Ce mai facem – partea a treia

Postare scrisa in 28 iulie

Cea mai mare revelatie a acestui concediu este ca puiul ne arata ca ii e foame! Isi arata cu degetul gura sau limba, cu gura deschisa! Si spune “a!”, cum spune la apa de fapt. Dar daca il intrebi daca vrea apa, raspunde “nu”. Daca il intrebi daca vrea mancare, raspunde “da”. Apoi daca iei la rand toate mancarurile, raspunde la toate “nu”, pana cand intrebi “vrei macaroane?” si el “aaaaaaa”, cu fata luminata, toata un zambet :)).

Sper sa i se pastreze interesul pentru mancare si acasa si sper sa reparam astfel greselile in diversificare, care probabil ca l-au facut sa nu vrea sa manance deloc. Ma refer la insistentele mele cu mancarea. Nu am inceput nici eu sa insist pana dupa 1 an, tot am spus ca e normal sa vrea doar tzitzi pana dupa 1 an. Dar apoi am inceput sa fac greseli, in loc sa-l astept pe el sa i se trezeasca interesul pentru mancare.

Intr-o zi chiar a trebuit sa vina Relu de la plaja in camera sa-i dea ce aveam prin camera, ca puiului chiar ii era foame si noi nu aveam nimic cu noi, obisnuiti fiind ca doar la masa ii oferim mancare, si obisnuiti fiind ca el nu prea mananca oricum nimic.

Ieri nu a reusit sa adoarma inainte de masa de amiaza, ca de obicei. Asa ca am mers cu el la masa mai devreme, dar l-a lovit acolo oboseala. S-a cerut la san. Asa ca i l-am dat lui Relu rapid sa imi aduc mancare, sa am ce face in timp ce el sta la san. La Relu in brate si-a pus capul pe umar si a stat asa linistit, iar cand m-a vazut s-a cerut iar la san. A adormit imediat sugand si noi am continuat sa mancam. Apoi l-am adus in camera si si-a continuat puiul somnul mult si bine :D.

Aseara la mini disco chiar a dansat! :) Si deja e obisnuit ca atunci cand i se pare muzica prea zgomotoasa, vrea sa mergem pe faleza sa ne plimbam.

Doua familii de pe plaja sunt foarte hotarate sa-si tina fetitele in apa in colac chiar daca saracele plang de numa. Ieri dupa-masa una din ele, dupa vreo 15-20 de minute de plans continuu in colac, deja avea asa un plans sfarsit, extenuat, de-abia mai scotea cate un sunet, lasata intr-o parte in colac. Mama ei plutea tinandu-se de colac, ca si cum totul ar fi ok. Stiu ca lui Alex ii place mai mult la noi in brate decat in colac, dar nu pot sa stiu daca acea fetita s-ar fi oprit din plans daca ar fi luat-o mama ei in brate. Dar daca tot era asa hotarata sa stea in apa, putea incerca. Sau poate ca era obosita, i se parea apa rece, nu-i placea soarele in ochisori, ii era sete, ii era foame. Oricum, nu am vazut rostul chinului de a tine fetita atata in apa in colac plangand. Cand a scos-o din apa s-a oprit din plans.

Probabil ca mama vroia neaparat sa stea in apa si era singura la plaja cu fetita. Dar nu stiu cat i-a priit sa stea asa. Mi-am amintit iar de ea aseara cand eu as fi facut cateva lungimi de bazin si la piscina, dar Alex ne-a dat de inteles ca nu vrea sa stea, si ne-a aratat hotelul. Normal ca nu am incercat sa-l lamurim sa mai stea putin la piscina, am mers in hotel si ne-am pregatit de cina. Mi se pare asa simplu sa ascultam de ei.

Ieri Alex s-a jucat cu un Andrei din Cluj. Si chiar daca Andrei e mai mare putin, si cand a venit la locul nostru cu jucarii a luat 3 masinute, o lopatica si o grebla si a spus ca sunt ale lui, Alex tot il place :D. Desi s-a speriat in momentul ala, si in clipa in care Andrei le-a lasat jos (la indemnul tatalui lui), Alex le-a luat repede si i le-a dat lui Relu, sa i le pazeasca :)).

Le-am spus lui Relu si tatalui lui Andrei ca piticii sigur s-ar juca mai bine fara interventiile adultilor. Dar nu stiu cum ar fi gestionat Alex situatia, pentru ca Andrei era foarte acaparator si nu voia sa-i dea nici o jucarie. Jucariile erau toate ale lui Alex. Nu stiu de ce, dar Andrei nu avea nici o jucarie. Eu i-am lasat pe ei, pe barbati si pe baieti, si am inchis putin ochii in soare (stand in picioare, desigur, nu am apucat de cand am venit aici sa stau jos pe plaja :)) ), si auzeam interventiile tatalui lui Andrei: “nu pune nisipul acolo, pune-l aici, nu calca acolo, du dincolo nisipul, adu apa in stropitoare, nu turna acolo, toarna in galetusa, da-i si lui Alex lopatica”... si multe altele, in continuu. Nu spun ca era ca si parintii sau bunicii din parc ce spun copiilor cum sa se joace, probabil era doar stresat sa nu ne suparam noi ca se joaca cu Alex si cu jucariile lui Alex. Dar atata timp cat nu ne-ar fi cerut ajutorul Alex, cat nu s-ar fi ajuns la chestii violente, eu as fi propus sa-i lasam sa se joace singuri.

Oricum, chiar daca Andrei era asa :D, Alex a intrebat toata seara de el. DAR lopatica pe care Andrei a vrut sa o duca cu el la finalul jocului, Alex a tinut-o toata seara in mana :D. A fost putin afectat ca a vrut cineva sa-i ia jucariile, dar se vede ca e si fascinat de Andrei. Toata dimineata ne-a aratat la plaja un baietel ce avea o vesta de inot ca a lui Andrei si l-a asteptat sa se joace impreuna. Dar Andrei cu familia lui au venit pe plaja doar la 11, cand noi am plecat spre hotel.

Deja oricum soarele era puternic si azi ne-am si plimbat cu hidrobicicleta (numita aici pedalos). A fost superb, o sa mai mergem si zilele urmatoare, pentru ca oricum la noi la all-inclusive sunt gratis si pedalos, si canoe.

Are Alex niste pestisori de cauciuc si dupa ce s-a obisnuit acum sa vada pesti la picioarele noastre cand intram in apa, si in camera imi arata pestisorul si il pune pe la picioarele noastre :)). Ce fain e sa invete despre animale vazandu-le.

Aici e plin de chelneri romani si sunt foarte prietenosi si foarte amabili. Mai ales unul din ei, care e un fel de sef, vine tot timpul la Alex si se joaca cu el si povesteste mult cu noi. De fapt Alex e prieten bun cu toti sefii. Le intinde tuturor mana (el primul :) ), ii saluta, le face cu mana, le zambeste... Sunt doi sefi de sala foarte duri si impunatori, dar cand il vad pe Alex vin la el zambind si se joaca cu el.

Eu sunt din ce in ce mai trista ca se apropie de final vacanta noastra in paradis... Si nu stiu cum sa absorb cat mai multe imagini cu marea superba si cat mai multe amintiri frumoase. Cat sa imi ajunga un an, pana vara viitoare...