luni, 30 aprilie 2012

The Continuum Concept



Probabil multa lume stie despre cartea The Continuum Concept, a lui Jean Liedloff. Si probabil multi stiu ca ea sta la baza teoriei Attachment Parentingului. De fapt, daca o iau cronologic, eu prima data am auzit despre carte intr-un interviu cu Jean Liedloff, realizat la o conferinta virtuala de viata sanatoasa si raw food. Pentru ca, poate mai tineti minte cum am spus prin alte postari, eu eram interesata de principiile vietii sanatoase inca dinainte sa fiu interesata de o sarcina. Asa ca, desi nu aveam in plan nici un bebelus, am ascultat-o. Am retinut vreo trei chestiuni din acel interviu. Cum explica ea descarcarea energiei stocate in copil prin omul mare ce il tine in brate, cum facea comparatia cu un om adult ce e tintuit la pat si care acumuleaza nervi din cauza ca nu se poate misca. Cum povestea ea despre copiii din triburile pe care le-a studiat, care fug prin jungla, pe langa prapastii si se joaca cu focul, si nu patesc nimic. Si am mai retinut cat era ea de nervoasa pe Dr. Sears ca i-a furat teoria conceptului continuu, si a pus-o in practica spunandu-i Attachment Parenting, fara sa spuna de unde si-a luat ideea.

Apoi, dupa ce am nascut, am auzit iar de carte si am vrut s-o citesc. Am primit de la o prietena un pdf in limba engleza, dar nu am putut citi mai mult de 10 pagini, am cedat din cauza greselilor de ortografie sau de gramatica ingrozitoare. Uneori aveam impresia ca e scrisa dupa dictare de cineva necunoscator de limba engleza, pentru ca unele cuvinte si exprimari semanau fonetic cu cuvintele in engleza, dar in scris deloc. Asa ca daca ati renuntat candva sa o cititi din cauza pdf-ului ingrozitor in engleza, sa stiti ca se poate citi mai usor :D.

Apoi am renuntat o perioada lunga, m-am gandit ca nu are nici un sens. De ce s-o citesc? Daca aceasta carte sta la baza attachment parentingului, ce sens are s-o mai citesc? Eu imi port copilul, dorm cu el, il ascult, sunt empatica, il alaptez, ce rost are sa ma mai chinui sa citesc o noua carte de parenting? Poate la inceputuri, cand inca ma simteam prost ca al meu nu sta in carucior, sau ca trebuie sa-l tin sa doarma pe piept, imi faceau bine articole care sa-mi spuna ca ceea ce simt, instinctul meu de a nu-l lasa sa planga, e normal, e natural, e sanatos. Si ca articolele ce le citeam pe site-urile despre copii, cum trebuie sa-i dresezi, sa-i lasi sa planga, sa nu cumva sa se invete in brate, sa nu-i alaptezi la cerere, sunt un mare bullshit, contra naturii noastre. Dar acum, ca faceam toate lucrurile astea cu drag, si nu mai aveam nevoie de reasigurari, ce sens avea sa mai citesc o carte despre asta?

A revenit cartea in calea mea, cand am vazut un link pe scribd cu traducerea in limba romana (se poate downloada pdf-ul). Am inteles ca o mamica a facut acest efort. Deci, atunci cand veti gasi greseli in text, ganditi-va doar ca nu e vorba de o traducere oficiala, ci efortul unei persoane, de a va ajuta sa cititi mai usor cartea.

O prietena mi-a spus atunci ca imi imprumuta cartea pe hartie, daca vreau s-o citesc, fara greseli. Asa ca acesta a fost momentul in care nu am mai putut da inapoi. Trebuia s-o citesc in sfarsit! :D

Cartea se citeste dificil totusi, nu este un limbaj usor. Si ce mi se pare cel mai greu pentru o mamica de toddler care tot citeste si se opreste si se joaca cu piticul si iar citeste :D este aranjarea in pagina si impartirea pe capitole. M-ar fi ajutat niste paragrafe, sa am anumite milestones de unde sa pot continua sa citesc. Asa, cu semne de carte furate de Alex, cu memorari ale numarului paginii, am ajuns de multe ori sa recitesc aceleasi paragrafe ca sa gasesc aliniatul unde am ramas.

Acum, dupa ce am citit cartea, pot sa spun ca eu nu l-as considera pe Dr. Sears deloc vinovat de ceva. Pentru ca ce a scris Jean Liedloff nu seamana cu ce scrie Dr. Sears si ce recomanda acesta. Cartile si site-ul lui Dr. Sears sunt resurse de parenting, cu sfaturi pentru parinti. Cu indemnuri pentru alaptare, purtare, co-sleeping, vaccinare personalizata, nutritie sanatoasa, nastere naturala. Cu raspunsuri la intrebari. Daca Jean Liedloff considera ca Dr. Sears a furat-o, atunci acesta din urma bine a facut, pentru ca in cartea Conceptul Continuu nu apar deloc aceste sfaturi, deci Attachment Parentingul ca si concept inventat de Dr. Sears trebuia sa apara, ca sa puna cineva in practica si sa explice ce a descoperit Jean Liedloff in Conceptul Continuu.

Imi place mult cum explica Hobo Mama care sunt principiile Attachment Parentingului, dar si Mayim Bialik spune frumos ca nu exista un set de reguli pentru a te califica intr-un parinte atasat, cel mai important e respectul pentru bebelus, construirea unei relatii de calitate cu copilul.

In schimb cartea Conceptul Continuu nu mi se pare o carte de parenting. Poti sa tragi anumite concluzii daca vrei la final, dar nimeni nu iti spune in carte “trebuie sa porti copilul, trebuie sa-l alaptezi, trebuie sa dormi cu el”. Cartea e ca un documentar National Geographic / Discovery Channel / Teleenciclopedia. Chiar m-am gandit ca din aceasta cauza cred ca prinde foarte bine la barbati. Te simti ca si cum te-ai uita la televizor la un studiu comparativ intre oamenii indepartati de natura lor (noi) si cei care sunt mai apropiati de naturalul uman (in special tribul Yequana din America de Sud, pe langa altele).

Ce inseamna de fapt acest Continuum? Este vorba despre asteptarile si tendintele pe care organismul uman le are, in functie de evolutia lui de mii de ani. Plamanii ne sunt facuti ca o asteptare a aerului, ochii ca o asteptare a luminii, pielea si parul impermeabile ca o asteptare a ploii, mecanismul de coagulare, o asteptare a accidentelor de la suprafata corpului.

Citez din traducerea de pe scribd:
“Lanţul experienţei care pregăteşte omul pentru existenţa lui pe pământ începe cu aventura primei vietăţi unicelulare. Ceea ce este experimentat, în termeni de temperatură, compoziţia împrejurimilor, nutrienţii disponibili ca să-şi alimenteze activitatea, schimbările vremii precum şi loviturile de alte obiecte sau membrii ai aceleiaşi specii au fost transmise descendenţilor. Pe baza acestor date, transmise prin mijloace încă în mare parte ascunse ştiinţei, au avut loc schimbări foarte, foarte incete,schimbări care, pe parcursul unei perioade inimaginabil de lungi, au produs o varietate de forme care au putut supravieţui şi s-au putut reproduce, făcând faţă mediului în diferite moduri.”

“În acelaşi timp, principiul stabilizator era în funcţiune în fiecare formă şi în fiecare parte din fiecare formă, luându-şi informaţiile din moştenirea ei de experienţă, din contactele ei de orice fel şi dotându-şi descendenţii cu moduri din ce în ce mai complexe de a face faţă în mod eficient acestor experienţe. Aşadar, modelul fiecărui individ era o reflectare a experienţei pe care se aştepta să o întâlnească. Experienţa pe care o putea suporta era definită de circumstanţele la care predecesorii săi s-au adaptat.”

Pentru a cerceta asteptarile omului ca specie, nu avea nici un sens sa se cerceteze omul civilizat, indepartat de naturalul lui. Cercetarea altor specii asemanatoare ar fi fost inselatoare si nu in totalitate adevarata. Astfel s-a ales un trib amazonian care pastra tendintele naturale, instinctuale, de crestere a copiilor.

“Continuum-ul uman mai poate fi definit ca şi secvenţa de experienţă care corespunde aşteptărilor şi tendinţelor speciei umane într-un mediu comparabil cu acela în care acele aşteptări şi tendinţe s-au format.”

Imi amintesc cum multa lume respinge teoriile attachment parentingului, in ideea ca nu mai suntem in triburi, s-au inventat carucioarele sa ne usureze viata, si alte gadgeturi, s-a inventat laptele praf, de ce sa ne mai chinuim cu alaptarea. Totusi uitam de multe ori ca organismul uman, atunci cand se naste, e pregatit fizic, hormonal, emotional, psihic, pentru conditiile ce le asteapta de mii de ani: tinut in brate de mama lui, alaptat, dormit alaturi de parinti. El nu stie ca s-a nascut in secolul XXI si ca acum mama vrea sa fie mai libera, sau ca mama lui citeste ca nu ar trebui sa-l tina in brate. El reactioneaza la astfel de situatii la fel cum ar reactiona un copil din continuum-ul speciei noastre, nascut natural in jungla amazoniana.

Asa ca, desi de multe ori am respinge aplicatiile Conceptului Continuu in viata noastra ocupata cand copilul e mai mare, totusi cand acesta e mic si se bazeaza doar pe instinct si pe ce l-a invatat, celula cu celula, evolutia lui, lucrurile stau altfel. Cand mai cresc le mai putem explica anumite lucruri. Nu putem aplica acest concept continuu si cand ei cresc, pentru ca traim intr-o lume departe de ideal, in care mama trebuie sa mearga la un serviciu departe de copil. Dar cand acestia sunt bebelusi nu avem nici o scuza sa nu ii crestem conform asteptarilor lor. Jean Liedloff ofera si pentru mamele ce se intorc la lucru devreme (in SUA concediul de crestere a copilului cred ca este 12 saptamani), spunandu-le ce ar trebui sa faca bona cu copilul, persoana care sta cel mai mult timp cu el. Solutii sunt, trebuie doar sa ne dorim sa crestem copii sanatosi si fericiti.

Am vrut sa explic ce inseamna continuum-ul pentru ca de cate ori ma apucam de citit cartea nu intelegeam de ce se numeste asa. In rest, nu as vrea sa va divulg informatii din carte. Doar vreau sa va spun ca e normal sa va simtiti vinovati dupa ce o cititi. Si chiar nervosi, nervosi pe lumea in care traim si in care aceste lucruri nu ni s-au spus, nu ni s-a dezvaluit importanta lor.

Eu m-am simtit prost putin si in introducerea cartii, unde se vorbeste despre educatia centrata pe copil. Cum nu e ok sa te joci cu ei, sa te cobori la nivelul lor, ci trebuie sa-i implici pe ei in viata ta de zi cu zi, in treburile tale. Ca o scuza pentru mine, consider ca in vremurile noastre e foarte greu, pentru ca munca mea se deruleaza la calculator si nu am cum sa-l implic. Eu nu merg dupa apa la rau, nu tai trestie de zahar, nu vaslesc cu canoe. Asa ca am considerat ca decat sa-l pun in fata televizorului la desene animate, e mai ok sa ma implic in jocurile lui. Heheee, poate cu acest aliniat va provoc sa cititi cartea, poate pana acum multi ati crezut ca Jean Liedloff va invinovateste ca nu stati destul cu copilul :)).

Si am suferit apoi mult mult mult mult mult mult mult in capitolul The Beginning of Life. Am plans mult, cu gandul la nasterea lui Alex si la nasterea tuturor copiilor din tarile “civilizate”. Este capitolul meu preferat, l-as mai citi de multe ori, sa mi se intipareasca in minte tot raul ce il facem copiilor nostri. Of Doamne...

Un singur citat dau din traducerea de pe scribd, desi imi vine sa citez tot acest capitol. Il consider cel mai important din toata cartea:

“Perioada imediat următoare naşterii este cea mai impresionantă perioadă petrecută în afara corpului mamei. Ceea ce întâlneşte bebeluşul este ceea ce înţelege el drept natura vieţii. Fiecare impresie ulterioară poate doar confirma, într-o măsură mai mare sau mai mică, prima impresie, făcută când nu avea deloc informaţii despre lumea exterioară. Aşteptările lui sunt cele mai inflexibile pe care le va avea vreodată. Schimbarea din ospitalitatea totală a uterului este enormă, dar, după cum am văzut, a venit pregătit pentru marea săritură din uter la locul său în braţe.

Pentru ce nu a venit pregătit este o săritură şi mai mare în orice fel, cu atât mai puţin pentru una într-un nimic, non-viaţă, un coşuleţ cu textile sau un pătuţ de plastic fără mişcare, sunet, miros sau senzaţie de viaţă. Ruptura violentă din continuum mamă-copil, atât de puternic conturată în timpul fazelor petrecute în uter, e de înţeles că se lasă cu depresie la mamă, precum şi cu agonie la bebeluş.

Fiecare terminaţie nervoasă de sub pielea lui proaspăt expusă tânjeşte după îmbrăţişarea aşteptată, întreaga lui fiinţă, specificul a tot ceea ce este el, conduce spre a fi purtat în braţe. Timp de milioane de ani puii de om au fost ţinuţi aproape de corpul mamei lor încă din momentul naşterii. Unii bebeluşi din ultimele sute de ani se poate să fi fost privaţi de această experienţă de maximă importanţă, dar acest fapt nu a diminuat deloc aşteptarea fiecărui nou-născut că el va ajunge la locul lui de drept.”

Asa cum e tratat in primele zile si luni de viata, asa se asteapta sa fie tratat toata viata, acela e normalul pe care il considera al lui.

Capitolul Growing Up l-am citit iar ca un documentar, acceptandu-mi greselile ce le-am facut cu Alex, mai ales expresii “ai grija sa nu pici”, pe care le scot zilnic... Cand daca stai sa te gandesti ce pui de animale ar avea tendinte sinucigase la urma urmei... Doar copiii “civilizati” se accidenteaza, din cauza acestor observatii ce li se fac. Nu o fac de ciuda, ci ca sa indeplineasca asteptarile pe care parintele le are de la ei. Asa ca in acest capitol am citit fascinata cum merg copiii din tribul Yequana pe marginile prapastiilor fara sa pateasca nimic. Cum mamele lor isi vad de treaba prin jungla cu toddlerul mergand in patru labe in urma lor, fara sa se streseze daca acesta o urmeaza, si fara sa il strige constant sa vina la ea. Mi-am amintit cum am citit in alta parte de fenomenul de imprinting, cu gasca si bobocii ei, cum bobocii isi urmeaza peste tot mama. Bine, ca o paranteza, articolul ce-l citisem era despre imprintingul invers la oameni, in care mama isi imprima mirosul copilului si nu poate sta departe de el (daca si-l imprima, deci daca se “intalnesc” dupa nastere...). La acest capitol nu am mai suferit :D pentru ca mi-am dat seama ce pot schimba, ce nu, ce mi se potriveste si ce nu.

In capitolul Deprivation of Essential Experiences am fost din nou fascinata sa gasesc atatea explicatii pentru problemele din societatea de azi. De la groapa aceasta intre generatii (suntem o generatie crescuta in crese, care nu isi respecta batranii si nu se intelege bine cu copiii, lucru care nu s-a mai intamplat in istorie niciodata, evolutia de mii de ani a fost bazata intotdeauna pe admiratia muncii parintilor si pe invatarea cu iubire a copiilor), la drogati, delicventi, probleme in casnicii, imaturitatea asta de care dam dovada si dorinta de a fi mereu copii (care iarasi nu a aparut in generatiile anterioare), egoismul asta in care nu putem oferi dragoste neconditionata copiilor nostri (sau sotilor, celor din jur), ci le-o cerem pentru ca noi nu ne-am facut plinul cand am fost mici. Nefericirea aceasta constanta, in contrast cu fericirea continua prezenta la tribul amazonian, pentru ca au crescut in modul natural in care organismul uman se asteapta sa fie crescut, au fost tratati cu comportamentul matern si patern pe care organismul bebelusului l-a asteptat. Iarasi un capitol destul de trist, dar revelator. Nu am plans, nu. Ca si capitolul The Beginning of Life nu mai este nici unul....

In ultimul capitol, Society, se povesteste care ar fi societatea ideala si cum putem s-o schimbam si pe cea din jurul nostru. Sa incorporeze figuri parentale, figuri de bunici, parinti/invatatori/profesori pe care copiii sa-i poata imita in munca, copii de varsta lor cu care sa poata comunica in limbaj comun, dar si copii mai mari, ca sa vada cum urmeaza sa evolueze.

Alte linkuri utile:
Unde gasiti de vanzare cartea pe hartie in limba engleza? Pe okian (sper ca sunt ok, nu am comandat niciodata), pe bookdepository cu transport gratuit.

Definitia conceptului continuu, dupa Jean Liedloff. Site-ul nu e construit deloc bine, eu gasesc articole in el doar daca merg in google si caut. Aici totusi lista cu articole.

Aici un articol tradus de pe site-ul de mai sus. Iar la final aveti link catre discutiile de pe forumul AP din Romania, pe tema cartii.

Imi pare bine ca am citit cartea Conceptul Continuu. Sunt mai bogata, mai inteleapta, acum ca am citit-o. Chiar daca unele lucruri nu pot fi aplicate la noi, in momentul si in locul in care traim, tot putem invata multe din carte. Si, cum am spus, mi se pare ca e o carte care ar prinde si la barbatii fascinati de stiinta, de istorie, sa inteleaga apoi de ce nu e bine sa lasam copilul sa planga. Aceasta carte poate sterge destul de usor niste concepte inumane din timpurile noastre. Cum am mai spus mai sus, nu e o carte de parenting. E o carte in care se compara in fiecare aspect al vietii, copiii din continuumul omenesc cu copiii din “civilizatie”.

sâmbătă, 28 aprilie 2012

Solutii impotriva insectelor

Vara trecuta, inainte de a merge in Grecia, m-am documentat mult pentru a gasi ceva natural impotriva insectelor. Tantarii ma speriau mai mult.

Am citit despre device-urile electronice si sunt voci care spun ca totusi radiatiile electromagnetice emise nu sunt chiar sanatoase pentru copii, pe langa ca de fapt nici nu functioneaza.

Pentru camera de hotel mi-am dus un vas de ceramica, pentru a folosi uleiurile esentiale ca aromaterapie. Iar pentru noi, seara, daca as fi observat tantari, ma gandeam sa-mi fac un amestec bun pentru piele. Recunosc ca pana la urma nu m-am mai stresat sa caut eu care uleiuri esentiale sunt ok pentru bebelusi (atentie mare, ca nu toate sunt permise pe piele, si oricum nu direct uleiul esential), pentru ca am observat ca ne impacam bine cu Organic Mosimix de la Essential Care, 100% organic. Ingrediente (daca doriti sa-l "copiati"): extra virgin olive oil*, high oleic sunflower oil*, coconut oil*, lemongrass*, lavender*, thyme*. (*provenite din agricultura ecologica.). Din pacate, despre restul produselor bio impotriva insectelor, am citit review-uri in care mamicile s-au plans ca nu au avut nici un efect.

Am fost la o nunta langa lacul Tarnita in toamna 2010, erau roiuri de tantari prin aer. L-am dat cu Organic Mosimix pe picioare si pe manute si nu am mai vazut picior de tantar in jurul nostru. Nu a avut nici o muscatura.

Ah, uitasem sa spun, banuiesc ca toata lumea stie ca solutiile repelente din magazine, hypermarketuri si chiar si farmacii, sunt extrem de toxice! Poate mi-as da catelul cu ele, ma mai gandesc :D. Dar in camera, pe haine, pe pielea mea sau a copilului meu, nici gand! Oricat le face reclama ca sunt ok si pentru copii, va rog frumos sa le cititi ingredientele si sa le verificati. Majoritatea contin substanta DEET (N,N-Diethyl-meta-toluamide) care e cancerigena, distruge sistemul hormonal, este neurotoxica, si este interzisa in multe tari.

Cum am spus, uleiurile esentiale pe care le-am gasit nu am apucat sa le verific daca sunt permise pe pielea bebelusilor, va trebui sa cercetati singuri :D. Eu le-am dus cu mine in Grecia ca sa le folosesc in lampa de aromaterapie din camera, asa ca i-ar fi fugarit pe tantari fara sa-i atinga piticului pielea.

Ce am avut notat intr-o ciorna anul trecut despre astfel de uleiuri esentiale cu functii repelente, din cercetarile mele online:

 Uleiuri esentiale care au proprietati repelente, de a pune pe fuga insectele:
- ulei esential de citronella
- ulei esential de lemongrass (iarba de lamaie)
- ulei esential de menta (menta iute, peppermint, nu menta dulce spearmint)
- ulei esential de geranium
- ulei esential de tea-tree
- ulei esential de lavanda
- ulei esential de catnip (iarba matei)
- ulei esential de scortisoara
- ulei esential de cuisoare
- ulei esential de lamaie
- ulei esential de eucalipt

Uleiuri si unturi naturale cu proprietati repelente, pe care astfel le puteti folosi si ca uleiuri neutre, care sa dizolve uleiul esential, sa nu fie prea concentrat pentru piele

- ulei de floarea soarelui
- ulei de cocos
- ulei de jojoba
- unt de shea
- unt de cacao
- ulei de avocado





*partea buna la cocos, shea, jojoba, cacao si avocado este ca sunt si uleiuri cu factor de protectie natural aproximativ 2. Asa ca vara au un dublu rol, de protectie solara si de protectie impotriva insectelor.

** nu trebuie sa folositi toate uleiurile, va alegeti ce va convine mai mult, poate unele le aveti deja in casa (lavanda), poate unele sunt mai ieftine (menta), sau poate unele au mai multe utilizari (menta si eucalipt pentru raceala, tea-tree pentru dezinfectat scutece textile,...)

Pentru intepaturi de albine: scoatem acul, aplicam gheata, punem locul cu intepatura intr-un bol cu apa si cu cateva lingurite de bicarbonat, sau punem gel de aloe vera pe intepatura. (Gelul de aloe vera e foarte util sa-l luati in concediu, si pentru arsuri solare)

Pentru intepaturi de viespe: o ceapa taiata, sau compresa cu suc de lamaie sau otet.

Pentru intepaturi de tantari:  aplicam extract de witch hazel (hamamelis), sau aloe vera.

Pentru intepaturi de pureci: curatam cu apa si sapun, aplicam gheata, punem o pasta de bicarbonat si apa.

Aceasta era ciorna mea de vara trecuta, facuta dupa ce citisem vreo 50 de articole straine pe tema. Anul acesta am mai citit un articol bun, care are chiar retete, scrise frumos, pe cantitati. Pot doar sa sper si sa banuiesc ca repelent inseamna majoritatea insectelor, si deci si capusele, cea mai noua spaima a parintilor.

vineri, 20 aprilie 2012

Maternitati Baby Friendly, alaptare si kangoroo care


Vad ca ma apuc sa scriu despre un subiect doar cand vad peste tot semne ale aceleiasi teme :D, si gandurile nu-mi dau pace.

Saptamana trecuta am vazut aceste doua inregistrari ale emisiunii Totul Despre Mame, pe tema maternitatilor baby-friendly:






Va rog sa va faceti timp sa le urmariti, si spun asta fiind constienta ca o mama poate viziona foarte greu ceva cu sonor, pentru ca in general are timp la calculator doar cand doarme copilul :D.

Vazand filmarea, primul sentiment a fost de mare admiratie pentru doamna Anemona Munteanu de la UNICEF. O admir mult pentru tot ce incearca sa schimbe in tara noastra manata de egoism si antipatie pentru copii. O admir pentru tonul cald al vocii, si pentru modul in care spune lucrurile. O admir pentru faptul ca daca eu as spune lucrurile astea, as fi considerata o ciudata sectanta, pe cand persoana ei impune respect si sper ca asta sa duca la schimbarea mentalitatilor medicilor si parintilor din Romania.

Apoi mi-am dat seama ca degeaba este atat de minunata doamna Anemona Munteanu, din moment ce traim in Romania. Eforturile ei sunt in zadar. Care sunt maternitatile care sunt considerate prietene ale copilului? Acestea. Ce inseamna maternitate/spital prieten al copilului? Puteti citi aici. Doamna Anemona Munteanu spune sa citim, ca sa stim ce putem pretinde de la astfel de spitale. Hmmm deja scartaie putin. Pentru ca in momentele acelea de ceata hormonala, nu ar trebui eu sa ma lupt si sa-mi cer drepturile, ci acestea sa imi fie puse la dispozitie. Pentru ca majoritatea spitalelor baby-friendly sunt de stat, deci mama e singura, nu poate sa se bazeze pe sot sau pe o doula ca-i vor apara drepturile.

Un exemplu ar fi nasterea lui Alex. Am ales sa nasc intr-o maternitate privata ca sa pot sa emit anumite pretentii si sa pot sa am anumite drepturi. Norocul e ca in Baia Mare nasterea naturala la o maternitate privata insemna 1600 ron, cam cat au ajuns multe prietene sa plateasca la stat spaga la doctori si asistente.

Detaliile despre maternitatea de stat din Baia Mare nu le am din experienta personala, dar sper ca pot sa ma bazez pe experienta prietenelor mele, deci nu sunt vorbe auzite in autobuz. Doamna Anemona Munteanu vorbeste ca maternitatile baby-friendly nu se refera atat de mult la serviciile oferite, cat la modul in care sunt oferite, la comportamentul personalului cu mama. Ei bine, la maternitatea de stat din Baia Mare am prietene care au fost injurate si jignite de moase si de asistente, am prietene care au fost ignorate cand cereau ajutor, am prietene care au trecut prin mari chinuri pentru ca medicii care le urmarisera sarcinile nu erau pe tura, si medicii care erau acolo nu se bagau, am prietene care nici nu au avut dreptul sa ceara sa nasca natural, pentru ca inainte cu cateva luni marele medic de la stat le spunea ca el nu are chef sa vina asa aiurea la nastere, deci el “face” numai cezariene. Am prietene care au facut cezariana si carora nu le-au fost adusi bebelusii in primele doua zile, si li se spunea ca isi vor vedea bebelusii atunci cand vor putea ajunge la ei (ei fiind la alt etaj). Ah, si am o singura cunostinta care a stat in camera cu copilul la maternitatea de stat... Deci unde sunt practicile care incurajeaza alaptarea? (va rog, daca sunteti din Baia Mare, si ati nascut la stat, sa imi spuneti ce experienta ati avut acolo)

Ah, am uitat sa specific. Maternitatea de stat din Baia Mare cica e baby-friendly. Cica nu se dau bebelusilor suzete si lapte praf. Cica lauzele sunt incurajate si invatate sa alapteze. Cica gravidele sunt informate inca din timpul sarcinii despre alaptare. Cand? Unde? Gravida ajunge pentru prima data in spital doar cand naste.

Paranteza: Intr-unul din filmele de mai sus, la sectiunea cu informarea din timpul sarcinii am vazut imagini filmate in spital cu gravidute in camasi de noapte si halate. Lamuriti-ma intr-o chestiune :D. Si de 1 sau 8 martie, nu mai stiu, l-am vazut pe Maruta la o maternitate, deranjand acolo gravidele si lauzele. Si era si acolo plin de gravide imbracate in camasi de noapte si halate, zambitoare, pe holuri, evident nu erau in travaliu. Ce cautau acolo? Eu la o mica prezentare de la maternitate a nasterii am mers imbracata de oras :D. Inteleg ca unele gravide au probleme, au risc crescut de nastere prematura si trebuie sa stea in spital la pat. Dar doamnele pareau super ok, cantau acolo pe coridoare, nu erau in pat, radeau, si erau cu zecile, zic eu mult prea multe ca sa ma gandesc ca sunt gravide cu probleme. Nu inteleg. Merge cineva sa se interneze in spital asa, in luna a 9-a? Doar asa? Fara contractii? Am si eu o dilema, poate ma ajutati :D. Va zic ca mi-am amintit de asta vazand intr-una din filmarile de mai sus o imagine tot asa cu multe gravide in halate, ce-or fi facand in spital? Inchisa paranteza.

Am citit in ultima vreme, ca raspuns al acestei emisiuni, multe experiente oribile din maternitati “baby-friendly”. Daca aceste maternitati au trecut criteriile si “examenul”, atunci e si mai grav, pentru ca inseamna ca stiu cum ar trebui sa fie, ce ar trebui sa faca, si totusi renunta la practicile astea atunci cand nu au inspectie.

In general povestile ce le-am citit erau doar niste comentarii pe Facebook. Azi am citit o postare cutremuratoare, care te umple de nervi pe personalul din spitalele din Romania. Si ajungi sa te gandesti ca daca ar fi avut norocul sa traiasca in alta tara, alta ar fi fost experienta... Si din punct de vedere al comportamentului cu mamele si copiii, si din punct de vedere al practicilor aplicate. (Va rog eu, mamelor, nu mai nasteti la Ginecologie I Cluj-Napoca... sa boicotam macar spaga ce li s-ar reveni... Sa stiti ca e important sa spunem ce avem pe suflet altor mame. Sper ca postarea din linkul de mai sus e citita de multe clujence. Uite, postarea mea despre Clinica medicala 3 din Cluj-Napoca e citita zilnic de 10-30 de cititori. Foarte bine! Poate daca raspandim astfel de vesti vor invata ca meritam si noi putin respect, nu?)

Doamna Anemona Munteanu vorbeste despre maternitatile baby-friendly de la noi si din Ucraina, cum acolo se aplica deja ceva ce ar trebui sa se aplice si la noi. La cezariene si la nasterile premature, bebelusii sunt pusi pe pieptul tatalui daca mama nu e disponibila, si in general pe pieptul parintelui, nu in incubator.

Si mi-am amintit apoi de traducerile mele de pe blogul Kiddy Shop pe tema kangoroo mother care:
1. Kangaroo Care (Îngrijirea stil cangur): 20 de motive pentru a folosi această tehnică cu prematurul dumneavoastră
(in care am aflat ca ingrijirea stil cangur salvează vieți – "Ultimele studii arată o reducere de 51% în mortalitatea infantilă atunci când bebelușii (stabili și mai mici de 2 kg) au fost îngrijiți în stilul Kangoroo Mother Care în prima săptămână după naștere și au fost alăptați de către mamele lor (Lawn,2010)."
2. Când doctorii au pierdut toate speranţele, dragostea unei mame şi atingerea ei vindecătoare l-au salvat pe bebeluşul ei prematur bolnav
3. Îngrijirea stil Cangur

Si mi-am amintit ca am in draft un articol tot despre Kangoroo Mothercare, care nu a ajuns sa fie finalizat, care continea si aceasta filmare:



Si, daca tot o tin dintr-o amintire in alta, apropo de Kangaroo Care imi vine in minte o reclama de la tv, in care ni se cere ajutor financiar pentru sectiile de terapie intensiva pentru nou-nascuti. Cred. Nu sunt sigura pentru ce e de fapt, deoarece am fost mereu prea nervoasa pe reclama ca sa pot sa fiu atenta. Mama de ce trebuie sa stea pe hol??? Serios acuma! Chiar suntem cei mai inapoiati de pe toata planeta asta si nu vrem sa pricepem ca pieptul mamei este un loc mult mai bun pentru un prematur decat incubatorul? Ca laptele matern este mult mai potrivit mai ales pentru un prematur (dar normal ca si pentru un copil nascut la termen), spre deosebire de laptele praf? Ca vocea ei e atat de importanta? Si chiar stiu cazuri in care mamele nu au fost lasate sa le dea bebelusilor prematuri lapte matern. De ce? Probabil din comoditate, acelasi motiv pentru care le e mai usor sa le bage sticla o data la 3 ore decat sa-i duca mamelor lor atunci cand plang. Chiar nu intelegem ca ingrijirea stil cangur are o rata mai mare de supravietuire si procente mai bune la imbunatatirea tuturor problemelor de sanatate fata de incubatoare si alte proceduri artificiale?

Spunandu-i mamei mele aceste nedumeriri ale mele, mi-a zis ca ea nu e sigura ca parintii din Romania ar fi receptivi la asa ceva. Poate chiar si-ar injura medicii cand li s-ar propune sa-si tina in brate bebelusii. Si doamna Anemona Munteanu sustine ca sunt cadre medicale care sunt rezervate in a aplica aceste practici pentru ca se tem de reticenta parintilor. Intr-adevar, si eu am cunoscut in maternitate mamici care ieseau la fumat din jumatate in jumatate de ora. Cu pruncul la piept nu ar fi putut face asta. Si eu am cunoscut in maternitate mamici care nu voiau sa-si alapteze copilul, care nu ii luau in brate cand plangeau, ca sa nu-i invete “rau” (vorbim de bebelus de cateva zile, da?), care nu ii vizitau deloc, nu ii atingeau, nu ii vedeau pe parcursul celor 4 zile de sedere in spital, in ideea ca macar acolo sa se odihneasca, pentru ca acasa nu vor putea avea luxul acesta.

DAR totusi eu cred ca sunt multi parinti care ar vrea sa fie alaturi de bebelusii lor si nu li se permite in tara noastra. Trebuie sa se lupte pentru orice. Mi se pare incredibil de greu in acele momente sa trebuiasca sa lupti pentru niste lucruri atat de naturale. Multe amice din Baia Mare care voiau sa nasca la Euromedica mi-au cerut sfaturi despre nastere. Eu terminam repede explicatiile legate de nastere si le spuneam cat trebuie sa se lupte pentru a-si alapta copiii. Ele mi-o taiau repede, spunandu-mi ca nu se streseaza cu asta inainte sa nasca, si nu au de gand sa depuna vreun efort in maternitate, daca se poate sa alapteze usor, ok, daca nu li se aduc bebelusii, ele nu vor lupta pentru asta. Asadar linia aceea dintre un spital in care trebuie sa te lupti pentru drepturile tale si ale copilului tau si un spital in care acestea iti sunt oferite din oficiu este mare. Multe mame ar naste frumos, natural (in tara noastra se naste vaginal, dar nu natural), si multe mame ar alapta usor, fara probleme. Pentru ca stomacul unui nou-nascut este incredibil de mic, ii ajunge colostrul acela picaturi, nu are nevoie de 15-50 ml de lapte, care apoi sa-i dilate stomacul. Are nevoie de colostru, foarte des, pentru ca stomacul mic i se goleste repede. Si nu cred ca acele cateva picaturi pot fi mulse cu o pompa sau manual. Asa ca atunci cand aud asistente care afirma “nu ti-a venit inca laptele, pana cand iti vine, da-i lapte praf” imi vin in minte doar ganduri violente... In primul rand colostrul acela in primele 3-5 zile e mult mai important decat orice lapte, are o valoare inestimabila si imi vine sa plang cand ma gandesc cat de putini bebelusi au parte de el, datorita cadrelor medicale care pun bete in roate. Uneori din nestiinta, uneori din nepasare, sau uneori din interese financiare (da, companiile de formula rasplatesc financiar cadrele medicale...). In al doilea rand, laptele acela atat de asteptat nu va mai veni daca bebelusul nu suge la sanul mamei, pentru ca sanul nefiind stimulat, nu va produce lapte. Organismul mamei va avea impresia ca bebelusul i-a murit, asa ca va opri imediat laptele si va opri si hormonii responsabili cu atasamentul fata de bebelus. Pentru ca in natura nu e nevoie de femele disperate ca si-au pierdut bebelusii, nu e nevoie de femele care sa nu mai aiba bebelusi de care sa se ataseze, asa ca se opresc in mod natural si oxitocina si alti hormoni responsabili cu bondingul (pentru mai multe detalii despre aceste procese hormonale, va recomand sa cititi The Baby Bond de Laura Palmer si The Continuum Concept de Jean Liedloff). Dar povestea e prea lunga in sensul asta, asa ca revin la topic.

Doamna Anemona Munteanu a mai amintit faptul ca pe vremuri alaptarea era un comportament invatat de mic copil, pentru ca vedeai zilnic asta in familie. Acum alaptarea e mai grea pentru ca mama nu intalneste pe nimeni care sa alapteze si invata asta din carti si de pe internet. Se intelege acum de ce sustin eu sa normalizam alaptarea? Sa aiba fetele din ziua de azi ocazia sa vada femei alaptand oriunde, sa fie normal sa vedem si poze cu bebelusi la san. Sa nu li se mai para un lucru rusinos...

I-am sorbit cuvintele doamnei de la UNICEF cand a vorbit despre plansul bebelusului. Si cum se mira ea, daca putem sa intelegem ca unii copii au nevoie de mancare mai multa, de ce ni se pare asa imposibil ca unii copii sa aiba nevoie de afectiune mai multa? A fost minunata, e musai s-o ascultati!

Paranteza nr. 2: Cu microbii din spital mi-a amintit de o suparare prin care am trecut in sarcina. Am mers in trimestrul trei la un control obisnuit la medicul de familie. Mi s-a spus ca trebuie sa mi se faca vaccinul anti-tetanos. Am ramas socata (Doamne, sper ca sutele de mamici care-i trec pragul reusesc sa treaca peste soc si sa refuze...). Si normal, am refuzat. Stiam deja, din cercetarile mele, cat e de nociv orice vaccin in sarcina. Trecusem prin stresul unei potentiale contaminari cu varicela, si stiam cat ar fi fost atunci de riscanta o injectie cu imunoglobulina cu anticorpi de varicela (noroc ca nu am reusit sa fac rost din strainatate de ea la timp si deci nu a mai trebuit sa ma zbat sa decid intre doua rele...). Citisem despre efectele nocive asupra fatului atunci cand mama isi face vaccin anti-gripal in sarcina. Deci nu, eu nu mi-as fi bombardat fatul cu mercur in burta mea. Asa ca, dupa ce am refuzat-o, si dupa ce a inceput sa strige la mine si ea, si asistenta ei, cat sunt de incompetenta, am intrebat-o, cu vocea tremurand de un inceput de plans, pentru ce crede ea ca imi trebuie un vaccin anti-tetanos. Ca doar nasc in spital, cu ustensile sterile, nu? Foarfecele ce taie cordonul va fi steril. Si ea mi-a spus ca respiratia doctorului si a moasei nu e sterila! Am ramas fara cuvinte, pentru ca nu-mi sta in obicei sa ma cert, ma invat minte si merg mai departe. Dar vai, oare ma considera pe mine proasta cand spunea lucrurile astea? Puteam sa-mi permit sa o intreb daca ma considera idioata sau e ea atat de neinformata? Tetanos care sa se ia prin respiratie???? Sau ea avea impresia ca vaccinul anti-tetanos te vindeca de orice problema :D. In fine. Am mers acasa si mi-am intrebat prietenele daca lor li s-a cerut o astfel de idiotenie. Da, unei singure mamici, care era tot asa intr-un oras de provincie. Un mare doctor ginecolog mi-a transmis printr-o prietena ca aceste vaccinuri nu se mai fac gravidelor de pe vremea cand nasteau pe camp si isi taiau cordonul cu ustensilele proprii. Si m-a felicitat ca am refuzat ceva ce ar fi putut sa-i faca atat de mult rau copilului meu. Inchisa paranteza :D.

Daca as fi ascultat doar emisiunea si as fi citit doar site-ul spital-prieten, as fi ramas o naiva fericita, as fi ramas cu gandul ca la urmatoarea nastere ma duc impacata la spitalul de stat, nasc natural, mi se da copilul pe piept cat vreau eu, fara sa i se taie cordonul (am cerut asta la privat, dar nu am fost ascultata, si doamna Anemona spune ca la cel de stat, fiind prieten, ar trebui sa mi se acorde aceasta sansa), copilul sta cu mine de la nastere, pe toata perioada spitalizarii, daca e prematur mi se da pe piept sa practic kangaroo care, daca ajung la cezariana i se da pe piept tatalui, sunt lasata si chiar incurajata sa-l alaptez, nu i se da suzeta si lapte praf, si personalul se poarta frumos cu mine si cu copilul. Yeah right. Dupa cum am mai spus, eu am ales sa nasc la privat ca sa stea sotul cu mine (la stat dupa ce te internezi, nu mai ai contact cu lumea din afara, ai tu grija acolo de geanta si de lucruri, nu ai pe nimeni sa iti sustina drepturile, nu te poate nimeni vizita nici dupa nastere, decat la o usa pe hol, si se vorbeste prin geam, zeci de gravide cu zeci de vizitatori pe cativa metri patrati. Nu ai cui sa spui ca nu mai poti, sa cheme doctorul, sau sa-ti faca cevaaaa :D). Si ca sa pot emite pretentii sa stea copilul in camera cu mine (culmea!). Si ca sa pot emite pretentii sa nu i se dea lapte praf (desi nu sunt atat de sigura ca am reusit). Oricum, la maternitatea de stat baby friendly nu poti emite pretentii nici dupa ce dai spaga...

Asa ca ideile doamnei Anemona Munteanu sunt minunate, faptul ca incepe sa se considere mai bine sa alaptezi si sa-ti tii copilul aproape este uau, de domeniul fantasticului, nu credeam sa prind in viata mea asta. Chiar daca doar pe hartie... Pentru ca, repet, in ultimele zile am auzit si citit doar povesti horror din maternitatile “baby friendly”.

Referitor la partea cu alaptarea, puteti sa va povestiti experientele care nu v-au fost pe plac intr-un nou site, care va aduna laolalta aceste informatii. Mai multe informatii aici si aici. Trebuie sa ne luptam, daca dorim sa nu mai fim bataia de joc a unor oameni frustrati care nu stiu sau nu vor sa-si faca meseria cum trebuie. Daca nu vom reusi pentru noi, macar pentru surori, nepoate, fiice si nurori. Nu putem sa fim nepasatori la toate atrocitatile ce au loc in maternitatile din Romania, si care lasa urme adanci in trupurile si in inimile noastre si ale bebelusilor nostri.

vineri, 13 aprilie 2012

Despre avort din nou



Am citit azi acest articol al Sperantei Farca si nu numai ca mi s-a parut foarte interesant, dar mi-a adus aminte de acea propunere ce umbla pe internet in urma cu cateva luni, de a putea omori si bebelusii, pentru ca inca nu sunt persoane.

Nu am scris atunci nimic, nici nu am dat linkuri pe facebook, pentru ca mi s-a parut o idiotenie prea mare ca sa-i acord atentie. Dar pe tema respectiva au scris foarte frumos Mamituni si The Alpha Parent (poza cu Stephen Hawkings e super :D). Si tot am vrut sa va dau linkurile astea doua, sunt cele mai faine pe acest subiect, dar am uitat pana acum cand am citit articolul Sperantei Farca. Eu personal consider embrionul si fatul o persoana, si in general avortul mi se pare tot o astfel de crima, ca si uciderea unui bebelus care inca nu poate sa se apere in nici un fel. Nu vorbesc de situatiile tragice, cand de asta atarna viata mamei, sau cine stie ce alte circumstante grele. Vorbesc de neasumarea responsabilitatii, pentru ca la fel am putea atunci sa le dam dreptate si acestor oameni de stiinta si sa omoram si bebelusii de cateva luni, pentru ca ne credem prea tineri sau prea altfel ca sa putem sa mai avem grija si de un bebelus.

Revenind la avorturi, eu am scris pe tema asta aici. Ce as mai putea spune, legat de noul proiect de lege, care propune o consiliere psihologica inainte de avort, e ca sunt de acord! Multe femei nu stiu nimic despre sarcina, chiar nu considera ca au un mic bebelus in burtica lor! In sarcina cu Alex, ii spuneam saptamanal mamei mele evolutia “bebelusului”, ca la 5 saptamani incepe sa-i bata inimioara, ca la 6 saptamani deja i se formeaza mainile, picioarele, ochii, urechile, si milioane de celule neuronale, ca la 8 saptamani deja i se formeaza si incheieturile de la coate si genunchi, ca imediat incepe sa se miste, sa se joace, sa isi suga degetul,... Si mi-a zis atunci ca daca inainte de revolutie ar fi stiut femeile acele detalii, sigur erau mai putine care ar fi facut avort.

Acum cu atat mai mult, cand sunt atatea mijloace contraceptive, mi se pare esential ca femeile sa stie ca fatul simte durerea atunci cand e aspirat si rupt in bucati. Sunt constienta ca vor fi multe femei care si asa vor face avort, dar ma gandesc ca nu vor mai ajunge acolo si a doua oara. Consilierea psihologica mi se pare foarte potrivita si pentru tinerele speriate. Psihologul nu e pus acolo sa le lamureasca sa nu faca avort, ci sa le ajute sa isi limpezeasca gandurile, sa le ajute sa fie impacate cu decizia lor, indiferent care ar fi ea, sa nu ramana acel avort o rana deschisa in sufletul lor. Cel putin eu asa vad situatia. Este vorba de un act violent nu numai asupra fatului, ci si asupra mamei. Daca nu ai nevoie de consiliere in acele momente, apoi nu stiu cand ai avea alta data. Si chiar cred ca vor fi mai putine avorturi, pentru ca sunt atatea femei care de fapt nu vor sa faca avort, dar sunt prea speriate sa isi puna gandurile in ordine si sa vada imaginea de ansamblu, sau nu au curaj sa-si sustina punctul de vedere in fata familiei...

vineri, 6 aprilie 2012

Copii. Suflete. Sperante

De la mamica Raisei am aflat de acest proiect prin care se va construi un centru nou de recuperare si reabilitare a copiilor cu probleme neuro-motorii. Proiectul se numeste "Construieste Sperante"  si este coordonat de Asociatia "Copii Suflete Sperante". Fiecare donatie vine cu un tricou unic, pe care il veti primi ca simbol al faptului ca impreuna putem realiza ceva uimitor.

Cum puteti ajuta?
  • prin donatii directe, pe site sunt datele si se poate dona si prin PayPal
  • prin redirectionarea impozitului pe venit (detalii pe site)
  • prin redirectionarea impozitului pe profit (detalii pe site)
  • prin popularizarea proiectului, scriind pe blog si folosind bannere. 

Eu nu am gasit pe site bannere, dar am copiat imaginea din header, si mi-am adaugat-o in dreapta, cu link catre site. Si am mai gasit un banner vertical pe blogul Raisei, vi-l copiez aici:


Puteti, cand va puneti imaginile in blog, sa le asociati linkul site-ului Copii Suflete Sperante.

luni, 2 aprilie 2012

Permis de biblioteca

Azi Alex s-a hotarat ca a imprumutat destul carti pe numele mamei lui, sau al bunicului, sau al unchiului, asa ca s-a decis ca are nevoie de permis de biblioteca! La plimbarea de seara pe care a facut-o cu Relu, au intrat si la biblioteca:


duminică, 1 aprilie 2012

Haideti sa-i redam Gabrielei vederea!

Am primit un comentariu emotionant la o postare de pe blog. Venea din partea fiului Gabrielei, un fiu care vrea sa-si ajute mama prin toate mijloacele posibile:

"Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082."

Am citit pe blogul Gabrielei despre boala ei si despre cat e de greu fizic, nu numai orbirea in sine,  ci si durerea pe care o suporta.

Haideti s-o ajutam cum putem!

Cei care doresc să o ajute pe Gabriela Tudorache sunt rugaţi să doneze în contul:
 
BCR - Ploieşti , Str. Mărăşeşti, nr. 185
RO87RNCB0623123175680001 (RON)
RO60RNCB0623123175680002 (EUR)
SWIFT: RNCB RO BU
Titular cont Gabriela Tudorache. 

De asemenea, puteţi face donaţii online, însă mai multe detalii găsiţi pe blogul http://gabrielatudorache.blogspot.com/

In perioada 21 martie - 20 iunie puteti sa donati mult mai usor, prin Romtelecom, 5 euro:

 
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...