Ce mai facem

Repede, pe scurt. Azi verisoara mea draga a sunat-o pe mami sa vada cum mai suntem, si-a dat seama ca eu nici la 3 saptamani de la nastere inca nu am vorbit cu nimeni la telefon :)).

Asa ca i-am scris rapid pe facebook un mesaj (mi-a pus Relu cablu de net, pentru ca nu voiam sa intru pe laptop cu wireless-ul cu David in brate). Si repede m-am gandit sa-l copiez si aici, pentru cei care mai sunt curiosi de noi.

"Saluuut!

Mi-a zis mami ca ai sunat. Eu inca nu am vorbit la telefon cu nimeni, daca iti poti imagina :)). Si de obosita, dar si ca sa nu-l radiez macar in prima luna. Ca e mereu la mine in brate. A zis mami ca nu stim face prunci :)) si eu i-am zis ca oricum ne oprim :))))))). In prima saptamana am dormit 4-5 ore pe noapte, saptamana trecuta totalizam 1-2 ore. Azi-noapte nu am apucat nici sa ma intind sau sa inchid ochii, nici macar un minut :))))). Cand s-a facut ora 8 dimineata nici n-am mai incercat, mi-am facut 2 cafele :)).

Are colici. Alex nu avea. Se screme si plange. Poate dormi doar in brate, dar nu burtica pe pieptul meu ca sa ma pot intinde, ci numai asa in brate culcat la san. Daca ma misc, se trezeste si plange. Pe fotoliu asa cu el in brate, nu pe piept, mi-e teama sa adorm, pentru ca atunci cand imi cad pleoapele am vazut ca se lasa moi si mainile si l-as scapa pe jos. Cand il pun jos si o secunda incepe sa se screama si sa planga. Nu poate nici sa suga culcat. Ragaie cu gura inchisa si ii iese lapte pe nas. O data a patit-o asa intins langa mine si nu a putut respira deloc, pana cand l-am ridicat rapid ca dadea disperat din aripioare.

Eu insa sunt tare fericita. Ma simt norocoasa ca nu plange ca Alex cu orele (Alex se invinetea si chiar orice faceam nu il calma), si ma simt norocoasa ca deocamdata Alex e incredibil de bine, poate chiar sa doarma pe plansete de David. In plus, cred ca savurez orice greutate pentru ca ma intristeaza gandul ca cresc mari asa repede si nu voi mai avea niciodata un bebe mic de 2-3 saptamani in brate...

Va pupam cu mult drag!"

Deci daca m-as obisnui fara somn ar fi perfect. David maraie foarte putin in brate de la colici, il deranjeaza doar daca il culc langa mine. Si e cel mai fericit la san. Sta cu tzatza in gura cam 20 de ore din 24 :)). De exemplu, il dau cuiva sa fac un dus, se trezeste plangand din cel mai profund somn, cauta tzitzi, eu il iau rapid (pentru ca de la primele semne de trezire are niste decibeli...) si cand da de san adoarme la loc imediat asa cu buzele pe san, fara sa suga :). Vrea doar sa ma verifice unde sunt :D. Bine, cu ocazia asta am invatat ca si un dus de 3 minute poate sa se imparta in doua episoade, cu o alaptare la jumatatea lui, in prosop, in baie :D. Si am vazut ca decat sa-l desprind 2 minute de tzitzi ca sa-i pun scutec curat si sa-l imbrac, mai bine ma contorsionez sa fac toate acestea cu el mufat. Noroc ca sunt "lungi" :)).

Alex e un dragut si un minunat si un simpatic. Sper sa nu cobesc acum, oricum stiam ca inspre 3 luni apare gelozia aceea grea de tot. Dar faptul ca Alex e atat de vesel si intelegator (chiar daca ma vede 99% din timp cu David in brate si la san) si faptul ca David nu sufera cum o facea Alex imi dau o stare incredibila de fericire. Ah, si dimineata David imi acorda niste zambeteeeeee treaz, constient, cu dedicatie :D, incat imi trece imediat toata oboseala :).

Postarea am inceput-o la amiaza. Pentru un copy-paste si niste poze am avut nevoie de 5 ore... Hmmm...

Ahhh si am mai fost fericita pentru vremea superba de saptamanile trecute... (spre deosebire de azi, cand frigul, ploaia si ceata ne-au impiedicat sa iesim afara, sa facem poze cu tricolorul de pe casa :), asa cum facem in fiecare an)
 

(poza facuta de Alex)