. De ce? Genele asociate stabilirii căilor neuronale de stăpânire a anxietății nu fuseseră niciodată pornite. Era nevoie de o mamă atentă la nevoile puiului pentru a porni acitivitatea genei.

Creierul oricărui mamifer funcționează în mod similar. Genele responsabile de comportamente cheie sunt pornite sau oprite (permanent) în stadiile incipiente ale dezvoltării creierului mamiferului. Studiind cobaii și alte mamifere putem afla multe lucruri despre propria noastră neurobiologie. Dacă o mamă-om este mai puțin atentă la nevoile copiilor ei, e posibil ca aceștia să nu își dezvolte circuitele neuronale necesare pentru a-și stăpâni viețile emoționale cu ușurință. Când vor deveni la rândul lor părinți, acești copii vor întâmpina greutăți în a interpreta semnalele bebelușului într-un mod corespunzător.

"Să răspunzi cu atenție la plânsul bebelușului este o sarcină dificilă dar importantă", scrie Esther M. Leerkes, profesor de studii familiale și dezvoltarea omului la University of North Carolina în Greensboro. În luna septembrie a anului trecut, cercetătorii conduși de Leerkes au încercat să determine de ce unele mame văd plânsul bebelușilor într-un mod “orientat înspre mame” (caz în care plânsul a fost văzut ca o nerușinare manipulatoare), iar alte mame văd plânsul bebelușilor lor într-o manieră “orientată înspre bebeluș” (caz în care plânsul primea conotații corecte ca fiind o nevoie a bebelușului de a fi îngrijit). Studiul lor, publicat în revista medicală Child Development, subliniază cum dificultatea mamei de a-și procesa propriile emoții și/sau experiența ei cu depresia au fost centrale în a diferenția cele două grupuri.

Așadar, de ce e susținută și practicată această metodă de a învăța copiii să adoarmă, când se știe că e contra naturii noastre sănătoase de mamifer? Circuitul nostru neuronal este deteriorat. Fie că studiem cobai axioși sau mame care își etichetează bebelușii ce plâng ca fiind “manipulatori”, răspunsul e același. Metodele CIO de abordare a somnului bebelușilor și copiilor susțin fie absența totală a oricărei îngrijiri sau o prezență foarte scăzută a atenției pe timp de noapte. Acest gen de comportament garantează că modelele de căi neuronale deteriorate se propagă mai departe la următoarea generație.

În ceea ce privește presiunea de care părinții au parte pentru a practica metoda plânsului controlat, mai ales din partea cadrelor medicale, Tracy Cassels, fondator și autor principal al paginii de internet Evolutionary Parenting, afirmă: “Nu știu ce s-a întâmplat în viețile lor, ce i-a determinat să promoveze niște practici atât de reci și egoiste … Să le sugerezi părinților că trebuie să își neglijeze copiii pentru a-i ‘ajuta’... Trebuie să fi trecut prin ceva oribil”.

Deși poate fi adevărat că unele cadre profesionale care susțin metodele de adormire a bebelușului prin plâns sunt indivizi traumatizați, prefer să îi consider pur și simplu prost informați. Datorită noilor descoperiri legate de știința creierului, practicile medicale s-au schimbat dramatic în legătură cu tratamentul comoțiilor. Azi e nevoie de același răspuns atunci când vine vorba de sfaturile date noilor părinți în ceea ce privește somnul bebelușilor și al copiilor. Este de neimaginat că un cadru medical ar continua să promoveze astfel de practici, o dată ce ar fi familiarizat cu modul de bază în care metodele plânsului controlat deteriorează creierul în devoltare al copiilor.


Obligația morală


Vestea bună este că bebelușii nu sunt creați să doarmă fără trezire toată noaptea, pentru că nu e sigur pentru ei. Vestea proastă este că bebelușii nu sunt creați să doarmă fără trezire toată noaptea, pentru că nu e sigur pentru ei. Așadar aveți aici adevărul dureros, să fii părinte e greu.

 -- Gena Kirby, co-fondator al The Progressive Parenting Network

Bebelușii și copiii umani se trezesc în mod natural în timpul nopții pentru hrănire, pentru hidratare, pentru alinare și pentru reasigurare cu atingeri drăgăstoase. De fapt, mulți adulți se trezesc în mod natural noaptea pentru a bea un pahar cu apă, pentru a merge la baie sau pentru a căuta alinare din partea persoanei iubite după un coșmar. Metoda Ferber promovează o experiență nocturnă la care adulții ar protesta dacă li s-ar impune. Nu ar trebui să fim mai atenți cu copiii noștri?


Când un copil e lăsat să plângă singur, nu învață “tehnica” somnului, explică Maté. Ci creierul său fuge de “durerea copleșitoare a abandonului” și se “oprește”.


Dr. Gabor Maté obișnuia să sfătuiască părinții să își lase bebelușii să plângă singuri pentru a adormi. În anul 2006, Maté, un pediatru canadian și co-autor al cărții “Hold On to Your Kids: Why Parents Need to Matter More Than Peers”, a scris un editorial convingător pentru The Globe and Mail intitulat: “Why I no longer believe babies should cry themselves to sleep” (De ce nu mai cred că bebelușii ar trebui să plângă până adorm).

În articolul său, Maté subliniază cum cercetările neuropsihologice l-au obligat să vorbească public împotriva unei practici pe care odinioară o promova ca doctor și pe care a practicat-o ca tată. Când un copil e lăsat să plângă singur, nu învață “tehnica” somnului, explică Maté. Ci creierul său fuge de “durerea copleșitoare a abandonului” și se “oprește”.  Deși o astfel de oprire oferă iluzii de liniște pentru părinții frustrați și extenuați, vine cu un preț piperat. Memoria implicită programată în structura creierului bebelușului dresat să adoarmă este aceea că lumea este un loc rece și nepăsător. “Acesta este motivul pentru care, dacă aș putea să-mi retrăiesc viața, mi-aș crește copiii altfel”, se plânge Maté.

Când mă gândesc cum ar fi să-mi las intenționat copilul singur să plângă până când intră într-un somn extenuat, mă cutremur. Reacția este viscerală. Nu am nevoie de o teorie morală care să mă convingă mai profund că o asemenea alegere ar fi contrară instinctului ghidat clar, care îmi dictează că trebuie să am grijă de copilul meu. Cu toate acestea, eu studiez etica și găsesc confirmare în faptul că sistemele etice din toată lumea insistă pe obligația noastră morală de “a nu face rău”.


Să nu faci rău


Uneori aceste cuvinte pot părea arhaice și idealiste fără speranță în căutarea știrilor senzațioanale. Când luăm în considerare miliardele cheltuite în războaie, e clar că multe instituții sunt implicate necruțător în a profita din făptuirea răului. Cu toate acestea, fiecare moment ne oferă o alegere. Putem să contribuim și noi la durerea colectivă, îngreunând familia umană, sau putem face ce ne stă în putință să o ușurăm. Deși putem ajunge să credem că unii oameni (cei etichetați drept teroriști, criminali, violatori etc.) merită să fie răniți, vătămarea intenționată a unor ființe inocente este în mod universal condamndată și respinsă moral.

După descoperirea daunelor pe care metodele plânsului controlat le fac, avem o obligație de a încheia aceste practici de neglijare intenționată a copiilor în timpul nopții. Chiar și Dr. Richard Ferber a recunoscut că a avut prea puține cunoștințe de psihologie infantilă. Deci de ce să îi iei în considerare metoda? După cum spune și sloganul popular de parenting, “Când știm mai bine, facem mai bine”. (Nota mea: e un citat din Maya Angelou.)

Cercetările sunt clare. Școala de gândire referitoare la somnul bebelușilor și copiilor cunoscută drept CIO (în toate formele sale) îi vătămează pe cei mai valoroși și mai inocenți dintre noi. Să le faci rău cu bună știință bebelușilor și copiilor este greșit. Punct. Fie ca într-o zi metodele CIO să fie privite la fel cum privim azi obiceiul antic chinezesc de legare a picioarelor: arhaic, nociv și arhivat în paginile istoriei.


Amy Wright Glenn



Nota mea finală: aici, la paragraful Somnul bebelușilor, găsiți mai multe despre somnul normal al bebelușilor (articolele traduse din revista Psychology Today, ale prof. Darcia Narvaez, articole despre efectele metodei CIO și mai pe larg despre No Cry Solution). 




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...