Update pe sectiuni: somnul

De cateva saptamani incerc sa structurez o postare de update. Dar nu reusesc. Poate nici nu ma atrage asa mult, ca daca ar fi asa as muta muntii din loc :D, chiar daca asta s-ar intampla la ora 1-2 noaptea.

Asa ca azi-dimineata m-am hotarat ca azi sa scriu o postare de update despre somn, si sa fac asa mai multe episoade mici mici, sa reusesc si eu sa scriu pe blog.

Cu cititul blogrollului sunt in urma. Cu to-do list pentru weekendul asta la Cluj sunt in urma. Cu multe alte to-do-uri sunt in urma :D (numarul mailurilor necitite de pe yahoo are 5 cifre :D). Si azi am simtit ca e ziua perfecta pentru a le rezolva pe unele dintre ele.

Dar stiti vorba cu socoteala... Nu am reusit sa-l culc pe Alex la amiaza (exact azi cand voiam sa ii descriu somnul :)) ). Asa ca lista de rezolvat plutea doar prin capul meu. Postarea disparuse de tot din ganduri.

Si azi la 17:30 aveam programare la dentist (unde imi las mai nou cateva salarii...). Dimineata eram usor stresata pentru ca nu stiam daca puiul mic se va trezi inainte sa merg eu la dentist. Pentru ca ii place sa fiu langa el si cand se trezeste :). Dar apoi, cand am vazut ca trece timpul, deja ma gandeam ca nici macar n-o sa-l pot adormi de amiaza inainte de 17:30. Si asa a si fost :D. Nu stiu ce o fi fost cu el, ceva l-a deranjat.

Deci sa revin cu update-ul.

Pana cand i-au iesit caninii de sus am mai scris cum era: un somn pe zi de o jumatate de ora, culcat dupa ora 12 noaptea, trezit dimineata devreme. Adormit greu, plimbat prin camera, leganat la san sau scuturat la verticala cu capul pe mine.

Dupa ce i-au iesit caninii de sus si pana saptamana trecuta am avut o perioada de vis. Si comportamentul lui se extindea si in restul zilei, era jucaus si vesel si iubitor. Si-a prelungit somnul de dimineata (iuhuuu, cel mai drag somn si pentru mine) si cel de amiaza. Seara tot tarziu il culcam, dar no, seamana cu mine :D. Si cel mai important lucru e ca treptat a ajuns sa adoarma in timp ce-l alaptam stand pe fotoliu si leganandu-i putin funduletul :D. Nici nu as fi visat vreodata ca putem ajunge la asa ceva fara chin.

De saptamana trecuta au inceput sa i se umfle caninii de jos. A reinceput sa fie mai dificil de comunicat cu el. Somnul de zi iar e foarte scurt (motiv pentru care nu mai reusesc sa fac nimic, nici sa fiu la zi cu ce citeam pe net, nici sa lucrez pentru firma cum o faceam saptamanile trecute). Si iar il adorm mai greu. Am reluat plimbarile prin camera ieri, pentru ca nu reusea sa adoarma, cred ca si din cauza unei iritatii la fundulet cum nu a mai avut. Mda, caninii vin cu tot felul de probleme, inclusiv cu scaun mai acid si mai des.

Faza super distractiva de azi, in timp ce il plimbam sa-l adorm, cica: el cu capul pe pieptul meu, lipit de mine, eu il mai priveam oglindit prin geamurile din camera, sa-l vad cand inchide ochii. Si dintr-o data, isi intoarce capul inspre mine si striga "Baaaaaaaauuuuuuu" si rade, fericit ca m-a speriat :))). Nu m-am putut opri din ras minute in sir, si el radea asa, usor fortat, cum o face el de obicei, cand stie ca e ceva comic, din moment ce rade toata lumea, asa ca rade si el, sa nu ne dam seama ca nu s-a prins :)))). De ne-ar fi filmat cineva iesea ceva demential :))))).

Somnul de noapte este in continuare foarte fain. Cred ca in ultimele luni doar atunci cand au iesit caninii de sus au fost cateva nopti mai dificile. In rest, dupa ce il culc, eu nu tin minte sa mai suga pana cand deja il vad bine si afara e lumina :D. Suge si se culca la loc apoi. El nici nu se trezeste, eu imi deschid o secunda ochii, sa-l vad unde e si unde ma cauta :D. Poate mai suge si in restul noptii si eu sunt asa nesimtita? :)))

Deci, chiar si cu mica regresie datorata caninilor de jos, suntem bine de tot cu somnul. Nu doarme el ca alti copii, dar doarme mai mult decat mine la varsta lui :D.