Am scris in postarea anterioara despre raceala ingrozitoare, bronsiolita/bronhopneumonie (pana la urma acesta ne este diagnosticul, bronho-pneumonie virala), cu care se lupta David, si noi pe langa el. Sunt importante si comentariile, nu doar pentru a vedea cati oameni sunt alaturi de noi, ci si pentru ca acolo in comentarii am scris zilnic update-uri ale starilor noastre. Insa acum mi-am facut curaj sa abordez un subiect prea lung pentru un comentariu la acea postare.
Nu as fi vrut sa scriu pentru ca citeste si mama mea. Si intr-un mod bizar simt ca i-as da satisfactie, pentru ca ea a plans din prima zi de raceala ca omoram copilul, sa-l ducem la medic. Si noi n-am vrut, pentru ca eu eram obisnuita cu Alex, care cu fiecare raceala lasata in pace, cu lupta proprie a organismului, a ajuns din ce in ce mai puternic, mai sanatos, mai imun. Normal ca nici pe Alex nu l-am lasat sa se chinuie, in sensul ca nu a fost cazul. Febra nu a avut mai mult de doua zile si nu parea sa sufere, era fericit daca il tineam in brate. Tuse nu a avut pana acum, la bronsita de acum. Muci a avut doar limpezi, care treceau usor cu ser fiziologic. Dar chiar si la raceli cu muci limpezi, sau febra fara alte simptome (de cate ori a avut febra, nu avea niciun alt simptom, nici de raceala, nici de probleme digestive, nici bubite pe piele, nimic, si ii trecea la fel, fara alte simptome), doctorii din jurul nostru ne prescriau antibiotice. Asa am ajuns sa nu prea ii mai cautam, pentru ca vedeam ca dupa o zi Alex era ca nou, sanatos tun, tratat doar cu ceaiuri (pe care nu prea le bea :D) si dragoste. Am sperat sa fie si cu David la fel, mai ales ca el a fost alaptat exclusiv (la Alex suspectez un biberon in maternitate), si a fost pus pe mine dupa nastere, etc.
Acum cand mai aflu de cate un medicament ce il primeste David, ma buseste plansul. Medicamente pentru inima (!!!), antibiotice doua tipuri, corticosteroizi, adrenalina, etc... Ce am facut cu copilul meu oare...
Ma simt vinovata ca nu am mers la doctor la primul muc, poate ne dadea numai ceva expectorante, eu plangeam ca trebuie sa-i dau medicamente asa de mic, ma plangeam aici pe blog, si gata. Dar nu ajungeam la atatea... Eu am evitat doctorii pentru ca aici in Baia Mare cam dau antibiotic la orice semn de raceala, fara analize. Si la cei mici, si la noi cei mari. Sa nu mai vorbesc cum am incercat cu Alex cand era mic, cu refluxul, sa mergem la cea mai renumita pediatra din oras, care i-a recomandat antibiotic ca "poate are rosu in gat" (dupa ce m-a certat cum indraznesc sa-l alaptez daca nu consum carne..). Mai tarziu am aflat ca acel antibiotic este interzis in afectiuni ale stomacului si daca i l-as fi dat ar fi facut hemoragie interna...
Isoricul: joi a avut nasul infundat, fara secretii in afara, fornaia usor, asa cum multi nou-nascuti fornaie (inclusiv el asa respira in primele zile) din cauza narilor inguste. I-am pus ser. Vineri am inceput sa i le scot si erau limpezi. Sambata noaptea a inceput sa tuseasca, putin si rar. Duminica la fel. In rest sugea, era ca de obicei. Luni dimineata era moale si nu mai voia sa suga, asa ca la amiaza am cautat-o pe doamna doctor Veronescu, de la Spitalul Judetean, bazandu-ne ca am auzit ca ea nu da antibiotic la orice. Ne-a zis ca va trebui sa ne internam pentru ca e prea mic, nu putem risca. Nu la ea (la neonatologie se poate doar pana cand au varsta de 10 zile), ci la pediatrie, la Dr. Orha. Si a zis ca din pacate va trebui sa primeasca antibiotic si corticosteroizi. Orha cand l-a vazut a fost si mai panicata, l-a panicat si pe Relu si Alex ce erau de fata, ca e cianotic, ca are insuficienta respiratorie, ca ne interneaza urgent si ne pune la oxigen. Si una dupa alta o gramada de proceduri, cand noi mersesem de acasa cu pruncu in brate doar la o consultatie, fara alte lucruri, cu speranta ca nu va primi medicamente. Adica deloc... Ma gandeam speriata ce voi face daca medicul ii va recomanda antibiotic.
Ma macina faptul ca din cauza mea s-a ajuns aici. Ce sa fac data viitoare? Sa nu-l mai las deloc sa lupte singur fara medicamente? Alex doar singur a batut toate bolile (putine) ce le-a avut pana acum, si vad pe el ca din fiecare lupta iese mai puternic. Pneumonia aceasta a fost virala, deci n-ar fi avut efect antibioticul, din contra.
Homeopat nu avem in oras. Cel putin nu unicist. Asa, homeopatie prin internet mi se pare ok la o diaree la un copil de 2 ani (cum l-am rezolvat pe Alex), la un hipotiroidism in sarcina (cum m-am rezolvat pe mine). Dar la pneumonie cu insuficienta respiratorie la bebelus de o luna, cand evolueaza atat de repede (ni s-a spus dupa saturatia de oxigen ca pana seara ar fi fost prea tarziu, if you know what I mean), mi se pare periculos. Nu pentru ca homeopatul nu ar fi priceput, ci pentru ca nefiind langa copil sa-l asculte cu un stetoscop, nu poate sa-si puna in functiune priceperile... Se poate baza doar pe ce vad eu, si eu nu am cum sa vad insuficienta cardiaca.
Ce sa fac data viitoare? Cum sa fac un echilibru intre sanatate si medicamente? Relu nu-mi reproseaza acum nimic, ca stie ca imi reprosez eu singura, dar totusi data viitoare chiar ii bag antibiotice din prima? Imi calc pe toate cunostintele? Ca o viroza sau o boala a copilariei poate avea febra de 3 zile si abia dupa aceea faci niste analize sa vezi daca e viral sau bacterian? Si ca faci enorm de mult rau dand antibiotic la o viroza? Oricum David nu a avut deloc febra!
Eu mor oricum, am imbatranit 10 ani, la fiecare chin prin care trece David imi sapa cu un cutit in inima, in trup, sa stiu ca din cauza mea a ajuns asa chinuit, cu consecinte grave toata viata lui... Dupa ce i-am gandit asa in amanunt nasterea, sa fie sanatos, sa aiba un inceput bun in viata. Ma omoara chestiile astea si nu ma pot opri din plans. Inca o data eu am incercat sa fac ceva bine si mi s-a dat peste nas cu toate planurile... Ca sa am regrete big time pentru toata viata, sa am motive de plans... Si in timp ce urla de durere dupa ce tuseste, sau in timp ce isi pierde respiratia urland de durere cand ii schimb scutecul, imi cer iertare plangand. Sper sa ma poata ierta vreodata. Asta fac acum aproape toata ziua. Lacrimile mi-au secat din alte motive enumerate in postarea anterioara. Au ramas acestea date de regrete. Doar astea le am acum, plang cerandu-mi iertare ca eu, care trebuia sa am grija de el si sa ma asigur ca ii este bine, eu am contribuit la chinul lui de acum si la atatea proceduri ce i se aplica. Nu am avut niciodata in viata asta un sentiment mai greu de suportat ca regretele de mama.
Intestinul virgin la care am tinut atat s-a dus ieri. Am inceput probioticele, de teama candidei de la fundulet. Inca o palma.
Recordul lui Alex s-a dus de alaltaieri seara, a inceput siropurile de tuse (bromhexim) si bronhodilatatoare (salbutamol, cine a mai auzit de el?). Eu n-am fost acasa, au dus-o pe nasa noastra sa-l asculte la plamani, a zis ca are bronsita acuta simpla cu sibilante. Eu as fi vrut sa il tratam homeopat, dar am zis ca-l las pe Relu sa decida pentru ca e cu el acasa, si mai ales pentru ca el sta sub presiunea alor mei (care incepusera psihologic cu din alea ca o sa ajung inapoi in spital internata cu Alex...).
Inca un amanunt mic. Cand plange si geme, David spune "maaaaaaam", "maaammmaaaa". Stiu ca nu vorbeste copilul la o luna si nu zice mama, sunt sigura ca nici nu stie ce inseamna cand il aude, iese asa din greseala, dar imi rupe sufletul.
Deci vreau sa aflu pareri mai multe despre "cand intervenim la raceala atunci cand nu avem un medic in care sa avem totala incredere?". Relu nu ma cearta, nu imi reproseaza, dar mi-a zis ca data viitoare intervenim de la primul semn :(...
Nu as fi vrut sa scriu pentru ca citeste si mama mea. Si intr-un mod bizar simt ca i-as da satisfactie, pentru ca ea a plans din prima zi de raceala ca omoram copilul, sa-l ducem la medic. Si noi n-am vrut, pentru ca eu eram obisnuita cu Alex, care cu fiecare raceala lasata in pace, cu lupta proprie a organismului, a ajuns din ce in ce mai puternic, mai sanatos, mai imun. Normal ca nici pe Alex nu l-am lasat sa se chinuie, in sensul ca nu a fost cazul. Febra nu a avut mai mult de doua zile si nu parea sa sufere, era fericit daca il tineam in brate. Tuse nu a avut pana acum, la bronsita de acum. Muci a avut doar limpezi, care treceau usor cu ser fiziologic. Dar chiar si la raceli cu muci limpezi, sau febra fara alte simptome (de cate ori a avut febra, nu avea niciun alt simptom, nici de raceala, nici de probleme digestive, nici bubite pe piele, nimic, si ii trecea la fel, fara alte simptome), doctorii din jurul nostru ne prescriau antibiotice. Asa am ajuns sa nu prea ii mai cautam, pentru ca vedeam ca dupa o zi Alex era ca nou, sanatos tun, tratat doar cu ceaiuri (pe care nu prea le bea :D) si dragoste. Am sperat sa fie si cu David la fel, mai ales ca el a fost alaptat exclusiv (la Alex suspectez un biberon in maternitate), si a fost pus pe mine dupa nastere, etc.
Acum cand mai aflu de cate un medicament ce il primeste David, ma buseste plansul. Medicamente pentru inima (!!!), antibiotice doua tipuri, corticosteroizi, adrenalina, etc... Ce am facut cu copilul meu oare...
Ma simt vinovata ca nu am mers la doctor la primul muc, poate ne dadea numai ceva expectorante, eu plangeam ca trebuie sa-i dau medicamente asa de mic, ma plangeam aici pe blog, si gata. Dar nu ajungeam la atatea... Eu am evitat doctorii pentru ca aici in Baia Mare cam dau antibiotic la orice semn de raceala, fara analize. Si la cei mici, si la noi cei mari. Sa nu mai vorbesc cum am incercat cu Alex cand era mic, cu refluxul, sa mergem la cea mai renumita pediatra din oras, care i-a recomandat antibiotic ca "poate are rosu in gat" (dupa ce m-a certat cum indraznesc sa-l alaptez daca nu consum carne..). Mai tarziu am aflat ca acel antibiotic este interzis in afectiuni ale stomacului si daca i l-as fi dat ar fi facut hemoragie interna...
Isoricul: joi a avut nasul infundat, fara secretii in afara, fornaia usor, asa cum multi nou-nascuti fornaie (inclusiv el asa respira in primele zile) din cauza narilor inguste. I-am pus ser. Vineri am inceput sa i le scot si erau limpezi. Sambata noaptea a inceput sa tuseasca, putin si rar. Duminica la fel. In rest sugea, era ca de obicei. Luni dimineata era moale si nu mai voia sa suga, asa ca la amiaza am cautat-o pe doamna doctor Veronescu, de la Spitalul Judetean, bazandu-ne ca am auzit ca ea nu da antibiotic la orice. Ne-a zis ca va trebui sa ne internam pentru ca e prea mic, nu putem risca. Nu la ea (la neonatologie se poate doar pana cand au varsta de 10 zile), ci la pediatrie, la Dr. Orha. Si a zis ca din pacate va trebui sa primeasca antibiotic si corticosteroizi. Orha cand l-a vazut a fost si mai panicata, l-a panicat si pe Relu si Alex ce erau de fata, ca e cianotic, ca are insuficienta respiratorie, ca ne interneaza urgent si ne pune la oxigen. Si una dupa alta o gramada de proceduri, cand noi mersesem de acasa cu pruncu in brate doar la o consultatie, fara alte lucruri, cu speranta ca nu va primi medicamente. Adica deloc... Ma gandeam speriata ce voi face daca medicul ii va recomanda antibiotic.
Ma macina faptul ca din cauza mea s-a ajuns aici. Ce sa fac data viitoare? Sa nu-l mai las deloc sa lupte singur fara medicamente? Alex doar singur a batut toate bolile (putine) ce le-a avut pana acum, si vad pe el ca din fiecare lupta iese mai puternic. Pneumonia aceasta a fost virala, deci n-ar fi avut efect antibioticul, din contra.
Homeopat nu avem in oras. Cel putin nu unicist. Asa, homeopatie prin internet mi se pare ok la o diaree la un copil de 2 ani (cum l-am rezolvat pe Alex), la un hipotiroidism in sarcina (cum m-am rezolvat pe mine). Dar la pneumonie cu insuficienta respiratorie la bebelus de o luna, cand evolueaza atat de repede (ni s-a spus dupa saturatia de oxigen ca pana seara ar fi fost prea tarziu, if you know what I mean), mi se pare periculos. Nu pentru ca homeopatul nu ar fi priceput, ci pentru ca nefiind langa copil sa-l asculte cu un stetoscop, nu poate sa-si puna in functiune priceperile... Se poate baza doar pe ce vad eu, si eu nu am cum sa vad insuficienta cardiaca.
Ce sa fac data viitoare? Cum sa fac un echilibru intre sanatate si medicamente? Relu nu-mi reproseaza acum nimic, ca stie ca imi reprosez eu singura, dar totusi data viitoare chiar ii bag antibiotice din prima? Imi calc pe toate cunostintele? Ca o viroza sau o boala a copilariei poate avea febra de 3 zile si abia dupa aceea faci niste analize sa vezi daca e viral sau bacterian? Si ca faci enorm de mult rau dand antibiotic la o viroza? Oricum David nu a avut deloc febra!
Eu mor oricum, am imbatranit 10 ani, la fiecare chin prin care trece David imi sapa cu un cutit in inima, in trup, sa stiu ca din cauza mea a ajuns asa chinuit, cu consecinte grave toata viata lui... Dupa ce i-am gandit asa in amanunt nasterea, sa fie sanatos, sa aiba un inceput bun in viata. Ma omoara chestiile astea si nu ma pot opri din plans. Inca o data eu am incercat sa fac ceva bine si mi s-a dat peste nas cu toate planurile... Ca sa am regrete big time pentru toata viata, sa am motive de plans... Si in timp ce urla de durere dupa ce tuseste, sau in timp ce isi pierde respiratia urland de durere cand ii schimb scutecul, imi cer iertare plangand. Sper sa ma poata ierta vreodata. Asta fac acum aproape toata ziua. Lacrimile mi-au secat din alte motive enumerate in postarea anterioara. Au ramas acestea date de regrete. Doar astea le am acum, plang cerandu-mi iertare ca eu, care trebuia sa am grija de el si sa ma asigur ca ii este bine, eu am contribuit la chinul lui de acum si la atatea proceduri ce i se aplica. Nu am avut niciodata in viata asta un sentiment mai greu de suportat ca regretele de mama.
Intestinul virgin la care am tinut atat s-a dus ieri. Am inceput probioticele, de teama candidei de la fundulet. Inca o palma.
Recordul lui Alex s-a dus de alaltaieri seara, a inceput siropurile de tuse (bromhexim) si bronhodilatatoare (salbutamol, cine a mai auzit de el?). Eu n-am fost acasa, au dus-o pe nasa noastra sa-l asculte la plamani, a zis ca are bronsita acuta simpla cu sibilante. Eu as fi vrut sa il tratam homeopat, dar am zis ca-l las pe Relu sa decida pentru ca e cu el acasa, si mai ales pentru ca el sta sub presiunea alor mei (care incepusera psihologic cu din alea ca o sa ajung inapoi in spital internata cu Alex...).
Inca un amanunt mic. Cand plange si geme, David spune "maaaaaaam", "maaammmaaaa". Stiu ca nu vorbeste copilul la o luna si nu zice mama, sunt sigura ca nici nu stie ce inseamna cand il aude, iese asa din greseala, dar imi rupe sufletul.
Deci vreau sa aflu pareri mai multe despre "cand intervenim la raceala atunci cand nu avem un medic in care sa avem totala incredere?". Relu nu ma cearta, nu imi reproseaza, dar mi-a zis ca data viitoare intervenim de la primul semn :(...
Postări
Vaai Raluca mea, cunosc toate medicmentele descrise de tine mai sus. Asa am patit si noi cu Gabriel cand avea 7 luni. nu iti spun mai multe ca nu are rost acum in momentele astea. vestea buna e ca am reusit sa-l facem bine renuntand la bronhodilatatoare, corticosteroizi si tot tacamul de sparaiuri. dar de-abia la 3 ani am avut curajul sa nu-i mai dau medicamente si sa-l trec pe produse naturale. asta dupa ce m-am documentat bine. la un copilas asa de mic cum e David nu stiu cum sa ma pronunt.
RăspundețiȘtergereeu ii duc acum la doctori doar ptr consult, insa le dau acasa tratamentele care stiu eu ca functioneaza. si nu am mai avut episoade grave. daca vrei si ma suporti iti trimit un email cu preparate care se pot lua de catre Alex.
Daca as fi singura cand il consulta medicul, ar fi mai simplu. Dar de fiecare data la Alex a trebuit sa ma lupt cu familia pentru ca doctorii aveau ton panicat si catastrofal. Cu amenintari si tot tacamul. Mi-era deci mai usor sa le tin piept celor din jur fara un diagnostic, ma bazam ca imi dau eu seama cand nu se simte bine. Alex era vioi in majoritatea racelilor, sau se recupera lipt=it de mine, dar neparand ca sufera, nu gemea.
ȘtergereRaluca, am trimis si eu pe email o reteta pentru eritem fesier ce se prepara la farmacie..poate ajuta..te pup, Mirela Dumitru
RăspundețiȘtergereMultumesc mult mult! Am primit-o!
ȘtergereRaluca, sunt convinsa ca vor fi viroze pe care le vei putea trata homeopat si naturist, asa cum sunt viroze la care este nevoie de medicamente. Nu este nevoie de antibiotic la fiecare raceala. Dar exista cazuri in care el te salveaza sau macar ii usureaza celui mic boala. Nu inteleg nevoia de statistici si recorduri. Pana la urma important este sa fie sanatos, indiferent de ce mananca sau ce tratamente ia la un moment dat.
RăspundețiȘtergereParerea mea este ca Alex a fost oarecum ferit de focarele de virusi si bacterii cat a fost mic, stand mai mult in curte. De aia racelile lui au fost simple si fara nevoia de interventie.
In cazul lui David situatia e diferite, el interactionand acum cu un copil de 3 ani care poate fi purtator de diverse chestii.
Dincolo de toate, ceea ce au ei nevoie este o mama puternica, nu una macinata inutil de regrete si plansa. Starea ta psihica este esentiala pentru binele amandorura.
Scrisesem un mesaj lung si s-a inchis browserul :D.
ȘtergereIntrebarea mea e cum facem diferenta intre cele doua tipuri de boli atunci cand nu ai un medic de incredere.
Statisticile nu sunt pentru a ma mandri, ci consider ca in momentul in care incepem sa blocam imunitatea cu alopate, se va imbolnavi mai des. Imunitatea e mai puternica atata timp cat corpul reuseste sa se lupte singur cu boala.
Nu am reusit sa-ti raspund la comentariul de la postarea anterioara. Antibioticele distrug imunitatea de la nivel intestinal (unde se localizeaza cam 80% din imunitatea organismului, daca bine tin minte). Nu toti copiii ce iau antibiotice vor capata acele boli, pentru ca e nevoie de un cumul de factori. Dar ele contribuie, si nu pot ignora asta. La fel cum ROR in sine nu provoaca autism decat la putini copii, la cei cu imunitate compromisa la nivel intestinal. Dovada faptul ca multi copii s-au vindecat de autism prin dieta GAPS, care reface imunitatea de la nivel intestinal. Aceeasi dieta vindeca alergiile si intolerantele alimentare, care tot de la un intestin permeabil (leaky gut) au fost declansate, atunci cand factorii alergeni sau iritanti au intrat prin orificiile intestinului direct in fluxul sanguin. La fel bolile auto-imune. Iar dermatita atopica a aparut la majoritatea copiilor din jurul meu care au luat antibiotice. Au scapat dupa cel putin un an de suferinta si tratamente dure. De aceea nu-mi convine.
Cu plansul, Aletha Solter zice ca fac bine :)). Adica ideal ar fi sa nu fiu stresata, dar daca am anumite "traume", sa le exteriorizez daca vreau sa nu-i fac rau copilului. Nu sunt de acord cu ea in multe privinte, dar la faza asta parca ii dau dreptate. Pana cand o sa pot sa-mi controlez gandurile, trebuie sa las sa iasa afara tensiunea, e terapeutic. Sper :)
Pana la 1 an si eu am dus-o la doctor la primul muc. Cum se infunda nasul hop la doctor. Nu am actionat cu antibiotic ca n-a fost cazul, insa eram disperata cu pneumonia, o patise nepotica mea si aveam un mare stres cu ascultatul la plamani.
RăspundețiȘtergereDeci da, eu zic ca si chiar daca nu aplici tratamentul prescris de medic, e bine sa fie vazuti cat mai repede de la debut.
Of, eu credeam ca pot invata din situatia lui Alex, care a dus-o excelent fara medici, ba in racelile in care nu il stresam cu mers la medic se vindeca mai bine, pentru ca inclusiv iesitul din casa, chinul la cabinet si stresul meu ii facea un pic de rau.
ȘtergereOf Ralu draga ...
RăspundețiȘtergereAdi m-a invatat un lucru: sa nu imi pierd energia cu lucrurile pe care nu le (mai) pot schimba. Stiu ca e greu (daca nu imposibil) dar incearca sa nu te mai gandesti "daca (nu)as fi facut asa ...". Stiu din proprie experienta ca te framanta, te macina, iti intuneca gandirea si te blocheaza.
Cat despre ce va fi, eu zic sa privesti pozitiv lucrurile. Solutia perfecta nu o are nimeni. Doamne Doamne o sa va ajute sa treceti peste asta si tot el o sa aiba grija sa fiti sanatosi.
Eu cu Iarina , dupa episodul otita, am inceput o cura de imunizare cu homeopate. Daca o sa vrei iti dau cu drag telefonul dr. nostru. E un homeopat foarte bun si un om minunat (sa iti spun ca vorbeam cu el noaptea, la ore imposibile 2, 3, 5 si ca dupa ce i-am trimis mesaj ca am cedat si i-am dat antibiotic ne-a sunat seara, sambata seara, sa vada cum se simte Iarina). E adevarat, el e in Cluj, dar daca tu o ai pe nasa ta care poate sa va consulte e mai usor. Eu de multe ori cand am mers la el pentru Iarina, pe ea nici nu o duceam. A ascultat-o o singura data in 3 ani jumate. In rest doar dupa simtome ii dadea remediul si in 1-2 zile era ca noua.
Dar cum spuneam, nimeni nu are solutia perfecta. Depinde mult de fiecare si mai ales cand sunt si altii in jur, care nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine, e cu atat mai greu.
Ma rog sa ajungeti cat mai repede acasa in cuibusorul vostru si lucrurile sa se aseze frumos, la locul lor.
Ganduri bune si imbratisari draga mea!
Pai ia zi cum te-a invatat Adi, ca e mai greu de pus in practica... Da, as vrea sa ajung la doctorul vostru, dar pana cand va fi posibil un drum de Cluj (cred ca o sa creasca sub clopot de sticla David, ne-a zis dr. sa amanam cat putem colectivizarea lui Alex), crezi ca poti, cand ai drum la el, sa-l intrebi daca e dispus la asa un aranjament la distanta? Desi cum am zis, parca in situatii asa grave ar trebui sa-l vada. E unicist sau pluralist? (unicistii sunt cei care dau un singur remediu in dilutie mare in functie de persoana, nu mai multe remedii in functie de boala, indiferent de persoana)
ȘtergerePupici dragi! Si eu astept cu mare dor sa ajungem acasa, numai cand aud plansetele celor de aici, plansul lui Alex la telefon, zecile de copii bolnavi de la care putem lua si noi alte boli, etc...
E unicist. Si saptamana viitoare cand merg la el o sa ii spun de voi.
ȘtergereBuna Nina
Ștergerepoti,te rog poti sa-mi scri numele homeopatului...
ma lupt cu o bronsiolita la bebe de 5 luni
iti scriu adresa mea de mail ciuperca_veronica
@yahoo.com
te rog!
Raluca, eu acum am aflat, si am luat din urma amandoua postarile. Ce pot sa iti spun mai intai? Ca imi pare enorm de rau pentru toate relele prin care treceti. Ca mi-as dori sa nu iti mai faci mustrari de constiinta, pentru ca nu rezolvi nimic. El are nevoie de tine acum lucida si focusata exclusiv pe el.
RăspundețiȘtergereLa noi Rebecca nu a facut nici macar un 38 pana la doi ani. Nu a racit serios pana la 2 ani 9 luni cand a facut prima otita.
Iar David.... Si acum ma infior cand imi amintesc. La cinci luni a pornit cu niste muci. Care au dat in otita. Otita care a fost atat de nasoala incat nu a mancat san de sambata de la pranz pana miercuri dupa amiaza. L-am hranit fortat cu seringa. Urla de dureri. L-am dus la orl, ca sa ii scoata puroiul; care se adunase in spatele timpanului. Cinci luni avea. Ce a urmat a fost si mai horror. De pe 1 octombrie si pana la sfarsitul lui ianuarie cu varful in care am stat si noi internati (sfarsitul lui noiembrie) nu am facut altceva decat sa dam medicamente. Imi venea sa ma urc pe pereti de disperare, am incercat toti doctorii, am fost la toate pilele posibile. salvarea noastra a fost giosanu de la medlife. Internare, 2 antibiotice, gentamicina si ceftriaxona, cortizon injectabil plus aerosoli. Lunile alea au fost de cosmar, repet mi se strange inima si acum cat un purice cand imi amintesc. Si cat ne-am invinovatit. Dar nu a folosit la nimic.
De atunci, ne-am invatat lectia: ca nu ai nici o garantie ca lucrurile vor sta la fel si cu al doilea copil, si ca mereu trebuie sa fii in garda. Nu sa sari cu medicamente, insa sa vezi semnele si sa le simti.
Culmea este ca si cu toate lectiile astea invatate, am mai patit-o cu david o data si am mai patit-o si cu Radu, care a avut o evolutie super rapida si nasoala a bolii, in 24 de ore ajungand si cu el la spital si stand o noapte acolo.
Nu stiu, stiu ca ai multe prietene care iti sunt aproape, ai unde sa gasesti suport, sustinere sau ajutor, insa oricand ai o intrebare, o dilema sau pur si simplu vrei sa vorbesti, eu sunt aici.
Va sarut cu mare drag!
Of, prin cate a trecut David... Iti multumesc din suflet pentru comentariu, credeam ca o sa ma certi ca plang, la cat esti tu de puternica.
ȘtergereRaluca, incep sa ma panichez si eu. Si copiii mei au muci si tusesc usor de ceva zile. Si ghicesti? Nici eu nu le-am dat medicamente. Mi-am zis ca daca nu fac febra e ok. Dar am citit ca David nu a facut febra? Oh,oh! Ce greu e sa fi mama!
RăspundețiȘtergereIn rest ce sa zic?!! Am o prietena al carei copil a avut prima raceala cu antibiotice pe la 5 luni. De atunci aproape ca repeta pe fiecare luna tratamentul cu antibiotic, de teama ca nu poate lupta copilul singur pana cand a ajuns pe la un an cu el la spital tot asa, pe ultima suta de metri desi copilul lua antibiotice. A intalnit insa un medic tare bun care i-a prescris niste siropuri pentru imunitate (cu care la inceput eu nu am fost de acord) care sa stii ca isi fac treaba. A trecut aproape un an si nu a mai racit.
Sigur-sigur nu cred ca vei stii vreodata, dar cred ca instinctul tau te va invata ce sa faci, cand sa faci chiar daca acum ti se pare ca nu. Si mai stiu ca oricat ne-am stresa noi toate, absolut toate activitatile noastre sunt calauzite de Altcineva.
Te imbratisez cu mult, mult drag!
Joi inca nu eram sigura daca e fornait de racit, sau a patit ca in primele zile de viata, cand isi tinea gura inchisa si regurgita pe nas. Duminica am vazut ca tuseste, asa de vreo 2-3 ori toata ziua. Nicio febra. Luni dimineata era asa si asa, dar plansese toata noaptea. Deja ma gandeam ca voi merge la un control. Cand am vazut ca nu prea vrea sa suga, am urgentat mersul la doctor. Fara nicio febra. Asa rapida a fost evolutia, si doar luni a fost mai leguma. Daca luni ar fi supt, nu ne-am fi dus probabil.
ȘtergereAsa ca nu prea mai am incredere in instinct... revin imediat ca s-a trezit.
M-am gandit la ce ai spus in penultima propozitie. Tot incerc sa gasesc sensul, de ce ni s-a intamplat asta. Si in afara de faptul ca Cineva a vrut sa-mi dea peste nas, sa nu cred eu ca pot controla cat de sanatos sa creasca un copil, nu prea gasesc. Poate defectul la inimioara o fi fost din nastere, nu de la raceala, si a trebuit sa ajungem aici sa ia medicamente? Desi am inteles ca si asa si-ar fi revenit singur. Pe raze apare o zona luminoasa mare la plamani, am tot fost intrebata daca e posibil sa fi aspirat mult lapte matern. Cine stie? Acasa nu putea sta culcat ca se ineca, aici vad ca poate (sa vedem sa nu fie o intamplare, pentru ca e prea slabit). Poate trebuia sa ajungem aici sa rezolvam treaba asta? N-o sa stiu niciodata, dar e greu...
ȘtergereDaca Cineva vrea sa ne dea peste nas inseamna ca eu ar trebui sa stau doar prin spitale la cat de mandra ma simteam odata ca copilul meu nu a racit deloc. Ma gandeam ce merite trebuie sa am eu ca il alaptez, ca m-am informat cum sa il diversific perfect si multe altele, nu mai zic cate mi se par acum greseli. Mie mi-a trebuit mult timp pana am reusit sa iau lucrurile asa cum vin, cu incredere ca Cineva ne iubeste si nu ne face rau intentionat. Crede-ma ca am muncit mult caci sunt o perfectionista din fire. Lasa lucrurile sa curga. Sunt sigura ca se va regla situatia. M-am intristat mult cand am citit de Alex dar tu stii bine ca ei ne iubesc cel mai mult pe noi, mamele. Iar el, mai ales, este atat de iubitor!
ȘtergereCuraj! Mamele au puterea sa treaca peste munti pentru copiii lor.
Te imbratisez si ti-am udat un pic umarul...
ȘtergereRalu, eu te-am citit din umbra pana acum cu multa durere si am dat apa la soricei de multe ori. Pt ca ma pun in pielea ta... si Doamne, cat te inteleg. Si cat te admir... ca, prin toate cate ai trecut, ai reusit sa ramai empatica fata de Alex. Eu cu Cris am gresit de muuulte ori de cand am nascut si nu am trecut nici prin jum din stressul tau. M-am apucat sa-ti scriu taman acum si aici pt ca am vazut explicatia ta... Daca tu asta simti (eu NU zic ca 'ai dreptate', astea le stie fiecare pt sine, uneori nici noi pt noi nu intuim corect "lectiile", doar raspund la ce tu crezi), atunci ia, pur si simplu, sutul in fund ca un pas inainte. Zi in sinea ta "Doamne, am inteles, multumesc, iarta-ma" si mergi mai departe fara regrete si, mai ales, fara frica in san (ca se va repeta etc). Pt ca odata ce ne asumam ceva, e bun depasit :). Iar "Cineva", cum zici tu, e bun si il doare durerea noastra. Noi, prin vionovatioi si depresii, ne tinem de ea, durerea, si nu vrem sa primim iubirea si vindecarea Lui. Iti spun toate astea din perspectiva expertului in (auto)invinovatire: nu rezolvi absolut nimic asa, din contra, te afunzi mai rau. David va creste sanatos, Alex te va iubi, tu iti vei reveni si vei avea incredere din nou in instinctul ala care ne-a inspirat pe atatea mame :) Si da, asa-i, nu sta in puterea noastra sa-i nastem si sa-i crestem sanatosi... decat intr-o mica masura, si aia tine mai mult de a te incredinta voii Lui decat de o planificare atenta a fiecarui detaliu. Te inteleg si la faptul ca ti-e greu sa "mergi cu valul", pt ca tu esti si mai riguroasa decat mine.... si mie mi-e greu :D dar ei, micii, asta ne invata zi de zi. Curaj, mamico, veti fi bine cu totii!! Si pt ca tot ziceai de gut si probiotice: eu recent am gasit unele faine rau, cu 14 tulpini, bio kult se cheama... merita, mie mi se par cele mai bune de pe piata! Va pupam cu mult drag, Craciun cu pace si bucurie!
ȘtergereDa, nu stiu ce sa fac cu faptul ca "lectiile" astea continua sa apara. In spital am ajuns sa-i dau un pic dreptate Alethei Solter (dar ce-i drept ca intr-o mica masura), desi inainte vorbisem impotriva ei. Laptele era sa-mi dispara dupa ce am afirmat ca David a primit toate chimicalele posibile, ca sa-mi dau seama ca pe partea digestiva se putea si mai rau, sau ca sa vad ca se poate pierde laptele, contrar celor afirmate de mine de multe ori. Si multe multe altele. Parca zilnic primesc cate un bobarnac. Si nu stiu de ce :D. Sunt atatea alte persoane care au conceptii (partial) gresite si nu se oboseste nimeni sa le demonstreze asta. Numai de cate ori am auzit la alte mame "al meu e cuminte (adica na, nu plange, pentru ca daca un bebelus plange, e considerat "rau") pentru ca ..." si aici fill in the blanks cu actiunea minune. Cand stim toate, restul mamelor, ca pur si simplu asa e copilul respectiv, fie ca vorbim ca e cuminte, gras, dormicios, destept, sanatos, etc. Nu pentru ca mama are reteta minune. De ce acelor mame nu vrea Cineva sa le demonstreze ca gresesc? Trebuie intr-adevar ca eu sa invat o lectie mai mare decat fiecare mica afirmatie de-a mea, contrazisa ulterior de soarta? Mami zice ca sunt prea pasionala cand afirm ceva. Poate supar prea multa lume cand afirm ceva, si acea lume apoi isi doreste sa ajung sa invat pe propria piele ca am gresit... Asa ca toata acea energie vine inspre mine sa-mi mai dea o lectie. Sa invat ca de fapt nu stiu nimic...
ȘtergereIti multumesc tare mult! Pupici dragi si sarbatori frumoase in continuare!
"De ce acelor mame nu vrea Cineva sa le demonstreze ca gresesc? " - poate pt ca stie ca Si-ar "bate capul" degeaba cu ele (stii tu, ni se cere la fiecare pe masura noastra)? Poate pt ca nu le-a "venit randul"? Poate pt ca ele si copiii lor au alte lectii mai importante/mai dure de invatat? Si lista ar putea continua. Pt noi, insa, mai importante decat "de ce"-urile fata de ograda vecinilor sunt constientizarea alor noastre si, mai ales, increderea in dreptatea si bunatatea Lui, chiar daca noua caile ni se par... incurcate. O iau pe aratura? Gata, m-am oprit :)) Te pup (si sa stii ca-ti scriu din aceeasi oala - cu alt "capac" - iti scriu pt ca te inteleg perfect si, in mom asta, te simt cel mai aproape de ce traiesc eu. In niciun caz ca sa te judec). Hai pup si.. bio kult :))
Ștergerecat despre lectii.... poi nu se termina niciodata :) pt nimeni
ȘtergereAi dreptate, nu stiu cand o sa ma opresc cu privitul in curtea altuia. Sau daca tot o fac, sa ma uit si in curtea celor care primesc lectii mult mai dure. Multu mult!
ȘtergereRaluca, eu nici nu vreau sa ma gandesc cat de greu poate sa iti fie, si in fiecare rand pe care il scrii ma regasesc cumva, pentru ca si eu sunt omul regretelor, desi nu stiu daca este f bine. In fine, ai sa vezi ca vei avea puterea sa treci peste episodul asta, si vei reusi sa il tratezi si altfel decat medicamentos. Acum e greu, stiu, dar sigur vei putea. Daca chiar nu gasesti un medic la care sa mergi si doar sa il asculte, fara sa dea antibitic din prima, sincer, eu m-as duce fara nici un membru al familiei, ca sa nu auda ce imi recomanda, si abia apoi, as cantari bine situatia, si in functie de starea copilului as decide ce e mai bine pentru el. Si eu apelez la homeopatie prin internet, insa nu trebuie dusa la extrem, pentru ca sunt situatii, ca cea in care va aflati voi acum, cand interventia medicilor cu antibiotice este chiar necesara, oricat de mult ne-am dori noi sa nu o facem. Asa ca, eu asta iti doresc, ca sa poti face diferenta intre cele 2 situatii, un medic care doar sa il asculte, sa il vada, si care sa faca o evaluare, si sa iti recomande un tratament, fara sa se crizeze cand ii spui ca vrei sa incerci totusi homeopat, care sa fie sincer si sa iti spuna cat de grava este situatia, fara insa sa exagereze. Eu am gasit....si m-am linisit mult. Iar cu cei din casa, eu zic sa nu te lupti, e o lupta pierduta, eu o simt pe pielea mea la fiecare boala, chiar daca ma lasa pe mine sa iau decizii, intepaturile sunt grele.... Multa, multa sanatate va doresc. Si te rog, nu te mai gandi ca i-ai stricat toata viata, sincer, e un inceput prost si te cred, dar nu e un sfarsit de lume, incearca sa o iei cumva mai usor, sa treci peste si sa te gandesti la viitor. Va imbratisam!
RăspundețiȘtergereDa da, asta imi doresc si eu, intelepciunea de a alege intre cele doua, si un medic competent, care sa poata pune un diagnostic sigur, fara amenintari, si cu care chiar sa pot fi sincera ca vreau intai sa incerc altfel (si sa ma mai primeasca dupa asta :D). Multumesc mult pentru incurajari! Hugs! Multa sanatate!
ȘtergerePS: ca am uitat, noi acum, in clipa de fata ne luptam cu pneumonie interstitiala, si totusi, impreuna cu pediatra, am decis sa amanam antibioticul pana luni, sa dam o sansa homeopatelor sa isi faca treaba, dar asta numai pentru ca nivelul de oxigen este ok, la plamani inca se aude f putin, iar starea ei este foarte buna si febra a inceput sa dispara....in alte conditii, daca copila era rau, daca la consult doctorita considera ca nu e ok, atunci, sincer, as fi mers pe mana ei....despre asta vorbesc, sigur vei sti ce si cum, acum esti doar sub influenta lucrurilor rele petrecute in ultimul timp....ma rog sa gasesti un dr in care sa ai incredere, este f important.
RăspundețiȘtergereDraga Raluca,
RăspundețiȘtergereEu zic ca nu putem controla totul, ca lucrurile tin prea putin de noi. Te-ai gandit ca este foarte posibil ca boala sa fi avut aceeasi evolutie chiar daca ai fi mers din prima la spital? Uneori lucrurile se intampla intr-un anumit fel si nu putem sa facem nimic impotriva lor. Fii tare si nu lasa pe nimeni, nimeni sa te invinovateasca in vreun fel.
Astfel de ganduri ma mai ajuta sa nu intru in depresie. Mai ales ca luni, marti, miercuri a fost din ce in ce mai rau, chiar daca eram in spital. E insa tare greu cu constiinta mea si nu stiu cum s-o fac sa taca...
ȘtergereSi inca ceva: este o crema extraordinar de buna pentru funduletul cu rani, de la Bonchis aroma plantelor, poate gasesti pe la plafar, daca nu, poti comanda pe internet direct de la bonchis. Se numeste unguent de marul lupului cu galbenele. Incearca-l, sigur o sa-i faca mult bine lui David.
RăspundețiȘtergereMultumesc! Deocamdata sunt ascultatoare, l-am dat cu ce spun ei, sa nu spuna ca nu-i trece din cauza cremelor mele. E rana vie, carne rosie cu sange saracutul. Pe langa toate celelalte. Mi se rupe sufletul.
ȘtergereRalu, s-ar putea sa mergem la acelasi homeopat ca si Nina si da, si pe noi ne consulta rar, in rest ii insir eu toate simptomele. Deci, cand veniti la Cluj va cunoaste, faceti abonament pt 5 sedinte si apoi eu cred ca va poate da tratament doar prin telefon. daca aveti si un medic care sa-l asculte, va spune ce aude si voi transmiteti mai departe. Noi asa am facut si a fost bine de fiecare data. Iar pt bronsita (noi am facut cateva) le-am tratat cu siropuri de la Manastirea Nera (se comanda si pe net).
RăspundețiȘtergereP.S. Medicul nostru homeopat ne spune sa-l sunam in fiecare zi sa-i zicem daca s-a ameliorat sau daca s-au schimbat simptomele, deci daca se agraveaza se poate interveni din timp.
Multumesc mult de tot! Cand ma decid, te abordez pe fb, bine ca stiu. Multa sanatate!
ȘtergereRaluca, personal te inteleg foarte bine si mie mi-a fost o teama teribila de bronsiolita cand a fost Bobby mic. Citisem gravida fiind in amanunt despre toate bolile lor si eram pregatita la maxim...din fericire prima viroza a venit la 1,3 ani.
RăspundețiȘtergereCe pot eu sa-ti spun din ce-am citit, ca experienta proprie nu e tocmai relevanta fiindca nu sunt medic;
1. Bebelusii/copiii mici au alte faze de boala decat noi. De exemplu 2-3 zile au doar mucisori, pe urma apare o tuse usoara sa zic si cand il duci la doctor afli ca are pneumonie sau mai stiu eu ce. Deci nu esti absolut deloc vinovata ca nu ai reactionat din prima la semnele de boala ale lui David, la momentul respectiv bronsiolita cred ca nici nu se instalase.
2. Ca strategie eu am adoptat mereu observatia atenta, la fiecare simptom care aparea nou tasneam cu el la dr. Din fericire Bobby a fost si este un pusti f sanatos, ca si Alex al tau, dar l-am si protejat cand era bebe. Adica: toate intalnirile cu prieteni erau in parc, n-am lasat pe nimeni sa-l ia in brate (sincer nici nu vedeam de ce ar trebui asta), chestii d-astea simple.
3. Pediatrul lui m-a avertizat cam de la prima vizita ca in Ro copiii se imbolnavesc f des fata de cei din alte tari, iar in Bucuresti la modul particular, din cauza poluarii. Cum am scris candva un articol despre efectele poluarii, ale carei rezultate m-au ingrijorat si pe mine, recunosc ca i-am dat aproape mereu tratamentul recomandat de dr si nu m-am bazat pe homeopatie sau pe lupta organismului.
Parerea mea este ca daca un organism imatur se lupta prea des sau prea devreme cu o boala serioasa ajunge la epuizare, imunitatea scade, deci numai bine nu e.
4. Mereu am avut un pediatru de rezerva, am verificat prospectele medicamentelor pe net si de multe ori nu i le-am dat copilului. De ex o data pediatrul lui i-a recomandat NASIC, un spray nazal cu un prospect de groaza, normal ca nu i-am dat copilului!
O prietena de-a mea a trecut cam prin experienta ta, bebelusul ei a facut bronsiolita la doar cateva luni, a reactionat exact ca tine! Imi dadea telefoane si plangea cand ii aspirau secretiile din piept sau cele nazale, plangea ca e conectat la aparate, plangea tot timpul...Cred ca orice mama cu instincte materne normale ar reactiona asa!
David are probabil si o imunitate mai scazuta, este expus si la mai multi factori de imbolnavire: fratele lui mai mare, contactul in casa cu prea multe persoane.
Daca Bobby ar fi fost un bebe cu imunitate scazuta eu il duceam la cursuri de inot pt bebelusi, din fericire in Bucuresti sunt 2 cluburi. Si de saline am mai citit, dar nu prea atent ca nu a fost cazul.
La ce trebuie sa fii atenta e afectiunea la inima de care spui, aici nu prea stiu ce sa-ti spun.
Va doresc multa sanatate si putere!
Da, intre timp am aflat de la prietene de evolutii si mai rapide, seara nu aveau nimic si dimineata deja aveau insuficienta respiratorie, si la copii maricei, deci probabil depinde de virus.
ȘtergereSi eu am fost mereu mai putin sociabila, intalniri doar afara, etc. Dar acum Relu il scotea pe Alex zilnic in oras, ca sa-l mai distreze. Alex s-a imbolnavit primul.
Din pacate in Baia Mare nu sunt piscine fara clor, pentru bebelusi, exista de fapt doar 2 piscine in total. Sa vedem, speram din suflet sa fie bine si sa nu ne ghidam intreaga viata dupa anumite sensibilitati cu care ramane dupa boala aceasta sau dupa tratamentul acesta. M-as simti tare prost fata de amandoi sa ajungem sa cenzuram iesiri si concedii, locatii anume, din cauza a ceea ce s-a intamplat acum. Sper sa nu fie cu consecinte de lunga durata...
Multumesc mult!
Am scris ca n-am lasat pe nimeni sa-l ia in brate - nimeni in afara de mine si de tati, evident! :)
RăspundețiȘtergereNu te mai amara atat. Ce-i facut e facut. Imortante ca va tratati. Va fi bine. Medicamentele nu sunt mereu rele.... Copiii vostri su nevoie de voi intregi la cap si de armonia care trebuie sa existe intre orice alti 2 parinti. Vorbiti. Vorbiti. Vorbiti. Direct. Stii doar ca relu intelege multi dintre "piticii" tai. Sunt sigura ca veti gasi impreuna cea mai buna solutie de viitor. ... Nici eu nu dau cu inima impacata anumite retete. Unele chiar am refuzat sa le dau ... Dar in orice m-am consultat cu sorin si numai cu el... Familia trebuie sa accepte deciziile voastre... Desi e greu. Stiu doar ca si noi tot cu ai mei stam. Voi sunteti cei in masura sa ia decizii. Numai voi doi. Multa sanatate. Sa ai incredere ca va fi bine. Totul se rezolva. Totul. te imbratisez cu drag.
RăspundețiȘtergereDa, Relu nu-mi reproseaza nimic si deocamdata e de milioane si fata de mine, si cum il ajuta pe Alex sa treaca prin treaba asta. Te imbratisez!
ȘtergereRaluca draga...te imbratisez cu drag si ma rog sa va faceti bine repede: tu psihic, sa incetezi sa iti mai faci rau cu atitea regrete...si David, fizic. Nu cred ca e cazul sa iti dau sfaturi tinand cont ca sunt de cealalta parte a baricadei...si eu cred ca homeopatia e mult mai buna DAR trebuie sa tinem cont si de conditiile de mediu...asa cum se spunea si mai sus poluarea si mancarea ne afecteaza in cea mai mare masura evolutia bolilor. Nu mai putem merge pe principiul ca 1000 de ani s-au tratat oamenii cu coaja de salcie si sigur va merge si acum remediul acela...Eu din pacate am exemplu unei colege care dupa ce a vazut 4 pediatri a fost cel mic diagnosticat la Dej cu pneumonie, s-a intervenit tarziu cu antibiotic si a ajuns la Cluj cu neuropatie. Se chinuie si acum dupa 1 luna sa il reinvete sa umble (baietelul are 2 ani si 8 luni)...Asa incat cred ca trebuie sa invatam din fiecare experienta cate ceva... Sunt convinsa ca David va fi bine. Tu trebuie sa incetezi sa te invinovatesti pentru ca esti o mama devotata si iubitoare.
RăspundețiȘtergereSunt tare curioasa cand o sa-mi revin psihic, din moment ce regrete minore legate de Alex de cand era bebe inca ma sacaie si imi aduc lacrimi in ochi.
ȘtergereDoamne fereste pe toata lumea, ce ingrozitor lucru i s-a intamplat colegei tale! Si cei 4 pediatri nu si-au dat seama? La noi chiar doctorita a spus a doua zi ca nu era nevoie de antibiotic, fiind virala, si fara febra, dar mergem inainte cu ele. Deci cred ca erau suficienti aerosolii cu adrenalina, chestii antiinflamatoare, corticosteroizii, nu ma pricep. Macar nu facea iritatia sangeranda de la fund, si alte efecte secundare pe termen lung date de antibiotice...
Te imbratisez! Doamne ajuta sa ne fie copiii sanatosi, ca e tare greu...
Off Ralu draga , nu are rost sa te ineci in regrete , nu schimba nimica , tot ce poti sa faci este sa tragi invataturi din situatie , sincer nu stiu de ce , dar am doielea copil este mai sensibil decat primul
RăspundețiȘtergereSi Iza a racit la 2 lini , a fost ceva usor , insa de atunci a avut si ea saraca parte de antibiotic si medicamente , si plangeam in timp ce ii dadeam tratamentele insa au fost momente cand erau singura solutie .
Cat a fost mica am preferat sa merg cu ea la consultatie indiferent cat de bolnava era , si de multe ori nu i-am dat tratamentul , dar stii vorba , mai bine previ decat sa tratezi , de 3 ori am fost la urgente cu ea si am venit acasa asa cum am plecat , fara nici un tratament numa cu nervi ca am stat 3 ore degeaba acolo ca sa ne spuna ca nu-i nimica grav dar suntem noi parinti exagerati , dar nu ma intereseaza ce zic altii ,
Fac cum cred eu ca este bine ptr noi si punct .
Poate noi mamele suntem mai slabite decat la prima sarcina, mai stii?
ȘtergereCred ca mai bine faceam facultatea de medicina, aveam incredere in mine sa ii pun un diagnostic la timp :D.
Multa, multa sanatate!
Inainte sa raspund, scriu repede, cat am timp, un update. Tocmai a fost Alex in vizita. Noi pe vremuri cand ne imbratisam eram un tot, ne mulam perfect in orice pozitie, nu era nimic stingher, nimic deranjant, nimic nenatural. Ne lipeam pur si simplu si ne simteam perfect. Acum s-a urcat in bratele mele cu spatele, si-a intors obrazul cand am vrut sa-l pup. Orice am vorbit cu el, a spus ca vrea acasa. Nu plangand, nu suparat, ci parca timid cu mine, ca si cum nu ne-am mai cunoaste. A stat apoi doar in brate la Relu si l-a pupat si l-a mangaiat. Am observat si eu ca David nu-i mai cunoaste si nu mai vrea la ei in brate atunci cand vin in vizita, dar nu ma asteptam ca Alex sa-si manifeste asa supararea. Si credeam ca va face asa cand ajung acasa, ca o razbunare. Poate asta o fi mecanismul lui de protectie, ca sa nu mai sufere incearca sa se indeparteze de mine, sa nu-i mai pese. Nu stiu, dar e greu, e tare greu. A fost greu si cand il auzeam plangand, dar si acum... of...
RăspundețiȘtergereSi pe langa regretele mele de ieri, publicate aici, mi-e foarte ciuda ca la noi se poate doar toate medicamentele sau deloc. Adica ori ignori medicina, ori te lasi pe mana medicilor romani care stiu da doar foarte multe medicamente. Am aflat de multe cazuri din strainatate de pneumonii virale la copii mici tratate doar cu oxigen si aerosoli. Fara antibiotice. Si la noi a zis doamna doctor a doua zi, cand a venit rezultatul de la analize, ca antibioticul e ca nuca in perete fiind virala, dar uite ca mergem in continuare cu doua tipuri de antibiotice in sistemul lui firav, cu carne vie din care curge pur si simplu sange la fundulet, cu slabirea organismului (tin minte cand luam eu antibiotice ca ma puneau la pamant pur si simplu). De ce? Stiu ca nu pot da timpul inapoi si chiar daca as putea, nu as avea ce sa aleg altceva, dar de ce avem ghinionul asta la noi in tara? De ce medicii nostri ne distrug cu atatea medicamente? De ce nu avem alternativa? Sa avem unde merge la un medic care sa ii dea doar strictul necesar pentru a se vindeca?
RăspundețiȘtergereIn rest...
RăspundețiȘtergerema intreb daca nu cumva am distrus orice legatura de iubire dintre mine si copiii mei. Unul pe care l-am abandonat, altul pe care il chinui...
eu am fost foarte docila aici, din cauza regretelor cred. Ma intreaba lumea cum de nu ma externez pe semnatura, cum de nu fac scandal, cum de nu refuz nimic, sau cum de nu ma cert sa aflu tot ce primeste David (pentru ca nu mi s-a spus, multe le-am aflat din intamplare, cum ar fi si medicamentul pentru inima... nu mi s-a spus, nu am fost intrebata). Toata lumea e draguta si empatica, parca nici nu as fi vrut sa stric atmosfera dintre noi cu tonuri autoritare. Stiu, sunt iepure in loc sa fiu tigru. Dar nu mai am incredere in instinctul meu. Daca nu ascult acum de medici (chiar cand exagereaza si ma tin aiurea in spital) si apoi se imbolnaveste la loc David? Nu imi permit acum asa ceva. La urma urmei, ei l-au salvat, si trebuie sa ma las acum pe mana lor. Noi stam chiar langa spitalul tbc, nasa noastra e pediatra acolo, deci unele tratamente le-am putea face de acum si acasa, de doua zile nu mai e la oxigen. Dar nu am curaj sa propun nimic, si nu stiu cum sunt o mama mai incompetenta pentru David, stand aici sau luptand?
Mi-a scris multa lume spunandu-mi ca nu are sens sa am regrete, mame care au avut copii mici cu muci verzi si febra si atata vreme cat au supt si erau vioi nu au mers la doctor si copiii s-au vindecat repede. Ca sa nu mai zic ca analizele de sange ale lui David din ziua internarii sunt perfecte, vsh ok, crp ok. Mi-au scris chiar si prietene medici spunandu-mi ca nu aveam cum anticipa, pentru ca astfel de boli evolueaza repede, si ca daca as fi mers la medic inainte de luni nu ar fi trebuit sa primesc niciun tratament.
Si am invatat ceva din toata povestea asta. Cand auzeam de un copil ca e bolnavior, trimiteam energie pozitiva, ganduri bune, rugaciuni, si la copilas si la parinte. Si ma gandeam la ei mereu sa fie bine. Dar rar (spre niciodata) sunam, rar (spre niciodata) scriam un mesaj de incurajare. Acum eu am primit zeci de mesaje incurajatoare, minunate, scrise cu suflet, de la persoane carora eu nu le-am scris cand le-a fost greu (desi m-am gandit la ele, am ramas doar la stadiul acela). Mi-e rusine si am invatat ceva. Am invatat cat de mult conteaza sa incurajezi o mama (mai ales lauza cu hormonii vraiste). Va multumesc umil, din suflet, sa va dea Dumnezeu numai bine si sanatate!
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerein primul rand multa sanatate mititeilor.
RăspundețiȘtergereimi aduci aminte cu patania voastra de acum 2.6 ani cand mititica mea a racit, s-a declansat la fel de brusc, acelasi dignostic de bronsiolita, aceleasi flixotide si adrenalina, era prea mica pentru ventolin, aceleasi siropuri contra tusei. al doilea episod s-a repetat dupa 2 luni, apoi altul cu internare dupa alta luna. apoi am zis ca nu pot repeta cu al doilea copil ce s-a intamplat cu primul, si m-am dus la homeopat. de atunci, de 2 ani adica, ne trece doar cu dilutii de homeopate. am bagat aparatul de aerosoli si babyhalerul in cutii si nu le-am mai scos niciodata. amandoua fetitele sunt in colectivitate, racesc rar si bine :). spre rusinea mea, le mint pe dnele de la cresa ca ii fac aerosoli acasa sa o poata primi, de fapt ii trece doar cu homeopate. am incercat o singura data sa le explic si m-au facut inconstienta ca vreau sa fac rau copilului. de atunci le spun ce vor sa auda si merg pe drumul meu. am invatat sa nu mai mai sperii la primul harait, la prima tuse, la primul stranut. am invatat sa spun doctorului ca refuz sa ma internez, sa semnez hartia, sa ignor vorbele auzite in spatele meu cand ies din cabinet. am invatat sa imi cunosc copilul, sa schimb remediul cand trebuie, am invatat sa am incredere in homeopatie. din pacate medicul meu homeopat e in Bucuresti, mult prea departe pentru voi...
si stiu ca si tu poti. important e la fiti acasa.
te imbratisez.
Iti multumesc! Sper sa-mi revin si sa vad totul mai limpede.
ȘtergereMa tot gandesc la saracutul Alex, la mecanismul lui de protectie impotriva suferintei... Pentru nastere l-am pregatit cateva luni, ca voi lipsi cateva ore, sau poate chiar o noapte. Asa ca a fost pregatit, stia ce se intampla. A fost putin afectat dar a trecut puternic prin toata treaba. A plans un pic in acea seara si in ziua urmatoare a fost ca nou. Dar acum, sa mergem toti 4 doar ca sa-l vada doctorita pe David, si el sa se trezeasca fara mama atatea zile, el care nu suporta nici o jumatate de ora fara mine, si fara nicio pregatire in prealabil... Of...
RăspundețiȘtergereM-am mai gandit (ca doar ce-oi face aici) la David. Eu in fiecare noapte ieseam din dormitor cand plangea, mergeam in living unde e mult mai frig. Poate si asta a accentuat raceala. In noaptea de vineri spre sambata tin minte ca a fost foarte frig (si eu stateam cu orele acolo, pe fotoliu) si am pus o plapuma peste noi. Si ne-am incalzit prea tare, dimineata era leoarca pe pijama. Poate si asta i-o fi dat pneumonia, pentru ca in seara urmatoare a inceput sa tuseasca...
Of, acu 5 saptamani plangeam de dorul lui Alex, rasfoind fotografiile de pe telefon, plangand la gandul ca cu o noapte inainte ma jucam fericita doar eu cu el, faceam puzzle. In clinica la Oradea... Dar in rest eram fericiti si sanatosi, fara nicio grija...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereRalu, copiii astia minunati sunt atat de generosi cu noi adultii incat nu-ti fa griji, amandoi baietii tai te vor ierta pentru tot, si acum si mai tarziu (desi eu nu cred ca ai gresit cu ceva...)
RăspundețiȘtergereEu acum cativa ani, cand fratiorul meu avea vreo 7 ani, m-am purtat atat de urat cu el...de abia cand eram insarcinata cu Amani mi-am dat seama de enorma greseala pe care o facusem si am sunat in Romania sa-mi cer iertare si el m-a iertat. atat de simplu, pentru ca asa sunt copiii, ne iubesc neconditionat. el sper sa-si fi vindecat sufletelul ranit de mine, iar eu voi trai mereu cu umbra vinovatiei, dar stiu ca e important sa ne putem ierta si noi insine. te pup tare de tot, va fi totul bine sunt sigura!
Te imbratisez! Sper sa ne reparam...
ȘtergereCool, mi-am pierdut un comentariu imens cu o pana de internet...
RăspundețiȘtergereFaceam si eu o gluma proasta: pe cand sa ma obisnuiesc cu statul aici, mi-a fi de mers acasa :D.
Am ajuns sa am o rutina, sa calculez la maxim somnul lui David pentru: 4 ture de aerosoli pentru el, 3 drumuri la toaleta pentru mine, spalat pe dinti, spalat si curatat fructe, pregatit pe pat "masa" ca sa pot manca atunci cand el suge (nu incap mesele in timpul lui de somn), drumurile la si de la frigiderul de pe hol cu mancarea (nu am voie sa ies cu el pe holul plin de virusi), drumurile la si de la frigiderul asistentelor pentru probiotice, spalatul tacamurilor, etc. Totul e in functie de somnul lui. Daca are un somn mai profund in brate, dar s-ar trezi pus jos, ii fac aerosoli. Asta daca nu e chiar full de lapte, ca cica nu e voie pe stomacul plin.
Mi-au aparut cosuri, dureroase si hidoase. Or fi pe baza hormonala, iarasi mi-oi fi facut varza tiroida, ca de mancat mananc ca acasa.
Alex n-a venit azi la mine... :( Il vad asa pe margine, conteaza parca orice minut, orice ora, orice zi, pentru a mai putea salva relatia noastra si sanatatea lui emotionala. Marti cred ca abandonez orice idee aveam de dezinfectare a lucrurilor avute cu mine in spital, ma ocup de Alex (cat ma lasa David). Fac si dus cu el.
Eu azi am mai avut niste ganduri urate si deprimante, despre care nu pot vorbi aici inca, dar sper sa imi treaca. Am mare mare noroc cu multe fete saritoare si rabdatoare si iubitoare care ma ajuta sa trec cu bine peste tot.
Eu ma simt un pic prost ca in toate relele imi gasesc chestii placute. De cand ma stiu imi place mult sa privesc pe geam. Mai ales seara/noaptea si mai ales iarna. Cand mergeam la Cluj cu masina sau cu trenul iarna era minunat sa vad gospodariile oamenilor, cum se strang ei pe langa casa, fumul din hornuri,... La Cluj unde stateam la etajul 8, relaxarea maxima era sa stau pe geam seara sau noaptea, sau in sesiunile cu nopti albe dimineata la 4 cand incepeau trilurile pasarelelor, aerul era curat si rece, soarele rasarea si pescarii mergeau inspre lacuri. Acum, aici, seara, cu David pe un brat la san si cana cu ceai in cealalta mana, in picioare (din pacate) privesc pe geam atmosfera de la etajul 11. Si ma relaxeaza mult sa vad masini grabite, oameni ce ies in weekend in oras, sau care se intorc seara de la serviciu. Fiecare cu viata lui.
David de ieri imi zambeste mult. Azi i-a zambit si lui Relu.
Mai e un pic...
Raluca, relatia ta cu Alex o sa revina la normal in 2-3 zile de la intoarcerea ta acasa. Nu e o distrugere! Nu e o trauma pt el. Este dor, este lipsa, dar toate vor disparea cand vei reveni langa el. A fost greu pentru ca nu ai lipsit deloc de langa el in 3 ani de viata si acum deodata s-a trezit ca sta fara tine o saptamana. Dar nu inseamna ca relatia dintre voi e distrusa. sa fim seriosi:). Cei mici uita extrem de repede momentele grele si revin extrem de repede la normal atunci cand reintra in rutina lor.
ȘtergereNu-l pune pe Alex pe primul plan. Nici pe David. Ei sunt pe acelasi plan si va trebui sa-ti imparti timpul in mod egal intre ei. Raspunsul nu este sa faci dus cu Alex, mai ales ca e deja mare, nu asa restabilesti legatura cu el. Ci prin imbratisari, joaca, multa joaca impreuna, pupici.
Cu dusul ziceam ca sa nu intru pe usa pe langa el direct la baie, singura. Pentru ca imi vine sa ma dezinfectez :D si nu i-as zice in primele minute acasa "stai un pic ca vin imediat".
ȘtergereMi se pare ca i-a fost mai greu pentru ca nu am reusit sa-l pregatim inainte, cum am facut la nastere. Totul a fost socant de rapid. Si pentru noi astia marii, d-apoi pentru el...
Raluca, isi va reveni Alex...am patit o si eu cu Andrei cat am fost plecata la maternitate, insa am reusit sa reinodam legatura..sunt sigura ca voi o veti reinnoda si mai repede. ce faceti? sunteti binne? mergeti acasa maine? va pupam
ȘtergereRaluca, nu cred ca trebuie sa-ti faci griji atat de mari in ceea ce-l priveste pe Alex. Eu cand m-am operat de fibrom Bobby avea cam 1,8 ani si a fost mai dificil, recunosc. Nu numai ca a inregistrat un regres in comportament (pana si mersul i s-a schimbat!), dar dupa ce m-am intors acasa imi zicea toata ziua "Pa, poti sa pleci sa stii!"... :)Cred ca a durat cam vreo luna pana a inteles ca nu mai plec nicaieri, dar era micut.
RăspundețiȘtergereAlex e mai mare totusi. N-ati putea de exemplu sa vb pe video call in fiecare zi? Pe Skype sau YM, sa zic.
Oricum, asa cum ai construit tu relatia cu copiii tai o sa fie destul de greu sa-i impaci pe amandoi.
...
RăspundețiȘtergere"What this means is that taking antibiotics today for an illness that is not life threatening may in fact lead to a growth of superbugs in your gut that could actually threaten your life down the road and prevent antibiotics from working for you when you desperately need it."
http://www.thehealthyhomeeconomist.com/why-antibiotics-today-could-threaten-your-life-tomorrow/