Update pe sectiuni: altele

"Altele" insemnand ce am eu adunat in minte si vreau sa eliberez spatiul :D.

Se stie deja ca Alex e innebunit dupa masini. Mari, mici, e incantat de ele oriunde le vede. Ce ne surprinde e faptul ca daca ii place Toyota bunicului lui, el recunoaste orice Toyota vede pe strada, chiar daca e alta culoare, chiar daca e alt model. Recunoaste sigla de pe grilajul din fata :D. Si normal ca oriunde vede si masinute ca a mea sau ca a lui Relu, e in extaz :)).

La capitolul fizic, a "executat" de cateva ori mersul piticului, ii place sa mearga pe borduri, ii plac anumite trasee prin curtea noastra, sa le tot faca fugind. A inceput sa urce si sa coboare unele scari si fara sprijin pe laterala (pana acum se tinea de pereti).

M-a distrat intr-o zi ca i-am dat o pereche noua de pantaloni pe el si aveau o broscuta mica desenata pe picior. Nu mi-am dat seama ce imi tot arata, asa ca m-a luat de mana si m-a dus la vechiul lui jumper, unde avea atarnata o broscuta :)). Greu pricepe mama asta...

Deja are preferinte vestimentare. Si legate de haine, si de scutece, si de incaltaminte. Si e foarte foarte nervos daca eu insist totusi sa-i dau scutecel cand vreau sa iesim in oras, sau sa-i dau o bluza de trening la o temperatura de 7 grade. Si nu, nici dupa o ora in parc in frig nu a vrut-o...

In vara asta i-am pus nisip intr-o "groapa" mare de plastic. Si se joaca asa frumos acolo, mai ales dupa ploaie, cand poate sa lucreze cu apa :)). E maniac cu apa, oriunde o gaseste o ia cu pahare, cu recipiente, o varsa la flori, in gradina, s-ar putea juca ore intregi cu apa. Atata ca se face leoarca (si acum e cald, dar in ultimele 3 saptamani a fost foarte frig, intre 5 si 15 grade, era riscant sa-l las cu tot tricoul lipit de el, plin de apa rece). Si o alta problema e ca ii place sa mute apa dintr-un pahar in altul, dar musai pe masa de lemn foarte scumpa, cumparata anul asta de bunici...

La fel, ii place sa se joace cu furtunul de apa (unde iar curge apa rece ca gheata), si se uda tot tot tot, normal... Dar duce furtunul unde trebuie, la pomi, la flori, la ghivece.

In piscinuta lui de anul trecut l-am pus sa se joace, dar nu vrea sa stea jos in ea, numai in picioare, si tot asa, sa se joace cu apa cu paharele.

Cand suntem intinsi in pat si suge, imi pun mana pe funduletul lui si am un deja-vu, imi amintesc perfect cum stateam asa culcata pe o parte in sarcina si imi mangaiam burta. Fundul lui este exact in pozitia in care aveam rotunjimea burtii si sunt asa fericita in momentele alea cand realizez ca acum minunea mea e afara, langa mine! Si cu cat drag l-am asteptat!

Acum de la 1 iulie bazinul unde mergeam sa inot s-a inchis pentru renovare. Asta s-a intamplat fix in perioada de frig si ploi, asa ca depresia mea era pe cale sa erupa. In plus, eu sunt in plina eliminare a medicamentului pentru tiroida, si vremea de afara, impreuna cu lipsa brusca a miscarii si cu ingrasatul brusc ma cam dadeau peste cap. Dar de fapt voiam sa spun ca in perioada cand mergeam la bazin, ca sa nu-mi simta Alex lipsa, Relu il scotea la plimbare cu caruciorul zilnic prin oras. Daca statea acasa era foarte suparat pana cand reveneam. Intr-o seara Relu a intarziat mult, era deja trecut de 8 si nu venise. M-a distrat scumpul mic ca a inceput sa-si pregateasca lucrurile in carucior, si-a pus apa, masinuta, si a inceput sa-l aranjeze :).

Eu am mers la bazin, si puiul a ramas acasa cu bunicii. Mersul meu la bazin avea loc pe la 8-9-10 seara de obicei, asa erau circumstantele. Cand am venit inapoi, i-am vazut pe bunici in curte, cu caruciorul. Am fost speriata, m-am gandit ca o fi plans piticul dupa mine (asa face daca ii e somn si eu nu sunt in preajma) si l-au plimbat cu caruciorul ca sa adoarma. Dar nu, se pare ca Alex le-a transmis cumva ca are chef de plimbarea lui zilnica, asa ca bunicul si-a facut curaj si l-a plimbat prin cartier. De ce spun curaj? Pentru ca Alex pana la o varsta nu a vrut deloc in carucior, si in ultimele luni accepta caruciorul, dar numai cu Relu. Daca sunt si eu in jur, sigur nu. Asa ca deja isi imagina bunicul cum va veni cu el in brate plangand si cu o mana impingand caruciorul :D. Dar s-au plimbat linistiti. Asa ca regula nu mai e "sta in carucior numai plimbat de Relu", ci "nu sta in carucior cand e plimbat de mama" :)). Normal ca la plimbarea asta cu bunicul s-au distrat bine de tot, pentru ca Alex ii tot arata bunicului Toyotele :)).

A fost o dupa-masa prin luna mai cred in care Relu l-a dus pe Alex la plimbare si fiind soare, am profitat si m-am pus pe un sezlong. Ce minunat a fost! Imi place la nebunie sa stau la soare. Si acum savuram si mai mult, pentru ca se intampla asa de rar! Chiar mi-am dat seama si am calculat ca nu am mai stat la soare asa pe un sezlong din vara 2008! In 2009 eram cu burta si nu stiu de ce nu puteam sta pe spate, ca pe burta stiu motivul. In 2010 eram tot cu pruncul in brate, sau purtata de prunc prin curte. Iar acum, nu imi venea sa cred ca pot sa stau culcata si pe spate si pe burta la soare, fara nici o problema! A fost ceva de vis! Dar nu am mai reusit sa repet experienta de atunci :)).

Daca tot vorbim de premiere dupa ani de zile, in 7 iunie mi-a venit ciclul pentru prima data din ianuarie 2009 :D. Deci la aproape 20 de luni de la nastere. A mai avut tentative si cu doua luni inainte, aveam sindromul premenstrual, dar doar acum a avut putere sa vina :D. La aproape 4 saptamani, in iulie, mi-a venit din nou, deci e mai bine decat inainte de sarcina, cand imi venea la peste 100 de zile :D. DAR mi-a aparut o acnee ingrozitoare in ambele dati, incat ma sperie, asta fiind un semn al reaparitiei chisturilor ovariene. Pe langa ca ma enerveaza si ma streseaza :D.

Sper sa nu ma dereglez si mai tare hormonal din cauza ca vreau sa renunt la euthyrox de tot. Reamintesc ca luam o pilula, doctorita mi-a zis sa intarc copilul si sa iau 3 pe zi. M-am enervat atunci ca nu am stiut ca totusi putin il afecteaza si pe el, asa ca am hotarat sa le las incet incet, mai ales dupa ce am cercetat in ce mod l-ar afecta lucrul asta pe el, prin laptele meu. Asta toamna am ajuns la o jumatate, apoi toata iarna am lasat-o asa, mai moale, pentru ca stiam ca iarna am simptome de hipotiroidism mai puternice. Acum am zis ca e momentul, fiind vara, sa trec la a lua un sfert, si imediat le las de tot. Ma enerveaza cand le vad :D. Intre timp iau zilnic kelp pentru iod, seleniu, zinc, multiminerale, multivitamine. Si ma gandesc la aminoacidul l-tirozina.

Oricum, si daca ma dereglez iar, acum e momentul :D. Sa vad apoi din toamna ce fac...

Asa, revenind la Alex, ce ma mai distreaza: de pe la sfarsitul lui iunie, are zile in care imi cere alt san, nu cel pe care i l-am oferit. In general mi-l cere pe dreptul, pentru ca stie ca orice fac, dreptul are mai mult lapte, sau curge mai usor. Am incercat sa-i dau mai mult timp din stangul, ca sa se ambitioneze si el :)) si sa faca mai mult lapte, dar nu a mers tactica. Asa ca piticul e asa dulce cand se ridica dintr-o data de la stangul, in fund, si imi arata sanul drept :)).

In 27 iunie mi-am notat ca l-am auzit cantand :)). Nu tin minte s-o fi facut pana acum. A fost asa dulce cum fredona el...

In 29 iunie i-a oferit sanul meu bunicii lui (mamei mele) :). In sfarsit, ca ea de multa vreme il tot intreaba daca ii da si ei :)).

Cand se loveste undeva e asa trist, si vine repede la mine sa pup. In mod absolut incredibil, din momentul in care pup locul lovit, e vesel si nu mai are nimic nimic!

Si apropo de pupat, de obicei cand il prind culcat pe spate si ne jucam in pat, ma pune sa-l pup. Ma arata pe mine si isi arata el parti ale corpului. Si are fata aia de om incantat! Imi arata obrajorii, urechile, gatul (chiar daca se gadila :)) ), piciorusele, genunchii, mainile, burta, pieptul :))). E un scump!

Cand ne trezim dimineata iar e minunat, pentru ca ori vine si ma calareste si ma imbratiseaza si ma iubeste, ori sta langa mine, pe o parte, fata in fata, si isi intinde mainile, ma strange de dupa gat, ma pupa, ma iubeste, si rade smechereste!

Dar si in restul zilei e la fel de iubitor, profita de orice ocazie sa ma pupe si sa ma imbratiseze si sa ma iubeasca! E o minune de copil! Chiar are zile in care nu este ora sa nu ma imbratiseze, sa nu ma pupe, sa nu ma iubeasca, si cu mainile, si cu picioarele, mai si scoate sunete delicioase... ma da gata! Nu am fost iubita asa niciodata, nu am iubit asa niciodata si nu am fost nicicand asa fericita ca acum...

A avut de miercuri seara o stare subfebrila, joi la fel, si vineri doar un pic, dimineata. Banuiesc ca e legat de caninul de jos. Oricum, si daca a fost un virusel, corpul lui a luptat bine si a eliminat intrusul. Fara antitermic, fara nimic. Dar joi saracutul era asa de linistit, si cum a si dormit putin de tot, statea pur si simplu lipit de mine sau de Relu si nu era in stare sa faca nimic. Daca a fost un virus, mai mult ca sigur aceea a fost perioada de lupta. Dar Alex a invins! Am fost putin stresata pentru Botezul de sambata, pentru finutul mic, dar daca de vineri nu a mai avut nimic, nu am incarcat-o pe mama cu grija asta, pentru ca oricum Alex nu se apropia de bebelus. Si oricum, nu a avut nici un alt simptom in afara de starea subfebrila si moleseala, nu a fost racit.

Sambata am fost nasi asadar la un Botez in Cluj, la un mic Alexandru! A fost minunat! Si Botezul a trecut cu bine, si la masa de dupa ne-am simtit foarte bine. Tot drumul mi-a fost rau de emotii, pentru ca mi-am amintit cum la nunta parintilor bebelusului eu era sa lesin. Si tatal miresei, in loc sa traiasca acolo evenimentul cu emotiile aferente, statea in spatele meu cu mainile intinse ca sa ma prinda. Deja toata lumea din Biserica stia ca imi e rau, si tot imi dadeau remedii pe furis (apa, guma de mestecat, etc) sa imi treaca. Asa ca acum am fost asa de stresata sa nu cumva sa le distrug si Botezul... mai ales ca acum daca lesinam era mai grav, ca aveam un copilas scump in brate! Dar din momentul in care l-am luat in brate pe finutul Alex, mi-au trecut toate emotiile. Poate si pentru ca a plans saracutul dupa tzitzi mamei lui, si eram prea preocupata sa-l calmez. La un moment dat l-am pus la orizontala, ca in pozitia de alaptat, si l-am vazut cum se calmeaza si cauta sanul. Si-a gasit manuta si cateva minute a fost fericit, a crezut ca si-a gasit mamica... Chiar m-am gandit ca daca aveam o rochie decoltata, poate ma enervam si il linisteam direct la san :)))). Super afacere ar fi asta, ca si nasele sa aiba lapte, si toata lumea de la Botez astfel sa stea linistita ca nu plange pruncul :))).

La final, cand era in bratele mamei lui si corul Bisericii canta La multi ani, a fost foarte emotionant, mi-au dat lacrimile. A fost asa de frumos! Si faptul ca m-am reintalnit dupa destul de multa vreme cu finuta si prietena mea Anca, si am regasit-o la fel si totusi schimbata in bine, la fel de puternica, dar acum in alte domenii, la fel de sigura pe ea si la fel de calda si iubitoare. Sigur aveti astfel de prieteni, pe care ii plasati in topul topurilor, si chiar daca nu vorbiti cu lunile cu ei, cand o faceti va simtiti la fel de apropiati ca si cum ar fi trecut doar cateva ore...

Si am mai avut placerea sa ma distrez si cu prietena mea draga Georgia! O femeie adevarata! Pe care si Alex o adora :)).

Si Alexucul nostru a primit cadou de la finuti un tractor mareeee cu remorca! Pacat ca nu am avut camera de filmat la indemana, a dat un adevarat spectacol! S-a minunat, a exclamat, si-a pus mainile in cap, le-a ridicat in sus, a ras in hohote, a fost delicios :)).