Ce mai facem noi – partea a doua

Postare scrisa in 24 iulie.

Dupa ce Relu a fost primul strigat pe nume “eluuu” sau “luuu”, acum, azi, a venit randul meu. Toata ziua “lucaaa”, “ucaaa”, “caaa” sau “alucaaa”! :)) Si ma mira foarte tare ca vin toate de la Raluca, pentru ca acasa mie toata lumea imi spune “Ralu”, nimeni nu ma striga “Raluca”...

Asta vine dupa ce ieri m-a surprins cand l-a intrebat Relu cine l-a stropit in apa, in loc sa se arate pe el cu degetul si sa spuna “aeee”, cum face de obicei, a spus “tu”, aratandu-se pe el :D.

O mare descoperire a ultimelor zile e o tactica de a-l lamuri sa faca lucruri pe care nu le vrea, dar pe care noi le vrem. Daca il intreb ceva si nu vrea, pasul urmator nu e sa insistam, ci ii spune Relu: “Alex, zi-i la mami sa iti dea apa / sa iti schimbe scutecul / sa te duca la dush / sa te incalte / sa te descalte / sa te spele pe dinti / etc”. Si el vine la mine, chiar nervos ca trebuie sa-mi comande ceva si spune pe un ton autoritar “mamaaa” (sau azi “caaaa” :D) si incepe sa gesticuleze ce trebuie sa fac. Si asa reusim sa-l hidratam sau sa-l spalam sau ce mai trebuie facut :D.

Cred ca am mai spus maniile alimentare: macaroane (la pranz si la cina, pentru ca la micul dejun nu sunt :)) ) si sucul 100% de portocale. Din care bea uneori chiar 3 pahare (la el maximul de apa bauta era de vreo 50 ml pana acum). Si isi scoate singur cutia din frigider si cere “huc”.

Incepe sa ne imparta sarcinile si lucrurile. Daca il vede pe Relu ca umbla cu ceva ce el considera ca e al meu (aparat foto, telefon, ipad, laptop etc.) imediat se aprinde si isi impune punctul de vedere. E musai sa-l lase Relu sa-i ia obiectul respectiv si sa mi-l aduca mie victorios. La mare cateodata eu trebuie sa-i aduc apa in pahare sau in stropitoare sau in galetusa. Alta data incepe sa tipe de ce am luat eu paharul, de parca eu trebuia sa stiu ca acum era Relu responsabil :D. Si normal ca ne conformam. Ba Relu chiar ii raspunde cu “sa traiti” si face tot felul de figuri militare :)).

Spune “ba” de cate ori vede o barca, si daca eu nici nu le observ, ori pe mare in departare, ori la televizor desenata mica pe o revista. Si a zis intr-o zi “hu” la scutec, tot asa intr-o comanda “mama, huu”, aratand inspre scutec :D.

Cand vrea sa mergem la mare imi arata geamul pe care se vede marea, nu usa :D.

E foarte ascultator si are incredere in noi cand ii cerem sa faca ceva.

Intr-o zi ne-am plimbat pana in statiune. Incolo am mers cu caruciorul cu acoperis si umbrela, apoi puiul a vrut la mine si l-am pus in boba. Nu a vrut in spate, dar in fata a stat foarte fericit. Apoi mi-am dat seama ca voia in fata ca sa se mai alimenteze din cand in cand :D. Noroc ca dusesem umbrela cu noi si ne-am putut plimba linistiti. De fapt era ploier, nu umbrela :)). Mi-am amintit cu ocazia asta de proful meu de geografie din generala, care spunea ca obiectele astea ce noi le numim umbrele sunt de fapt ploiere, pentru ca apara impotriva ploii, pe cand umbrele sunt alea cu dantelute pentru tinut umbra :D. Asa ca eu am folosit un ploier drept umbrela :)).

Pe aici e plin de copii care plang in carucioare si in scaunele de masa. Tipa si urla si se rosesc si se ineaca de plans si nimeni nu-i baga in seama. De fapt gresesc, acuma mi-am amintit ca intr-o zi seful de sala la restaurant, un om dur de altfel, s-a aplecat la un copilas urlator si acesta a inceput imediat sa rada :D. Na, voia si el sa vada o fata de om aproape de el. In schimb parintii lui mancau linistiti, cu copilul urland langa ei. Tot asa alaltaieri s-au cazat niste rusi pe palierul nostru si un bebelus mic era pe culoar in carucior si urla de unul singur. Am trecut pe langa el, m-am uitat in carucior si el a inceput brusc sa rada la mine... Deci e chiar usor sa-i inveselesti, pe unii nici nu ar trebui sa-i scoata din carucior, vor doar putina atentie. Unul mic am vazut care plange in momentul in care il pune in carucior si cand il tine in brate e ok. Dar pentru asta tot il pune in carucior si il lasa acolo... Probabil nu isi dau seama cat de usor le-ar fi daca nu s-ar mai lupta cu ei, daca le-ar face pe plac, atunci toata lumea ar fi fericita si relaxata si nu ar mai fi nervosi nici copiii, nici parintii. Am vazut o familie care in rest chiar pare sa fie tandra cu copilul (restul ii cam lovesc tot timpul), deci poate e vorba de prost informare si intentiile nu sunt rele cand il pun zilnic in carucior sa adoarma in plansete pe plaja dimineata pe la 11. Mai sunt si care incearca sa-i linisteasca acolo, in carucior, le dau suzeta, le dau biberoane, aia micii nu se opresc, mamele sunt nervoase, dar nu le trece deloc prin minte sa-i ia in brate. Apropo de biberoane, doua constatari: foarte multi bebelusi mici (eu ii consider sub 6 luni daca stau in carucior doar pe spate) primesc in biberoane suc chimic de mere, din dozatoarele de la restaurant; si a doua constatare e aceea ca daca toti au biberonul avent cu lapte praf la ei, inseamna ca eu sunt singura care alapteaza intre sutele de turisti de aici?

Tocmai mi-am amintit ca am vazut si m-am mirat de un tatic ce si-a luat copilul plictisit ce plangea in scaunul de masa si au iesit impreuna din restaurant, iar taticul nu era nervos ca i s-a intrerupt masa, glumea cu bebelusul si incerca sa-l faca sa rada. I-am zis lui Relu ca mai este un tatic ca si el. Si chiar l-am intrebat si pe Relu daca sunt eu bizara ca nu mi-as lasa copilul sa planga in carucior? Mai ales ca stiu ca inainte sa il am pe Alex sigur as fi spus oricui ca nu ma “fraiereste” pe mine copilul, iar dupa nastere am devenit foarte empatica la suferinta lor. Ma gandesc ca poate nu toata lumea se schimba. Si a zis ca nici el nu ar putea sa-si lase copilul nici o secunda sa planga in carucior, cand ar vedea ca daca il ia in brate se opreste din plans.

Ce ma mira e ca cei veniti cu bunicii sunt cei mai militarizati. Mai ales bunicele grecoaice. Am ramas destul de surprinsa, pentru ca eu credeam ca bunicii sunt cei mai indulgenti cu copilasii, dar probabil vremurile autoritare si-au pus amprenta...

A, si se fumeaza la greu aici la bara caruciorului... Ce sa zic, daca nu alaptam poate ca fumam si eu, dar cred ca nu de fata cu Alex, mai ales ca mai nou e si el pofticios (era si cazul :)) ). De azi a inceput sa ceara de mancare, ne arata gura si rade cand il intrebam daca ii e foame :D.

Si continui seria constatarilor legate de copii cu aceea ca sunt foarte multi copii obezi. Si eu am fost tot timpul cea mai plinuta de la bloc, din clasa, din grupa, etc. Fata de colegele mele super slabe, piele si os, eu eram doar mai solida. Dar nu aveam colacei, nu mi se lasau sanii de mic copil din cauza grasimii, nu imi atarna grasime la solduri. Si nu aspectul estetic ma ingrijoreaza la copiii astia, ci bolile pe care e posibil sa le faca mai repede decat noi, de la diabet la boli de inima, hormonale, reproductive, etc. Si mi-e teama ca intr-o astfel de lume va trebui sa socializeze Alex, intr-o lume in care esti un ciudat daca nu mananci dulciuri zilnic... Inclusiv copilasii mici, ce nu stau inca in picioare (deci probabil sub un an) primesc inghetata, crema de ciocolata, chec si cartofi prajiti. Vad ca asta se considera mancare pentru copii. De cand s-a ajuns asa?

DAR copii mai frumosi nu am vazut in viata mea. Parca sunt din reviste. Fetitele niste printese cu parul lung si blond, iar baietii smecheri, ai impresia ca le lipseste doar un tatuaj, asa de cool sunt. Frumosi la chip ca din reviste. Si au cu cine semana asa, pentru ca majoritatea sunt rusi sau nemti. Si aici vad ca au venit toate rusoaicele si nemtoaicele frumoase :D. Rusoaicele ar putea concura la concursuri de frumusete, de la fetite si pana la bunici. Ba chiar ne puneam problema daca sunt mame sau surori. Nu le dai mai mult de 18 ani, arata ca niste top-modele, si sunt aici cu zecile, doar ele si niste copii de 5 ani. Fara soti, fara verighete, fara persoane de 40-50 de ani care sa poata fi parintii lor si ai celor mici. Doar ele si copiii. Or fi mame, or fi surori, or fi bone?

In rest, spre deosebire de alti ani, am o parere foarte buna despre romani. In 2008 cand am fost aici in prima saptamana nu erau deloc. Apoi, in a doua saptamana au venit mai multi si din cauza lor mi-a fost rusine ca sunt romanca. Strigau pe plaja ca pe litoralul romanesc, spargeau seminte acolo in nisip, isi stingeau tigarile in nisip, isi aruncau dozele de bere pe plaja, cate si mai cate... Anul asta toata lumea pare foarte civilizata si pe plaja, si la masa, nu fac mizerie si risipa ca in alti ani. Asa ca de multe ori am ramas surprinsa sa aud pe cineva vorbind in romana, si sa constat ca sunt oameni civilizati si politicosi. Singurul om de la hotel care parea a fi roman dupa comportament (nu era necivilizat, dar parea asa mai manelist, cu lanturi mari la gat si vorbea tare la piscina), dar care noi am crezut ca e rus... esteee neamt! Mare, mare mirare! I-am zis lui Relu ca nu m-as mira sa aflu ca e roman mutat in Germania si i se pare mai cool sa vorbeasca nemteste :)).

Aseara am fost la Beach Party. In fiecare seara dupa minidisco au un program de la care noi lipsim :D. Dar aseara ne-a tentat sa vedem ce e cu petrecerea pe plaja si a fost minunat! Pe un nisip fin fin, langa terasa de la hotelul-frate Pallini, erau aprinse lemne in niste butoaie, luminau asa de fain, se vedea marea superba, muzica era excelenta... Mi-a trecut prin minte ca poate ca o astfel de petrecere o savurezi mai bine fara copil, dar nu m-am distrat in nici o excursie dinainte de Alex ca aseara, asa ca totul e relativ. Am dansat cu el in brate, sau l-a tinut Relu pe cap. Apoi puiul a cerut tzitzi, era 21:30, asa ca am hotarat sa ne retragem, dar sa-i dau sa suga pe un sezlong, sa nu-l aman pana in camera. Asa minunat a fost sentimentul ala de a alapta seara pe plaja, apareau incet incet stelele, marea era linistita si linistitoare, muzica ne inveselea, focurile arzand erau romantice... Si puiului i-a placut mult, din moment ce a adormit imediat :)). In alte seri adoarme pe la 12 noaptea... Asa ca pana la hotel, prin gradinile domeniului, si apoi in lift si pana in camera, l-am dus asa, agatat de san, sa fiu sigura ca nu se trezeste. Noroc ca am sanii mici, aveam o bluza decoltata (as usual :)) ) si nimeni nu-si dadea seama de asta, se vedea ca si cum as duce un copilas adormit in brate, atata tot :)). Sa avem si noi astea cu sanii mici un avantaj, in sfarsit :)).

Am vrut sa mergem azi la Thessaloniki si noroc ca am intrebat receptionera, se pare ca la ei e inchis tot tot tot duminica. Si parcul de distractii, si mallurile, si Ikea, toate magazinele. TOT :D. Asa ca mergem maine.