Update pe sectiuni: mancarea

Am observat ca daca nu imi notez undeva uit cand si ce face, sau ce probleme am intampinat. Asa ca, desi uneori ma gandesc ca nu sunt informatii de interes public cele scrise de mine aici, mi-a prins bine sa am unde citi despre ultima noastra febra de exemplu :D.

Cu mancarea stam la fel de prost si totusi nu :).

Adica el mananca la fel de putine solide. Mai ales acum ca ii ies caninii de jos, si-a scazut si mai mult cantitatea de solide acceptata. Dar e vesel, e vioi, e plin de energie toata ziua. La cantar creste, incet de tot, dar totusi trendul e ascendent. Are 11.6 kg. Dupa cate am citit si calculat pentru varsta lui, este chiar mai grasut decat majoritatea la 21 de luni (in procente, era la 80%, adica e mai gras decat 80% dintre copiii de varsta lui). Stresul meu vine la inaltime, pentru ca abia acum are 80 de cm, a crescut in ultimele 3 luni 2 cm. Mi se pare mai mic de inaltime decat ceilalti copii de varsta lui. Si nu stiu daca asta se datoreaza faptului ca multi dintre ceilalti sunt hraniti cu lapte praf (care automat are hormonii de crestere din laptele de vaca), sau are Alex vreo deficienta. Daca e prima varianta nu m-ar interesa. Dar la sfarsitul verii ii voi repeta analizele, sa vedem cum mai stam cu fierul (din moment ce e la fel de nemancacios) si sa vedem si alte analize.

A, si inca ceva. Bunica noastra a avut niste probleme de sanatate si a tot mers la analize, asa ca am profitat si noi, toata familia, si ne-am facut niste analize de scaun. Se pare ca Alex are lamblii. Doctorita ne-a spus sa incercam intai ceva naturist, asa ca acum suntem in cautari de ulei de dovleac, helmiflores, nikworm sau remedii homeopate. Poate dupa tratament incepe brusc sa manance :D.

Ce mananca Alex? Dimineata sta la mine in brate si mancam impreuna lapte (dulce, crud) de vaca sau de capra cu cereale (el vrea doar 3-4 lingurite). Asta e micul meu dejun, ce sa fac, si e singurul produs lactat pe care Alex il vrea. Se scutura si se stramba si scuipa afara daca ii dau simple sau in combinatii: lapte batut, branza, smantana,... Asa ca sunt destul de nedumerita, eu as fi vrut pe langa laptele meu sa manance ceva "altfel", un lapte prins care sa aiba in plus niste probiotice, o smantana care sa aiba in plus grasime... In schimb, el alege tot un lapte crud.

O perioada de cateva saptamani a refuzat oul, acum vad ca a reinceput sa-l accepte, vrea cam un sfert de ou o data la cateva zile. Foarte putin. Nu il vrea in nici o mancare, in nici o combinatie, doar sa muste el direct dintr-un ou fiert.

Ii plac ciorbele, dar numai proaspete. Noi mancam o ciorba cateva zile, dar el o accepta doar in ziua in care a fost facuta, si foarte rar si in urmatoarea zi. Ciorbe de legume, desigur :D. Facute cu apa de izvor, fara chimicale, fara rantasuri si prajeli, cu sare de Himalaya.

Ca fel principal de mancare nu ii place nimic. Nu-i mai plac nici cartofii la cuptor, cum manca pana de curand, nu-i mai plac nici pastele (din nici o cereala), cum ii placeau intr-o vreme. Alte feluri nici nu mai vorbesc, ca nu i-au placut niciodata. Intr-o zi a mancat o felie mica de cartof dulce facut la cuptor, dar apoi nu a mai vrut sa-i vada.

Painea facuta in casa de bunica lui ii place cateodata. Dar nu tot timpul :D.

Legume aproape deloc. Mai mananca uneori rosii. Atat.

Ii place in unele zile (a se observa ca nu are o mancare ce pot sa spun ca o mananca oricand) lubenita. Chiar o vede in camara si o cere uneori.

La capitolul fructe stam putin mai bine. Cat timp au fost capsuni in gradina mergea in gradina si imi arata tufele, si gura lui. Ba chiar a invatat sa si le culeaga el, dar tot mi le aducea mie, sa i le dau eu in gurita :). In zilele ploioase cand nu intram in gradina eu am mancat capsuni cumparate, si i-am oferit si lui, dar le-a scuipat afara! :))

A mancat aproape zilnic de vreo luna cirese. I-au placut mult. Si la fel, de cate ori eram afara imi arata ciresul nostru mic. Problema a fost cand mi-l arata degeaba si eu nu mai aveam ce sa-i culeg din el :D.

A mancat cu pofta tot de la noi din gradina dude albe.

Nu vrea deloc: zmeura din gradina (chiar m-am gandit sa-i fac suc, sa incerc sa-i ofer vitaminele din zmeura), coacaze negre, coacaze rosii. Din fructele cumparate nu vrea caise, piersici, nectarine, pere. In schimb ii plac in continuare bananele.

De ce am spus la inceput ca stam la fel de prost si totusi nu? Din doua motive:

1. A inceput sa arate interes fata de mancare, pana acum aveam impresia ca il fortam (si rau am facut). Cred ca mai bine il lasam in ritmul lui, chiar daca asta insemna sa nu ii dau solide pana dupa 1 an deloc, decat cand cere el si ce cere el. Dar m-am simtit cumva presata de lumea din jur care avea deja mese fixe. O sa stiu mai bine la urmatorul :D.

Asadar a inceput sa bea apa singur, sa ceara apa cand vrea, si astfel am scapat de stresul deshidratarii, ca vara trecuta nu bea apa deloc:




Si are zile intregi in care refuza orice ii ofer eu de mancare, chiar daca din farfuria mea, in schimb vrea sa se joace el singur cu lingura si sa manance singur. Venind de la un copil care plangea din momentul in care vedea mancare si linguri in jur, eu zic ca e de bine, suntem pe drumul cel bun.












2. Citesc o carte superba, scrisa de un psiholog, o sa v-o recomand in alta postare. Eu cand puneam in balanta daca sa il fortez pe Alex cu mancarea solida sau sa-l las sa si-o doreasca el, ma gandeam "doar" la efectele negative asupra fizicului lui, ce le poate avea fortarea, o indigestie, o afectiune digestiva pe care sa o aiba toata viata. Si cumva astea nu au inclinat asa mult in balanta ca si stresul meu ca va fi subnutrit doar pe laptele meu. Oricum nu am rezolvat nimic, pentru ca si daca era fortat, el tot nu manca. Dar acum am citit in plus cat rau poate face psihicului unui copil acest obicei. Asa ca am hotarat ca nu e prea tarziu sa ascult de el si sa-l las pe el sa-si doreasca sa manance. Fortand un copil sa manance nu il faci mai independent, din contra, el nu va sti niciodata cand ii e foame si cand nu, va deveni dependent de hotararile parintelui.

Am zis ca nu va spun acum cartea pentru ca voiam sa ma mai leg de ea si in alta postare, legat de comportamentele mamelor. Dar totusi ma gandesc sa va spun despre ea acum, sa va faceti rost de ea de la o biblioteca, sau s-o cumparati: Ce traieste copilul si ce simte mama lui. Dar cum am zis, o s-o prezint in alta postare, eventual cand o s-o termin de citit. Acum o citesc pe fuga cand sunt cu Alex afara in curte. Mai citesc o propozitie, ma mai intreaba Alex despre motoare si roti de la masini :)) si tot asa.

Revenind la alimentatie. De ce nu am ales Baby Led Weaning, o metoda care as recomanda-o oricui? Pentru ca Alex nu era interesat de mancare. I-am dat o bucatica de mar o data si s-a inecat cu ea, rau. Si n-am mai avut curaj. Dar nu am avut rabdare sa ascult de copilul meu sa-mi spuna cand vrea sa incerce hrana solida. Orice ii puneam in fata, se juca dar nu ducea la gura. La urmatorul copil sigur voi avea rabdare sa vrea el, din proprie initiativa, sa manance hrana solida alaturi de noi.

In Grecia nu-i voi mai duce borcanele home-made ca anul trecut. La cat de putin mananca nu are rost sa ma stresez de chimicalele folosite de cei de la restaurant. Vom reveni la mancare sanatoasa cand ne vom intoarce acasa. Acolo va manca impreuna cu noi. Avem noroc de un all-inclusive bogat, de unde voi putea alege mancare potrivita lui, si sper ca lumea multa de la masa, si aerul de mare, ii vor face pofta de mancare.