Extenuare + dintele nr. 8

Sunt extenuata... (va rog nu cititi mai departe, nu e o postare interesanta, e doar un loc de varsat amarul; sunt sigura ca mami se va supara de ce scriu din astea pe blogul lui Alex, dar simt nevoia sa spun cuiva, in speranta unui sfat. Imi pare tare rau ca ajung sa vorbesc despre problemele noastre, nu-mi place deloc lucrul asta... Si stiu, sunt constienta ca important e sa fim sanatosi, si sunt fericita si il iubesc pe Alex in continuare, nu asta e problema, doar ca incep sa-mi ating limitele oboselii)

De cateva zile Alex nu mai vrea sa doarma. Bine, de mai demult e asa, dar reuseam sa-l pacalesc si sa-l adorm destul de repede. In ultimele doua luni era chiar ok, dupa vreo 20-30 de minute de plimbat si leganat la san adormea. Avea doua somnuri ziua si cel final de seara. Se trezea dimineata foarte devreme, foarte devreme, si adormea seara pe la 10-11. Cele doua somnuri de zi de 5-45 de minute. Spun ca asta mi s-a parut Rai pentru ca muulllteee luni trebuia la cele 4 somnuri de zi sa-l plimb la san si sa-l scutur si sa-l leagan in brate cate o ora, si la somnul de seara 2 ore! Da, nici nu-mi vine sa cred, dar asa era, cand treceau 2 ore si nu reuseam sa-l adorm chiar daca lui ii cadeau ochii de somn, il dadeam lui Relu sa incerce si el. Stiu ca si atunci in fiecare seara ziceam ca nu mai pot. Si totusi mai puteam. Si ziua imi era deja groaza cand il vedeam ca ii e somn, tot o data la 3 ore, sa-l plimb iar o ora...

Dar sa revin. Deci am avut o perioada mai usoara. Si acum, de vreo saptamana poate, sau mai mult... nu mai vrea sa doarma! Da nu mai vrea. Si daca se freaca la ochi, ii pica ochii, e slabit, cade de pe picioare, maraie, casca, etc. Se cere in brate, dar daca merg inspre camera lui plange si se cere pe jos. Si urla disperat daca incerc sa-l leagan. Sau daca incep sa ii cant. Asa ca am incercat sa-l pacalesc pentru ca vedeam ca are nevoie de somn. Dar nu mai merge cu pacaleala. O perioada mai adormea daca dansam cu el in brate. Acum nu, cand vede ca vine Mos Ene, si atipeste, se trezeste repede repede si urla sa-l las pe jos.

E foarte frustrant. In carucior nu mai sta mai mult de 1 minut, deci varianta asta cade.

Mai nou vrea numai la mine in brate, plange infiorator daca il ia altcineva sau daca nu-l iau eu cand vrea. Deci nici vorba sa incerce sa-l culce altcineva.

Nu stiu daca e de la raceala asta, dar i-a trecut. Sau pentru ca vrea sa invete sa umble in picioare? Parca de atunci a inceput sa fie asa cu somnul, de cand s-a pus mai serios pe treaba asta cu umblatul. Sau ce altceva ar putea fi? Medicamentele naturiste ce le iau pentru raceala?

Oricum, joi si vineri au fost zile de cosmar pentru mine. Joi am fost cea mai racita din ultimii 15 ani sigur, poate din toata viata. Daca nu as fi avut un copil, puteam sa jur oricui ca nu pot sa ma ridic din pat. Deci nu m-as fi alintat, inainte sa-l am pe Alex cam alea imi erau limitele de rezistenta fizica. Dar nu, acum si sa fiu in coma, Alex trebuie plimbat in brate. Nu am putut sta in pat deloc. Ma simteam din ce in ce mai rau. Mami meu la fel, si in plus mai avea si o durere de masele. Relu la servici pana seara la 7. Si oricum, nu stiu de ce mai socotesc potentiale ajutoare, cand el urla de parca il tai daca il las la cineva, oricat ar incerca sa-l pacaleasca. Si daca reuseste Relu sa-l pacaleasca, pe cand e aproape adormit incepe sa planga ingrozitor si ma striga...

Drept dovada ca raceala mea era de stat in pat, in noaptea de joi spre vineri, daca am stat in pat, aproape m-am vindecat complet.

Oricum, si vineri, aseara, am avut impresia de 3 ori ca pic de pe picioare, deci chiar m-am dezechilibrat cu el in brate.

Si la somnurile de zi, si la cel de seara, de cand imi da semne ca ii e somn, si pana cand adoarme, trec cel putin 2 ore (!) de plimbat, leganat, dansat, alaptat la plimbare, alaptat in pat, mangaiat, soptit, cantat, etc.

Ma termina si recunosc ca nu-mi place sa ma plang. O fac doar in speranta ca cineva a mai trecut prin asta si-mi poate spune "da, mai, e de la mersul in picioare, si apoi se va calma", sau "e de la raceala...". Aseara incercam sa-l lamuresc pe Relu ca metoda Cry it Out nu e buna pentru copil, ca deja el mi-a zis s-o incercam... Alex era ca un om beat, de somn ce-i era, dar in momentul in care adormea se scutura tot, si se impingea sa mearga la joaca sau sa umble pe jos. Deci nu plange ca ar avea ceva dureri. Nu mai plange dupa ce il las pe jos sa umble dus de manuta. E clar ca nu vrea sa doarma, nu pare ca l-ar deranja ceva.

Alaltaseara a adormit la 23, iar aseara la 23:56. In fiecare seara ajungem sa ne rugam de el sa adoarma, ca noi doi nu mai putem de oboseala si am vrea sa dormim. Nu se mai pune problema de facut ceva dupa ce se culca copilul, internet, aranjat in camera, relaxare, povesti. Nu! Vrem sa dormim si el nu! Aseara ne-am pus intr-un final in pat, cu el intre noi ca in fiecare noapte, si eu il mangaiam, ii dadeam tzitzi cand voia, si Relu ii canta. Se tot oprea din cantat ca atipea, apoi incepea iar. La un moment dat s-a oprit si Relu din cantat, si a adormit si Alex! Am crezut ca traiesc o minune ca a adormit in pat, nu plimbat-alaptat.

Ieri si alaltaieri am fost foarte surprinsa ce putere are totusi o mama. Nu stiu daca un tata e insuflat de aceeasi energie. Dar va zic ca eu chiar simteam ca ma prabusesc si totusi Cel de Sus imi mai dadea putina putere! Incredibil cum mi-am depasit orice limite de cand il am pe Alex! Inainte faceam sport mult. Dvd-urile de tae-bo ale lui Billy Blanks erau foarte grele (Get Ripped, ca alea cu bootcamp is mai usoare). Acolo simteam eu ca e capatul puterilor mele. Si faceam de 3 ori pe saptamana cate o ora. Ei bine, Billy Blanks ar fi cazut pe jos sa aiba grija de Alex, garantez! Tae-bo ala e fix pix fata de ce imi face Alex zilnic! Si mai ales faptul ca nu pot apasa butonul de Pause cand nu mai pot! Trebuie sa pot, atunci, in momentul ala, fara nici o pauza! (stau si ma intreb atunci de ce din ianuarie nu mai coboara cantarul, dar apoi iar imi amintesc de problemele mele de tiroida si imi musc limba...)

De duminica am vrut sa fac si eu un dus, sa ma spal pe cap de spuma aia de la nunta. Dar am reusit numai aseara. De ce oare?

Nu stiu, poate si pentru ca am fost asa bolnava sunt asa obosita. Poate imi va parea rau ca m-am descarcat aici si voi sterge postarea asta...

Tot de cand e asa cu somnul a renuntat complet la mancarea solida. Nu zic, ca si inainte manca doar una-doua lingurite pe zi. Acum nici o molecula nu intra in gura lui, si-o tine strans si intoarce capul. Deci la aproape un an mananca mai putin decat la 7-8 luni, cand manca poate o lingurita de solide pe zi.

Sa nu uit sa amintesc ca a iesit dintele nr. 8, deci avem formatie completa 4 sus si 4 jos. Se vedea prin gingie ca si cum ar fi afara de mai mult de o luna, dinainte de a merge in Grecia. Numai daca puneai degetul vedeai ca are pe deasupra o piele subtire a gingiei si nu a spart inca de tot. Ieri dimineata era iesit. Si intr-adevar de ieri dimineata si pana dupa-masa a fost foarte cuminte. Eram sigura ca s-au rezolvat toate problemele si ca au fost de la dinte. Dar cum a trebuit adormit iar, cum au revenit istericalele.

Ma doare burta ingrozitor, am crampe. Poate pentru ca nu apuc niciodata sa mananc cand mi-e foame. Aseara din moment ce nu puteam manca cu el in brate, el nu voia la nimeni altcineva, am asteptat sa adoarma ca sa pot manca. Normal ca la ora 12 noaptea m-am pus la somn fara sa mananc. In rest, tot timpul sunt lihnita pe cand ajung sa mananc, si el se catara pe mine maraind. Deci e clar cum imi cade mancarea, pe fuga, si pe fond sonor "placut". Ieri dimineata nu am mai rezistat fondului sonor, dar imi era mult prea foame. Asa ca m-am aplecat, i-am bagat tzitzi in gura, si eu am mancat peste capul lui. El statea in picioare sprijinit de genunchii meu. Nu era flamand, ca tocmai mancase tzitzi, dar era nervos ca nu-l iau in brate, asa ca tzitzi l-a mai calmat si l-a facut sa mai uite putin. De ne-ar fi filmat cineva, cascadorii rasului...

Acum sunt nervoasa pentru inca o chestie, ca se pare ca daca te apuca nervii, apoi tot asa o tii. La noi a fost ingrozitor de frig si de urat saptamana asta. A plouat, maxime de 9 grade, atmosfera intunecata, etc. Si acum in sfarsit a iesit soarele, de vreo jumatate de ora. Alex e extenuat de oboseala, de 3 ore incerc sa-l adorm. Am fost afara si nu a stat in carucior. A vrut in brate sau pe jos, pe pamantul ud si rece. In brate nu am mai avut puterea sa-l tin, asa ca am intrat ca doi bursuci in casa. Sa poata sa stea jos... Si stau si ma uit pe geam ca a fost o toamna frumoasa pentru o jumatate de ora. Acum nu mai e... :(

Tocmai l-am adormit... Nu, nu pot merge afara sa imi aerisesc creierii, ca daca somnul lui dureaza intre 5 si 45 de minute, apoi cand se trezeste e musai sa fiu aproape, altfel plange ingrozitor daca il ia altcineva din pat. Mai ales ca ii mai trebuie o gura de tzitzi asa in loc de cafea... Ahhh cafea, ce dor mi-e de o cafea. Poate daca as bea cafea ar dormi mai bine...

Sunt curioasa ce se va intampla intai: prabusirea mea fizica, sau faptul ca-l voi lasa sa planga? Sper sa ma prabusesc eu intai...