La finalul lui 2011 mi-am pus niste dorinte pentru 2012 si in mare s-au implinit. Mai mult, imi doresc cam aceleasi lucruri pentru 2013, dar despre asta voi scrie intr-o alta postare.
Tot in decembrie 2011 am preluat o leapsa in care am scris bucket list-ul meu. Pot bifa punctul 7. Si un pic si punctul 25 pentru ca in 2012 m-am relaxat tricotand si mesterind tot felul de lucruri impreuna cu Alex.
A fost placut sa recitesc acum ce am facut in 2011, nu-mi vine sa cred ca a trecut asa mult timp. Chiar daca sarbatorile trecute nu au fost frumoase...
Asadar, ce voi tine minte in legatura cu 2012? Ca a fost un an maxim, cu agonie si extaz la cote extreme, pe tot parcursul anului.
Normal ca cele mai important evenimente, pentru care nu am nevoie de postari pe blog pentru a-mi aduce aminte, sunt sarcina si nasterea lui David. Imi doream inca un copil, ma visam cu un bebelus la piept, dar in acelasi timp nu as fi vrut sa-l fac pe Alex sa sufere in niciun fel. Si stiam ca el, cel mai important membru al familiei noastre, ar suferi. Pentru ca nu ar mai avea atentia si dragostea noastra exclusive, pentru ca ar avea parte de hormonii mei de sarcina, de oboseala mea de gravida si apoi lauza, de mai putine brate, de scaderea si disparitia laptelui (cand el era atat de tzatzofil), de lipsa mea cand m-as duce sa nasc, de socul venirii in casa a unui bebelus, de zgomotul plansului unui bebelus zi si noapte... Dar am sperat mereu ca peste ani toate acestea sa fie compensate prin faptul ca ar avea un frate. Si din moment ce am alaptat mereu la cerere si ovulatia a revenit asa tarziu (cand Alex avea aproape 2 ani), m-am gandit ca sarcina va aparea atunci cand organismul meu si al lui Alex sunt pregatite pentru noua etapa. Si deci ca puiul de om are nevoie de anumite greutati prin care sa treaca pentru a evolua. Si ca toate acestea se intampla fix atunci cand trebuie, din moment ce 3 ani e diferenta medie de varsta dintre frati din punct de vedere biologic-antropologic. Asadar la diferente de 3 ani faceau oamenii copii, oamenii care nu foloseau mijloace contraceptive, dar carora nu le revenea fertilitatea dupa o nastere din cauza contactului fizic permanent cu bebelusul (babywearing, cosleeping) si din cauza alaptarii la cerere zi si noapte. Unii alaptau in sarcina si in tandem, altii nu, dar cei care renuntau la supt in timpul noii sarcini a mamei erau suficient de maturi incat sa fie pregatiti fizic si emotional pentru asta.
Din moment ce aveam niste regrete de la prima sarcina si nastere, mi-am dorit ca de data aceasta sa fie mai bine. Nu prea mi-a reusit :D. Nici in ceea ce priveste ce am vrut sa citesc sau ce am vrut sa fac, dar mai ales ce NU as fi vrut sa fac in sarcina (de la ecografii pana la stres si depresie). As fi vrut sa am o sarcina sanatoasa. Nu a fost asa. Partea cu stresul si depresia poate ca stateau in puterea mea (zic "poate" pentru ca uneori au o componenta fizica hormonala si chimica cu care se lucreaza greu), dar nu am reusit sa fiu eu deasupra lor.
Despre Alex in 2012 poate ca ar trebui sa scriu o postare separata. Sunt prea multe de spus. Asa ca revin la sarcina. Am anuntat sarcina in momentul in care am strigat dupa ajutor pe tema toxoplasmozei. Analizele din primul trimestru imi dadusera acest diagnostic. Au urmat alte analize in Baia Mare, in Satu Mare si un drum la Bucuresti hotarat in pripa in cateva ore. Mult mult stres, multe lacrimi, multe incertitudini, pentru ca in final nicio analiza nu a reusit sa ne spuna precis ca bebelusul e sanatos. Multe decizii radicale de luat. Si ideea dureroasa ca nu se va sfarsi in viitorul apropiat (inca trebuie sa-i facem lui David analize acum in februarie si apoi vedem mai departe ce pasi trebuie facuti). Multe drumuri, oboseala, stres din nou, multi multi bani cheltuiti, si constientizarea faptului ca nasterea mea nu mai poate fi asa cum o visam.
Despre toxoplasmoza in sarcina cu David am mai scris aici:
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/05/update-fara-informatii-importante.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/05/update-ecograf-2-suprize-blogosferice.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/05/toxoplasmoza-vesti-mai-putin-bune.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/06/toxoplasmoza-ganduri.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/06/toxoplasmoza-cum-fost-la-medic.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/06/update-toxoplasmoza.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/06/spiramicina-rovamycine-in-alaptare.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/07/alte-ganduri-pe-tema-toxoplasmozei.html
M-am gandit mult DE CE? Cred in continuare ca Cineva a vrut sa-mi dea o lectie. Sau poate ar trebui sa accept ca fiecare avem de dus o greutate. Si chiar daca multe femei au sarcini usoare si sanatoase si frumoase, sa nu uit ca multe trec prin sarcini mai grele, mai urate, mai dureroase decat a mea. Sau nu reusesc sa ramana insarcinate.
Am avut si prietene care mi-au spus ca soarta a vrut asa pentru a veni eu in intampinarea altor mame cu informatii. Pentru ca eu studiez mult si as ajunge astfel sa ajut multa lume. Mi-a spus cineva drag ca uite, cu ajutorul meu poate o mama cu toxoplasmoza va continua sa alapteze, chiar daca ar fi crezut ca spiramicina este interzisa in alaptare. Deocamdata am aflat de putine situatii in care informatia de pe blogul meu referitoare la toxoplasmoza chiar a ajutat. Putine, dar importante, pentru ca fiecare viata conteaza. Cateva mame mi-au scris ca au decis sa pastreze sarcina dupa ce au citit pe blogul meu despre toxoplasmoza! Stiu ca poate aceste mame ar fi gasit oricum in alta parte informatia care sa le sustina dorinta adanca de a pastra sarcina, dar tot e un gand care ma bucura nespus. Din pacate mi-au scris si multe, mult prea multe mame, ca medicii lor ginecologi au decis sa le opreasca sarcinile si le-au convins ca asa trebuie, doar pe baza analizelor anticorpilor IgG si IgM de toxoplasma. IgG e pozitiv daca ai avut candva toxoplasmoza. Daca IgM e pozitiv nu inseamna ca ai acum toxoplasmoza!!! Medicii ginecologi incompetenti, care se cred mici Dumnezei sa hotarasca ei cine traieste si cine moare, cine sa aiba copii si cine nu (mi-a scris cineva ca nu mai poate ramane insarcinata acum, dupa ce a ascultat de medic si a renuntat la sarcina), ar face bine sa se informeze. Sau sa le trimita pe gravide la medici specializati, daca ei nu se pricep. Sa isi cunoasca limitele. Daca IgM este pozitiv inseamna ca infectia a avut loc candva in ultimele 18 luni! Si infectia este periculoasa pentru sarcina daca are loc in timpul sarcinii sau cu cateva saptamani inainte de conceptie. Chiar si daca e localizata infectia in primul trimestru, transmiterea la fat este foarte rara! Dar atunci cand se transmite, efectele sunt dezastruoase. Atat de grave incat ori se elimina singura, ori efectele sunt foarte vizibile la ecograf! Deci nici macar o amniocenteza nu prea are sens decat la o infectare in al doilea trimestru, si chiar si atunci e posibil sa aiba mai multe efecte negative decat insusi tratamentul cu spiramicina. Asadar, daca vreun mic zeu incompetent citeste pe aici, ii recomand sa se informeze referitor la anticorpii IgA si IgE (care arata daca infectia a avut loc in ultimele 4 si 6 luni si deci ofera o localizare mai precisa, mai apropiata de sarcina) si la analiza de ADN de toxoplasma. In opinia acestor asa-zis oameni, David nu ar fi trebuit sa existe. Si uite ca e in bratele mele, iar analizele de la nastere arata ca nu a contactat boala in timpul sarcinii. Cum am spus, trebuie refacute in februarie pentru a putea fi siguri. Dar deocamdata e bine.
Revin in alta postare cu continuarea despre 2012 Sper. Sper sa am putere, timp, si sa nu intervina ceva neplacut in viata noastra, am ajuns sa fiu tare pesimista. Si neincrezatoare. Stiu ca e agasant stilul acesta in mai multe parti, dar obosesc scriind, voi obositi citind, si puii nu-mi ofera mult timp o data.
Tot in decembrie 2011 am preluat o leapsa in care am scris bucket list-ul meu. Pot bifa punctul 7. Si un pic si punctul 25 pentru ca in 2012 m-am relaxat tricotand si mesterind tot felul de lucruri impreuna cu Alex.
A fost placut sa recitesc acum ce am facut in 2011, nu-mi vine sa cred ca a trecut asa mult timp. Chiar daca sarbatorile trecute nu au fost frumoase...
Asadar, ce voi tine minte in legatura cu 2012? Ca a fost un an maxim, cu agonie si extaz la cote extreme, pe tot parcursul anului.
Normal ca cele mai important evenimente, pentru care nu am nevoie de postari pe blog pentru a-mi aduce aminte, sunt sarcina si nasterea lui David. Imi doream inca un copil, ma visam cu un bebelus la piept, dar in acelasi timp nu as fi vrut sa-l fac pe Alex sa sufere in niciun fel. Si stiam ca el, cel mai important membru al familiei noastre, ar suferi. Pentru ca nu ar mai avea atentia si dragostea noastra exclusive, pentru ca ar avea parte de hormonii mei de sarcina, de oboseala mea de gravida si apoi lauza, de mai putine brate, de scaderea si disparitia laptelui (cand el era atat de tzatzofil), de lipsa mea cand m-as duce sa nasc, de socul venirii in casa a unui bebelus, de zgomotul plansului unui bebelus zi si noapte... Dar am sperat mereu ca peste ani toate acestea sa fie compensate prin faptul ca ar avea un frate. Si din moment ce am alaptat mereu la cerere si ovulatia a revenit asa tarziu (cand Alex avea aproape 2 ani), m-am gandit ca sarcina va aparea atunci cand organismul meu si al lui Alex sunt pregatite pentru noua etapa. Si deci ca puiul de om are nevoie de anumite greutati prin care sa treaca pentru a evolua. Si ca toate acestea se intampla fix atunci cand trebuie, din moment ce 3 ani e diferenta medie de varsta dintre frati din punct de vedere biologic-antropologic. Asadar la diferente de 3 ani faceau oamenii copii, oamenii care nu foloseau mijloace contraceptive, dar carora nu le revenea fertilitatea dupa o nastere din cauza contactului fizic permanent cu bebelusul (babywearing, cosleeping) si din cauza alaptarii la cerere zi si noapte. Unii alaptau in sarcina si in tandem, altii nu, dar cei care renuntau la supt in timpul noii sarcini a mamei erau suficient de maturi incat sa fie pregatiti fizic si emotional pentru asta.
Din moment ce aveam niste regrete de la prima sarcina si nastere, mi-am dorit ca de data aceasta sa fie mai bine. Nu prea mi-a reusit :D. Nici in ceea ce priveste ce am vrut sa citesc sau ce am vrut sa fac, dar mai ales ce NU as fi vrut sa fac in sarcina (de la ecografii pana la stres si depresie). As fi vrut sa am o sarcina sanatoasa. Nu a fost asa. Partea cu stresul si depresia poate ca stateau in puterea mea (zic "poate" pentru ca uneori au o componenta fizica hormonala si chimica cu care se lucreaza greu), dar nu am reusit sa fiu eu deasupra lor.
Despre Alex in 2012 poate ca ar trebui sa scriu o postare separata. Sunt prea multe de spus. Asa ca revin la sarcina. Am anuntat sarcina in momentul in care am strigat dupa ajutor pe tema toxoplasmozei. Analizele din primul trimestru imi dadusera acest diagnostic. Au urmat alte analize in Baia Mare, in Satu Mare si un drum la Bucuresti hotarat in pripa in cateva ore. Mult mult stres, multe lacrimi, multe incertitudini, pentru ca in final nicio analiza nu a reusit sa ne spuna precis ca bebelusul e sanatos. Multe decizii radicale de luat. Si ideea dureroasa ca nu se va sfarsi in viitorul apropiat (inca trebuie sa-i facem lui David analize acum in februarie si apoi vedem mai departe ce pasi trebuie facuti). Multe drumuri, oboseala, stres din nou, multi multi bani cheltuiti, si constientizarea faptului ca nasterea mea nu mai poate fi asa cum o visam.
Despre toxoplasmoza in sarcina cu David am mai scris aici:
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/05/update-fara-informatii-importante.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/05/update-ecograf-2-suprize-blogosferice.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/05/toxoplasmoza-vesti-mai-putin-bune.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/06/toxoplasmoza-ganduri.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/06/toxoplasmoza-cum-fost-la-medic.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/06/update-toxoplasmoza.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/06/spiramicina-rovamycine-in-alaptare.html
http://alexcreste.blogspot.ro/2012/07/alte-ganduri-pe-tema-toxoplasmozei.html
M-am gandit mult DE CE? Cred in continuare ca Cineva a vrut sa-mi dea o lectie. Sau poate ar trebui sa accept ca fiecare avem de dus o greutate. Si chiar daca multe femei au sarcini usoare si sanatoase si frumoase, sa nu uit ca multe trec prin sarcini mai grele, mai urate, mai dureroase decat a mea. Sau nu reusesc sa ramana insarcinate.
Am avut si prietene care mi-au spus ca soarta a vrut asa pentru a veni eu in intampinarea altor mame cu informatii. Pentru ca eu studiez mult si as ajunge astfel sa ajut multa lume. Mi-a spus cineva drag ca uite, cu ajutorul meu poate o mama cu toxoplasmoza va continua sa alapteze, chiar daca ar fi crezut ca spiramicina este interzisa in alaptare. Deocamdata am aflat de putine situatii in care informatia de pe blogul meu referitoare la toxoplasmoza chiar a ajutat. Putine, dar importante, pentru ca fiecare viata conteaza. Cateva mame mi-au scris ca au decis sa pastreze sarcina dupa ce au citit pe blogul meu despre toxoplasmoza! Stiu ca poate aceste mame ar fi gasit oricum in alta parte informatia care sa le sustina dorinta adanca de a pastra sarcina, dar tot e un gand care ma bucura nespus. Din pacate mi-au scris si multe, mult prea multe mame, ca medicii lor ginecologi au decis sa le opreasca sarcinile si le-au convins ca asa trebuie, doar pe baza analizelor anticorpilor IgG si IgM de toxoplasma. IgG e pozitiv daca ai avut candva toxoplasmoza. Daca IgM e pozitiv nu inseamna ca ai acum toxoplasmoza!!! Medicii ginecologi incompetenti, care se cred mici Dumnezei sa hotarasca ei cine traieste si cine moare, cine sa aiba copii si cine nu (mi-a scris cineva ca nu mai poate ramane insarcinata acum, dupa ce a ascultat de medic si a renuntat la sarcina), ar face bine sa se informeze. Sau sa le trimita pe gravide la medici specializati, daca ei nu se pricep. Sa isi cunoasca limitele. Daca IgM este pozitiv inseamna ca infectia a avut loc candva in ultimele 18 luni! Si infectia este periculoasa pentru sarcina daca are loc in timpul sarcinii sau cu cateva saptamani inainte de conceptie. Chiar si daca e localizata infectia in primul trimestru, transmiterea la fat este foarte rara! Dar atunci cand se transmite, efectele sunt dezastruoase. Atat de grave incat ori se elimina singura, ori efectele sunt foarte vizibile la ecograf! Deci nici macar o amniocenteza nu prea are sens decat la o infectare in al doilea trimestru, si chiar si atunci e posibil sa aiba mai multe efecte negative decat insusi tratamentul cu spiramicina. Asadar, daca vreun mic zeu incompetent citeste pe aici, ii recomand sa se informeze referitor la anticorpii IgA si IgE (care arata daca infectia a avut loc in ultimele 4 si 6 luni si deci ofera o localizare mai precisa, mai apropiata de sarcina) si la analiza de ADN de toxoplasma. In opinia acestor asa-zis oameni, David nu ar fi trebuit sa existe. Si uite ca e in bratele mele, iar analizele de la nastere arata ca nu a contactat boala in timpul sarcinii. Cum am spus, trebuie refacute in februarie pentru a putea fi siguri. Dar deocamdata e bine.
Revin in alta postare cu continuarea despre 2012 Sper. Sper sa am putere, timp, si sa nu intervina ceva neplacut in viata noastra, am ajuns sa fiu tare pesimista. Si neincrezatoare. Stiu ca e agasant stilul acesta in mai multe parti, dar obosesc scriind, voi obositi citind, si puii nu-mi ofera mult timp o data.
Postări
Buna,
RăspundețiȘtergereSunt mama unui baietel de 8 luni si am trecut in timpul sarcinii prin aceleasi probleme cu toxoplasma. Desi am facut toate analizele nu au putut sa ne spuna sigur daca el va avea sau nu probleme. Analizele la nastere i-au iesit bine, este frumos si sanatos. Intrebarea mea este de ce trebuie sa repetati analizele? Noua nu ne-au zis asa ceva.Eu am nascut la Sp Universitar in Bucuresti.
multumesc
Imi place cum zici ca e frumos, esti simpatica :).
ȘtergereNi s-a spus ca poate fi cumva latenta si sa apara la cateva luni de la nastere. Deci nu e ca si cum ar face acum toxoplasmoza, ci de-abia de acum sa se manifeste cea congenitala. Am inteles ca sunt si copii de 3 ani sanatosi care dintr-o data fac boala in stari ingrozitoare (dar care nu au fost deloc evaluati, nici la nastere, deci nu pot spune cum ar fi fost analizele).
Eu am nascut la Oradea, dar nu cei de acolo mi-au urmarit boala, ci Dr. Carmen Cretu din Bucuresti. Eu am mers la ea la Eco-Para-Diagnostic, dar e si la un spital de stat, cred ca la Colentina.
Multa sanatate!
O cunosc, si eu am mers la dumneaei, m-a trimis medicul care mi-a urmarit sarcina.Chiar o sa vorbesc cu pediatrul data viitoare cand mergem sa vedem ce parere are, daca putem face ceva sa urmarim evolutia. Mi-ai dat de gandit, sincer imi scosesem complet din minte problema asta, credeam ca daca analizele la nastere au iesit bine nu mai avem motive de ingrijorare.
ȘtergereIncearca sa gandesti pozitiv; esti puternica, trebuie sa reusesti. Stiu ca pot parea cuvinte spuse de cineva care nu stie ce e la voi, ce faceti, dar eu incerc. Am ajuns la concluzia ca noi mamele nu avem voie sa fim pesimiste si mai ales sa clacam in depresii adanci. Din cauza starilor noastre copiii se imbolnavesc, de-a dreptul. Pe mine parca ma trage cineva de maneca sa intru la tine cand vorbesti de pesimism ;)). Imbratisari calde si numai ganduri bune iti transmit de aici din colt moldovenesc. Va pup, aveti grja de voi!
RăspundețiȘtergereAi dreptate, toate starile noastre rele le manifesta ei prin boala. Sper sa reusesc sa fiu mai puternica si mai inteleapta. Iti multumesc mult! Pupici!
Ștergere