vineri, 30 septembrie 2011

Plansul excesiv este daunator bebelusilor

De Dr. William Sears




Tradus de aici: http://www.drmomma.org/2009/12/excessive-crying-harmful-to-babies.html

Stiinta ne spune ca atunci cand bebelusii plang singuri si neasistati, ei experimenteaza panica si anxietatea. Corpul si creierul lor este inundat cu adrenalina si hormoni de stres, cum ar fi cortizolul. Oamenii de stiinta au descoperit de asemenea ca atunci cand tesuturile creierului in dezvoltare sunt expuse acestor hormoni pe perioade indelungate, acesti nervi nu vor forma conexiunile catre alti nervi si vor degenera. Este deci posibil ca nou-nascutii care indura multe nopti sau saptamani de plans singuri sa sufere de fapt efecte neurologice daunatoare care sa aiba implicatii permanente asupra sectiunilor in dezvoltare ale creierului lor? Iata cum raspund oamenii de stiinta acestei intrebari alarmante:

Dezechilibre chimice si hormonale in creier

Oamenii de stiinta au descoperit ca nou-nascutii care sunt in mod frecvent separati de parintii lor intr-un mod stresant au niveluri anormal de inalte de hormon al stresului (cortizol), si niveluri scazute de hormoni de crestere. Aceste dezechilibre inhiba dezvoltarea tesutului nervos din creier, opreste cresterea si deprima sistemul imunitar. (5, 9, 11, 16)

Cercetatorii de la Universitatea Yale si de la Scoala de Medicina Harvard au descoperit ca stresul intens la inceputurile vietii poate altera sistemele neurotransmitatoare ale creierului si cauzeaza schimbari functionale si structurale in regiunile creierului similare cu acelea vazute la adultii cu depresii. (17)

Un studiu a aratat ca nou-nascutii care au experimentat episoade persistente de plans au avut un risc de 10 ori mai mare sa aiba ADHD in copilarie, laolalta cu performante slabe la scoala si comportament antisocial. Cercetatorii au concluzionat ca aceste descoperiri pot fi cauzate de lipsa atitudinii sensibile a parintilor catre copiii lor. (14)

Cercetarile lui Dr. Bruce Perry la Universitatea Baylor pot explica aceasta afirmatie. El a descoperit ca atunci cand stresul cronic ultra-stimuleaza partea creierului nou-nascutului care controleaza eliberarea adrenalinei, si cand portiunile creierului care prospera prin input fizic si emotional sunt neglijate (cum ar fi cand bebelusul este lasat sa planga singur), copilul va creste cu un sistem de adrenalina ultra-activ. Un astfel de copil va afisa agresivitate crescuta, impulsivitate si violenta mai tarziu in viata pentru ca creierul inunda corpul cu adrenalina si alti hormoni ai stresului in momente frecvente si nepotrivite. (6)

Dr. Allan Schore de la Scoala de Medicina a UCLA a demonstrat ca hormonul stresului cortizol (care inunda creierul pe parcursul plansului intens si a altor evenimente stresante) de fapt distruge conexiunile nervoase in parti critice ale creierului in dezvoltare al nou-nascutului. In plus, cand portiunile creierului responsabile de atasament si de control emotional nu sunt stimulate la un bebelus (lucru care are loc cand bebelusul este neglijat in mod repetat), aceste sectiuni din creier nu se vor dezvolta. Rezultatul – un copil violent, impulsiv, neatasat emotional. Dr. Schore trage concluzia ca sensibilitatea si disponibilitatea unui parinte stimuleaza si formeaza conexiunile nervilor in sectiuni cheie ale creierului responsabile de atasament si de starea emotionala de bine. (7, 8)

Dezvoltare intelectuala, emotionala si sociala scazuta

Specialistul in dezvoltarea nou-nascutilor Dr. Michael Lewis a prezentat descoperirile unei cercetari la o intalnire a Academiei Americane de Pediatrie, concluzionand ca “unica si cea mai importanta influenta asupra dezvoltarii intelectuale a unui copil este sensibilitatea si disponibilitatea mamei la semnalele bebelusului ei.”

Cercetatorii au descoperit ca bebelusii al caror plans este de obicei ignorat nu vor avea o dezvoltare sanatoasa intelectuala si sociala. (19)

Dr. Rao si colegii lui de la Institutul National de Sanatate (National Institutes of Health) au aratat ca nou-nascutii care experimenteaza plans prelungit (dar nu datorita colicilor) in primele 3 luni de viata au un IQ cu 9 puncte mai mic in medie cand ajung la 5 ani. De asemenea aceiasi copii au dat semne de slaba dezvoltare motorie fina. (2)

Cercetatorii de la Universitatile de Stat Pennsylvania si Arizona au descoperit ca nou-nascutii care plang excesiv pe parcursul primelor luni au aratat o mai mare dificultate in controlul emotiilor si au devenit chiar mai nervosi cand parintii au incercat sa-i consoleze la 10 luni. (15)

Alte cercetari au aratat ca acesti copii au apoi un plans mai deranjant, sunt mai agatatori si le ia mai mult timp sa devina copii independenti.

Schimbari fiziologice daunatoare

Cercetarile pe oameni si animale au demonstrat ca atunci cand sunt separati de parintii lor, nou-nascutii si copiii au temperaturi instabile, aritmii ale inimii si somn REM scazut (stadiul de somn care promoveaza dezvoltarea creierului). (10 12, 13)

Dr. Brazy de la Universitatea Duke si Ludington-Hoe si colegii de la Universitatea Case Western au demonstrat in doua studii separate ca plansul excesiv la nou-nascuti cauzeaza presiune crescuta a sangelui in creier, creste nivelul hormonilor stresului, obstructioneaza scurgerea sangelui din creier, si scade oxigenarea creierului. Ei au concluzionat ca ingrijitorii ar trebui sa raspunda rapid, consistent si intelegatori plansului bebelusilor. (3, 4)

Bibliografie

1. P. Heron, “Non-Reactive Cosleeping and Child Behavior: Getting a Good Night’s Sleep All Night, Every Night,” Master’s thesis, Department of Psychology, University of Bristol, 1994.

2. M R Rao, et al; Long Term Cognitive Development in Children with Prolonged Crying, National Institutes of Health, Archives of Disease in Childhood 2004; 89:989-992.

3. J pediatrics 1988 Brazy, J E. Mar 112 (3): 457-61. Duke University

4. Ludington-Hoe SM, Case Western U, Neonatal Network 2002 Mar; 21(2): 29-36

5. Butler, S R, et al. Maternal Behavior as a Regulator of Polyamine Biosynthesis in Brain and Heart of Developing Rat Pups. Science 1978, 199:445-447.

6. Perry, B. (1997), “Incubated in Terror: Neurodevelopmental Factors in the Cycle of Violence,” Children in a Violent Society, Guilford Press, New York.

7. Schore, A.N. (1996), “The Experience-Dependent Maturation of a Regulatory System in the Orbital Prefrontal Cortex and the Origen of Developmental Psychopathology,” Development and Psychopathology 8: 59 – 87.

8. Karr-Morse, R, Wiley, M. Interview With Dr. Allan Schore, Ghosts From the Nursery, 1997, pg 200.

9. Kuhn, C M, et al. Selective Depression of Serum Growth Hormone During Maternal Deprivation in Rat Pups. Science 1978, 201:1035-1036.

10. Hollenbeck, A R, et al. Children with Serious Illness: Behavioral Correlates of Separation and Solution. Child Psychiatry and Human Development 1980, 11:3-11.

11. Coe, C L, et al. Endocrine and Immune Responses to Separation and Maternal Loss in Non-Human Primates. The Psychology of Attachment and Separation, ed. M Reite and T Fields, 1985. Pg. 163-199. New York: Academic Press.

12. Rosenblum and Moltz, The Mother-Infant Interaction as a Regulator of Infant Physiology and Behavior. In Symbiosis in Parent-Offspring Interactions, New York: Plenum, 1983.

13. Hofer, M and H. Shair, Control of Sleep-Wake States in the Infant Rat by Features of the Mother-Infant Relationship. Developmental Psychobiology, 1982, 15:229-243.

14. Wolke, D, et al, Persistent Infant Crying and Hyperactivity Problems in Middle Childhood, Pediatrics, 2002; 109:1054-1060.

15. Stifter and Spinrad, The Effect of Excessive Crying on the Development of Emotion Regulation, Infancy, 2002; 3(2), 133-152.

16. Ahnert L, et al, Transition to Child Care: Associations with Infant-mother Attachment, Infant Negative Emotion, and Cortisol Elevations, Child Development, 2004, May-June; 75(3):649-650.

17. Kaufman J, Charney D. Effects of Early Stress on Brain Structure and Function: Implications for Understanding the Relationship Between Child Maltreatment and Depression, Developmental Psychopathology, 2001 Summer; 13(3):451-471.

18. Teicher MH et al, The Neurobiological Consequences of Early Stress and Childhood Maltreatment, Neuroscience Biobehavior Review 2003, Jan-Mar; 27(1-2):33-44.

19. Leiberman, A. F., & Zeanah, H., Disorders of Attachment in Infancy, Infant Psychiatry 1995, 4:571-587.

marți, 27 septembrie 2011

Saptamana internationala a donarii laptelui matern




24-30 Septembrie este saptamana in care la nivel international se sarbatoreste actul minunat si altruist de a dona lapte uman.

Mi-au atras atentia doua povesti in aceasta saptamana. Una este cea a Amei, in care vorbeste despre o experienta proprie si limitarea in gandire a doctorilor de la noi... Doctori carora eu le-as pune sub nas directivele Organizatiei Mondiale a Sanatatii (de care ar fi obligati sa asculte, nu?). OMS spune ca in cazul in care mama nu poate alapta, “the second best” este laptele “uman” al altei mamici! Asta pentru ca e creat pentru un omulet mic, cu proteinele, grasimile, glucidele, hormonii, enzimele, anticorpii si alte minunatii specifice pentru OM. Nu un lapte de vaca industriala, umflata de antibiotice si hormoni, pasteurizat, omogenizat, facut praf, creat pentru un vitelus (deci multi hormoni naturali de crestere, oricum prezenti, si inainte sa intervina nenea fermierul cu injectia de hormoni, pentru ca vitelul e un animal mare cu creier mic, spre deosebire de bebelus), amestecat cu zahar, uleiuri vegetale hidrogenate (a.k.a. margarina), soia, vitamine si minerale sintetice (care merg de la neabsorbtie pana la supradozare, pentru ca organismul nu le stie “manipula”), si cate si mai cate alte E-uri.

Dupa optiunea laptelui uman de la alta mamica, a treia optiune este o formula home-made din lapte crud si deci viu. Abia a patra optiune este formula din comert (eventual bio, macar sa stii ca vacile au pascut liber si nu au fost umflate de hormoni in plus).

Si totusi la noi in tara se ignora total acest aspect. Inteleg ca e prea futuristic sa ne gandim la banci de lapte (personal nici nu le-as prefera, pentru ca ar insemna pasteurizarea laptelui matern), dar totusi cum au ajuns medicii de la noi asa indoctrinati incat sa considere orice lapte praf mai bun decat laptele uman? In lume sunt si sisteme create pentru ca o mama ce nu poate alapta sa poata alege o mama donatoare din apropierea casei ei. Ca sa nu mai amintim cazurile bebelusilor prematuri, pentru care alegerea laptelui uman face diferenta!

Tot ce va doriti sa stiti despre hranirea unui bebelus cu laptele altei mame, sau despre donarea laptelui matern, veti gasi aici: http://www.kellymom.com/nutrition/milk/donor-milk.html

La noi am citit despre donarea laptelui matern in povestea Didinuskai. Ma refer la donarea laptelui muls, ca suptul la o doica era ceva normal si la noi pe vremuri.

Mi-am amintit o poveste citita mai demult, si google nu ma ajuta s-o gasesc. Era despre un tatic care isi hranea bebelusul (ramas orfan de mama) cu lapte donat. Si mamicile respective in timp chiar ajunsesera sa fie ca niste “matusi” pentru saracul copilas, veneau zilnic, pe rand, si aveau grija de el ca de cineva din familie. Laptele uman vine imprimat cu sentimente...


Stiu ca in lume, in grupurile focusate pe natural parenting, e ceva normal ca daca o mamica isi pierde bebelusul la nastere, sa nu ia medicamente de oprire a lactatiei. Doua motive principale ar fi:

- sentimentul ca ajuta pe cineva le face sa se simta mai bine, sa treaca mai repede peste trauma, le face sa comunice, sa se deschida, sa accepte ajutor la randul lor si alinare

- s-a demonstrat ca depresia postnatala este foarte tare influentata de hormonii care ajuta in alaptare. Daca mama alapteaza, sunt mai mici sanse sa aiba depresie postnatala, oxitocina si prolactina o ajuta sa intre in starea de “dedicare” pentru puiul ei, si o ajuta sa se ataseze mai puternic de puiul ei. Daca nu alapteaza, organismul percepe anatomic acest lucru ca si cum i-ar fi murit puiul. Normal ca toti hormonii influenteaza mult depresia postnatala. Astfel, mamele care dupa pierderea bebelusului isi doneaza laptele, mentin hormonii la un nivel acceptabil si nu dubleaza tristetea deja infinita cu o depresie postnatala hormonala. Se pot concentra astfel pe trecerea peste trauma prin care au trecut.

Si aici apare a doua poveste ce m-a impresionat. Saptamanile trecute, pe blogul de peaceful parenting pe care il urmaresc cu mare drag, drmomma.org (si mai ales pe pagina lor da facebook) am citit dilema unei mame cu inima franta. Desi planifica o nastere naturala acasa (dupa ce prima fusese cezariana), desi avusese grija de sarcina ei, bebelusul a murit in uter, in saptamana 35 de sarcina. Infiorator...

Dar pe langa trauma si supararea aflarii acestei vesti, mama (care este chiar o colaboratoare a site-ului drmomma.org) nu stia ce sa faca mai departe. Nu voia o operatie de cezariana. Inducerea nasterii e interzisa la nasterea naturala dupa cezariana, din cauza ca pot aparea rupturi uterine. Trebuia deci sa astepte sa nasca natural. Dar ea simtea nevoia sa aiba o poza cu bebelusul ei atunci, cand inca arata frumos, stia ca daca va naste peste cateva saptamani, imaginea bebelusului decedat de atata vreme in uterul ei nu ar fi fost o imagine pe care ar fi vrut s-o tina minte. Asa ca pe facebook a avut loc un brainstorming cu idei de a o ajuta pe Jennifer. Ideile au inceput sa curga, de la acupunctura pentru inducere “naturala”, pana la ierburi si meditatii. Si mii, zeci de mii de mesaje de incurajare si de admiratie pentru puterea ei. Impresionant...

Pana la urma, au reusit sa ii faca bebelusului o poza cu un ecograf 3D, a nascut natural cateva saptamani mai tarziu si au imprimat si talpile micutului pe o foaie...

Dar Jennifer a inceput sa aiba lapte si a ales sa doneze acest lapte. S-au depus eforturi incredibile pentru a-i trimite o pompa profesionala in Brazilia. Povestea e impresionanta:

From Despair to Donation: A Mother Loses Her Baby and Shares His Milk,

My Heart: For Jennifer ,

https://www.facebook.com/Love4JC.

Aici Where Are All the Happy Babies? apare poza lui Jennifer cu baietelul ei mai mare.

Astfel, donarea laptelui matern salveaza vieti. Si la propriu, si la figurat. Si la cel care doneaza, si la cel care primeste...

vineri, 23 septembrie 2011

Despre No-Cry Solution

Nu ma mai joc :D.

Tot am in plan ce sa mai scriu, ba despre Alex, ba ganduri de-ale mele. Si tot incep mental cate una, ca apoi sa mi se para ca “arde” alta. Si asa uite ca a venit toamna si nu am apucat sa scriu despre protectia solara, din nou :)).

Azi voiam sa povestesc altceva, dar cum in vreo 3 locuri a venit vorba de cartea lui Elizabeth Pantley, “The No-Cry Sleep Solution”, m-am gandit sa-mi spun si eu parerea. Asa ca decat sa scriu la doua prietene in locuri diferite, mai bine scriu rapid aici. Si in plus, nu am dat niciodata concluzia referitoare la no-cry, desi am inceput recenzia cartii.

Eu am in format electronic, si am frunzarit “The No-Cry Sleep Solution”, “The No-Cry Nap Solution”, “The No-Cry Discipline Solution”, “The No-Cry Separation Anxiety Solution” si “The No-Cry Potty Training Solution”.

Entuziasmul meu cand am gasit cartea The No-Cry Nap Solution se poate citi in postarile astea:
http://alexcreste.blogspot.com/2010/11/no-cry-nap-solution.html
http://alexcreste.blogspot.com/2010/11/no-cry-nap-solution-2.html
http://alexcreste.blogspot.com/2010/11/rutina-pentru-somn-diversificare-si.html

Stiu ca atunci i-am trimis cartile si prietenei mele, Monis, care a tradus cateva fragmente importante in odiseea ei de pe DC. Intr-adevar era pacat sa ramana acolo uitate, asa ca acum, la vreun an de atunci, s-a hotarat sa le puna pe blog: http://iulianulsantiago.blogspot.com/2011/09/no-cry-sleep.html .

Daca as fi intrebata ce parere am acum, referitoare la tehnicile lui Pantley, as spune ca sunt de acord si cu Monis, dar si cu Raluca: http://mateicelmic.blogspot.com/2011/09/retete.html .

La Monis a functionat. Fara chin, fara dresaj. Dar ce te faci cand nu functioneaza? Cand in momentul in care pui o muzica mai calma, ca sa intre copilul in atmosfera de somn, el incepe sa planga, pentru ca nu vrea sa doarma :D. Cand daca asociaza pijamaua cu somnul, incepe sa planga cand vede pijamaua...

Pentru noi implementarea programului a fost un mare chin. Vreo cateva luni (da, luni :D) am incercat sa-i fac o rutina de somn. Cu vreo ora inainte de ceea ce mi se parea mie a fi o ora potrivita de culcare (si am tot testat diferite ore posibile), incepeam cu luminile stinse, muzica linistitoare in surdina, baita, masaj calm, vorbit incet, citit o poveste. Primele zile Alex se cam distra de mine, si tot tarziu adormea, si facea el jocuri pline de energie, degeaba eu incercam sa pastrez atmosfera calma. Si tot plimbat si dansat adormea. Si ziua tot putin dormea. Apoi, dupa ce a observat ca rutina asta insemna ca eu ma chinui sa-l adorm, a inceput sa se enerveze cand vedea ca “incepe” rutina. Si a fost si mai rau decat inainte.

Inainte sa citesc cartea mi-a fost greu. Dupa ce am citit-o mi-a fost si mai greu si am ajuns sa am griji si frustrari pe tema:

- Pentru ca si acum imi suna in minte cum ca pruncii nu se dezvolta fizic si psihic daca nu trec in anumite faze de somn, care nu au loc atunci cand Alexul meu doarme doar 30-35 de minute la un nap.

- Pentru ca m-a facut sa cred ca bebelusul ar trebui sa doarma foarte multe ore pe zi. Toti bebelusii. Fara sa exista diferente intre ei. Alex doarme de multa vreme, de multe luni, 7-8-9 ore pe zi, adica in decurs de 24 de ore. Adoarme tarziu, se trezeste devreme, si are un singur somn scurt pe zi. Pantley ar zice ca avem mari probleme :)). Si totusi, acum functionam mai bine ca oricand, mai bine ca in perioada cand incercam sa implementez programul ei. Si Alex e mic copil fata de mine (da, si la figurat :D). Eu dinainte de 8 luni adormeam dupa ora 12 (si nici nu aveau parintii program tv sau internet pe atunci, sa le treaca vremea mai usor), ma trezeam singura inainte sa mearga mami la servici, asa pe la 5-6 dimineata, ca sa sug putin laptic (si la 8 luni cu o greva a laptelui m-a tot intarcat, deci sigur povestea e de dinainte de 8 luni) si nu dormeam la amiaza. Nici la cresa niciodata, nici apoi la camin niciodata. Asa ca Alex doarme mult mai mult decat am facut-o eu si credeti-ma ca sunt bine :D. Pana prin liceu am fost cea mai buna din clasa, la cel mai bun liceu din oras, apoi a urmat o facultate foarte grea (Matematica-Informatica Babes-Bolyai Cluj-Napoca), master tot acolo, un doctorat tot la Mate la Babes pe cale de abandon acum, am lucrat la o firma straina de soft si al doilea job imi era sa tin niste seminarii si laboratoare la universitatea de stat de la noi din oras. Desi dupa teoriile lui Pantley ar fi trebuit sa am mari lipsuri si intelectuale, si de crestere. Credeti-ma ca am crescut (prea) bine :)).

- Pentru ca m-a facut sa cred ca e ceva anormal in a-ti adormi bebelusul alaptandu-l sau leganandu-l. Nu, nu e deloc anormal. Asa e natural. Toti puii de mamifere adorm cand sug. Laptele impreuna cu suptul au acest efect. Sigur s-o fi gandit Cineva bine cand le-a facut asa. Nu inteleg acum de ce trebuie tot timpul sa simtim nevoia sa “reparam” ceva care asa trebuie sa fie. De ce ajunge lumea din jur sa ma convinga ca exista o problema, atunci cand copilul meu e asa cum trebuie sa fie.

- Pentru ca mi se pare un chin, daca ai un bebelus care iti adoarme la san si/sau leganat, dupa ce te-ai straduit sa-l ajuti sa adoarma, sa il pui in pat cand inca nu e chiar adormit (respectiv sa ii scoti sanul din gura, depinde care e obiceiul la care trebuie sa renunti). Cand daca ai mai sta 2 minute pruncul ar dormi dus si l-ai putea lasa lejer in pat si sa mergi sa-ti faci lucrurile mai departe. Daca il pui aproape adormit, cum recomanda ea, normal ca se trezeste, si o iei de la capat cu adormitul lui. Mi se pare un mare mare chin. Si pentru ce, pana la urma? Cand e asa normal si natural si frumos sa adoarma un copilas la san sau leganat in bratele mamei. Si mi se pare chinuitor nu numai pentru mama, dar putin si pentru copil. Pentru ca daca el nu e pregatit inca de pasul asta (sa adoarma singur), se trezeste de atatea ori plangand, pentru ca e abandonat in pat, cand el ar vrea sa fie langa mama lui, si cand el ar fi vrut sa doarma! Si apoi o ia de la capat cu adormitul...


- Pentru ca daca ai un bebelus care adoarme repede cand ii e somn, dar tu vrei sa implementezi programul asta, e posibil sa ajungi sa iti ocupi programul cu rutine de somn in loc sa va jucati, sa va plimbati prin oras cand vreti, etc. Dar na, primul copil saracul e un fel de cobai, la al doilea ma voi plimba oriunde voi dori, oricand, cu piticul intr-un carrier, si voi sti ca daca adoarme in el, sigur e fericit, nu e o problema ca adoarme plimbat... nu e ceva ce trebuie rezolvat.

- Pentru ca nici eu nu as putea sa adorm la comanda, daca nu mi-e somn. Pentru ca ajungeam sa ma chinui 2-3 ore cu rutina, si ajungeam la aceeasi ora de culcare ca inainte. Dar in loc sa adoarma repede, acum ma chinuiam 2-3 ore pentru acelasi rezultat... Cand ar fi fost mult mai simplu sa-l las pana cand ii e somn, chiar daca asta inseamna ora 12 noaptea.


- Pentru ca stiu un caz care nu s-a terminat armonios, in cercul apropiatilor mei din viata reala. Dupa ce a citit cartea, mamica a incercat sa implementeze programul, pasii, etc. Desi inainte de treaba asta, fetita ii adormea in cel mult 10 minute de supt la san (si pe fotoliu, sau culcate in pat, nu ca mine alaptat plimbat prin camera o ora intreaga, pana la 1 an si aproximativ 9 luni parca :D), ea dupa ce a citit cartea a simtit ca nu e bine sa adoarma la san si trebuie s-o invete sa adoarma singura. Pentru ca asa nu se va mai trezi noaptea (by the way, te face sa crezi ca nu e normal sa se trezeasca noaptea. E normal!). Sau daca se va trezi, va adormi singura, pentru ca va fi invatat sa se consoleze singura. Nu a reusit, a fost chinuitor, ajunsesera sa se chinuie ore intregi inainte de fiecare somn. Si noaptea, mama se trezea de tot, ca sa fie atenta cand ii da sa suga, sa isi retraga sanul din gurita ei inainte ca fetita sa adoarma de tot (acum mi se pare asa bizar, ma mir ca atunci mi s-a parut ceva plauzibil). Si normal ca si fetita se trezea, si mama se trezea de tot. Si cat de bine le fusese inainte, cand nu credeau ca au vreo problema! Cat de usor o adormea, si cat de bine se odihnea si noaptea, indiferent de treziri! Asa a ajuns sa ii dea fata sotului seara s-o adoarma, ca sa nu asocieze sanul cu somnul. Normal ca s-a ajuns si la plans, dar nu au considerat ca au practicat cry-it-out, pentru ca a fost sotul ei cu fetita. Nici usor nu cred ca i-a fost fetitei... Si asa a ajuns s-o intarce de tot, pentru ca ajunsesera sa creada ca fetita are probleme cu somnul din cauza alaptarii. Si culmea e ca fetita s-a trezit in continuare noaptea, si pe lapte praf. Asa ca o intreaga suita de consecinte doar pentru ca a avut impresia ca nu e bine cat si cum doarme fata ei. Asa ca recunosc ca orice sleep training acum imi suna bizar. Imi suna ca nu mi-as accepta copilul meu asa cum e.

- Pentru ca atunci cand am fost impacata ca Alex e normal asa cum e, si ca asta e programul lui de somn, am fost mult mai fericiti amandoi. Eu am fost impacata, si linistita, el a adormit mai usor si doarme mai bine. Amandoi suntem odihniti si fericiti.


Faptul ca autoarea apare cu cartile ei si in recomandarile Peaceful Parenting (drmomma.org) o face sa creasca putin totusi in ochii mei. Si si eu am cartea de la o mama foarte AP :D. Nu ma bag in filozofii acum cu diferente de parentinguri linistitoare :D (peaceful parenting, gentle parenting, conscious parenting), dar nu cred ca e in stilul natural parenting (unde cred ca se considera ca bebelusul e asa cum trebuie sa fie, cum e natural sa fie, si doarme cand simte nevoia, si cat simte nevoia), si nu cred ca e nici in stilul attachment parenting (pentru ca acolo cred ca se practica ideea ca parintele sa fie alaturi de copil, mai ales in situatii de suparare :D).

Asa ca nu as da cartea aceasta la citit tuturor mamelor, nu as da-o nici macar tuturor mamelor care se plang de somnul copiilor lor. As da-o mamelor care sunt deja la marginea prapastiei. Care nu mai pot sa se sacrifice pentru adormirea la san sau leganata, care simt ca daca nu fac ceva cu somnul copilului, ajung sa-l lase sa planga (necontrolat, sau controlat – metoda cry-it-out Ferber). Asa ca decat un CIO care lasa inclusiv leziuni neuronale, pe langa dereglari de personalitate si de incredere, votez pentru No-Cry. Mi se pare metoda de mijloc intre un natural parenting si un CIO. Era nevoie de un gri de mijloc, intr-adevar :D. Dar pana la urma asta e, o metoda, si nu toti parintii au nevoie de “metode” pentru somnul copiilor lor.

Deci inainte sa ofer spre citire aceasta carte, as incerca sa vad de ce crede mama ca au o problema cu somnul. As incerca sa vad daca nu cumva e doar influentata de cei din jur. Copiii au adormit la san si leganati si plimbati mii de ani. Dintr-o data societatea ne face sa credem ca e ceva in neregula cu asta. Copiii sunt diferiti, si nu poti sa compari somnul copilului tau cu al altuia. Daca mama e la capatul puterilor, si simte ca altfel sigur lasa copilul sa planga neconsolat, abia atunci i-as recomanda aceasta carte.

marți, 20 septembrie 2011

Alex vorbeste!

Da, si-a dat drumul dintr-o data! Asa cum spunea toata lumea si eu nu credeam. Bine, sa nu se creada ca a inceput sa spuna propozitii :)). Dar de la un copilas care spunea toata ziua "mamaaaaa", "tata", "da" si "nu", e ceva!

Dupa ce am venit din concediu, numele bunicilor s-au schimbat. De la "Bu" pentru amandoi, au ajuns "Cu" - bunicul si "Ca" - bunica. De fapt chiar am vazut ca are o preferinta in a spune ultima silaba a unui cuvant. Pentru ca si vaca a ajuns "ca", si calul tot "ca" (cu un "l" mai stins), si kk e "ca",... Unchiu' Lali a ajuns din "uuu", "ciu".

Pe motivul invatarii noilor cuvinte, de cand am venit din concediu are si o anxietate de separare fata de toata lumea din familie, chestiune care o voi dezvolta alta data. Si a inceput chiar sa vorbeasca in somn "cu, ca, ciu", ca sa mai exerseze. Apoi, din cauza ca bunicii au plecat in concediu si ei, anxietatea s-a dezvoltat si mai tare, si in timpul noptii au inceput trezirile dese, plansetele, si chiar perioadele de nesomn in care ma intreaba continuu despre "cu", "ca" si "ciu". Si cand se intampla sa ne prinda ora 4-5 dimineata tot intreband despre ei, imi vine sa ma duc sa-l las lor in dormitor :)). Dar stiu ca si ziua intreaba de ei, dar fara mine nu sta cu ei, asa ca stiu ca nu rezolv nimic :)).

Oricum, stiam ca inaintea unui mare hop in dezvoltare ei regreseaza putin in alte aspecte. E normal, dar uneori uitam.

Pana saptamana trecuta nu voia sa repete nimic dupa noi, se enerva daca ii spuneam ceva pe silabe. Apoi am vazut ca incepe sa spuna el pe silabe cuvintele deja cunoscute, atunci cand se preface ca scrie pe o hartie "maaammaaaa". Si spune asa, lung, ca si cum chiar si-ar dicta :)).

Saptamana trecuta cred, sau in urma cu doua saptamani, nu mai stiu... a descoperit o jucarie soparla vorbitoare de limba engleza si cantatoare. Si s-a distrat intr-o seara cu Relu cu ea. Si, dupa ce de atata vreme noi vorbim mult cu el (nu stiu cine mai vorbeste cat mine cu el, ca ma doare gura si gafai si cand iesim la plimbare; nu ma lasa in pace, trebuie sa-i descriu toate camioanele, toate autobuzele, etc. trebuie sa-i cant despre ele, tot timpul imi merge gura, pentru ca e la mine in boba sau in sling, asa ca nu am scapare... :D. Plus bunicii care de cand era mic ii povestesc continuu despre orice), dupa ce ii citim atata, dupa ce ii cantam atata, dupa ce imitam toate animalele cand ne cere el, el nici o vorba in limba romana... Acum a dat de soparla si il aud cum o imita, dupa cateva minute de joaca, "nambă" (numbers), "calăz" (colours) si nu stiu mai cate! Uau! Dupa ce vocabularul lui cuprindea doar vreo 10 cuvinte. Deja ma gandeam de unde sa cumpar o jucarie din aia in limba romana, sa invete copilul meu sa vorbeasca! E drept ca Relu ii repeta ce spune soparla, dar si pana atunci a mai vorbit Relu cu el, va spun sigur :D.

Si asa a inceput. Pana zilele trecute nu repeta decat ce spunea Relu (acum are incredere si in noi :D). Dar el chiar reusea sa-l faca sa spuna multe cuvinte. "Toita" e toyota bunicului, "mini" e desigur a mea. "eu" e be-em-veu :D. Cel mai simpatic e ca "tu" este el. Vreau sa-i dau sa manance, striga "tuuu" si ia lingurita. Vreau sa ii arat ceva intr-o carte, srtiga "tuuu" si mi-o smulge. Vreau sa-l spal pe dinti, iar "tuuuuu".

Si a ajuns sa repete dupa Relu aproape orice. Daca au inceput sa-i numeasca pe toti membrii familiei, pe toti i-a repetat dupa el. Numara asa de frumos pana la 10 impreuna cu el, ca imi vine sa-l mananc! E asa de emotionanta perioada asta, si pentru ca in sfarsit ii aud vocea scumpa, si pentru ca e constient de importanta momentului, sta asa frumos ca un elev si are o pozitie super simpatica :)).

Dar ne mai surprinde si cu lucruri care nu i le-a repetat Relu, si tot le spune si el. Aseara a cerut "apa" (am uitat sa-l numesc mai sus, si asta era de mai demult in lista noastra), si eu credeam ca vrea sa isi bage periuta de dinti in pahar, sa o limpezeasca, cum facem uneori. Si m-a vazut ca nu i-am intins paharul lui, asa ca a zis "bei", ca sa-mi spuna pentru ce vrea apa :D.

Azi l-a intrebat bunica lui ce are Matusa Anuca de la Napradea in cotet, si el a raspuns "pocu" (porc :D).

Tot acuma seara ne-am distrat de el. L-a pus Relu sa spuna Teddy. Si apoi l-am intrebat daca stie cine e Teddy, si el razand emotionat a zis "cu!" (bunicul) :)).

Duminica dimineata s-a trezit, s-a ridicat din pat, a mers la usa de la balcon si a vazut ceva interesant: "tata! aciii! hai!" :)))

"catea" = cartea, "pîi" = paine, "mei" = mar, "minj"= mingea, "ugi" = fulgi,

Cel mai frumos spune "galbin" la galben, si noi ii tot oferim obiecte galbene ca sa spuna iar si iar si iar! :)) "Ma" e masina demult, ba chiar a mai spus si "ma.. gu" la masina de gunoi (uite ca pana la urma or fi fost mai mult de 10 cuvinte si inainte :D), dar acum spune "ma galbin" la masina lui galbena. Azi a zis si "vedi" la verde, si "astu" la albastru, si "alba" la alb. "ush" spune de multa vreme si la culoarea rosie, si la leguma rosie.

Daca pana acuma imi venea sa il mananc de cate ori ma uitam la el, daca nu exista zi in care sa ma mir ce minune traiesc, simt ca urmeaza si mai si. Nu imi puteam imagina ca poate sa fie asa de dulce cand incepe sa vorbeasca! Si nu credeam ca de la un vocabular asa limitat, incepe sa spuna dintr-o data, chiar si 10 cuvinte noi pe zi!

duminică, 11 septembrie 2011

“To meat” or not “to meat”? – partea a II-a

De ce nu i-am dat pana acum carne lui Alex?

Pentru ca am sperat sa il cresc ca si mine, ovo-lacto-vegetarian. Cel putin pana cand ar cere, pana cand as vedea ca vrea el, ca e tentat, ca are nevoie.

Dilema “lasa-l pe el sa aleaga, nu alege tu in locul lui” o intorc pe toate partile. Mi se pare ca daca nu ii dau acum carne, ci i-o voi oferi cand va intelege, ii dau puterea in mainile lui. Daca acum ii dau carne e ca si cum as hotari eu in locul lui. Nu va mai putea considera ca el nu a mancat niciodata carne. Mi se pare ca poate lua o decizie numai cand stie ce e aceea, de unde vine carnea, ce consecinte are consumul carnii.

Motivul numarul 1 al meu, mila fata de animale, se transmite si asupra lui. Daca un om poate creste sanatos si fara carne, de ce as ajunge sa omor animale pentru el? As simti ca si cum am adus pe lume inca un criminal de animale.

Ca sa nu mai spun ca la postarea mea anterioara am uitat un motiv, cel ecologic. Fermele de animale sunt cei mai mari poluatori ai planetei.

Motivele mele legate de digestia ingreunata poate se regasesc si la el. Din moment ce eu cred ca unii dintre noi suntem facuti carnivori, alti vegetarieni, de unde stiu din ce grup face parte el? Sotul meu e carnivor, eu nu... Si mi se par niste senzatii pe care numai el le poate deosebi, daca se simte bine mancand carne sau nu. Nu cred ca la mine erau vizibile din afara diferentele.

Acum urmeaza parerile mele despre alimentatie :D. Nu imi plac extremele. Nu sunt de acord cu fraza “carnea e necesara, nu se poate trai fara carne”, si nici cu fraza “toti suntem vegani la origine”. Pentru ca oricat mi s-ar parea de etica gandirea veganilor, oamenii nu sunt facuti sa fie vegani. Sa nu uitam ca la origine am fost vanatori de animale si culegatori de fructe, frunze si seminte. Noi, oamenii mari, putem deveni vegani, si daca suntem informati, putem chiar sa traim bine. Dar noi suntem mari deja, cresterea oaselor si dintilor s-a produs in altfel de alimentatie. Probabil vitamina B12 mai avem in corp de pe vremea cand mancam carne. Insa experimente vegane pe un copil mic mi se par greu de sustinut.

Din 2006-2007, de cand am inceput sa-mi cercetez bolile hormonale si sa ma preocupe mai mult sanatatea, am descoperit multe site-uri despre raw vegani. Minunate, adevarate comori de informatii despre sanatate. Am aflat multe lucruri acolo ce nu le-as fi gasit altundeva. Mi se pare ca orice om, omnivor, vegetarian sau vegan, ar trebui sa invete de la raw-vegani despre hrana sanatoasa. Chiar daca nu urmeaza ca la carte, eu cred ca pe langa gratarul de porc sau felia de branza, ce poate fi mai sanatos pentru organism decat o salata verde, niste nuci hidratate si tot felul de superfoods care sa inlocuiasca suplimentele de vitamine sintetice? Trebuie sa ne gandim ca daca dieta lor e facuta sa le fie suficienta, inseamna ca noi, care mai consumam ceva pe langa, nu am avea decat de castigat din “furtul” anumitor retete sanatoase.

Dar in lumea raw-vegana sunt si multi sarlatani, multi “guru” care fac propaganda la raw-food-ism extrem, care fac experimente pe “discipolii” lor, care ii blameaza pe alti raw-vegani ce nu sunt 100%. Eu in astfel de oameni nu pot sa am incredere, care merg pana in panzele albe doar ca sa nu isi schimbe teoria. De aceea, chiar daca ii citesc in continuare pentru descoperirile ce le fac si pentru retetele ce le ofera, recunosc ca am incredere totala doar in 2 oameni din internetul raw-food-ist: Kevin Gianni si Shazzie. L-as trece si pe Mercola in enumerare, dar el nu e raw-food-ist si nu tot timpul sunt de acord cu el. Insa si el ofera multe informatii pertinente in domeniu.

In schimb cei doi sunt incredibil de sinceri, cu riscul sa-si piarda “discipolii”. Am cartea lui Shazzie, “Evie’s Kitchen”, unde ea scrie despre alimentatia fetitei ei. A studiat in amanunt lucruri care nici acum nu sunt pe deplin cunoscute in mainstream, cum ar fi necesitatea vitaminei K2 si a vitaminelor A si D. Cartea ei abunda in informatii importante pentru orice parinte. Multi raw-food-isti dau ca surse de fier nucile si semintele. Ea da alte surse, pentru ca e de parere ca acidul fitic din nuci inhiba absorbtia fierului. Si alte sinceritati pe tema cresterii sanatoase a copilului.

Ma enervez cand citesc raw-food-isti care ofera mamicilor informatia ca “spirulina e o sursa buna de vitamina B12”. Spirulina e un superfood, dar nu numai ca nu are B12, ea chiar are un asa numit B12-analog, care se comporta ca o vitamina B12, ocupa locul acesteia in digestie, si blocheaza absorbtia altor B12 care ar intra in corp. De aceea Shazzie si David Wolfe recomanda pauze de spirulina in alimentatie, ca sa fii sigur ca in acele pauze absorbi B12 din surse adevarate (oua, lactate, peste, carne sau suplimente!). Sursele de B12 din lumea vegetala sunt foarte mici, si e nevoie de un intestin foarte sanatos (pentru factorul intrinsec) ca sa absorbi oricum si acea mica parte. Cum am spus, noi adultii avem in general B12 suficient din copilaria “carnivora”. Dar ce ne facem cu puii astia mici? (Dilema B12 nu apare intr-o dieta vegetariana, pentru ca B12 este suficient in laptele crud si in oua.)

Iarasi stiu ca betacarotenul se transforma in vitamina A. Dar numai un organism sanatos poate face asta. Stiu ca ALA se transforma in EPA si DHA (omega3). Dar numai un organism sanatos poate face aceasta transformare. De aceea inul nu e o sursa asa de buna de omega3 ca si pestele sau chia sau fitoplanctonul marin. Intr-adevar si pestele il face din fitoplancton, la fel cum vaca face B12 din iarba. Dar se pare ca organismul uman nu mai e asa sanatos ca pe vremuri si nu mai reuseste sa faca aceste transformari.

Shazzie recomanda suplimente pentru B12, pentru D, pentru K2, pentru DHA, pentru calciu, fier si colina. Asa cum si la D avem optiuni: D2 (vegan, sintetic, se absoarbe greu), D3 (vegetarian cand e din lana de oaie, omnivor cand e din piele de vita, sintetizat din natura, se absoarbe mai bine) sau ulei din ficat de cod (omnivor, natural, se absoarbe cel mai bine).

Sau ofera alternative vegetariene, din cand in cand ii da fetitei kefir din lapte crud de vaci care pasc iarba libere :D si oua crude de la gaini care pasc iarba libere :D. Si ea spune ca din experienta ei (si pun pariu ca se intalneste cu multi oameni dornici sa fie sanatosi), cei mai sanatosi copii ce i-a vazut crescand au fost raw-vegetarieni, si cei mai bolnavi au fost cooked-vegani. Probabil pentru ca daca in hrana vie ai nutrienti multi, in cea gatita se cam pierd, si atunci se simte si mai tare lipsa unor nutrienti din produsele animale in alimentatie. Plus ca un vegan care mananca gatit poate sa fie si un om care consuma cartofi prajiti, ciocolata, rahat :D, soia, fast food “de post” etc. Shazzie considera ca oamenii au fost intr-adevar facuti sa manance raw, dar nu vegan. Ea a ales veganismul din considerente etice.

In general se considera ca un vegan sau un vegetarian e mai sanatos decat un omnivor pentru ca intr-adevar, in randul primilor sunt mai multi oameni constienti de o dieta sanatoasa. Marea majoritate au ajuns sa consume vegan sau vegetarian pentru o boala poate. Asa ca trec de la junk omnivor la vegan sau vegetarian sanatos. Nu e de mirare ca se simt mai bine. Insa eu cred ca si in dietele omnivore pot fi oameni sanatosi, daca nu mananca junk, daca mananca mai rar carne, si tot timpul gatita sanatos, si din surse naturale. Fara hrana procesata din comert, fara E-uri, fara zahar si alte chimicale. La fel cum cred ca si in dieta vegana sau vegetariana poti gasi multi oameni nesanatosi, care consuma junkurile amintite mai sus.

DAR cred cu tarie ca daca exista o boala in organism, e nevoie de o dieta asemanatoare cu un post, in care nu prea isi au locul produsele animale. Deci chiar cred ca dieta raw-food poate vindeca aproape orice boala. Dar dupa ce te vindeci, nu cred ca iti fac atat de mult rau produsele animale sanatoase.

Si mai cred cu tarie ca alimentatia nu e totul. Da, o alimentatie naturala conteaza enorm, fie ca e vegana, vegetariana sau omnivora. NATURALA. Dar pe langa asta, la fel de mare importanta are miscarea, statul mult in aer liber, poluarea (mai mult lipsa ei), si stresul (lipsa lui). Deci chiar cred ca mancarii i se acorda mult prea multa importanta, si ma refer aici si la mine!

Concluzia mea vad ca e cam la fel cu concluzia lui Kevin Gianni dupa The Great Health Debate, o dezbatere telefonica cu mai multi profesionalisti din domeniu, si omnivori, si vegani. Mi-au placut la nebunie concluziile lui dupa fiecare seara. Sper sa va faceti timp sa le cititi, sunt absolut minunate si omul are perfecta dreptate. Si dupa ce le cititi, veti avea si mai mare incredere in el, chiar daca e aproape raw-food-ist.

Coconut Oil Does Raise Cholesterol : Great Health Debate Night 1 Snack Bites

Do the Blue Zones Tell Us What to Eat? : Great Health Debate Night 2 Snack Bites

Most Cultures Eat Fermented Foods So Can They Really Be Bad? : Great Health Debate Night 3 Snack Bites

Have You Seen a Squirrel with Crooked Teeth? : Great Health Debate Night 4 Snack Bites

Maybe You’re Not Getting Enough Protein (Plus, Meat Eating Monks!) : Great Health Debate Night 5 Snack Bites

At 57, This Dude is Ripped : Great Health Debate Night 6 Snack Bites

Quick and Painless Death For Factory Farmed Animals? : Great Health Debate Night 7 Snack Bites

7 Common Lessons We All Can Learn From the Great Health Debate : The 7 Things I Learned This Week (Special Edition!)

Was the Great Health Debate a Success or a Failure? : My Thoughts and Grades

Top 12 Blog Posts from You : The Great Health Debate Final Wrap Up

Si alte comentarii de dupa Great Health Debate:

Dr. Alan Goldhamer’s Comments on The Great Health Debate : GHD Expert Rebuttals and Commentary

Dr. Gabriel Cousens’ Great Health Debate Commentary, Criticism and Clarification (Part 1) : Exclusive Renegade Health Video

Dr. Gabriel Cousens’ Great Health Debate Commentary, Criticism and Clarification (Part 2) : Exclusive Renegade Health Video

Meat Eaters and Vegans Both Don’t Want to Listen to Science They Don’t Agree With… (Commentary on Dr. Cousens’ Commentary) : Renegade Health Exclusive Article


Buuun. Si acum, dupa ce am spus ca sunt raw-food-isti de la care imi iau doar informatia ce imi convine, fara sa-i cred 100% (cei pe care ii citesc pe langa Kevin Gianni si Shazzie), la fel sunt omnivori pe care ii citesc cu atentie, invat ce imi convine si dau la o parte cu ce nu sunt de acord. Dar nu am gasit omnivori in care sa am incredere 100% :D. Cei care se apropie cat de cat sunt Mercola si Fundatia Weston A Price. Am mai spus aici putin despre WAP. Nu sunt de acord cu ei cand citesc articole care recomanda inceperea diversificarii bebelusilor cu carne si intarcarea prematura. Dar consider ca daca sunteti omnivori, acestea sunt cele mai sanatoase principii de hrana sanatoasa: http://www.westonaprice.org/basics/principles-of-healthy-diets. In introducere veti afla cine e Weston Price si cum de a ajuns lumea sa aiba atata incredere in el. De fapt, pe baza muncii lui, sunt multi oameni de stiinta azi care demonstreaza refacerea smaltului dintilor, eliminarea cariilor doar prin dieta! Principiile sunt intr-adevar foarte bune si sanatoase pentru un omnivor. De exemplu, am crescut in ultimii ani cu ideea ca un ulei vegetal e sanatos (nici nu mai vreau sa amintesc epoca “margarina e sanatoasa”), dar nu ne-am gandit ca uleiurile care nu ar putea iesi dintr-o presa au nevoie de produse chimice de sinteza pentru extractie. Nu ne-am gandit ca balanta ce inclina inspre omega 6 face ca acel ulei sa fie inflamator pentru organism. Si cate si mai cate principii sanatoase, enumerate in linkul anterior.

Si apropo de vindecarea cariilor cu dieta WAP, desi sunt mii de cazuri cunoscute (stiu ca citeam despre ele in urma cu cativa ani, dupa ce auzisem niste interviuri radio cu tipa ce a creat Tooth Soap), in ultima luna am citit cu placere postarile de pe blogul acesta: http://www.mommypotamus.com/i-kissed-toothpaste-goodbye/ , http://www.mommypotamus.com/can-a-weston-a-price-diet-reverse-tooth-decay/ . Si aici http://www.mommypotamus.com/are-you-a-caveman-gapster-or-wapfer/ a sintetizat foarte bine diferenta dintre dieta WAP si cea Paleo.

Si ca sa nu mai fac o noua postare despre dinti, cum am promis aici, mai dau un singur link ca sa dau toate informatiile despre sanatatea dintilor: http://www.yourreturn.org/Articles/Early_ChildHood_Caries_Cured.htm.

Cum am spus si acolo in comentarii, trebuie o dieta bogata in calciu, fosfor, vitaminele A, K2 si D. In general dieta Weston A Price e renumita pentru sanatatea dintilor. Si e plina de grasimi cunoscute ca fiind “rele”. Prima mea idee a fost ca va trebui neaparat sa-l pun pe Alex sa manance carne ca sa aiba dinti sanatosi. Dar nu e musai, iar postarea aceasta http://rawfoodsos.com/2011/08/13/ancestral-health-symposium/ (de la paragraful cu paleo si vegetarianismul) demonstreaza ca se poate manca sanatos si daca esti vegetarian. Ideea e sa ai parte de vitaminele si mineralele spuse mai sus si sa elimini zaharurile procesate si cerealele cu gluten. Si junkul, normal :D. Nu stiu daca s-a observat ca nu spun nimic despre soia, cu care nu prea sunt de acord. Eu oricum nu consum datorita hipotiroidismului, dar daca as ajunge sa ma gandesc la asta, singurele produse de soia care nu fac rau organismului sunt cele fermentate.

Partea proasta la readucerea in lumina reflectoarelor a mancarurilor animale grase e faptul ca oamenii se bucura asa de tare ca acum sunt iar considerate sanatoase, incat le includ la fiecare masa, le mananca in exces. Asa cum spun si expertii ce le considera sanatoase, baza trebuie sa fie hrana vie, mancarea vegetala. Si din cand in cand trebuie consumate carnuri grase, organe, supe de oase, untura, unt, oua, etc. Din surse naturale, nehormonizate. Altfel facem mai mult rau decat bine. Cand vad mamici disperate ce se fac daca bebelusul nu consuma carne zilnic, de la cateva luni, nu reusesc sa inteleg. Am avut in jurul meu mamici care insistau cu carnea desi bebelusul o voma de fiecare data. Disperate ca daca nu consuma carne nu are de unde sa-si ia proteinele. Carnea este ok in alimentatia omului, dar nu zilnic. Si nu de 3 ori pe zi, si nu la aperitive, felul 1, felul 2 sa nu mai stim sa gatim fara carne. Unii au parte chiar si la desert, de o prajitura cu untura :)).

Asadar, dupa atatea framantari si atata studiu, am ajuns la concluzia ca un copil poate fi crescut foarte sanatos fara carne, deci vegetarian. As avea in minte meniuri peste meniuri ultra-sanatoase si suficiente din punct de vedere nutritional. DAR asta daca acel copil mananca! Alex imi da de furca cu nemancatul lui. Asa ca am ajuns sa ma gandesc sa-i ofer carne nu pentru ca nu ar putea creste cu mancare vegetariana, dar mai ales pentru ca poate carne ar manca! Poate seamana cu taica-sau si simte nevoia de carne iar eu nu i-o ofer. Poate are anumite deficiente care ii dau aceasta lipsa a poftei de mancare, si poate acestea s-ar rezolva cu consumul de carne. Dar nu as vrea ca lucrurile sa degenereze, si daca ajung sa-i dau carne, sa incepem sa-i dam carne prajita in teflon, carne hormonizata, junk cu carne. Nu as vrea sa alunec pe panta compromisurilor, doar din dorinta de a-l vedea mancand. Sa nu se creada ca eu acum ii ofer doar frunze de salata :)). Dar daca ii dau ou de exemplu, atunci ori ii dau galbenus crud amestecat cu ceva, ori i-l dau fiert, ori in tot felul de caserole la cuptor. Nu ii fac omleta sau ochiuri, intr-adevar. Dar daca i-ar placea oul, cum ne place noua, parintilor lui, amandurora, ar manca si gatit sanatos, nu?

Asa ca de cateva saptamani trec prin aceasta lupta interna legata de carnea din alimentatia lui. Si e drept ca nici nu-mi e la indemana o carne nehormonizata, ai mei cumpara pui umflati din magazine. Deci si cand ma hotarasc, va trebui sa caut si sa cercetez. Oricum, apropo de omnivori si vegani, daca as avea de ales intre a-i oferi copilului carne sau a-i oferi zahar, as alege prima varianta fara sa clipesc! Un om care consuma zahar are de suferit enorm, fie ca e omnivor sau vegan.

Inchei cu niste citate pro-vegetarianism sau pro-veganism, ca sa inchidem cercul, sa nu lasam ca ultima concluzie ca e nevoie de carne :)).

“Animalele sunt prietenii mei. Eu nu imi mananc prietenii. “
George Bernard Shaw

“Hrana ta sa fie leacul tau!”
Hipocrate

“Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, toti oamenii ar fi vegetarieni. “
Paul McCartney

“Organismul uman nu are nevoie de laptele de vaca, tot asa cum nu are nevoie nici de laptele de caine, nici de laptele de cal sau de cel de girafa. “
Dr Michael Klaper

“Cum poti sa mananci ceva ce are ochi? “
Will Kellogg

“Pune intr-un patut un copil mic, un mar si un iepure. Daca el va manca iepurele si se va juca cu marul, eu iti cumpar o masina noua. “
Harvey Diamond

“Nimic nu va aduce beneficii mai mari sanatatii umane si supravietuirii pe Pamant precum evolutia catre dieta vegetariana. “
Albert Einstein

“Oamenii spun adesea ca oamenii au mancat dintotdeauna animale, ca si cum asta ar fi o justificare pentru a continua aceasta practica. Urmand aceasta logica, nu ar trebui sa incercam sa oprim oamenii sa ucida alti oameni, de vreme ce asta se intampla de la inceputul timpurilor.“
Isaac Singer

“Apoi a zis Dumnezeu:"Iata, va dau voua toata iarba ce face samanta de pe toata fata pamantului si tot pomul ca are rod cu samanta in el. Acestea vor fi hrana voastra." “
Biblia, Facerea 1:29

“… daca el cauta cu adevarat sa traiasca o viata mai buna, primul lucru de la care se va abtine va fi folosirea carnii caci … folosirea acesteia este pur si simplu imorala, intrucat implica savarsirea unui act contrar moralei de a nu ucide.” / “Omul poate trai sanatos fara sa omoare animale pentru hrana; de aceea, consumand carne, participa la stingerea unei vieti numai pentru a-si satisface apetitul. Si a te comporta astfel este imoral.” / “Atata timp cat exista abatoare, vor exista si campuri de lupta.”
Lev Tolstoi, 1828-1910

“Maretia unei natiuni si progresul ei moral pot fi masurate prin felul in care sunt tratate animalele.”
Gandhi, 1869-1948

“Daca un om aspira la o viata mai dreapta, primul sau act de abstinenta va fi de la ranirea animalelor.”
Albert Einstein, 1870-1955

“Atata timp cat oamenii masacreaza animale, se vor omori si unii pe altii. Cu siguranta, cel care sadeste samanta omorului nu poate culege bucurie si dragoste.”
Pitagora, ~Sec. VI i.e.n.

“Nu am nici o indoiala ca o parte a destinului rasei umane, in evolutia sa treptata, este a renunta sa mai manance animalele.”
Henry David Thoreau, 1817-1862

“Daca omul vrea libertate de ce sa tinem pasarile si animalele in custi? Intr-adevar, omul este stapanul animalelor, pentru ca le depaseste in brutalitate. Noi traim din moartea altora. Suntem locuri de inmormantare pentru animale! De la o varsta frageda, am renuntat la carne, si va veni o zi cand oamenii ca mine vor vedea uciderea unui animal asa cum vad acum uciderea unui om.”
Leonardo da Vinci

"Nu exista o diferenta fundamentala intre om si animalele superioare din punct de vedere al facultatilor mentale... Animalele inferioare, ca si omul, simt placere si durere, fericire, suferinta."
Charles Darwin

"Necunoasterea a ceva mai bun nu usureaza suferinta unui animal. Dorintele sale fundamentale raman, iar frustrarea acelor dorinte neimplinite alcatuiesc cea mai mare parte a suferintei lor. Sunt atat de multe exemple: vaca de lapte careia nu i se permite sa-si creasca vitelul, gaina din custile din ferme care nu va pasi sau intinde aripile niciodata, purceaua care nu isi poate construi niciodata un culcus sau sa rame dupa mancare in resturi, etc. In cele din urma, noi impiedicam dorinta fundamentala a animalelor - de a trai."
David Cowles-Hamar

"Oamenii - care inrobesc, castreaza, taie, experimenteaza pe animale - au o predilectie de inteles in a pretinde ca animalele nu simt durerea. O diferenta acuta intre oameni si 'animale' e necesara daca trebuie sa le supunem vointei noastre, sa munceasca pentru noi, sa le purtam, sa le mancam - fara nici o urma de regret sau vina. E necuviincios din partea noastra, care de multe ori ne purtam atat lipsit de inima fata de alte animale, sa afirmam ca numai oamenii pot sa sufere. Comportarea animalelor ne ofera asemenea pretentii inselatoare. Ele ne sunt prea asemanatoare."
Dr. Carl Sagan & Dr. Ann Druyan

"Omul este un animal imblanzit, care, de-a lungul secolelor, a dominat celelalte animale cu inselaciunea, violenta si cruzimea."
Charlie Chaplin

"Doar pentru placerea de a avea o data gura plina cu carne, noi privam un suflet de soare si lumina si de acea bucatica de viata si timp pentru care se nascuse pe lume sa se bucure.”
Plutarh

"Nu imi place sa mananc carne pentru ca am vazut cum se ucid mieii si porcii. Am vazut si simtit durerea lor. Simteau ca se apropie moartea. Nu am putut sa rabd. Am plans ca un copil. ... Am simtit moartea mielului."
Vaslav Nijinski

"Fundamental, nu sunt un conservator. Cand ultima balena va fi ucisa, ceea ce se va intampla cu siguranta, suferinta balenelor va inceta. Nu va fi o pierdere a balenelor, ci a omenirii. Nu ma ingrijoreaza eliminarea unei specii - asta-i nebunia omenirii - ci am numai o singura grija, suferinta pe care o inducem deliberat asupra animalelor cat timp traiesc."
Clive Hollands

“Pentru noi, zootehnia moderna, cu cat mai putin stie consumatorul despre ce se intampla inainte ca bucata de carne sa apara pe farfurie, cu atat mai bine.
Atunci, ne gasim oare intr-o situatie corecta din punct de vedere etic? Cum justificam faptul ca ezitam sa le spunem oamenilor ce se petrece [intr-o ferma], nefiind foarte mandri de aceste lucruri si nedorind sa ii determinam sa devina vegetarieni?”

Peter Cheeke, PhD

"Tu doar ce-ai luat cina, si oricat de bine ar fi ascuns abatorul la o distanta de mile, pentru a ne proteja, toti suntem complici."
Ralph Waldo Emerson

"Cruzimea a blestemat familia umana de-a lungul timpului. E aproape imposibil pentru cineva sa fie crud cu animalele si bland cu oamenii. Daca li se permite copiilor sa fie cruzi cu animalele de companie, ei invata usor sa obtina aceeasi placere din suferinta oamenilor. Asemenea tendinte pot duce foarte usor la crima."
Fred A. McGrand

"Compasiunea fata de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud fata de animale nu poate fi un om bun."
Arthur Schopenhauer

"Abia atunci cand omul are compasiune fata de toate fiintele vii, se poate numi nobil."
Buddha

"Am avut un profesor minunat in ce priveste comportamentul animalelor - cainele meu Rusty. El m-a invatat ca animalele au personalitate, minte si sentimente."
Jane Goodall

"Sa nu ne ranim supusii nostri frati [animalele] este prima noastra datorie catre ei, dar sa ne limitam la atat nu e destul. Avem o misiune mai inalta - sa le fim de ajutor de cate ori au nevoie... Daca exista oameni care exclud oricare dintre creaturile lui Dumnezeu de sub adapostul milei si compasiunii, vor exista si oameni care se vor comporta asemanator cu tovarasii lor."
Sf. Francisc de Assisi

"Priveste adanc in ochii oricarui animal si pentru un moment fa schimb de locuri: viata lui ti se va parea la fel de pretioasa ca a ta si tu ai deveni la fel de vulnerabil ca el. Acum zambeste daca tu crezi ca toate animalele merita respectul si protectia noastra, pentru ca, intr-un fel, ei sunt noi si noi suntem ei."
Philip Ochoa

"Cea mai inalta datorie a omului este de a cruta animalele de cruzime."
Emile Zola

“Dar cum sa evitam sa omoram muste, purici? Prin fiecare miscare pe care o facem, distrugem fara sa vrem vietile unor fiinte pe care nici nu le observam. Asta spune mereu lumea, incercand sa justifice in acest fel cruzimea fata de animale. Dar cei care pun problema astfel uita ca scopul omului nu este de a fi perfect in vreo privinta. Sarcina care ne revine este numai de a incerca sa ne apropiem de perfectiune. Acelasi lucru e adevarat si in cazul compasiunii fata de animale. Noi, oamenii, nu putem trai fara sa provocam moartea altor fiinte. Dar putem sa actionam cu un grad mai mic sau mai mare de compasiune. Cu cit mai multa compasiune aratam fata de toate animalele, cu atit mai bine este pentru sufletele noastre.”
Lev Tolstoi

"Nu am devenit vegetarian pentru sanatatea mea, ci pentru sanatatea gainilor."
Isaac Bashevis Singer

"Acum ma pot uita la voi in liniste; nu va mai mananc."
Franz Kafka (pestilor din acvariu)

"Obiectivul nostru este de a ne elibera din aceasta inchisoare largind cercul compasiunii, pentru a imbratisa creaturile vii si toata natura in splendoarea sa."
Albert Einstein

"Ori de cate ori ii auzi pe oameni spunand 'Nu trebuie sa fim sentimentali,' poti subintelege ca sunt pe cale de a comite acte de cruzime. Si daca adauga 'Trebuie sa fim realisti,' inseamna ca vor profita de pe urma lor."
Brigid Brophy

"A deveni vegetarian inseamna sa pasesti in curentul ce duce spre nirvana."
Buddha

"Fie ca tot ce are viata sa fie eliberat din suferinta."
Buddha

"Toate fiintele tremura inaintea voilentei. Toate se tem de moarte, toate iubesc viata. Priveste-te in altii. Apoi pe cine mai poti rani? Ce rau mai poti face?"
Buddha

"Iubeste animalele: Dumnezeu le-a dat gandire rudimentara si bucurie netulburata. Nu le deranja bucuria, nu le hartui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra impotriva intentiei lui Dumnezeu. Omule, nu te mandri cu superioritatea fata de animale; ele nu au pacat, dar tu, cu maretia ta, pangaresti pamantul prin existenta ta si iti lasi urmele prostiei dupa tine - aceasta, e adevarata pentru aproape fiecare dintre noi!"
Fiodor Dostoevski

"Chiar si in viermele ce se taraste in pamant straluceste o scanteie divina. Cand omori o creatura, Îl omori pe Dumnezeu."
Isaac Bashevis Singer (autor, premiul Nobel 1978)

"In fermele cu custi gasim asemanarea cu Auschwitz....Sa-ti inchizi mintea, inima si imaginatia de la suferinta celorlalti inseamna sa incepi a muri incet si inexorabil. Acei crestini care isi impietresc mintea si inima fata de protectia animalelor si raul pe care cauta sa-l combata, ignora invataturile spirituale fundamentale ale lui Hristos."
John Baker, Episcop de Salisbury

"Cruzimea fata de animale e ca si cum oamenii nu-L iubesc pe Dumnezeu."
"...e ceva atat de groaznic, atat de satanic in a chinui pe cei ce niciodata nu ne-au ranit si care nu se pot apara, care sunt total in puterea noastra, care nu au arme nici de aparare nici de atac, incat nimeni, decat cei foarte tari pot indura doar gandul la aceasta."

John Henry Cardinal Newman

"Daca exista oameni care exclud oricare dintre creaturile lui Dumnezeu de sub adapostul milei si compasiunii, vor exista si oameni care se vor comporta asemanator cu tovarasii lor."
Sf. Francisc de Assisi

"Sunt in favoarea drepturilor animalelor ca si in favoarea drepturilor omului. Aceasta este calea unui om complet."
Abraham Lincoln

"Sufletul e acelasi in toate fiintele vii, desi corpul fiecareia e diferit."
Hipocrate

"Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet."
Pitagora

"Non-violenta conduce la cea mai inalta moralitate, care reprezinta tinta evolutiei. Pana nu ne oprim din ranirea tuturor fiintelor vii, suntem inca salbatici."
Thomas A. Edison

"Omul este singurul animal care poate ramane in termeni prietenosi cu victimele pe care intentioneaza sa le manance pana cand le mananca."
Samuel Butler

“[...] prefera carnii si sangelui dobitoacelor, legumele: ele sunt hrana inteleptului si cea a eroilor, spune Homer”
Pitagora

"Animalele traiesc din ratiunile lor proprii. Ele n-au fost create pentru oameni, asa cum negrii n-au fost creati pentru albi, sau femeile pentru barbati."

Alice Walker

sâmbătă, 10 septembrie 2011

“To meat” or not “to meat”? – partea I

Intrebarea nu e legata de mine :D. Eu stiu sigur ca nu imi doresc sa mai pun vreodata carne in gura. Si pentru asta va trebui sa fac o mare paranteza despre mine (de fapt toata postarea de azi e o paranteza :)) ), ca sa se inteleaga ca nu am ales aceasta cale din motive de sanatate, ci pentru ca doar asa s-a putut :D. Deci ca sa povestesc despre trairile ce le am legate de alimentatia lui Alex, daca sa-i dau carne sau nu, trebuie sa-mi explic motivele pentru care eu nu mananc.

Motivul nr. 1 si cel mai important: mila fata de animale.

De cand am fost mica am iubit animalele. Ma jucam la tara cu ele. Asa ca atunci cand se taia puiul pe care eu il vazusem crescand toata vara vesel prin curte, eu nu eram in stare sa mananc nimic. De Craciun ma afundam in perna sa nu aud strigatele disperate ale porcului, din ce in ce mai inecate de sangele din gat. De Paste nu stiu cine mai are inima sa manance din mieluselul acela inocent, care plange exact ca un bebelus dupa mama lui si dupa viata, dupa viata ce abia si-a inceput-o, din care el traieste doar un anotimp, doar o primavara, nici nu stie cum arata iarna... Ca sa nu mai vorbesc de plansul oii dupa puiul ei. Infiorator. Heart-breaking! Sa simti ca mama ca iti e luat puiul si e omorat si tu nu poti, nu ai puterea sa-l salvezi! Daca ati auzit cum plange o oaie cand e taiat mielul ei, sigur stiti de ce vorbesc!

Cand am crescut mai mare, din acelasi motiv puteam consuma carne doar daca nu avea aspect de animal. Daca nu ma gandeam de unde provine. Vorba aia, daca abatoarele ar avea geamuri, ar fi mult mai multi vegetarieni in lume. Sau daca ar trebui noi sa ne omoram animalele pentru hrana zilnica, probabil ca am manca mai constient, o data, de doua ori pe saptamana, nu am trata cu atata lipsa de respect aspectul asta, cu consumul haotic de 3 ori pe zi, 7 zile din 7 si cu aruncatul la gunoi a carnii care a fost sacrificata pentru noi.

Asa ca ajunsesem sa pot manca doar file de peste, sau snitele din piept de pui. Uneori chiftele. Sau parizer :D. Daca vedeam pe o masa un porc intreg, un iepure intreg, un spate de miel, un pui intreg, un peste cu ochi, mi se facea rau. Daca cei din jurul meu de la masa incepeau sa roada pe oase, imi imaginam ca asist la un ospat al leilor de pe Animal Planet, dintr-o antilopa careia inca ii zvacneste capul in disperarea de a scapa cu viata sau a muri mai repede, sa scape de chin. Asa ca recunosc ca ma lua cu lesin si ameteli, motiv pentru care eu nu mai particip la mesele familiei de multa vreme. Si ei se bucura ca lipsesc, pentru ca nu prea imi puteau suporta privirile :)).

Mi se parea ca e asa barbar si fara pic de mila. E ca si cum ti-ai manca animalul de companie. Ca si cum eu mi-as injunghia labradorul sau mioriticul ca sa ma infrupt din muschii lor, care muschi acum ii ajuta sa vina aproape de mine sa ii mangai. Pentru mine toate animalele sunt posibile animale de companie, posibile fiinte care sa-mi ofere dragostea lor, si eu la fel lor. Fiinte care au toata increderea in ingrijitorul lor, ca in parintele lor. Care nu-mi pot imagina ce gandesc atunci cand persoana cea mai de incredere pentru ele ridica mana cu un cutit asupra lor.

Si macar daca acest lucru barbar ar fi pentru supravietuirea noastra. Dar se poate trai foarte bine si fara a omori un animal. Si macar daca omorand un animal (care e puiul cuiva, sau mama cuiva) ar fi suficient pentru indastularea noastra pe viata... Dar nu, sfarsirea vietii unei fiinte se repeta si pentru masa de pranz, si pentru cina, si apoi in ziua urmatoare inca un animal trebuie sa moara pentru micul dejun, si asa mai departe. Mi se pare ceva incredibil unde a ajuns omenirea... Deci imi omor labradorul ca sa ma satur la o masa, si apoi ce urmeaza? Intra in uitare, pentru ca eu trebuie sa trec la alt animal sa-l omor...

La capitolul asta vreau sa va rog din suflet sa urmariti acest documentar: http://www.ecomagazin.ro/video-cruzimea-oamenilor-fata-de-animale-earthlings/ . Mi se pare ca, omnivor, carnivor, vegetarian sau vegan, toti trebuie sa vedem acest documentar (narat incredibil de frumos de Joaquin Phoenix!). Nu pentru a va lasa de carne, nu. Aici nu e vorba numai de omorarea animalelor pentru carne. E vorba si de experimentele pe animale, si de blanuri, si de omorarea din pura distractie sau rautate. Chiar cred ca trebuie sa stim ce se intampla in lume pentru a alege eventual in alimentatia noastra carnea din animalele crescute cu drag, omorate cu respect. Si pentru a alege sa fim impotriva chinuirii animalelor in orice mod. Nu numai din constiinta umana, dar si pentru sanatatea noastra. Pentru ca un animal crescut in conditii mizerabile si batjocorit va avea carnea plina de hormoni ai stresului si hormoni ai fricii.


Motivul nr. 2: nu mi-a placut niciodata carnea

Eu toata viata am crezut ca nimanui nu-i place, dar toti o mananca pentru ca trebuie. Cand ajungeam, rar de tot, la un restaurant, si vedeam ca portia de carne e mai mare decat cea de cartofi (spre deosebire de acasa, unde era invers), credeam ca sunt zgarciti si saraci, si vor sa inlocuiasca portia dulce de cartofi cu carnea aia scarboasa :)). Cand mi-am dat seama ca nu e asa, si ca altii chiar o mananca de placere, am rarit-o si am ajuns sa o consum doar cand chiar mi se parea o mancare buna.


Motivul nr. 3: mi-e greata de carne

Mi-e greata de carnea cruda. Motiv pentru care cat timp am stat singura studenta la Cluj nu mi-am gatit deloc cu carne, fara sa-mi dau seama de acest lucru :)). Deci chiar nu strigam sus si tare ca eu nu mananc carne. Dupa ce am devenit constient vegetariana mi-am dat seama ca, desi stiam face orice fel de mancare (chiar si sarmale :D), niciodata nu mi-am facut ceva cu carne cand a trebuit sa gatesc doar pentru mine.

Acum, de cand chiar m-am lasat total de carne, nu-mi pot imagina sa pun mana pe carne cruda. Mi-e greata si de pungile din supermarket, mai ales daca au acolo capete de animal. Sau mai rau, pestii aia care isi dau sufletul in punga si se zbat (si copiii se distreaza de ei :(...). Cand mergem la cumparaturi, mami si Relu stiu treaba asta si isi pun carnurile departe de obiectele cumparate de mine, departe de ochii mei. Si nici nu se pune problema sa trebuiasca vreodata sa pun mana pe o punga de carne.

Mi-e greata cand vad carne. Probabil din cauza motivului nr. 1. Dar pe langa mila, recunosc ca mai am si sentimentul de greata ca si cum as vedea un cadavru, ca si cum as manca dintr-un cadavru. Mi-e greata cand simt miros de carne. De cand am fost mica, la fiecare Craciun cand se prajeau jumarile eram aproape de o hepatita din cauza mirosului gretos. Motiv pentru care toate zilele de Craciun de dupa prepararea mancarurilor eu puteam manca doar dulce: prajituri cu lapte. Toate zilele de sarbatori. Bine, mai pe la adolescenta adaugam si vinul acestui meniu :)).

De sarbatori si mami gatea tot felul de mancaruri cu carne. Si mie mi se facea rau rau rau din cauza mirosului. Si nu mai puteam face curatenie, nu mai puteam sa ma misc de la geam, de la aer curat, din cauza greturilor. Cea din timpul sarcinii e mic copil fata de greata de mirosul de carne gatita. Asa ca acum de cand ne-am mutat la casa, avem un noroc imens cu soba de afara. Si ai mei toti rabda frig iarna pe langa ea ca sa nu faca mirosuri prin casa :D. Probabil din cauza ficatului meu mai slabit am aceasta sensibilitate.


Motivul nr. 4: nu ma simteam bine dupa ce mancam carne

Cand mancam felurile de carne amintite mai sus (care nu aveau aspect de animal), ma simteam ingrozitor. O digestie groaznic de dificila. Ma simteam grea, burta imi ramanea plina ore intregi. Uneori imi era rau. Alta data ragaiam asa doar putin aer, de multe ori, si tot nu imi eliberam stomacul de greutate. Simteam ca am un bolovan in mijlocul stomacului. De fiecare data imi parea rau ca am mancat si ma gandeam ca nu merita gustul acela de moment, care nici nu-mi placea asa mult, chinul de dupa mancare.

Poate ca nu am destul acid in stomac? Nu stiu, eu chiar cred ca unii nu suntem facuti sa mancam carne, in timp ce altii nu ar putea trai fara ea. Eu fac parte din prima categorie. Asa ca in momentul in care am luat decizia sa nu mai mananc carne vreodata m-am simtit cea mai fericita si mai libera din toata viata mea. Mai ales ca pana cand am facut public acest anunt, chiar daca acasa nu mancam carne, in “deplasare” eram fortata sa mananc. “Hai, nu-ti fie rusine, ia si un pic de ficat pe langa friptura aia!”, “Hai mai ia un pic!”, “Cum sa iti dau numai cartofi? De ce sa nu-ti pun si carne?” “Ti-am prajit cartofii in uleiul in care am facut carnea, ca sa ai totusi si tu un pic de gust de carne, chiar daca nu vrei sa mananci”. Traim intr-o tara in care daca mergi la cineva acasa si nu mananci carne esti cel mai bizar om (pe locul doi ar fi refuzul bauturilor alcoolice, care nu e inteles nici macar cand esti gravida, sau alaptezi, sau esti cu masina :)) ). Traim intr-o tara in care in momentul in care am ramas gravida toate cunostintele mele m-au intrebat “si o sa-i dai carne?”. Asta era cel mai important... Asa ca dupa ce am spus tuturor ca nu mai mananc carne, a mai durat doar cativa ani :)))) in care in vizite eram intrebata constant daca totusi nu mi se face pofta de carnea lor. Apoi liniste, acum sunt lasata in pace, si Doamne ce bine e! Mai ales ca trebuie sa recunosc, in anii cand mancam carne aveam incredere doar in carnea gatita de mama mea. Restul... hmmm sa nimeresc din greseala ceva zone grase, sau cu zgarciuri, sau tot felul de pielite, sau zone crude in sange... Acesta este si motivul pentru care putina carne ce o mancam inainte trebuia sa fie curata, la vedere :)). Nu in ciorbe sau in sosuri, unde n-o puteam cerceta. Eram foarte pretentioasa :)).


Decizia a venit la cateva saptamani/luni dupa operatia de colecistectomie. Adica mi-a fost scoasa fierea, din cauza unor pietre care se blocau acolo pe canale si eram amenintata cu icter mecanic. Acum imi pare rau ca am facut operatia asta, in conditiile in care poate as fi putut scapa de pietre cu un tratament naturist, iar apoi le-as fi putut preveni prin dieta. A trai fara fiere e diferit, e greu. Nu ai niciodata destula ca sa te ajute la o masa, pentru ca nu se strange nicaieri. Picura continuu din ficat. Motiv pentru care imi e foame foarte des. De fapt eu abia acum, dupa operatie, stiu ce e senzatia de foame! Inainte mancam doar pentru ca imi placea ceva, sau pentru ca cei din jurul meu mancau. Desi eram cea mai grasuta din grupul meu, mancam rar si fara pofta sau remuscari, sentimente de obicei intalnite la oamenii grasi. In studentie ajungeam chiar sa mananc o data la 3 zile un iaurt, sau o conserva cu porumb dulce. Daca tot nu-mi era foame, imi placea mai mult sa-mi cumpar mancare rar, alimente preferate. Aveam noroc ca, intre cafele si tigari, se mai gasea o prietena sa-mi aminteasca de faptul ca nu am mai mancat de cateva zile.

Ei bine, dupa operatie a fost ingrozitor. Chiar si doctorul mi-a spus atunci ca in primul an ma voi ingrasa 10 kilograme, lucru pe care l-a intalnit in cariera la toate persoanele pe care le-a operat. Acest fapt se datoreaza si acestei senzatii de foame, dar si dereglarilor hormonale. Eu abia cand mi-am studiat, ani mai tarziu, dereglarile hormonale, am vazut ca multi hormoni nu se mai secreta normal din cauza unui ficat care nu functioneaza cum trebuie. Si un ficat fara fiere nu e un ficat performant...

Pe langa foamea continua, 24 de ore din 24, am mai trait un mic cosmar dupa operatie. Timp de 3 ani si cateva luni, zi de zi m-am simtit rau. Imi era greata, imi venea sa vomit, ameteam, ma luau palpitatiile, ma panicam din cauza stresului “ce ma fac eu acum in autocarul asta aglomerat daca trebuie sa vomit?”. Zi de zi sa traiesti cu greturi e greu. Dimineata din pat saream si deschideam geamurile larg ca sa pot respira aer curat, pentru ca orice miros imi genera stari de rau. Mersul la baie (mai ales dupa altcineva :)) ) era un cosmar. Seara daca nu eram la 1 fix in pat, mi se facea rau de oboseala, asa ca adio nunti de noapte si discoteci! Dimineata daca ma trezeam mai devreme pentru a merge la un examen, ma dotam cu distonocalm, metoclopramid si multe gume de mestecat ca sa pot sa ma concentrez. Greata imi era provocata si de la trezitul devreme, si de la stres si emotii. Drumurile Cluj-Baia Mare erau spaima mea. Desi trenul era mai scump decat autocarul, si orarul mai nepotrivit, ajunsesem sa ma folosesc de CFR, pentru ca pe autocar sau microbuz era jale...

In fiecare seara adormeam cu sticluta de metoclopramid la cap, pentru ca de mult prea multe ori ma trezeam din somn cu senzatii de voma. Am umblat pe la toti doctorii posibili, si in Baia Mare, si in Cluj, nici unul nu mi-a gasit problema sau remediul. Cand am primit de la o doctorita de interne Xanax, mi-am dat seama ca ei nu au cum sa ma inteleaga. Am incercat si homeopate, dar au fost apa de ploaie, probabil unicul medic care recomanda homeopate in Baia Mare nu prea se pricepea. Doamne, ca numai acum cand privesc inapoi ma mir prin ce ani grei am trecut :D.

In timp, cu regim alimentar constant, fara abateri, si un stil de viata mai odihnitor, mai sanatos, fara tigara, cafea, alcool, cu mult sport, ma simt cat de cat normala acum. Nu ma voi simti niciodata la fel de sanatoasa si plina de energie si putere ca “in tinerete”. Dar ma simt normala.


De ce am povestit atatea despre operatia mea? Nu numai ca sa va sfatuiesc sa incercati orice alt remediu inainte de o interventie chirurgicala, ci si pentru ca dupa acea operatie nu am mai putut manca nimic cu carne, imi era greata chiar si de putinele carnuri ce le consumam pana atunci. Deci are legatura cu postarea :D. Si are legatura cu acest weekend. Pentru ca daca maine americanii comemoreaza 10 ani de la prabusirea turnurilor gemene, si eu “aniversez” 10 ani de la operatia de colecistectomie. Primul lucru care l-am auzit prin ceata cand ma trezeam din anestezie era ca au fost lovite turnurile gemene. Deja imi imaginam cum e razboi, toata lumea fuge sa se adaposteasca, si eu chiar atunci sunt ametita si imobilizata si fara putere :D.

Si, legat de postare, aceasta “aniversare” mie imi aminteste ca peste cateva saptamani/luni, prin iarna, se implinesc 10 ani de cand nu am mai pus gura deloc pe carne sau peste. Operatia mi-a pus capac :)). Cea mai implinitoare decizie din viata mea, care ma mir ca nu am luat-o mai devreme...

In postarea urmatoare voi discuta parerea mea despre carnea in alimentatie (surpriza, nu cred ca e nociva! :)) ) si trairile mele legate de Alex si consumul de carne.

miercuri, 7 septembrie 2011

Infasat vs. neinfasat

Din punct de vedere istoric, in ultimii ani a fost urmata linia:

1. infasat strans sarmaluta – care pana la urma incet incet a fost abandonata din cauza displaziei de sold (dezvoltata de la stransul picioarelor drepte), a riscului crescut de SIDS (pe langa circulatia sangelui proasta, acest risc crestea si din cauza somnului adanc indus, si din cauza imposibilitatii miscarii, in cazul unei obstructii respiratorii), a deficientelor de circulatie a sangelui si multe alte motive. Motivele pentru care s-a inceput infasarea nu le cunosc, probabil erau mai usor de manevrat copilasii asa.

2. liber total, dormind pe spate – in urma riscului de SIDS amintit mai sus s-a ajuns la a pune copilul pe spate in pat, fara paturici si infasari. Problemele totusi apareau de la reflexul Moro, de la faptul ca bebelusul simtea nevoia atingerii. Asa ca multi astfel de copii se linisteau daca erau pusi pe o parte sau pe burta, sau daca erau infasati, sau li se dadea o paturica sa o stranga, sa simta ceva aproape. Sau, logic, daca stateau in bratele mamei.

3. infasat mai lejer – a aparut Harvey Karp sa ne spuna ca bebelusii fericiti sunt cei infasati. Nu infasati strans, pentru a nu avea probleme de sanatate, deci sa poata sa-si miste piciorusele in voie, sa le indoaie, uneori chiar si mainile sa fie afara. Dar el sustinea ca astfel bebelusul nu e asa speriat de mediul extern, pentru ca are impresia ca este inca in burtica mamei, unde nu avea atata spatiu de miscare.

Parea logic tot ce citeam. Eu nu am prea putut aplica nici dormitul pe spate din cauza refluxului lui Alex, dar si din cauza unui reflex Moro foarte exagerat. Chiar si cand il puneam pe spate mai ridicat, pe masa de infasat, sa-i schimb scutecelul, se speria ingrozitor si plangea, daca nu venea cineva sa-l tina de maini. Tot dadea cu mainile in aer, intr-o impresie foarte reala ca se prabuseste in gol. Cand nu aveam pe cineva langa mine, ii legam o camasa de-a mea de masa de infasat, sa se tina de ea strans. Acum, privind inapoi, imi dau seama ca a fost un copil mai sensibil decat altii (nu cunosc cauzele, nu am avut o sarcina sau o nastere stresante) si ar fi avut nevoie la propriu de un al patrulea trimestru. Pe care eu i l-am oferit, dar cam intrigata si putin speriata ca “nu e ca alti copii”.

Nu am putut nici sa-l infasez. E mai calduros decat mine, noaptea ii era suficienta pijamaua, desi eu ma inveleam pana la umeri. Si nici acum nu suporta ceva peste el, ceva care sa simta ca i-ar infrana miscarile.

Asa ca noi din cauza refluxului oricum am abordat tehnica de somn pe piepturile noastre. Dar nu stiu daca nu ar fi avut reflux ce as fi ales pentru el. Ce i s-ar fi potrivit din ceea ce citesc. Ce aleg parintii cu bebelusii plangaciosi? Asa zisele colici, care de multe ori nici nu se refera la gazele intestinale, ci la un plans greu de consolat?

Recent am citit un alt articol pe tema aceasta, care m-a pus pe ganduri. Aici http://www.icea.org/sites/default/files/09-10%20%28Reduced%29.pdf la pagina 7, puteti citi un articol al lui Nancy Mohrbacher, consultant certificat de lactatie. In mare ea spune ca:

- bebelusii infasati par mai calmi si dorm mai mult, dar sunt niste studii recente care au descoperit ca afecteaza negativ alaptatul.

- Infasatul in primele zile de viata este asociat cu intarzierea primei alaptari (in principiu tocmai pentru ca dorm mai adanc), cu bebelusi care sug mai putin (poate pentru ca nu-si pot folosi manutele) si cu scaderea greutatii nou-nascutilor.

- Infasarea in primele luni de viata e asociata cu alte probleme de sanatate

- Isi pune intrebarea daca bebelusii infasati sunt intr-adevar mai fericiti, cum sustine Karp? Sau pur si simplu se inchid in ei? Ea spune ca e evident ca un bebelus calm duce la niste parinti fericiti, dar voia sa studieze totul in amanunt, din perspectiva bebelusului.

- Bebelusii infasati se trezesc mai greu si dorm mai mult. Acest lucru duce la scaderea cantitatii de lapte supte.

- Autoarea sustine ca studiile date de Karp, in care bebelusii infasati erau mai fericiti, ii compara pe acestia cu bebelusi separati de mame in incubatoare si cu bebelusi carora li se dadea o suzeta sau li se facea un masaj. Nu au fost comparati in acele studii cu bebelusi tinuti in brate de mamele lor.

- Se descrie un studiu in care bebelusii care imediat dupa nastere au fost lasati pe pieptul mamei lor, piele pe piele, au fost comparati cu bebelusii dusi la neonatologie si infasati (cu mainile afara) si apoi adusi mamelor. Grupul celor infasati s-a confruntat cu probleme, au supt mult mai tarziu, nu au stiut sa suga bine si laptele s-a stabilizat mult mai tarziu la mame. (Ca o paranteza, legat de ceea ce am spus aici cu ce-mi doresc la a doua nastere, ma intristez de cate ori imi dau seama cate compromisuri am facut la maternitate, doar pentru ca nu am avut curaj sa le tin piept angajatilor de acolo... Cat mi-am dorit sa mi-l puna in brate dupa nastere! Si asa, daca nu mi l-au dat, dupa ce a supt putin la vreo ora de la nastere (infasat strans), a dormit fara sa suga mai mult de 24 de ore... :( ...)

- Cand infasatul este combinat cu alti factori de stres, rezultatele sunt mult mai rele (aminteste de un studiu rusesc in care bebelusii au fost si separati de mame). In acea cercetare, bebelusii care au fost tinuti piele pe piele si-au reglatat optim temperatura. Bebelusii care au fost infasati in primele 2 ore au avut cea mai mare scadere in greutate. Bebelusii infasati tinuti la neonatologie aveau temperatura mult mai scazuta si au consumat mai putin lapte. Bebelusii infasati de la neonatologie au scazut cel mai mult in greutate, chiar daca li s-a dat si formula. Cercetatorii au banuit urmatoarele motive pentru rezultate: prin limitarea miscarilor, bebelusii infasati sunt mai stresati (lucru care contribuie la scaderea in greutate) si bebelusii infasati primesc mai putina atingere de la mama (lucru care s-a demonstrat stiintific la bebelusii prematuri ca duce la scadere in greutate).

- Autoarea ofera alternative pentru infasatul copiilor: invelirea lor cu o paturica si mai ales contactul piele pe piele cu mama. Aminteste studii care arata ca si in conditii de frig, un bebelus tinut piele pe piele pe mama, cu o patura peste amandoi, isi regleaza mult mai bine temperatura si este mai incalzit decat un bebelus infasat. Daca mama nu e disponibila, si tata poate face acelasi lucru cu rezultate foarte bune.

- Contactul cu mama e foarte important si din alte motive. Pe langa incalzirea bebelusului, ii dezvolta reflexul de supt. Si sunt studii chiar si pentru bebelusii prematuri care sustin acest lucru.

- Contactul cu mama duce la o cantitate mai mare de lapte matern supta in primele 24 de ore, lucru care apara impotriva icterului.

- Mai apoi autoarea trateaza infasatul dupa stabilizarea alaptarii, obicei obisnuit deja pentru a calma bebelusii plangaciosi, dupa metoda lui Karp. Ea spune ca desi infasatul ocazional poate fi de ajutor uneori, infasatul regulat in primele luni a fost asociat cu mai multe probleme de sanatate: risc crescut de probleme respiratorii (da un studiu care a demonstrat ca bebelusii infasati au un risc crescut de a dezvolta pneumonie sau alte infectii respiratorii), risc crescut de displazie de sold, risc crescut de SIDS din cauza pozitiilor impuse de somn (da un studiu in care se spune ca bebelusii infasati culcati pe spate au un risc de 12 ori mai mare de SIDS decat bebelusii neinfasati care dorm pe burta!) si un risc crescut de supraincalzire (care uneori poate fi fatal).

- Asa ca autoarea spune ca dupa ce a revizuit aceste studii (disponibile in articol, in pdf), si-a schimbat parerea despre infasat. Nu-l mai considera un mijloc bun pentru incalzirea copilului (corpul mamei face o treaba mult mai buna) si nu-l mai considera un mijloc bun pentru succesul alaptarii (multi experti in alaptare recomandau infasatul pentru a tine mainile bebelusului departe de san si astfel sa se poata face o mufare mai corecta). Ea afirma ca miscarile mainilor bebelusului sunt reflexe care il ajuta sa se hraneasca. Si daca bebelusul e tinut burta pe burta pe mama, aceste reflexe nu-l mai deranjeaza, pentru ca ele sunt de fapt dorinta puiului de animal de a se agata de mama lui. Asa ca ea recomanda infasatul numai cand alte metode de linistire a copilului nu au functionat.


Foarte multe informatii noi si importante. Apropo de dormitul prea adanc, in The Baby Bond am citit ca nu prea e sanatos dormitul pe burta la copii pentru ca dorm prea adanc si nu se mai trezesc sa suga, si riscul de SIDS creste. Intr-adevar, si Alex dormea mai bine cand era pus pe burta, dar asta tarziu, dupa 6 luni. Dormitul pe burta pe pieptul parintelui nu creste riscul de SIDS si nu interfereaza cu alaptarea, pentru ca bebelusul nu doarme asa adanc (si mai simte si mirosul laptelui :)) ).


Buun. Apoi, a venit domnul Karp cu un raspuns frumos. Il puteti citi aici http://www.icea.org/sites/default/files/Summer%202011.pdf la pagina 26.

El sustine ca infasatul contribuie la succesul alaptarii cumva pe ocolite :)). Adica, desi studiile spun ca bebelusii sug mai putin si nu sug bine, totusi daca prin infasare se opresc din plans, atunci mama e mai relaxata si produce mai mult lapte. Si un bebelus care se opreste din plans cu ajutorul infasarii contribuie la scaderea stresului in familie, la scaderea depresiei parintilor, nu duce la intarcare prematura (din cauza ca mama nu mai e stresata de plans, nu crede ca laptele ei nu e bun, etc.), nu duce la shaken baby syndrome (adica pe scurt, parintii disperati de plansul copilului nu-l scutura de nervi, lucru care apoi duce la acest sindrom cu consecinte grave).

El mai spune ca nu recomanda infasatul strans al picioarelor, deci riscul de displazie de sold nu apare. Si aminteste multe studii care arata cum bebelusii infasati sunt mai calmi si plang mai putin.


In acelasi link de mai sus, doamna Nancy (mai usor de tinut minte decat numele de familie :D), la pagina 30, ii raspunde direct domnului Karp. Ea spune ca nu ar trebui promovat infasatul strict din considerente de traditie, pentru ca sunt multe obiceiuri abuzive care sunt traditionale in orice cultura. In plus, aminteste din nou de contactul piele pe piele cu mama, care pe langa incalzirea optima, ajuta si la pregatirea hormonala a corpului mamei pentru alaptare si la intarirea legaturii dintre mama si copil. Sa nu uitam de kangoroo care la bebelusii prematuri, o practica ce salveaza vieti, si face miracole, imposibil de facut intr-un incubator.

Nancy mai spune ca desi Karp incurajeaza infasatul lejer, nu cu picioarele stranse, multi aud doar de la prieteni “infasatul calmeaza copiii”, fara sa citeasca sau sa aiba parte de consiliere, si astfel ajung sa infaseze copiii prea strans, lucru care am amintit deja ce efecte negative poate sa aiba. Si aminteste un studiu care a demonstrat ca infasatul nu are nici un efect negativ sau pozitiv in calmarea copiilor. Iar in alt studiu s-a ajuns la concluzia ca pentru a calma copiii cele mai de succes metode au fost: tinutul in brate (87%), alaptatul (82%), plimbatul (67%) si leganatul (63%).

Si imi place cum incheie doamna Nancy: "My own philosophy can be simply described as “do what works and don’t do what doesn’t work.” Although this may sound obvious, in my experience many new parents persist with interventions that aren’t working, particularly those that come neatly packaged and well marketed."

Concluzia mea: daca puteti sa-i tineti piele pe piele, burta pe piept :D, asta ar fi prima varianta de incercat, cea mai naturala. Daca nu puteti, si bebelusul e agitat si plangacios, puteti incerca sa-l infasati lejer, sa vedeti daca se linisteste. In plus, puteti sa-l plimbati, sa-l tineti in brate, sa-l leganati. Daca aveti de ales intre un bebelus infasat, dar cu probleme de alaptare, si unul neinfasat si o mama disperata, eu recunosc ca as alege prima varianta. Dar totusi mi s-a parut interesant de impartit aceasta informatie, pentru ca nu multa lume stie cat de mult interfereaza cu alaptatul tehnica aceasta de infasare in maternitati (si acasa). Si poate multi au auzit de Karp si aplica metoda lui la litera, fara sa li se potriveasca. Deci, vorba lui Nancy, alegeti ce vi se potriveste voua si bebelusului. :)

duminică, 4 septembrie 2011

Sambata trecuta in Maramuresul istoric

Maramuresului istoric noi, cei din Baia Mare, ii zicem Maramuresul “de peste deal”. Este o alta lume, cum bine stie oricine. Acela e Maramuresul de care stie tot mapamondul. Si chiar daca Baia Mare nu prea are vreo legatura cu acel Maramures (desi e resedinta de judet), recunosc ca sunt mandra ca pot spune ca traiesc in Maramures, si cumva, prin alianta, sa fiu asociata cu acel Maramures. Maramuresul e frumos, mai ales daca ti-l aduci aminte cum era pe vremuri :D. Acum au invadat portile stralucitoare de inox, opulenta si kitch-ul. Sunt mai rare persoanele imbracate in port popular, desi acu vreo 3 ani cand am mers acolo marea majoritate a oamenilor erau inca imbracati in frumoasele si valoroasele porturi populare.

De obicei, din cauza hipotiroidismului, sunt reticenta la nou, la surprize, la schimbari de planuri. Ma panichez si ma stresez. Dar weekendul trecut tiroida mea se pare ca a functionat perfect :)). Pentru ca Relu trebuia sa mearga la unul dintre mecanicii lui preferati, din Sighetu Marmatiei si voia sa-l ia si pe pitic cu el. Singuri nu aveam cum sa-i las atatea ore fara tzitzi :)), mai ales la somn, mai ales pe masina, mai ales in aceste saptamani in care Alex trece printr-o anxietate pe care am zis ca o s-o descriu intr-o zi. Asa ca rapid am hotarat o mini-excursie, sambata, 27 august, pana la Sighet. Stiu ca pentru multi asta e natural, sa sari in masina si sa mergi undeva, dar va spun ca de cand cu tiroida asta a mea “stricata”, sunt ca o baba speriata de orice ma ia pe nepregatite.

Ma ajuta mult in ultimele saptamani, de cand am venit din concediu, faptul ca vad ca lui Alex ii place sa mergem. Inainte de Grecia nu reactiona bine la drumuri, la iesiri din cotidian, la musafiri la noi acasa. Acum il vad plictisit daca intr-o zi nu iesim din curte si nu vine nimeni la noi. Vrea sa fie inconjurat de cat mai multi oameni, si daca sunt si copii cu atat mai bine. Si ar vrea sa mergem zilnic undeva, nu conteaza unde, si pe jos, si cu masina, indiferent de programul lui de somn. E mai fericit si mai linistit daca doarme pe unde apuca pe drumuri decat daca stam acasa sa doarma. Asa ca poate poate ma va schimba el in bine din punctul asta de vedere, sa ies si eu mai mult (din rutina).

In drum spre Sighet ne gandeam unde sa mancam de pranz. Optiunile erau:

- Pastravaria Alex din satul Mara, care are cascade spectaculoase (dar Alexul nostru dormea cand am trecut prin Mara, si in plus la o pastravarie cred ca e mai dificil sa gasesc ceva fara... peste :D)

- Manastirea Barsana unde cea mai descurcareata si mai gospodara Maica Stareta din tara asta a deschis si un loc de luat masa, pe langa ca de 3 ani de cand am fost ultima data a facut un drum nou catre Manastire! Si construieste cladiri noi. Si curtea Manastirii e mereu pusa la punct. Si in fiecare sezon e plin de flori, dupa anotimp. In 2009, cand am fost acolo cu burta mare :D, era primavara si era plin de lalele. Dar nici aici nu cred ca ar fi fost o oferta variata de mancare. Si nu era o terasa frumoasa la locul de luat masa.

- Casa Iurca din Sighet. Din moment ce in Sighet aveam de stat mai mult, si stiam ca la Casa Iurca se mananca foarte bine, si au o terasa interioara frumoasa tare, era clar ca aceasta era optiunea noastra.

Dar nu am luat in considerare ca ar putea fi rezervata :). Asa ca dupa ce am pierdut vremea la mecanic si eu am dat o raita printr-o galerie comerciala din Sighet, ne-am trezit ca era trecut de ora 15 si noi nu mancasem :D. Cand am ajuns la Casa Iurca si am vazut ca e rezervat si nu ne primesc, mi s-a facut si mai foame :)).

Noroc ca Relu si-a amintit de o alta locatie frumoasa, de cand a mai fost el in Sighet. El, clujeanul, da :D.

Hotel Marmatia.

Masina noastra era la mecanic, asa ca am imprumutat de la el o autoutilitara care scartaia din toate incheieturile, scutura bine si nu avea aer conditionat. Spun toate acestea ca sa se stie ca am fost tratati bine chiar daca ei banuiau ca suntem niste mecanici :)). Am parcat in fata Hotelului si am vazut pe toata cladirea semne ca locatia e rezervata. O doamna matura pe scari. A mers Relu si a intrebat-o daca totusi nu putem sa servim masa acolo. Doamna a zis ca se poate, sa mergem inauntru. Pana cand am ajuns si eu la intrare, doamna respectiva transmisese inauntru, asa ca ne-a intampinat un chelner care ne-a intrebat unde vrem sa mancam, inauntru sau afara. Am ales, normal, afara. Ne-a dus dincolo de terasa unde se tinea nunta, pe iarba, si am ajuns in partea cealalta a pajistii, la niste mese la umbra, inspre padure, langa locul de joaca pentru copii! Aer curat, briza racoroasa, o vedere superba, Alexucul fericit ca la locul de joaca erau niste fetite imbracate ca niste printese (pentru nunta), locul frumos, mobilierul elegant, hotelul frumos, chelnerul foarte prompt si serviabil. Apa plata la butelie de sticla. Mancarea foarte buna. Alex a mancat foarte mult! Ne-am luat amandoi ciorba de legume pentru ca Relu era sigur ca piticul va pofti ce mananca el, nu are incredere in gusturile mele :)). Si la felul doi el si-a luat balmos. A mancat morosanul mic muuuult balmos, incat l-a lasat pe taica-sau cam flamand :)). (Drept urmare, duminica a facut si Relu un balmos la noi acasa la ceaun, ca sa isi aline pofta :)) ).

Deci recomandam Hotel Marmatia :). A, am si uitat sa spun ca am avut si fundal sonor tematic maramuresean :D. La nunta cantau muzica populara, normal. Si mie imi vine sa dansez cand o aud, asa ca ma tot scuturam la masa :)).

Poze drept dovada:


(intrarea la Manastire)







(noi ne cam iubim toata ziua :D)



(nu dati cu piatra pentru costumatia mea, dar cand am pornit de acasa pe caldura aia stiam ca mergem la un mecanic in Sighet, nu mi-a trecut prin gand ca ajungem intr-o Manastire... Relu a vazut-o din departare la un moment dat pe Maica Stareta, si se cunoaste cu ea, dar i-am spus sa nu mergem acolo, sa nu se mire cum vine sotia lui la Manastire :D)





(da, un loc incredibil de relaxant in care sa bei cafeaua de dimineata pe care ai facut-o pe fuga inainte de a iesi pe usa: umbra, adiere racoroasa, liniste, flori frumoase, miros de fan... Cred ca am mai scris ca am inceput sa beau cafea in unele dimineti, de cand a reinceput Alex sa se trezeasca la ora 6 :)) )



























Hotel Marmatia





dincolo de mesele noastre doar paduri si dealuri



pe internet la umbra, la aer curat :D



aperitivul :D



Tati, sunt flamand, hai mai aproape cu painea aia cu smantana pana vine ciorba!



Balmos





pe drum inapoi, din mersul masinii am incercat sa pozez un alai de nunta traditionala in Ocna Sugatag


Si un filmulet cu muzica moroseneasca ce ne-a insotit masa de pranz:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...