vineri, 16 ianuarie 2015

Ce cadouri și-a dorit Alex de ziua lui (5 ani)

A fost primul an în care ne-a spus din timp ce vrea. Până acum se baza pe noi și îi plăcea să fie surprins. Eu mă simțeam bine cumpărându-i ce aș fi vrut eu să-i placă :)).

A început din vară. Lista e scrisă pe o foaie imprimată cu însemnele hotelului din Turcia, deci de atunci. La început am fost încântată de idee, apoi m-am speriat când am văzut că lista se tot lungește. Noroc că am cooptat toată familia să contribuie, iar apoi le-am atribuit fiecăruia cadourile ce și le-au ales. Am făcut deci un fel de registru de cadouri :D. Am decis așadar să îi fac pe plac cel puțin anul acesta pentru că mi s-a părut foarteee interesant cum și-a gândit el cadourile și a fost palpitantă și căutarea lor. A fost un pic stresant să încerc să găsesc mai multe obiecte într-un magazin ca să nu plătesc prea multe taxe de transport.

Le scriu în ordinea în care mi le-a dat el. Nu mi le-a spus pe toate într-o zi. Din august până în octombrie tot a completat. Să mai zic că deja din decembrie îmi spune ce cadouri vrea în octombrie viitor și ce fel de petrecere?

1.    Mamut




M-am bucurat mult să-l găsesc. De la Safari. Mare, de 14 / 20.5 cm. Pe elefant.ro. Se joacă des cu el, ca de altfel cu toate figurinele animale.


2.    Cușcă pentru mamut

Am găsit o cușcă mică ce se atașează altei cuști de animale. La Zoomania Baia Mare. Are gratii, are ușă. I-a plăcut o perioadă, punea acolo tot felul de animale, acum i-a cerut Moșului altfel de cuști, care să poată fi transportate de mașini. Moșul, ca să fie sigur, i-a adus două feluri...


3.    Trompetă



- de pe BestKids
Cât timp copilul nu e un geniu și își schimbă preferințele de la o săptămână la alta nu voi cumpăra instrumente mai profesionale. Îi place încă, dar mai mult ca play pretend, adică îi place să creadă că e o goarnă în timp ce se joacă de-a cavalerii, îi place să cânte la ea total aiurea în timp ce eu pun un cd cu muzică și dansăm, mai mult de formă deci. Îi place ideea de a cânta la trompetă mai mult decât cântatul. De Crăciun a cerut și un saxofon. Sper ca acum să fie amândoi satisfăcuți, pentru că atunci când unul din ei voia să cânte la trompetă, în mod cert voia și celălalt și ieșea cu scandal, bătăi și plânsete.



4.    Om preistoric cu suliță

Ei, eram sigură că dorința aceasta nu i-o voi putea satisface, deja începusem să-l pregătesc emoțional :)).
Însăăăă am dat peste el după îndelungi căutări și am fost foarte fericită. Într-un tub safari cu mai multe animale preistorice, deci în temă cu noile lui preferințe. Știu, are și un mamut micuț, dar eu deja îl cumpărasem pe cel de mai sus grăbită că era chiar ultima bucată din Romania atunci în august/septembrie.



De pe elefant.ro.


5.    Soldați cu puști și săbii

N-am găsit chiar ce am vrut (chiar soldați din războaie mai actuale, găsisem de la firme de machete de avioane, dar nu erau nicăieri în stoc). În lipsă de așa ceva, în acord cu petrecerea de anul acesta, care a avut tema cavalerilor, am cumpărat cavalerii aceștia tot în tub Safari de pe elefant.ro. În plus a luat și tatăl meu de la o librărie niște cavaleri mai mari un pic. Toți îi plac și se joacă cu ei.



Alex inventează lupte, scenarii, filme cu animale, cu soldați, cu orice găsește. Și vorbește mereu, ”spune” povestea. Îmi amintește de fratele meu care până în adolescență ne făcea "filme" la țară, "plăteam" toți copiii bilet ca să intrăm la "film", iar acolo, pe masă într-o cameră, inventa o scenetă pe care noi o admiram și o savuram. Fără soldați sau jucării, doar cu piese de remy sau alte obiecte. Fratele meu nu a fost cel mai popular în școală sau după, de aceea îmi place să-mi amintesc de anumite momente "de glorie" ale lui, când era apreciat de cei din jur. Încerc să învăț din trecut, pentru că Alex seamănă foarte mult cu el și sensibilitatea asta pură ce o văd la Alex știu că poate fi ceva excepțional de bun sau îl poate și doborî.



6.    Super-erou (batman) cu pușcă-pistol

(noi îl avem pe acesta din poză. Pe Elefant acum la aceeași denumire ca cel luat de noi văd că e alt Batman. )

Batman cu pușcă-pistol. Așa mi-a dictat, așa am scris. Nu știam dacă Batman are armă, nu știu nici de unde știe el de Batman. Nu-mi vine să cred că i-am făcut pe plac și am dat atâția bani pe ceva ce nu-mi place, chiar cred că m-a dat gata cu ideea unei liste cu cadouri și de aceea am căutat să i le găsesc toate ce le-a gândit și le-a inventat. Cu Batman se joacă mai puțin, bănuiesc că asta se întâmplă din cauză că se teme că dacă îl vede David o să vrea și el și o să i-l strice. 



7.    Pistol






Am vrut să îl iau tot de pe elefant.ro, ca să iau cât mai multe dintr-un loc, pentru transportul gratuit. Însă singurul pe care l-am găsit fără capse, deci fără riscul de a scoate ochii cuiva, a fost acesta destul de micuț. Nu-i asta o problema, îi place mult. Crăciunul trecut și-a dorit o pușcă pe care a purtat-o luni de zile peste tot cu el, până când s-a accidentat pe un tobogan cu ea. Cred că îi dă curaj când se întâlnește cu copii mai tupeiști decât el în parcuri, de aceea îl duce aproape peste tot acum cu el. E excelent, desigur, pentru a-l prinde pe bunicul de la Cluj și a-l băga la închisoare :D.



8.    Casă de vrăjitor

El a inventat cadourile astea fără să le vadă undeva, la tv, în magazine sau la alți copii. Pur și simplu din imaginația lui. Eram sigură că nu voi găsi nicio casă de vrăjitor. Eu credeam că există doar vrăjitoare :D. Însă am găsit un set Lego (nu duplo, ci din cele pentru copii peste 6 ani), se numește Lego Castle Muntele Dragonului, și are vrăjitor și castel pe lângă alte chestii. Deci am bifat ușurată și punctul acesta din cadou. Ușurată și de niște bani, noroc că au preluat ceilalți din familie cadoul :D.



O perioadă i-a plăcut fooooarte mult, nu voia seara să se culce ca să se mai joace. Apoi a început să se supere că vrea și David și că David i le desface. Acum a revenit o perioadă la bătaia cu săbiile de lemn, așa că a uitat un pic de dragon. Și cred că se enervează că el nu îl știe face ca în instrucțiuni și dacă se demontează ceva trebuie să apeleze la mine. Se joacă deci și cu Lego doar joc de rol, nu de construcție. Nici cu duplo nu cred că a construit vreodată până când l-a văzut pe David construind, acum vreun an. În rest, și la duplo doar joc de rol făcea. Cât pot fi de diferiți copiii ăștia!


9.    Robot


N-am știut că roboții sunt atât de scumpi. La fel ca la Batman, nu-mi vine să cred că i-am făcut pe plac și am dat atâția bani pe ceva ce nu-mi place. Și cică e varianta mini... WowWee Mini Robosapien V2.


Nu face nimic special în afară de faptul că se deplasează când îl pornești și i se aprind ochii. S-a jucat puțin cu el. Apoi mai mult s-a jucat David.


10.    Rachetă

Nu am găsit pur și simplu o rachetă de jucărie, doar aceasta ce face parte dintr-un experiment pentru copii. Am mai avut de ales între una de pluș sau una stil puzzle din lemn. Nu s-a jucat cu ea, probabil că-l deranjează fragilitatea ei și faptul că îi mai cade vârful sau coada. Oricum, eu chiar speram să am o dovadă că nu tot ce cere chiar merită cumpărat :).






11.    Binoclu

După un studiu intens de vreo săptămână și comparații de mărci și de accesorii, ba lanternă, ba gentuță, ba mărire de 4x, ba cu zoom fix sau cu reglare manuală, ba lentile de sticlă, ba scris la observatoare astronomice pentru binocluri de marcă, am rămas la cel mai ieftin din cele care totuși măresc (adică nu sunt doar de formă, de joc de rol). Asta ca să văd dacă îi place, apoi să trecem la artileria grea.






12.    Dacă mai erau finanțe, mă gândeam la un rucsac cu mamut, bonus pe lângă lista lui. Însă cum are deja două mici ghiozdane și oricum nu prea are nevoie de mai mult și deja lista era prea lungă, am abandonat ideea.


13.    Tot o dorință de-a mea a fost trotineta Micro 

El nu a avut niciodată trotinetă și vârsta de 5 ani mi se pare chiar bună pentru un copil mai nesportiv și prea precaut. Am ales Maxi Micro ca să-i fie bună mai mult timp. Îmi place la nebunie conceptul Micro cu luarea curbelor prin înclinare și cu cele 2 roți în față, ca să nu dai cu piciorul în ele. Și oricât am citit prin forumurile internaționale, sunt cele mai bune. Mai există care le copiază, dar lumea spune că se cam strică repede, pe când Micro nu. Îi place muuuuult mult de tot, a învățat extrem de repede să se dea pe ea. Nu face el scamatorii, dar nu mă așteptam să știe să se dea încă de la prima încercare. Am încercat să învăț cum se pune frână, nu am reușit, el a putut din prima. La prima plimbare a reușit să meargă pe ea aproape 5 km. Când îl doare piciorul pe care se dă, e simplu, îi ridic mânerul să fie ca pentru copii mari și o duc așa pe trotuar, pe roțile ei proprii, nu trebuie s-o car.

Se poate lua din mai multe locuri. Eu am vrut s-o iau de la ma-na.ro pentru că Maria mi-e prietenă. Acum că am văzut cât sunt de faine o să vreau să aduc și la Kiddy în magazin.


Noroc că eu am un frate, Relu are două surori, așa că pe lângă cele două perechi de bunici s-au putut împărți în așa fel cadourile încât să încapă și cadoul ce-l doream eu pentru el. 


Am scris această listă pe blog nu numai pentru că simțeam nevoia de ceva mai personal, dar și pentru că atunci când mergeam în vizită la copii cu vârste mai mari decât ai mei nu am știut niciodată ce ar prefera. Poate ideile vă sunt de ajutor pentru cadouri pentru băieți de cinci ani.




luni, 12 ianuarie 2015

Cum putem crea o lume mai pașnică prin modul în care ne creștem copiii




Cultivând compasiunea de la început


de Jan și Jason Hunt


Este cel mai recent articol de pe blogul lor, a fost publicat ieri, și deși e scris de fapt în 2014, este mai actual ca oricând. Probabil de aceea l-au publicat în aceste zile.


"Dacă vrem să obținem pace adevărată în această lume și dacă vrem să ducem un război adevărat împotriva războiului, va trebui să începem cu copiii. Și dacă ei vor crește în inocența lor naturală, nu vom avea lupte, nu va mai trebui să luăm decizii sterpe fără bază, ci vom trece din iubire în iubire și din pace în pace, până când în final toate colțurile lumii vor fi acoperite de acea pace și iubire de care, conștient sau inconștient, toată lumea e flămândă." - Mahatma Gandhi
    
Noi toți tânjim după pace. Și totuși mult prea des aceasta pare doar un vis, fără speranță, greu de atins. În locul vieții liniștite pe care o dorim cu toții, avem conflicte în familii, în comunități și între națiuni. Ne pierdem speranța pentru ceva mai bun și începem să ne gândim că nimic nu se va schimba vreodată. Visul nostru de pace rămâne de neatins.

Acesta este un vis greu de abandonat, pentru că a început la naștere. Fiecare nou-născut radiază atunci când în familie este pace și privește perplex sau plânge atunci când nu e. Pentru un bebeluș conflictul este o enigmă. Ca nou-născuți, nu numai că vrem ca toți să se înțeleagă, dar chiar asta ne așteptăm să experimentăm. Suntem născuți pentru a experimenta în mod implicit pace. Chiar și ca adulți suntem șocați și întristați de fiecare nouă poveste de brutalitate. Credem în continuare că viața poate și ar trebui să fie pașnică. Dar știm că în fiecare zi, în mult prea multe locuri, vor fi conflicte, bătălii, omoruri și chiar și război. Dacă toți iubim pacea în perioada de bebelușie, ce ne face să devenim adulți atât de învrăjbiți? Ce nu funcționează bine? Cum putem repara?

Ne trezim în fiecare dimineață cu speranța că lucrurile se vor schimba, dar în fiecare zi apare o altă poveste tristă și șocantă. Suntem toți derutați și vrem să înțelegem ce nu a funcționat cum trebuia. Pare a fi în natura umană să ne concentrăm pe cele mai recente evenimente, nu pe cele îndepărtate în trecut. Așa că ne întrebăm ce s-ar fi putut face în zilele dinaintea unei tragedii, pentru a o preveni. Ce intervenții de ultim minut ar fi putut să schimbe situația? Ce s-ar f putut face diferit la fața locului pentru a salva vieți?

Nu e nimic greșit să ne punem aceste întrebări – ele ar putea ajuta la prevenirea viitoarelor acte de violență. Dar pentru a reduce potențialul pentru violență în general, ar putea fi constructiv să privim legăturile timpurii, nu cele recente. Deși sunt mulți factori care duc la violență, cea mai bună prevenție este întotdeauna cea timpurie – cea care previne căderea primei piese de domino.

După cum a scris psihiatrul Elliott Barker, "Cum putem îndeplini sarcina de a scădea numărul psihopaților și cantitatea de psihopatie din societatea noastră? Pentru mine aceasta este același lucru cu a întreba 'Cum creștem numărul de oameni cu capacități bine dezvoltate pentru încredere, pentru empatie și pentru afecțiune în societatea noastră?' "1

Iată niște căi posibile pentru a reuși să realizăm acest ideal: 

1. Încurajați tinerii să se gândească atent dacă sunt pregătiți să iubească și să crească un copil.

2. Oferiți cursuri prenatale locale și grupuri de sprijin care să se concentreze pe legătura părinte-copil, cum ar fi întâlnirile La Leche League.

3. Oferiți-le părinților sprijinul de care au nevoie, în așa fel încât să aibă timp să se îndrăgostească de copilul lor – restul toate pot aștepta.

4. Reamintiți-le părinților de beneficiile substanțiale ale alăptării și ale înțărcării ghidate de copil.

5. Educați pe toată lumea despre importanța răspunsului la plânsului bebelușului repede și cu sensibilitate.

6. Încurajați părinții să îi învețe pe bebeluși limbajul semnelor pentru ca aceștia să poată să-și comunice nevoile și sentimentele și înainte de a putea vorbi.

7. Informați părinții despre beneficiile dormitului împreună în familie.

8. Promovați purtarea bebelușului, mai ales piele-pe-piele.

9. Recomandați părinților să evite dispozitivele ne-necesare pentru bebeluși, care pot interveni în legătura părinte-bebeluș.

10. Ajutați părinții să afle despre alternativele pline de compasiune pentru pedepse, pentru a promova cooperarea bazată pe iubire, nu pe frică.

11. Consiliați părinții să dea fiecărui copil o voce proprie, ascultându-le deschis și fără judecată comunicarea.

12. Predați competențe de comunicare pentru a îmbunătăți relațiile dintre toți membrii familiilor.

13. Sprijiniți alternativele educaționale, cum ar fi unschooling-ul și școlile democratice, care cultivă dragostea naturală a copilului pentru învățare.

14. Educați consilierii familiali să accentueze importanța critică a tratării copiilor cu demnitate și respect.

15. Interveniți să luați partea copiilor ale căror nevoi și sentimente nu sunt auzite.

16. Militați pentru drepturile copiilor acasă, la școală și oriunde altundeva.

17. Mai presus de orice, reamintiți-le părinților să ia în serios, cu respect, sentimentele și nevoile copiilor lor, încă din prima zi.


Alegerile părinților de a-și purta copiii, de a-i alăpta, de a dormi împreună cu ei și de a le răspunde cu alinare atunci când plâng aduce beneficii copilului în multe feluri. Oferă capacitate pentru empatie și pentru putere emoțională și pregătește copilul pentru o viață de relații pline de încredere și de respect reciproc. Aceste practici oferă de asemenea beneficii semnificative pentru părinți, deoarece relația lor cu copilul va deveni mai ușoară și mai plăcută.

Toți facem ceea ce credem că e cel mai bine pentru copiii noștri. Din păcate deseori primim sfaturi greșite de a folosi abordări precum bătaia, colțul sau scaunul rușinii, refuzul privilegiilor și lăsarea bebelușului să plângă. Deși aceste sfaturi ar putea fi bine intenționate, aceste strategii îi creează inevitabil copilului furie și frustrare, care se pot acumula în timp și care duc la comportament agresiv. Pot de asemenea să scadă stima de sine a copilului și să le împiedice abilitatea de a se conecta cu părinții sau cu oricine altcineva.

Fără o legătură puternică cu cineva în care să aibă încredere totală, un copil care e abuzat, terorizat, furios sau frustrat (acasă, la școală sau oriunde altundeva) poate să simtă că nu are pe nimeni care să-l sprijine și să-l înțeleagă2. Agresiunea poate atunci să devină singura lor supapă pentru a-și comunica sentimentele de furie, de lipsă de putere și de disperare.

Adulții știu că cu cât mai blând își tratează un prieten, cu atât mai cooperativ și mai săritor va fi acel prieten, pentru că va fi motivat de iubire, nu de frică. La copii nu e altfel. Părinții care au cu copiii lor o relație de răbdare și empatie modelează în aceștia abilități de rezolvare pașnică a problemelor, abilități care pot fi folosite de copil pe parcursul întregii sale vieți.

Cel mai constructiv lucru pe care îl putem face pentru a crea o lume pașnică este să ne concentrăm pe creșterea capacității de empatie a fiecărui copil. Importanța îndeplinirii nevoilor unui copil cu înțelegere și compasiune este cunoscută de psihologi și cercetători de decenii 3. Haideți să împărtășim tuturor importanța critică a primilor ani de viață. Concentrându-ne pe acești primi ani nu numai că putem preveni tragedii viitoare, dar le putem oferi copiilor noștri cel mai bun start posibil către o viață împlinită, plină de bucurie.


Note bibliografice:
1. Citat din "How Do We Prevent Crime?" de Dr. Elliott Barker

Citate: Mohandas Gandhi, Montessori Training College, London, October 28, 1931

Jan Hunt este directorul Proiectului The Natural Child și autoarea cărților The Natural Child: Parenting from the Heart și A Gift for Baby. Ea oferă consiliere prin email și telefon în întreaga lume, cu focusul pe parentingul cu compasiune și pe învățarea naturală. Fiul ei, Jason, un unschooler de o viață, este co-director și webmaster la naturalchild.org, și co-editor împreună cu Jan a cărții The Unschooling Unmanual.

marți, 6 ianuarie 2015

Prezentare baby-led-weaning (BLW) - de accesat gratuit până în 31 ianuarie

Bine v-am regăsit în noul an. Să aveți un an bun, să fiți sănătoși!

Nu am putut să nu vă scriu și aici, nu numai prietenilor mei de pe Facebook.

Până în 31 ianuarie se poate asculta gratuit o expunere a lui Gill Rapley, autoarea cărții Baby Led Weaning. De fapt nu doar asculta, pentru că după introducerea de 2 minute, atunci când începe să povestească autoarea sunt și imagini care ne ajută să înțelegem mai bine. Baby Led Weaning înseamnă autodiversificare. Și cred că e un domeniu interesant pentru orice
- viitoare mamă
- sau mamă de bebeluș sub 6 luni, curioasă cum să diversifice copilul.

Chiar și eu mă uit cu interes, îmi plac mult unele explicații, chiar dacă nu mai am bebeluș mic. E foarte interesant! Eu am mai scris despre diversificare aici dar probabil că ar trebui un update.

miercuri, 31 decembrie 2014

Bilanț la final de 2014

În 2010 am publicat 159 de postări.
În 2011 130.
În 2012 116.
În 2013 61.
În 2014 aceasta va fi a 44-a postare.

Nu mă simt bine că treptat abandonez blogul, mai ales că aș avea multe, multe de spus. Însă timpul nu e prietenul meu în ultimii doi ani de când taifunul David a venit în viața noastră. În plus, din octombrie 2013 până în octombrie 2014 am avut un an foarte greu, cu copiii bolnavi minim de două ori pe lună, chiar și vara. Cel mai rău îmi pare că îmi dau seama că sentimentele legate de ei doi și tot felul de întâmplări mărunte vor fi uitate. În rest, postările despre creșterea copiilor în general nu contează că vor fi scrise peste 5 ani, dar amintirile acestor 2 ani nu vor mai fi la îndemână nici pentru mine, nici pentru ei... Sper să remediez problema aceasta în 2015.

Eu nu m-am lăsat de tot de scris. Am scris mult mai des anul acesta pe blogul KiddyShop (aproape 140 de postări), de fapt pot spune că tot timpul în care nu m-am ocupat de copii l-am petrecut pentru firmă. (Săptămâna aceasta am văzut primul film din ultimii 3-5 ani - nu mai țin minte de când - pentru că mereu mi se părea că am altceva mai urgent și mai important de făcut. E atât de interesant cum ajungi, atunci când lucrezi la ceva ce te pasionează, să o faci și noaptea la 4, și de sărbători, și când ești bolnav, mereu cu entuziasm, chiar dacă pe gratis.) Tocmai am făcut acolo bilanțul pe 2014 și acolo chiar am cu ce mă lăuda. Îmi place la nebunie să lucrez pe site, pe blog, să găsesc idei inovatoare de promovare, să cresc împreună cu firma. Știu că suntem începătoare și se vede, dar sper că se vede și că tot ce facem acolo facem cu mult suflet și pasiune.

Aici pe blog
  • am început 2014 cu recuperări, povestind în ianuarie despre petrecerea lui Alex din octombrie și despre excursia din noiembrie din Budapesta.
  • din februarie până în iulie am tradus întreaga serie despre somnul normal al bebelușilor de pe site-ul Pychology Today. Aceasta e ultima, la care veți găsi la final link către toate. Îmi doream asta de mult timp pentru că încă nu mi-am pierdut speranța că poate măcar o mamă care e pe punctul să cadă în capcana unui consilier de somn sau a unei cărți gen Gina Ford să dea și peste aceste articole, să-și pună niște întrebări și să își asculte inima, cu garanția că știința îi susține alegerile.Visez să mai traduc și de pe Evolutionary Parenting, pentru că simt că aceste postări scrise de specialiști au mai mare impact decât o postare emoțională scrisă de mine.
  • De mult timp voiam să scriu despre metodele de marketing ale companiilor producătoare de lapte praf. Am reușit cu ocazia vizitei lui Newman, dar să citiți și linkurile pe care le tot dau în comentarii, pentru că am găsit multe articole scrise mai bine decât mine pe tema asta. Apropo, am făcut rost anul acesta de cartea lui Newman cu autograf și de una din cele două cărți ale lui Alfie Kohn, cu autograf. Biblioteca mea este mult îmbogățită. 
  • Cu multă pasiune am scris despre cum medicii neinformați sau dezinformați chinuie bebelușii bolnavi interzicându-le mamelor să-i alăpteze, scăzându-le șansele de însănătoșire. 
  • Apropo de cărți, așa arăta biblioteca mea în luna iunie, cu vreo două cărți împrumutate. 
  • În iulie am făcut recenzia unei cărți deosebite pentru copii.
  • La sfârșitul lunii iulie am participat la conferința Waldorf din Baia Mare și l-am ascultat cu sufletul la gură pe directorul liceului Waldorf din Cluj. S-a pus pe roate un mic sistem Waldorf în Baia Mare și sper să nu se miște prea târziu pentru Alex, i s-ar potrivi perfect. Am cunoscut oameni minunați, am început să mergem la ateliere Waldorf, e super. Sper mult să reușim să deschidem o școală până toamna următoare. 
  • În august am sărbătorit al cincilea an consecutiv Săptămâna Mondială a Alăptării.
  • În septembrie am scris o singură postare, cea despre Siegel și despre impactul pe care cartea sa dificilă l-a avut asupra mea. 
  • În octombrie am sărbătorit pentru al cincilea an consecutiv Săptămâna Internațională a Purtării Bebelușilor.
  • Alex a împlinit 5 ani...
  • ... moment potrivit să îi scriu în sfârșit povestea nașterii.
  • Și tot în octombrie am profitat că am descoperit poza primei folosiri a wrapului elastic ca să sărbătoresc 5 ani de babywearing.
  • În noiembrie David a împlinit 2 ani.
  • De Ziua Internațională a Prematurității m-am lăudat cu munca mea pe tema aceasta, de care sunt tare tare mândră, un document complet ce explică și demonstrează avantajele îngrijirii stil cangur pentru orice bebeluș, dar mai ales pentru bebelușii prematuri.
  • La final de noiembrie am scris o postare cu idei pentru calendarul de Advent. (Am o nouă pasiune pentru fonturi :D) Feedback-ul de pe Facebook de la prietenele mele care chiar au simț estetic m-a topit. Sigur nu meritam atâtea aprecieri, dar nu le pun la îndoială, le savurez :D. 

Google Analytics spune că cele mai citite postări anul acesta (de pe tot blogul) sunt:
  1. Despre hipotiroidism, tiroidită autoimună Hashimoto, sarcină și alăptare
  2. Despre marsupii și alte port-bebe-uri
  3. Lista de cumpărături pentru bebe și pentru naștere - prima parte - medicale
  4. Lista de cumpărături pentru bebe și pentru naștere - partea a 2-a - igiena și baia
  5. Lista de cumpărături pentru bebe și pentru naștere - partea a 3-a - alăptarea
  6. De ce nu recomand Clinica Medicală 3 din Cluj-Napoca
  7. Ecografiile în sarcină sunt nocive
  8. Drumul spre Grecia - recomandări pentru alegerea traseului
  9. Cum a apărut Alex pe lume - partea a 2-a: pregătirea terenului (ii)
  10. Help - toxoplasmoza în sarcină
Eu mă bucur mult că ajungeți aici, dragi cititori,
- când probabil medicul endocrinolog vă spune că nu puteți avea copii,
- când medicul ginecolog vă spune să faceți avort din cauza toxoplasmozei (din păcate primesc multe mesaje de la mame ce au ajuns prea târziu pe blogul meu și au ascultat cu toată încrederea în aceste persoane care numai doctori nu se pot numi...),
- când credeți că înainte de venirea copilului trebuie să vă înarmați cu unguent cu antibiotic pentru buric sau cu cutii de formula.

Mă bucur dacă am ajutat chiar și doar o persoană, deși deja știu că am ajutat mai multe. Primesc des mesaje de mulțumire pentru faptul că datorită informațiilor ce le-am oferit mamele au ales să alăpteze sau să nască natural. Însă cel mai frumos moment legat de acest blog a fost când am primit un mail în care mi s-a spus că datorită informațiilor pe care le-am oferit, o femeie declarată infertilă de către medici a reușit să rămână însărcinată! Am plutit câteva zile după ce am citit acel mesaj! A fost ceva divin să simt că am avut un mic aport la venirea pe lume a unei noi ființe!


Tot de la Google Analytics vă pot face un top al cuvintelor cheie prin care au ajuns aici cititorii din motorul de căutare Google din 1 ianuarie 2014 până în 29 decembrie 2014. Nu le voi scrie pe cele implicite gen „alex creste”.

1. ergo baby România
2. toxoplasmoză
3. bagaj maternitate
4. greva suptului (deși nu am scris pe tema aceasta o postare specifică, așa cum plănuiesc demult)
5. vindecarea epiziotomiei
6. garmastan
7. medicală 3 Cluj
8. Alfie Kohn
9. listă spital
10. cremă mameloane.

În fiecare an făceam postări separate, lungi, depre copii. Îi voi descrie pe scurt. Alex e minunat, emană iubire prin toți porii, simte până în adâncul sufletului și bucuriile, și supărările, iubește necondiționat tot ce îl înconjoară și se exprimă cu entuziasm. Are niște suferințe pe care sper să i le rezolv la începutul anului viitor. Este foarte inteligent pe partea literară, adică deși nu are talent la desen sau imaginație sau dorință de a construi ceva, sau competențe sportive, vorbește multe, creează povești și poezii (pe care tot uit să i le notez undeva) și mi se pare ireal să văd că mă pot înțelege cu el ca și cu un om mare cam de când avea 2 ani și o lună, de când vorbește ca un adult literat, cu exprimări perfecte care mie îmi lipsesc.

Culmea, 2 ani și o luna este chiar vârsta actuală a lui David. Care David are în vocabular doar mama, tata, Cici (Alex), Papa (David), Buba (bunica), Bubu (bunicul), Tiutiu (unchiul), Uouo (mătușa), Tutu (mătușa și viitorul unchi de la Cluj), Buuuuu (buldozer), apa, țiți. În rest, multă mimă pe care doar eu i-o înțeleg. Și mulți, mulți nervi, cu care mă contaminează. Pentru că atunci când de 2 ani lipsiți de somn nu ai nici măcar o oră pe săptămână pentru tine, e posibil să devii irascibilă. La Alex nu simțisem așa oboseala pentru că el avea un somn normal, chiar dacă atunci credeam că nu e ca la carte... La David cam un an și jumătate am dormit în medie 4 ore pe noapte, sparte în bucățele mici de plimbat copilul zeci de minute și ore, cu picioarele tremurând de oboseală, cu ochi care se închideau în mers. Dar acum e mai bine. E o mică minune, plin de energie, mai autonom decât cum era Alex la vârsta lui. Se joacă des singur (Alex mă punea să-i desenez sau să-i construiesc eu). Cu jucării de care Alex nu s-a atins vreodata, din cele ”băiețești”, gen Lego Duplo (Alex se juca cu personajele, nu a construit niciodată până în toamna aceasta, când l-a văzut pe David), mașinuțe, macarale cu magnet, camioane, buldozere, lopățele în nisip, etc. Cu buldozerele are așa o pasiune încât toată primăvara, vara și toamna noi ni le-am petrecut pe un șantier aproape de casă. De dimineața până seara. Loc în care Alex se plictisea, așa că prefera să stea acasă singur dacă mama mea era ocupată. David deocamdată face niște crize de nervi ieșite din comun atunci când încerci să-i explici ceva (e cel mai încăpățanat și mai egoist om din câți știu până acum :D), așa că anul acesta Alex a cam avut de pierdut... Și jucăriile lui David toate sunt buldozere și camioane și degeaba încerc să-i duc unele mici în concedii, că apoi am parte de nervi, mulți mulți nervi scorpionici datorită faptului că nu am fost un bun supus al Măriei Sale. Să mai spun că e musai să facă totul EL, chiar dacă nu poate, chiar dacă distruge tot din jur încercând, chiar dacă se lovește și se rănește? Dar când catadicsește să ne acorde onoarea să-l iubim... suntem în al nouălea cer. Pentru că ne permite rar și pentru că e extrem de pupăcibil. Alex ne lăsa și ne-ar lăsa toată ziua să-l drăgostim, de am putea.

O noutate la David din această toamnă-iarnă este reticența la schimbare și angoasa față de bărbați. Dintr-o dată nu am mai avut voie să îmi schimb tricoul cu care stăteam în casă. A urlat inconsolabil cât a fost la spălat și eu mi-am petrecut două zile căutând unul identic pe ebay pentru că deja era rupt tot de la cum îl țin în brațe și cum mi se lasă pe el în jos. La fel cu sistemele de purtare cu care îl adorm sau îl plimb, nu mai am voie să le schimb. Nu vrea să sugă dacă sunt îmbrăcată de oraș oricum, de multă vreme, ba chiar plânge dacă mă vede îmbrăcată altfel decât cu hainele de casă. Mai nou plânge la orice străini, dar mai ales când vede bărbați. Ba chiar plânge când vede bărbați cunoscuți.

După ultima răceală de la începutul lunii a ajuns, nu știu din ce cauză, să adoarmă ”seara” la 2-3-4 noaptea, lucru care mă deranjează din cauza lui Alex, că dimineața puiul cel mare se topește de dorul nostru cât timp noi recuperăm somnul. Orice am încercat nu a funcționat: să amân ”somnul de zi” până pe la 8-9-10 seara ca să-l unească cu cel de noapte - nu, se trezește de tot de tot la ora 12; să fac ceva ca să-l adorm de zi foarte devreme - nu, tot la 3 noaptea adoarme apoi; să scot somnul de zi - nu, tot la 2 noaptea adoarme...  Și Alex a avut pe la 2 ani o astfel de perioadă, deci nu mă îngrijorez pentru David, ci nu îmi convine situația de acum pentru Alex... Iar eu culcată la 5 noaptea nu pot să mă trezesc la 7-8 dimineața pentru Alex nici să vreau, pentru că David suge foarte des în somn și urlă dacă nu sunt aproape.

Au mai fost anul acesta niște evenimente importante pe care nu le-am scris aici...

În 2 mai mi-am pierdut ultima bunică. Cea din partea mamei, la care mi-am petrecut toate vacanțele copilăriei. Care își petrecea la noi toate iernile. Cu care îmi sărbătoream împreună toate aniversările, pentru că eram născute în aceeași zi, la 60 de ani diferență. Care îmi lipsește enorm. Și trăiesc așa niște sentimente contradictorii legate de plecarea ei, pe de o parte nu-mi vine să cred că nu mai e, pe de altă parte am impresia că s-a dus de mult timp, dar apoi îmi amintesc cum îi făcea David cu mâna când coboram de la etajul ei, deci n-are cum să fi trecut mult timp. Și cât de bine se distra de mine și de David când piticul mă punea pe jos să sugă în tot felul de poziții. Și cât de mult ne iubea... Și cât de dragi îi erau Alex și David!

În 3 mai am descoperit că David are de o zi o căpușă la gât. A urmat stresul spitalului (chiar cel în care cu o zi înainte murise bunica mea) și al informării despre Lyme.

Tot în luna mai s-a căsătorit fratele meu, dar din păcate doliul ne-a împiedicat pe mulți să ne distrăm așa cum era planificat. Însă eu am avut parte de un gest minunat din partea unei persoane extraordinare și astfel am putut să mă îmbrac frumos în negru la nuntă (rochia inițială era turcoaz). Vreau mult să vă scriu despre asta pe larg.

În august am fost în Turcia la un hotel foarte frumos și acum mi-au făcut o impresie bună, deși în 2007 avusesem o experiență neplăcută. Am vrut anul acesta să nu chinuim copiii 2-3 zile pe drum cu mașina, de aceea am ales Turcia, pentru avion.  


Sper că nu am uitat nimic important. Vă mulțumesc pentru acest an și vă doresc un 2015 cu sănătate (e cea mai importantă, nu putem nega!), cu timp petrecut alături de copii, în natură. Eu îmi doresc să SIMT mai bine lumea din jur, să respir conștient într-o pădure aer curat, să mângâi pământul și iarba cu atenție, să pierd vremea ascultând păsările în loc să stau pe Facebook, să îmbrățișez persoanele dragi. Ceea ce vă doresc și vouă. La mulți ani!


joi, 25 decembrie 2014

Craciun fericit!

Dragi cititori, va doresc din suflet 

sa aveti zile frumoase, 
sa fiti sanatosi,
sa aveti copii daca va doriti,
daca aveti copii, sa fie sanatosi,
sa va petreceti aceste zile impreuna cu cei dragi voua,
in liniste
cu veselie
si iubire!

duminică, 14 decembrie 2014

Narcisismul nesatisfacut la varste mici

Mi-am gasit ciorna asta din noiembrie din perioada alegerilor. M-am gandit s-o postez totusi, poate i se pare cuiva interesant, desi "conflictul" s-a racit.


 
Ma pregateam sa share-uiesc pe Facebook un articol, dar asa mult s-a prelungit textul meu atasat linkului, incat probabil e mai bine sa il trec aici. Mai ales ca noile valuri politice de pe Facebook ar face ca articolul sa treaca neobservat.

Banuiesc ca nu prea sunteti la curent cu cazul reporterului radio canadian Jian Ghomeshi. Pe scurt, in ultima vreme au iesit la iveala abuzurile sale fizice si emotionale, de cele mai multe ori de natura sexuala, asupra mai multor femei, unele chiar personalitati publice canadiene. Saptamana trecută am citit un articol foarte bun pe tema asta, scris de una din victimele lui, Reva Seth, avocată și autoare pe site-ul Huffington Post. Ce trebuie sa retinem din el este umilirea ce o simt victimele unei agresiuni atunci cand se gandesc sa isi denunte agresorul. Si cat e de greu cand e doar cuvantul victimei impotriva cuvantului agresorului.

Revin la primul articol mentionat. Autorul (Dr. Gabor Mate) spune ca problema e mai mare, e in "cultura violului", si sunt sigura ca o vedeti peste tot, de exemplu in reclamele in care femeile sunt dominate fortat. Autorul foloseste des expresia "furie masculina narcisista". Traduc in continuare un fragment:

"De unde izvoraste aceasta furie masculina narcisista?

Un narcisist vede si experimenteaza lumea in primul rand prin prisma propriilor lui nevoi. Totul este despre el; alti oameni doar ii indeplinesc nevoile sau il frustreaza refuzandu-i-le, fara sa aiba, din punctul lui de vedere, individualitate, demnitate sau nevoi proprii. 


Exista o perioada a vietii, in frageda copilarie, cand toti suntem narcisisti. In aceasta faza timpurie a dezvoltarii credem implicit ca lumea se invarte in jurul nostru, si pe buna dreptate: trebuie doar sa simtim o nevoie, si lumea se misca sa ne-o indeplineasca. Oamenii care raman blocati in narcisism (fie ca e vorba de narcisism de zi cu zi, exprimat ca un egoism obisnuit, fie ca e vorba de formele extreme pe care le catalogam ca fiind patologice) sunt aceia care nu s-au dezvoltat niciodata complet in acea faza timpurie. Absolvim o faza de dezvoltare doar cand nevoile de la acel stadiu au fost pe deplin satisfacute. Si in societatea noastra copiilor nu li se prea indeplinesc nevoile. 


Dezvoltarea unui ego sanatos depinde de interactiuni emotionale abundente, armonioase , cu parinti prezenti emotionali si disponibili. Parintii stresati, deprimati sau nervosi, sau cei care au fost la randul lor traumatizati, pot fi incapabili sa le ofere copiilor lor acest gen de interactiune. In cultura noastra din ce in ce mai instrainata, mai izolata si mai ultra-stresata, multi copii cresc in niste conditii caracterizate de psihologul si cercetatorul Alan Schore ca fiind o "separatie apropiata": parintii sunt prezenti fizic, dar adeseori sunt absenti emotional. In acest context dezvoltarea umana sanatoasa este defectuoasa. Asa ca narcisismul se raspandeste in cultura noastra. 

Furia impotriva femeilor are radacini in ceea ce Dorothy Dinnerstein a numit "monopolul feminin al ingrijirii timpurii a copilului", situatia in care o femeie izolata este vazuta de copil ca fiind unica sursa de hrana, de alinare fizica si de sprijin emotional. Intr-o societate mobila si instabila economic, se ajunge ca o singura femeie sa devina lumea intreaga pentru copil. Cand copilului de gen masculin nu ii sunt indeplinite nevoile, dezvolta furie. Asa cum a zis genialul psiholog canadian Gordon Neufeld, "frustrarea este motorul agresiunii".


Furia impotriva mamei se generalizeaza mai tarziu in furie impotriva femeilor. In cazuri patologice, ostilitatea este exprimata chiar in momentele de intimitate, cum ar fi actul sexual, pentru ca in primele momente de intimitate vulnerabila rana narcisista a fost sustinuta. Furia este o amintire implicita a separarii apropiate intense. In plus, multi baieti sunt martori la ostilitatile tatilor extenuati de munca si instrainati emotional, si absorb aceste atitudini, invinovatindu-si inconstient mama pentru ca nu i-a protejat."



Deci ce putem invata de aici? Sa le indeplinim copiilor nevoile, altfel vor creste in cel mai bun caz egoisti, narcisisti, daca nu chiar abuzatori. Multi considera ca indeplinirea nevoilor produce copii razgaiati, egoisti, narcisisti. Insa nu e asa, doar un copil caruia i se indeplinesc nevoile poate invata ce inseamna empatia si altruismul.

sâmbătă, 6 decembrie 2014

Legenda Sfantului Nicolae - 24 de povesti in asteptarea Craciunului - editura Curtea Veche

Am aceasta carte in Wishlist de cateva luni in multe librarii online. Mi se pare de vis sa ai o poveste speciala pentru fiecare zi din luna decembrie pana la Craciun. Ma si vedeam cuibarindu-ma cu Alex si citind povesti magice care sa ne ajute sa simtim apropierea sarbatorilor de iarna.

Cand in sfarsit am gasit cartea pe librarie.net, am comandat-o. Nu a ajuns pana in 1 decembrie, asa ca am pus-o in ghete de Mos Nicolae, cu gandul ca vom recupera in timp si povestile din primele 5 zile. Azi dimineata am luat-o din ghete si am fost atat de incantata ca exista in ea o legenda a Sfantului Nicolae! Mi se parea prea sec sa ii citesc o poveste de pe laptop, desi gasisem una draguta aici. Legenda originala, religioasa, a Sfantului Nicolae avea in plus fata de cea de pe itsybitsy si faptul ca tatal voia sa-si vanda marite fetele din cauza saraciei. Mi s-a parut ca asta l-ar putea speria pe copilul meu. Poate vom trece candva prin perioade de saracie, nu as vrea sa se teama ca urmeaza sa-l vindem. De aceea povestea de pe istybitsy mi se parea mai potrivita: Sfantul Nicolae ii rasplateste pe cei care fac bine, Sfantul Nicolae ii ajuta pe cei saraci.

Ei, dar acum aveam povestea mea pe hartie lucioasa intr-o carte frumoasa, nu? Mda... Niciodata nu m-am mai inecat asa la citit, m-am blocat pur si simplu. Nu i-am citit copilului meu fragmentul dur, dar finalul m-a enervat de-a dreptul!

Cartea este aceasta:


Povesti celebre istorisite de Anne Lanoe.
Legenda Sfantului Nicolae e dupa o poveste din folclorul din nord-estul Frantei.


Fragmentul care m-a blocat:



Ultimul aliniat, care m-a enervat:

 


De ce m-a enervat mai tare decat primul?
  • pentru ca povesti nepotrivite, sadice, care sperie copiii, mai exista, dar doar aici am vazut amenintarea micului cititor ca va fi si el macelarit daca nu e obedient. 
  • pentru ca cei trei copii nu facusera nimic "rau", au fost trimisi de mama lor sa munceasca pe camp, deci morala de la final nu se potriveste deloc cu firul epic al povestii.
  • pentru ca dintr-un macelar cu care poate s-ar fi asteptat sa nu se intalneasca vreodata (daca povestea s-ar fi terminat fara acest ultim aliniat), acesta a ajuns sa fie Mos Nicolae cel rau, care te omoara daca nu esti cuminte. Asta cand Sfantul Nicolae era protectorul copiilor, al saracilor si al celor nedreptatiti. Nu, Sfantul Nicolae nu e protectorul copiilor "cuminti", e protectorul tuturor copiilor.
  • pentru ca oricum obedienta asta impusa copiilor pentru cadouri (respectiv in cazul nostru, pentru favoarea de a nu fi omorat) ma deranjeaza. Din motive de Alfie, desigur.

Ce putem face ca astfel de povesti sa nu mai ajunga la copii? Cei de la editura stiu ce au tiparit? Exista un CNA al cartilor? Macar sa fie trecuta pe carte o avertizare de continut violent, nerecomandat copiilor.



vineri, 28 noiembrie 2014

Idei de activități pentru calendarul de Advent

Postarea are diacritice și sună mai impersonal pentru că o scrisesem pentru blogul KiddyShop, însă după ce am terminat-o acolo mi s-a părut prea personală pentru un blog de firmă, așa că am mutat-o aici :D.



Mereu mi-au plăcut calendarele de Advent dar niciodată nu m-am mobilizat la timp să îmi personalizez unul. Anul acesta o prietenă m-a întrebat ce se face cu acest gen de calendar, așa că m-am gândit să împărtășesc cu voi, poate împreună ne organizăm cât de cât. Anul viitor sigur voi fi mai organizată!

Așadar un calendar de Advent este o formă de a marca trecerea zilelor din 1 decembrie până în 24, în Ajunul Crăciunului. Copiii nu au simțul săptămânilor și al zilelor la fel ca noi, așa că aceste calendare îi ajută să vadă cât mai este până la Crăciun. În plus, dacă gândim bine activitățile lunii decembrie, îi ajutăm și să simtă ceea ce noi numim Spiritul Crăciunului, sentimentul de generozitate, dorința de a fi alături de cei dragi. Mulți pun în fiecare ”lăcaș” al zilei ceva mic dulce, sau o jucărie mică. Însă pe mine m-au atras mereu ideile de activități.

Deci luam lucrurile pe rând.

Aveți calendar de Advent (cumpărat sau confecționat)? Noi avem de la Lidl, poate îl mai prindeți. Dacă da, săriți peste punctul următor.


1. Cum confecționez un calendar?

Dacă nu v-ați cumpărat încă unul, puteți să vi-l faceți singuri. Găsiți aici câteva idei frumoase. Sau, normal, pe Pinterest găsiți atâtea idei superbe încât nu veți ști pe care să-l alegeți! De exemplu:


Dacă credeți că doriți doar foi cu cifre, pe care să le lipiți de o coală mare sau să le aveți pur și simplu ca niște cartonașe, vă pot oferi aceste 24 de cartonașe fără activități.

(Normal că pe blogul KiddyShop nu aș fi putut scrie fără să vă ofer materialele direct, ”cartonașele” cu date și activități. De știam că ajunge doar aici, între prieteni, pe alexcreste.blogspot.com, mă iertați că vă spun dar nu mă străduiam chiar atât de tare, mai ales pentru că vă cred în stare de idei mult mai frumoase, pe când pe celălalt blog nu îmi cunosc cititorii.)




Nu am îndrăznit să decid eu pentru voi în ce zile preferați anumite activități, de aceea am vrut să vă ofer idei de activități separat de date.



2. Activități pe domenii. 

Dacă doriți să le puneți pe cartonașele de mai sus, puteți face asta în Paint (două programe deschise, copy din cel cu imaginea mică în cel cu imaginea mare) sau după tipărire să le lipiți. Am făcut în așa fel încât pătrățelul cu activitățile să se potrivească bine pe cartonașe. Vedeți acest exemplu:


Dar le puteți folosi și separat, în calendarul vostru propriu de Advent. Să le puneți în buzunarele/cutiile/sertarele calendarului vostru. Le-am pus și pe Picasa, și aici, să le salvați cum vă e mai ușor, dacă le vreți. 



Idei fixe, în zile de sărbătoare


1 decembrie - aș vrea să facem ceva de ziua națională a României. Să confecționăm un steag, ori colorat cu creioane, ori pictat, ori făcut cu decupaje de hârtii colorate.  


5 decembrie - ne pregătim cizmulițele.


6 decembrie - vine Moș Nicolae



24 decembrie - Ajunul Crăciunului





Idei culinare

- poate vreți să gătiți împreună un fel de mâncare roșu și verde

- sau să gătiți un fel de mâncare specific de iarnă sau de Crăciun din alte culturi decât a noastră

- sau să faceți o căsuță din turtă dulce

- noi vom face și bomboane de ciocolată. Eu pun în forme de praline sau de silicon un amestec format din unt de cacao, puțin unt de cocos, miere și roșcove (uneori pun și praf raw de vanilie) și când se întărește e cea mai bună ciocolată pe care am mâncat-o vreodată. Anul acesta îmi voi pune și alune de pădure prin ea. E singura ciocolată pe care au mâncat-o vreodată cei mici, dar fiind cea mai bună din lume, nu au pierdut nimic :D. În plus e de Post, dacă vă interesează acest aspect. Cea din poză ar fi fost și raw și organic dacă aș fi folosit praf de carob raw, dar nu m-am îndurat să-l stric în prima tentativă, așa că am folosit praf ieftin de roșcove, care e făcut din păstăi prăjite. De aceea e așa închisă la culoare.



- lui Alex aș vrea să îi programez o întâlnire cu cele mai bune prietene ale lui la o cană fierbinte de ceai de fructe cu scorțișoară. Sper din suflet să fie copiii sănătoși ca să ne iasă toate aceste planuri :).




- Moș Nicolae de obicei ne aduce fructe. Multe fructe noi, pe care Alex le savurează curios (anul trecut am gustat toți pentru prima dată fructul-dragon!). Din fructe aș vrea să ne facem un suc ca să simțim că ne răsfățăm, servit frumos, în pahar mare, cu pai :)




- înainte de Crăciun probabil vom face niște biscuiți cu melasă și cuișoare, o aromă specifică sărbătorilor de iarnă.



- de-abia aștept să beau împreună cu Alex o ciocolată caldă cu scorțișoară:





Crafturi manuale

- de multă vreme vreau să le iau amprentele mâinilor în aluat cu sare pe care să îl coc la cuptor ca să se întărească. Cred că voi încerca să adaug și arome de sărbători, poate vor mirosi frumos cele puse pe brad. Din aluat cu sare vreau să facem ornamente de brad (tăiate cu forme de fursecuri), dar și amprentele mâinilor. În plus, dacă nu anul acesta, atunci sigur anul viitor, aș vrea să învețe să dăruiască lucruri făcute cu drag, așa că aș vrea să dăruim bunicilor astfel de ornamente.




- ne-am mai jucat și altă dată cu omuleți din amprente, însă acum nu vom avea coală albă de hârtie, ci colorată, ca să putem face oamenii albi și să le desenăm apoi tot felul de ”sentimente” sau acțiuni. Dacă avem putere și dispoziție mi-ar plăcea să transformăm foile în felicitări pentru bunici. Sau pentru alți oameni dragi. Însă presimt că aceste vise mi se vor îndeplini doar anul viitor.



- deci dacă vom avea timp, le vom oferi anul acesta bunicilor o bucurie. Pentru asta vom avea o zi rezervată în calendar pentru pregătirea cadourilor.




- și, normal, vom decora bradul într-una din zile. Noi avem de obicei un brad în ghiveci dar puteți orna orice brad, sau doar crengi, sau să vă creați un brad simbolic




- poate vreți să includeți ornarea casei pentru sărbători. 

- și fabricarea unei coronițe pentru ușă


- puteți să vă distrați cu fulgi confecționați din hârtie,

- să faceți un amestec de ceaiuri pline de aromă și vitamine (măceșe, cătină, coajă de portocală, cuișoare măcinate, scorțișoară, bucăți de mere uscate). Iar apoi ori să le savurați împreună, ori să le faceți cadou bunicilor sau prietenilor.

- sau o cremă homemade pusă în borcane mici, bune pentru cadouri (unt de cocos, unt de shea, unt de cacao, ulei de sâmburi de caise sau de sâmburi de prune pentru un miros demențial de marțipan, extract de vanilie sau ulei esențial de cuișoare sau alte uleiuri esențiale, extracte sau absoluturi, în funcție de ce arome vă doriți să aibă untul hrănitor).

- sau dacă vă simțiți în stare, faceți lumânări și dăruiți-le celor dragi. 

- și sigur aș vrea să încerc să fac brazi din șervețele textile pentru masă.



Răsfăț non-culinar

- o baie cu spumă (bio :D) multă, să imite zăpada, la lumina lumânărilor și cu muzică veselă de Crăciun... ar fi visul meu, dar în luna decembrie sper să le ofer copiilor această tratație.



- am făcut un cartonaș și pentru carte de citit, dar adevărul e că noi citim zilnic minim două cărți/povești pentru copii. Și de când a început Postul Crăciunului oricum am scos la suprafață toate cărțile de iarnă sau de Crăciun, să ne bucurăm cât putem de mult acum de ele. În plus am mai comandat o carte cu 24 de Povești de Crăciun, ceea ce înseamnă că vom citi câte o poveste din acestea în fiecare seară începând cu 1 decembrie, pe lângă restul cărților de Crăciun :D. Mai avem cartea Povești la gura sobei, unde ne așteaptă o poveste de citit la prima ninsoare și una pentru Ajunul Crăciunului. M-ar tenta niște cărți despre tradițiile de iarnă din alte culturi (despre serbarea solstițiului, despre Hannukah), să avem o viziune mai generală asupra acestor sărbători. 



- vrem să mai învățăm anul acesta un colind în plus față de cel pe care îl știe Alex de anul trecut.



- americanii au câtece de Crăciun foarte ritmate. Într-o seară vom face o petrecere. Copiilor le place mult să danseze, chiar și doar dacă își fredonează melodii.



- să ne uităm împreună la filme de desene animate de Crăciun, cum ar fi Expresul Polar. Poate găsim și o versiune pentru copii a Spărgătorului de nuci. Ar merge și niște popcorn făcut pe aragaz, dar noi ne vom abține din cauza lui David care e predispus la înecare cu astfel de mâncăruri.



Spiritul Crăciunului

- aș vrea să adunăm din casă obiecte în stare bună pe care să le dăruim unor oameni care au nevoie de ele. Aceasta ar fi o activitate de două zile, sper să reușim s-o facem.





- mergem la poștă să trimitem felicitări. La cât de greu ne organizăm când ieșim din casă, presimt că această activitate o vom sări anul acesta.



- să nu uităm nici adăposturile de animale. Ar fi o idee frumoasă să vizităm unul, cu mâncare sau jucării speciale pentru ele. 

- găsesc multe idei pentru bird-feeders. Însă sigur nu vom avea timp, dar le pot propune copiilor într-o zi să hrănim cât mai multe păsări. Dacă ne mai întâlnim cu vecinele noastre, veverițele, sigur le vom pregăti nuci. 




Afară

- la prima zăpadă, după ce ne jucăm cu fulgii, vom picta zăpada cu acuarelele. Sau cu recipiente cu spray umplute cu apă și colorant alimentar.



- când va fi zăpada suficient de mare, normal că vom face om de zăpadă și ne vom da cu săniuța





- aș vrea să ne plimbăm prin oraș seara ca să admirăm luminițele.



- să vizităm un târg de Crăciun. Unul artistic, tradițional, nu kitchos... În Baia Mare avem o opțiune faină la Bibliotecă.

- să culegem conuri de brad, vâsc și alte minunății pentru crafturi de făcut în această iarnă.

- în anii următori poate vom învăța împreună să patinăm. Patinoarele artificiale îmi dau un sentiment de ”film de iarnă din New York” și mi-ar plăcea să văd dacă mi se spulberă visul :D. 

- în seara de Ajun, dacă vom fi ca anul trecut la țară, vom merge iar la colindat și vom primi colăcei :). Da, încă se mai întâmplă, cel puțin în județul Sălaj unde avem noi ”țara” :). 

- și mi-ar plăcea mult să ajungem în afara orașului dacă va ninge, să admirăm peisaje din natură, brazi înzăpeziți, sănii trase de cai (locuim în Maramureș :D). Parcă și poeziile de iarnă le-aș citi altfel :). 


Foarte, foarte multe idei de activități veți găsi pe Pinterest. Acum am văzut ce drăguță e căsuța din carton, modelul este gratuit, trebuie doar să-l imprimați undeva pe carton. Deci să nu intrați dacă nu doriți să faceți anul acesta, pentru că ideile vă vor fura ochii :).

Vă dorim un Decembrie plin de veselie și iubire!
Eu sper că vom reuși cu ”spiritul Crăciunului” insuflat de aceste activități, fie că le trecem într-un calendar sau le facem în mod natural, să alungăm ”blestemul lunii decembrie”. Am mai povestit eu pe aici că din 2008 încoace în fiecare an în luna decembrie ni se întâmplă ceva grav în familia extinsă. 

 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...