duminică, 10 octombrie 2010

Despre placerea de a-l tine pe bebe la piept :)

Vreau si eu sa particip la concurs si tocmai am constatat ca nu pot participa cu postarea despre babywearing. Chiar daca si acolo printre randuri am mai spus despre placerea de a-l tine pe bebe in brate. Dar e drept ca in rest sunt prea multe alte randuri :D.

Incepem cu lucrurile practice:

- Mi-a placut tot timpul ca avandu-l pe Alex "la purtator" pot sa fac orice! Singurul lucru care devine mai greu cu el in carrier (fata de cum ar fi cu el in carucior, de exemplu) e faptul ca imi leg mai greu sireturile cand mi se desfac pe strada :D. Dar amintirea ultimelor luni de sarcina ma ajuta foarte mult, si pot sa ma contorsionez in asa fel incat sa reusesc. In rest, lumea e a mea! Nu conteaza ca trebuie sa urc zeci de scari, sa intru in magazine, sa trec peste hartoape, sa urc dealuri, sa merg pe paduri :)), sa ne plimbam pe plaja nisipoasa, orice e posibil, si puiul e aproape de mine! De cate ori am incercat sa fac ceva in oras cu caruciorul doar mi-a crescut tensiunea.

- In carucior plange, in carrier niciodata! Pentru ca e la pieptul meu, e in mediul pe care il cunoaste, aude zgomote cunoscute inca din perioada sarcinii: respiratia, bataile inimii. Chiar si ritmul mersului meu leganat il cunoaste de cand era in burtica, si asta il linisteste mult si adoarme instantaneu!

- Cand ma grabesc e ideal, pot merge in ritm alert, si pot chiar si sa il alaptez din mers pe pui. Saptamana trecuta mergeam de-a lungul orasului cu el in ergo sugand la san si nimeni nu stia ce face puiul. Era frig, tarziu, si ne grabeam acasa.

- Daca bebe are reflux ai trei posibilitati: il porti in carrier si sunteti amandoi fericiti; sau il porti in brate si el e fericit, tu extenuata si flamanda si insetata; sau il lasi in pat si sunteti amandoi nefericiti de urletele lui. Normal ca alegi prima varianta si viata devine mai usoara! Pentru primele 5-6 luni cel putin!

- Bebe se devolta cum trebuie. Dau linkuri de pe site de la sleepywrap dar sunt sigura ca peste tot se poate citi despre asta, despre cat e de periculos pentru copil sa stea pe spate tot timpul in patut. Nu am fost facuti sa ne lase mama pe jos prin pesteri :D, ci sa ne care cu ea peste tot si sa ne tina in brate. Coloana bebelusului nu se dezvolta cum trebuie daca e dintr-o data intinsa dreapta. Acum linkul: http://www.sleepywrap.com/index.php?page=stroller-baby-carrier . Toti pediatrii care l-au vazut pe Alex l-au admirat ce bine s-a dezvoltat, cat e de puternic, ce oase minunate are, ce frumos i s-a format capsorul.

- Tot din punct de vedere al dezvoltarii osoase, bebe nu face displazie de sold daca e purtat in carrieri din astia sanatosi care ii tin picioarele broscuta: wrap, sling, mei tai, soft structured carrier.

- Daca vrei sa iti faci bebelusul fericit, dupa ce ai rasfoit site-ul lui Harvey Karp vezi ca un carrier te-ar ajuta in toti acei pasi: ar fi leganat, tinut in brate, tinut strans ca sa aiba impresia ca e inca in burtica. Harvey Karp sustine ca treaba cu colicii copiilor ca fiind dureri de gaze e o mare prostie. Spre deosebire de animale, care ies din burtica perfect "functionale", oamenii ies mai repede, pentru ca avem creierul mai mare. Asa ca e nevoie de inca un trimestru petrecut in marsupiu, aproape de mama, ca sa se dezvolte cum trebuie.

- Tine cald iarna :D. Al meu nu a rabdat frig in carucioare reci (reci si la trup si la suflet :)) )

- Bebelusul nu se sperie de lume, de zgomote, de orice noutate daca e in bratele mamei. In rest, in carucior se sperie de orice. Alex a fost tinut in wrap la Botez, cu zeci de oameni in jur, muzica data tare, si n-a avut nici o treaba (stiu ca se scrie "nicio", dar nu sunt de acord cu aceasta noua regula :P)

- Poti alapta in mod discret.

- Pozitia verticala ajuta la digestie, si la reflux, si la scoaterea gazelor intestinale. (pentru gaze e ideala miscarea cu bebe in carrier)

- Sunt studii care arata ca un bebe purtat in brate sau in carrier invata mai bine si mai usor, fara sa fie suprasolicitat. E intr-un loc unde se simte in siguranta, la adapost, si studiaza calm lumea din jurul lui, de la nivelul unui adult.

- Nu inspira toate noxele de la nivelul de jos al tevilor de esapament!

- Li se permite bebelusilor sa isi continue perioada de exterogestatie! Foarte important, de citit despre asta aici: Exterogestatie

- Puii devin independenti mai repede. Din moment ce se simte iubit, are incredere in el, si stie ca mama e aproape daca are nevoie de ea. Bebelusii care sunt lasati sa planga vor deveni anxiosi si lipsiti de incredere in mama, in oameni si in sine.

- Bebelusii purtati isi dezvolta mai bine abilitatile motorii, simtul echilibrului, limbajul, isi regleaza respiratia.

- Sunt mai calmi, plang mai putin, pentru ca stiu ca nu trebuie sa urle ca sa ii atraga atentia mamei pentru o nevoie de-a lor. Si in plus, mama cunoscandu-i deja mai bine, le indeplineste nevoile mult mai repede.

- Dorm mai bine si mai mult, spun cercetatorii de la Harvard. Stiu ca veti rade, gandindu-va la Alex cu problemele cu somnul. Dar eu niciodata nu compar copiii intre ei, sunt diferiti. Compar doar cum ar fi Alex purtat versus nepurtat. Sunt sigura ca Alex ar fi plans mai mult si ar fi dormit mai putin daca nu ar fi fost purtat.

- Zilele trecute citeam, dar nu mai gasesc acum linkul, ca puii purtati nu au probleme cu apneea si deci riscul de sindrom de moarte subita la sugar scade. Prin doua modalitati, demonstrate prin doua studii diferite: tinutul in brate la verticala, si leganatul in ritmul mersului! Ambele ajuta bebelusii sa respire mai bine si sa invete sa respire singuri, fara pauze!

- Am mai zis oare ca mainile sunt libere? Pentru a bea apa, a manca, a lucra ceva prin casa, a scrie, a citi, a deschide usa la magazin :D, a te juca cu copilul mai mare, etc.

- Materialul de la carrier (fie el wrap, sling, ssc, etc) sustine excelent spatele bebelusului, soldurile, picioarele, si cand sunt mici gatul si capul.

- Majoritatea "purtatoarelor" sunt bune de la nastere pana la 4 ani!

- Deja se stie ca bebelusii prematuri beneficiaza enorm din kangoroo care. S-a aflat chiar ca o mama si-a readus la viata copilasul nascut prematur, tinandu-l "piele pe piele". Sunt sigura ca daca pentru un bebe prematur aduce atatea beneficii, si pentru un copil normal tinutul aproape de mama poate face numai bine!

- Scade riscul unei depresii postnatale la mama prin 3 cai: 1. o mama ajunge depresiva daca are impresia ca nu poate sa aiba grija cum trebuie de pui - prin babywearing acest lucru va fi mai usor; 2. o mama ajunge depresiva daca nu mai poate face nimic din ce facea inainte de nastere, de la lucruri relaxante, la treburile casnice - prin babywearing le poate face pe toate, iar asta ii va da o stare de bine; 3. prin babywearing se ataseaza mai mult de copil, are o stare permanenta de dragoste si fericire si multumire, asa ca automat depresia nu are sanse de izbanda. Probabil acest punct 3 functioneaza si hormonal, o face pe mama mai fericita. De multe ori ma gandesc ca analizele mele de tiroida sunt mai bune din cauza fericirii ce mi-o da Alex.

- Tot hormonal, fericirea de a-ti purta copilul te face sa secreti oxitocina, si deci sa ai mai mult lapte pentru puiul tau. Babywearing si alaptarea merg mana in mana (si co-sleepingul, dar asta o lasam pe alta data).

- Cateva motive in plus aici: http://adelle.ro/motive-pentru-care-purtam-bebelusul/

- Pentru fiecare carrier consider ca exista o situatie in care e ideal. In wrap adoarme mai bine in siguranta, in sling pe sold cerceteaza in jur, etc. In sling, la cumparaturi, acum ca e Alex mare, e asa minunat ca el e curios sa vada una alta si fiind pe un sold in sling se simte in siguranta la mine in brate, cercetand totusi lumea din jur.

Si acum cele mai putin practice, de suflet:

- Parintele devine mai increzator in sine, cand vede ce usor il poate alina pe pui si ce usor poate sa mearga oriunde vrea cu puiul impreuna, nu e tintuit in casa.

- Ajungi sa iti cunosti foarte bine copilul! Ii vezi toate expresiile, le recunosti bine, iti dai seama cand ii e foame, te atasezi enorm de copil! Asa cum eu am simtit dragostea incredibila de mama doar dupa prima noapte dormita in acelasi salon cu puiul, asa si atasamentul de copil se face mai puternic daca il tii aproape tot timpul in brate. Chiar gandindu-ma la acea dragoste din prima noapte dormita impreuna, cand ma trezeam cu drag la fiecare sunet al lui, stau si ma intreb cand ajung asa atasate de pui mamele care in maternitate nu au rooming-in si acasa il culca direct pe pui in alta camera?

- Il simt aproape de mine, il pup pe cap, il imbratisez usor (ca-mi sunt mainile libere :)) ), el se uita la mine razand, ma joc cu el in carrier (toata lumea se uita la noi cu drag pe strada, chiar si mamici cu carucioare, sa vada ca eu cu Alex ma joc continuu si povestesc cu drag, si el imi raspunde "povestind" si razand, suntem un tablou infinit mai minunat decat o poza cu un bebe in carucior rosu de plans cu mainile intinse dupa mama)

Da, ma umplu de fericire, de bine si de iubire cand il am pe Alex aproape de mine!

32 de comentarii:

  1. Draga Raluca, ce spui tu suna minunat, in portii mici. Dar mi se pare exagerat sa stai non-stop cu copilul agatat de tine, inclusiv la baie, la masa, cand vrei sa dormi, etc. Exista momente cand un copil poate sa stea si singur, in patut sau in carucior, fara sa insemne ca il traumatizezi. E chiar sanatos. Invata sa se joace, sa se calmeze singur, sa interactioneze si cu alti oameni si sa descopere lumea din jur, nu doar pieptul tau. Dovada ca ceea ce ai facut tu e o greseala, este chiar Alex. Ai un copil de aproape un an care nu doarme singur, nu stie sa manance nimic altceva decat san si nu sta decat agatat de tine. Ti se pare ok? Mie nu. La varsta lui copiii se joaca in parc, comunica, interactioneaza cu straini, nu urla cand pleaca mami din camera. Ai creat un copil dependent total de tine, fricos si rasfatat. Eu zic sa te mai uiti un pic la el si la ceilalti si sa vezi daca nu trebuie sa schimbi cate ceva. Poate ca fizic e dezvoltat armonios, dar emotional...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu trebuia sa fii in mod gratuit asa rautacioasa. Faptul ca un copil lasat sa planga devine independent nu inseamna ca e fericit, el nu mai plange dupa mama lui pentru ca stie ca mama oricum nu vine si nu-l ajuta. Orice copil normal dezvoltat, accentuez normal dezvoltat, sufera de anxietatea separarii de mama incepand cu luna a opta, scrie asta in toate cartile pentru copii.

    Culmea e ca de partea ideilor mele sunt studii stiintifice. Si mai ales de partea ideilor mele sta toata istoria omenirii. Daca ar fi cum spui tu ar fi insemnat ca pana la inventia caruciorului sa avem doar oameni frustrati. Cand colo doar de atunci au inceput sa apara dependentele de alte lucruri care sa ne aline la maturitate, cum ar fi drogurile, dulciurile, alcoolul.

    Sunt curioasa pe ce te bazezi cand spui ca unui copil nu ii e mai bine in bratele mamei decat in patut singur. Daca te bazezi doar pe comparatia intre copilul tau si al meu, gresesti. Asa cum am mai spus, asta nu se poate compara. Pentru ca fiecare sunt diferiti. De la aspect la comportament. Sunt sigura ca si copilului tau i-ar fi fost mult mai bine tinut in brate din cand in cand sa se bucure de dragostea ta.

    Fii sigura ca nu l-am fortat sa stea in brate. Ma repet, unde e cel mai bine pentru un copil decat in bratele mamei? Spune-mi un copil care prefera caruciorul sau patutul! Cand mergem in oras normal ca-l las pe jos sa se joace. Si de acasa noi pornim in carucior, faptul ca ajunge in final in carrier e alegerea lui. Al tau poate ca nu-ti cere pentru ca s-a invatat de mic ca degeaba plange in carucior, mama nu-l ia de acolo.

    RăspundețiȘtergere
  3. In primele 5 luni daca de la pozitia verticala il dadeam pe spate chiar si 15 grade incepea sa vomite si sa planga infiorator. Si la san il tineam la verticala, altfel plangea cu orele. Nici nu puteam sa il pun in patut. L-am pus o data sa merg la bucatarie, pe o perna de gravide, si n-am ajuns la bucatarie pentru ca plangea inghitindu-si propriul jet de voma. A avut un reflux foarte puternic. Ziua putea sa doarma doar pe pieptul meu, eu stand pe fotoliu sau in picioare, iar noaptea dormea doar pe sotul meu, ca sa ma mai odihnesc eu. Trauma era sa il pun in patut sau in carucior. Deci nu e obisnuit sa-l pun in carucior. Cum toata ziua trebuia tinut in brate, daca nu-l puneam intr-un carrier nu puteam merge la baie, nu puteam manca, eram tintuita de fotoliu.

    Din aceeasi cauza a refluxului el plangea aproape toata ziua. Voma in jet si plangea. Ca sa-l linistim il plimbam in brate. Cand se linistea normal ca adormea, era bebe mic. Aceasta este cauza pentru care el s-a invatat adormit in brate.

    Crede-ma ca in carrier sta cam o jumatate de ora pe zi. Maxim doua ore, dar nu zilnic. Ti se pare o exagerare? Chiar vorbeam cu mama mea de multe ori cate stie face Alex fata de alti copii de varsta lui, faptul ca a stiut sa umble de-a busilea chiar si pe scari de la 7 luni si s-a ridicat in picioare, faptul ca intelegea asa de multe, toate erau pentru ca nu petrecea cu orele, ca alti copii, in carurior. El era in bratele noastre sau pe jos la joaca pe burta.

    De cate ori iesim cu el, adica zilnic, toata lumea se mira cat e de sociabil, merge la oricine in brate, rade la toata lumea, intinde obiecte sa dea tuturor, vorbeste cu toti.

    Cu mancarea sunt sigura ca nu ai alaptat exclusiv pana la 6 luni, pentru ca toti bebelusii pe care ii cunosc alaptati nu mananca aproape nimic in afara de san chiar si la varsta de 1 an. Cine esti tu sa stii ce e mai bine pentru puiul meu? El stie mai bine decat noi. Si doctorii stiu mai bine decat tine atunci cand spun ca pana la 1 an solidele ar trebui sa fie numai de gust si pentru a se obisnui sa mestece si sa inghita. Mai nou, la ultimele congrese se povesteste intinderea perioadei de alaptare exclusiva pana spre 1 an, pentru ca s-au observat multe beneficii. Pe vremuri copiii primeau solide doar cand stiau sa mestece, cine statea sa le faca piureuri? Si se pare ca stiau bine parintii. S-a descoperit ca enzimele necesare pentru digestia cerealelor de exemplu, le producem doar dupa ce ne apar maselele. Pana atunci ei nu pot folosi nutrientii din cereale, le mananca doar ca sa se obisnuiasca cu gustul lor.

    Deci pe ce te bazezi cand spui ca nu e bine cat mananca el? Are greutatea de la medie in sus, vorbeste cu sens de mai multe luni, face mai multe decat multi copii de varsta lui.

    Puteam sa sterg mesajul tau, m-am gandit la asta pentru ca sunt sigura ca mami va plange deseara cand va citi blogul. Mai ales ca si ea stie ca am facut tot posibilul sa-l crestem cu dragoste pe pui, sa-i fie bine. Si mie mi-ai stricat dupa-masa de duminica. Poate ca asta iti va da satisfactie si nu ar fi trebuit sa-ti spun, dar asa sunt eu, sincera. E usor sa fii rau prin prisma anonimatului... Sotul meu mi-a zis ca nu meriti sa-ti raspund. Dar am zis sa lamuresc lucrurile pentru altii care isi pun aceleasi intrebari. Oricum, jignirile tale au fost chiar rautacioase...

    RăspundețiȘtergere
  4. Raluca, intentia mea nu a fost sa te supar, ci sa-ti atrag atentia. Nu am zis ca e ok sa lasi un copil mic sa urle in carucior sau in pat. Normal, ca mama sau tata trebuie sa aiba grija de el. AM zis ca nu e normal sa-l tii in brate non-stop, toata ziua, si cand te duci la buda. Un copil mic poate fi lasat 5 minute singur pana mananci sau te duci la baie si poate fi lasat 1-2 ore cu tatal sau bunicii ca sa mai iesi si singur din casa. Ideile mele deriva din propriile tale plangeri si nemultumiri. E foarte bine daca Alex e vesel si sociabil. Si e absolut normal sa mearga de-a busilea la 7 luni. Dar repet, una e sa-l tii in brate la 5 luni pentru ca e bolnav si vomita, cu totul alta sa fii nevoita la 11 luni sa-l plimbi 2 ore ca sa adoarma. Si sa nu poti pleca pentru ca el urla fara tine. Copilul meu sta si cu taica-su binemersi, se joaca, se plimba. Se bucura cand revin, dar nu urla in lipsa mea. Si nu e mai mare decat al tau. Imi pare rau ca te-ai suparat, dar dragostea ta pentru Alex risca sa-l faca extrem de dependent de tine. Prea dependent.

    RăspundețiȘtergere
  5. pt Alesia:
    copiii care la varsta asta nu plang cand iese mami din camera sunt in general copii resemnati, nicidecum independenti. Adevarata independenta vine hat, tarziu, dupa 3 ani jumate....pana atunci, mama si tatal sunt baza atasamentuluoi securizant.

    Si ca principiu de viata general, toate lucrurile bune se cristalizeaza corect si profund in timp indelungat, tot ce se intampla repede inseamna dresaj.

    RăspundețiȘtergere
  6. Alesia, mi se pare josnic sa cataloghezi tot babywearingul (ma repet, cu atata istorie in spate si atatea studii stiintifice si atatea exemple minunate de familii iubitoare si empatice) din cauza unui copil care a avut probleme de sanatate si deci si-a creat niste obiceiuri gresite de somn. De asta am spus ca eu nu compar copiii intre ei. Spune-mi atunci cum l-a stricat purtatul in brate de pana la 10 luni voia sa suga doar in camera lui plimbat? Alegi din context doar ce iti convine. Alex, din cauza refluxului si a plansului lui din primele luni, si-a format niste obiceiuri proaste pe care eu nu mi-am batut capul sa le schimb.

    Si la fel de josnic mi se pare sa judeci toata situatia dupa cateva zile de saptamana trecuta cand el chiar nu voia sa doarma pentru ca era foarte dornic sa umble. Drept dovada ca acum umbla singurel. Toti copiii trec prin asa ceva.

    Si din moment ce conversatia asta nu o purtam pe un forum, in care eu sa-ti cer parerea, mi se pare iar josnic sa intri pe blogurile oamenilor, pe care le scriu pentru copil, pentru familie, pentru prieteni, si sa incepi sa arunci cu noroi. Pentru ca mesajele tale nu sunt sfaturi date cu bunavointa.

    RăspundețiȘtergere
  7. Sabina, iti multumesc mult. Recunosc ca din umbra te admir tare de tot, deci cuvintele tale au valoare dubla, pe langa ca sunt atat de pline de intelepciune! Multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  8. Anda e un copil purtat, fara vreo problema de sanatate, caruia i s-a suflat mult in fund si care merge cu ma-sa la baie macar o data pe zi.

    Mai am cel putin o sora care si la 4 ani vrea des in brate.

    Ambele fete sunt destepte si independente, empatice si echilibrate.

    RăspundețiȘtergere
  9. Zoozie, te imbratisez cu drag! Intr-o zi si o seara asa importante pentru voi ti-ai facut timp sa intri pe aici. Te pup! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  10. Of, Raluca, imi pare sincer rau ca ti-ai stricat dupa-amiaza...te citesc din umbra si te admir in secret pentru ca reusesti sa vezi parte frumoasa a lucrurilor ce se intampla atunci cand ai un copil mic. Si poate sunt empatica pentru ca si puiul meu e de-o seama cu Alex si unele lucruri se petrec cam in acelasi timp. Da, cred ca Alex este foarte dependent de tine, dar nu mi se pare nimic anormal in asta. Nu stiu de unde vine teama asta ca piticii nu vor ajunge sa se desparta de noi daca nu ii invatam noi de mici cum trebuie sa faca asta! Si imi pare rau pentru copiii ai caror mame renunta la 6 luni la alaptat (daca au alaptat macar pana atunci) si trec pe formula pentru ca "se stie" ca laptele de mama e apa cu zahar dupa 6 luni (am auzit asta de atatea ori incat am inceput sa caut deja o formula prin care sa le raspund tuturor in genul: dar eu nu alaptez, ii dau niste apa cu zahar, doar stiti cat de mult le plac copiilor dulciurile :))) si pentru ca daca nu ii intarci mai repede o sa traga de haine sa te dezbrace pe strada! Si imi pare rau de copiii pe care parintii nu ii iau in brate pentru ca "se invata"...
    Multi parinti cred ca daca copilul e mancat, e spalat, e imbracat corespunzator si nu are vreo problema medicala, atunci nu ar trebui sa faca "atata scandal". Cand vad copii in carut care plang si pe care parintii incearca sa ii linisteasca doar cu vorbe, si alea de multe ori de repros, imi vine sa ma duc si sa ii iau eu in brate, cred ca s-ar linisti chiar si in bratele unei straine...
    Eu ma simt mult mai frumoasa cand sunt cu piticul in sling, parca suntem amanadoi niste vedete, lumea intoarce capul dupa noi, ne zambeste, unii chiar indraznesc sa intre in vorba cu noi :))
    Sa nu uiti asta: esti cea mai buna mama pentru Alex (ca sa fiu putin rautacioasa as zice ca ar fi fost vai de Alex daca o avea mama pe Alesia:)))!
    Of, am scris mult, nici nu stiu daca am reusit sa fiu coerenta.De fapt, am vrut sa iti trimit un mesaj de sustinere, mi se pare ca nu am reusit, scuze, nu imi gasesc asa usor cuvintele.
    Cu mult drag,
    Dana de Verde

    RăspundețiȘtergere
  11. Dana, ai reusit! M-ai si facut sa zambesc! Multumesc mult! Merg la culcare cu zambetul pe buze! Te pup cu drag! >:D<

    RăspundețiȘtergere
  12. Si azi ma gandeam sa imi trec blogul pe privat, sa il poata citi doar prieteni apropiati, din moment ce sunt atatia oameni rai in mediul asta virtual. Eu pana azi aveam impresia ca ma citesc doar oameni dragi, oameni cu suflet bun.

    Dar acum m-ai ajutat si sa ma decid sa-l mai las public, Dana, din moment ce sunt si oameni buni care ma citesc din umbra.

    RăspundețiȘtergere
  13. :)) hai ca m-ai facut sa si plang (de bucurie, bineinteles:)). Mi-a parut rau ca nu am apucat sa iti scriu un mesaj de incurajare si un sfat la postul in care erai pe marginea prapastiei cu depresia asa ca m-am lungit la mesajul de mai devreme...pe care era cat pe ce sa nu il mai trimit, mi se parea ca nu reusesc sa pun in cuvinte ceea ce simt si vreau de fapt sa transmit...ma bucur ca ai inteles totusi ce am vrut sa iti transmit:))
    Sa aveti o zi senina maine:)
    Cu drag, Dana de Verde

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu te urmaresc din umbra inca de la primele postari si vreau sa spun si eu cateva vorbe pt ca m-au deranjat si pe mine cele ale Alesiei.

    Eu am un baietel cu o luna mai mic decat Alex, care este inca alaptat 99% si carat in brate, ergo etc de la nastere pana acum.Iti impartasesc parerile si din acest motiv am si urmarit blog-ul cu interes.Datorita tie mi-am achizitionat un ergo si tot datorita tie nu m-am mai agitat cu diversificarea(aici as vrea sa spun mai multe pt ca este asa un subiect controversat,dar nu vreau sa deviez)
    Si eu ma duc cu el la baie ,iar pana la 5 luni a dormit numai pe pieptul meu. Acum doarme intre noi in pat.

    Urmarindu-te iti pot spune ca ne crestem copii in moduri foarte similare, iar faptul ca Alex al tau adoarme mai greu sau refuza solidele nu are nici o legatura cu faptul ca l-ai tinut in brate prea mult sau ca i-ai dat titi cand a vrut el.Al meu spre exemplu adoarme destul de repede la san, dar asa a fost de mic: i-a placut somnul.El doarme de la 8 seara pana la 9:30 dimineata.Se mai trezeste doar daca nu ma simte langa el (eu ma culc pe la 12)si mai suge singur noaptea.Ziua doarme alte vreo 3 ore de la 2 la 5.
    Iar faza ca "nu stie sa manance altceva decat san": nici nu ar trebui sa stie draga Alesia sa manance pt ca sistemul lor digestiv nu este pregatit pt altceva in afara de laptele mamei.

    E cam tarziu si nu stiu cat de coerenta sunt pt ca tot scriu si tot sterg. Ce vreau eu sa zic pana la urma: mamici purtati-va copiii, dati-le san cat puteti de mult si nu mai fiti obsedate cu diversificarea.Cand vor avea dinti destui incat sa mestece vor manca ,stati linistite.Faptul ca ei va vor in preajma este normal si nu o dovada de labilitate emotionala.
    Copilul "descopera mai bine lumea" de la pieptul mamei decat "singur".Vorbim totusi despre niste bebelusi.
    In mod normal nu ma arunc in dezbateri de genul acesta pt ca stiu ca nu au nici o finalitate. Nici eu si nici Alesia nu ne vom schimba parerea,daor ca am vrut sa se stie ca mai sunt copii crescuti ca si Alex si ca problemele intampinate de Raluca nu sunt un rezultat al acestui tip de abordare a cresterii bebelusilor.

    Cu drag,Andreea

    RăspundețiȘtergere
  15. Dana, Andreea, va multumesc din suflet!

    Andreea, minunat ai scris, ai punctat exact ceea ce conteaza! Faptul ca Alex e asa pentru ca aici ne-a adus un sir de evenimente, nu din cauza purtatului in brate.

    RăspundețiȘtergere
  16. Concluzia pe care a tras-o Alesia m-a dus cu gandul la o analogie. Inainte sa raman insarcinata eram grasuta. Adica toata viata am fost printre cei mai grasuti din orice grup. De mai mult de 10 ani mananc incredibil de sanatos si de putin. Multa lume nu intelegea cum pot manca asa putin si asa sanatos pentru o perioada asa lunga de timp, fara sa cad in tentatii. Faceam sport zilnic, sala, inot, mers pe jos 8-12 km. Si sambata si duminica. Daca nu reuseam, recuperam seara acasa cu un dvd de tae-bo.

    Eu aveam probleme mari hormonale, si tiroidita autoimuna Hashimoto, si rezistenta la insulina, si multe altele. Cand am mers in Cluj la doctori ginecologi si endocrinologi, toti se mirau vazandu-mi analizele si uitandu-se la mine, pentru ca restul pacientelor lor cu aceste afectiuni aveau peste 80-90 de kilograme, unele mult peste 100. Asa ca de cate ori imi venea sa dau cu piciorul la stilul meu sanatos de viata pe motiv ca tot sunt mai grasunica decat altele (aveam 55 de kilograme la 1.62), imi aminteam de cele spuse de doctori.

    Aceeasi doctori mi-au spus ca numai prin fertilizare in vitro voi putea avea copii. Cand le-am spus ca eu am ovulatie mi-au zis ca mi se pare. Cand i-am sunat ca am un test de sarcina pozitiv mi-au zis ca e imposibil si ca sigur voi pierde sarcina. Alex e acum in casa si in inima mea doar datorita Celui de Sus care m-a ghidat sa fac ce trebuie.

    Toti oamenii, de la cei de rand la cei de stiinta, sunt de parere ca sportul si alimentatia sanatoasa sunt indicate pentru sanatatea noastra. Faptul ca eu eram grasuta si aveam probleme hormonale mari nu inseamna ca le aveam din cauza stilului de viata sanatos, nu? Concluzia trasa de Alesia asa suna prin analogie. E ca si cum ar fi spus "esti grasuta pentru ca faci sport si pentru ca nu mananci dulciuri". Pentru ca toata lumea, de la cei de rand, la oamenii de stiinta, toata lumea afirma ca purtatul in brate (si alaptatul, si dormitul impreuna) aduce numai beneficii copilului, si psihic si fizic. Asa ca daca Alex a avut niste probleme de sanatate (care au dus la niste obiceiuri proaste) nu le poti corela cu purtatul in brate. Eventual, cel mult poti spune ca toate actiunile mele de dragoste pentru el L-AU AJUTAT sa fie mai bine. Inseamna ca cine stie cum ar fi fost altfel, saracutul. Asa cum si pe mine m-au ajutat toate demersurile mele pentru o viata sanatoasa.

    RăspundețiȘtergere
  17. Salutare! Si de la mine un "curaj inainte". Fiecare copil e unic si nu se creste dupa sabloane.
    O intrebare doar: Sleepywrap l-ai cumparat de pe net?Sunt distribuitori si in tara? Ca ziceai intr-o postare ca il poti scoate si pune inapoi(copilul) dupa ce ai facut legatura. Mi se pare f fain si m-ar interesa si pe mine unul. Multumesc mult de raspuns.

    RăspundețiȘtergere
  18. Si mi-a mai amintit ceva interventia Alesiei. Tot timpul intr-un grup de mamici (fie el real sau virtual), daca spui ceva despre alaptare (concluziile unui studiu, ce ai mai citit, o stire, orice), se gasesc unele mamici care isi hranesc copilul cu lapte praf care se simt atacate si vizate. Desi tu poate ai vrut sa comunici acele date fara sa ataci, fara sa te adresezi lor, poate te-ai adresat unei viitoare mamici sau celor care alapteaza. Dar tot timpul se gasesc niste mamici de lapte praf care incep sa atace. Eu asta o vad ca o frustrare, pentru ca acele mamici probabil se simt cu musca pe caciula ca nu au facut tot posibilul ca sa alapteze. De parca cineva ar fi curios.

    Stiu in viata reala o mamica si in viata virtuala mult mai multe, toate dragi, care isi hranesc copilul cu lapte praf SI TOTUSI nu se simt atacate sau vizate daca povestesti de fata cu ele ceva de alaptare. Ba chiar de multe ori ele spun cat e de bun laptele de mama. Acestea sunt niste femei puternice care se simt impacate cu ele ca au facut tot posibilul sa alapteze. Si sunt femei bune la suflet.

    Daca Alesia ar fi scris la postarea mea cu oboseala, ingrijorata, cu sfaturi concrete sa ma ajute, atunci ar fi fost altceva. Dar ea a scris la o postare de babywearing, atacand direct cu jigniri. De aici eu pot trage concluzia unor frustrari (doar atunci ataci fara sa fii provocat). Probabil instinctul ei de mama i-ar fi spus sa isi tina in brate puiul, dar a ascultat de "binevoitori" si acum aceasta frustrare, a unei actiuni pline de dragoste nedusa la implinire, a iesit la suprafata citind o postare despre purtatul in brate al bebelusilor.

    Pot doar sa o sfatuiesc sa citeasca despre Karen Ranzi, o femeie minunata, care a reusit prin actiuni de dragoste sa isi apropie copilul deja mare. Deci nu e timpul pierdut, niciodata nu e prea tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  19. Robertina, multumesc mult de incurajari! >:D<

    Sleepywrap l-am comandat chiar de pe site de la ei, trimit oriunde in lume. Sunt si pe amazon sau pe ebay, daca iti e mai usor sa comanzi de pe aceste site-uri. E nevoie doar de un card cu care se pot face plati internationale. Spune-mi daca te mai pot ajuta cumva.

    Da, e minunat, e foarte elastic. Nu conta ca bebe e mic si imbracat subtire sau mare si imbracat gros, il legam la fel de strans si il puneam si il scoteam de cate ori voiam. Se muleaza perfect pe pui.

    RăspundețiȘtergere
  20. Vin si eu sa adaug ca nu poti pe baza unui singur caz, sau chiar a mai multor cazuri sa faci o legatura de cauzalitate intre x si y - este o eroare de rationament - suprageneralizarea.Asta daca n-ai facut un studiu stiintific pe un esantion reprezentativ. Si cand faci astfel de afirnatii (ma refer la postarea Alessiei) e normal ca vine lumea cu contraexemple. Aduc si eu unul: Tudor n-a stat in carucior in viata lui (are 11 luni acum) - am incercat de cateva ori, am vazut ca nu era fericit, si nu am stat cu zdranganele deasupra lui sa ii distrag atentia de la nefericire (si sa adaug, si pe mine ma cam stresa impinsul caruciorului ca nu imi oferea aceeasi mobilitate). Asa ca am investit in bebe-purtatoare: wrap (avem vreo 3), sling-uri (4), mei tai si o manduca.L-am purtat de cand era micut - in primele 4 luni dormea doar la mine in poala sau in wrap. treburile in casa mi le faceam cu el in sling, de mare ajutor ;)..Patutul (cumparat degeaba, inainte sa se nasca) l-am demontat si scos la vanzare ca in afara de 5 minute cat sa ne jucam cu caruselul nu il tineam in el...
    Este un copil fericit - toata lumea se mira cum e el mereu zambitor, de la 6,5 luni merge de-a busilea, de la 10 luni si un pic a facut primii pasi, poate sa stea sa se joace cu diverse lucruri in timp ce eu mai fac una alta in casa, iar daca are nevoie de mine vine si se cere in brate si eu il iau fara comentarii - iar lucrul acesta il face increzator ca daca are nevoie de mine eu sunt acolo. Emotional nu are nici o problema, ii plac strainii, locurile noi - dupa obisnuita perioada de acomodare in care sta langa mine, se duce sa exloreze linistit. Iar de dormit doarme 2 somnuri pe zi, adoarme la titi si in rest doarme in camera de langa, iar eu sunt langa el la primul semn de trezire...Eu una sunt extrem de incantata ca mi-am purtat bb-le si la fel este si el...

    RăspundețiȘtergere
  21. Sa creasca Alex mare!
    eu, sincer imi pun intrebarea daca nu cumva gresesc ca le suflu atat in fund fetelor mele (si la propriu si la figurat, dupa nevoie).
    dar dupa ce ma gandesc bine si imi amintesc ce am citit, imi revin si revin la stilul meu. Alaptez, imi port copilele, merg la toilet cu micuta, care isi gaseste de lucru, mananc mult si bine cu Mara in brate sau nu.
    Si daca Anna nu ar fi stat cu altcineva nici taiata, iata ca Mara sta cu tati bine merci. Asa ca fiecare copil e unic. Eu nu vreau copil dresat, ci unul care sa stie ce vrea si sa spuna ce vrea.

    RăspundețiȘtergere
  22. Anca, uite, cunoscandu-l pe Tudor (care e foarte bine dezvoltat fizic si emotional, foarte inteligent, si mai ales foarte empatic, tu te poti intelege cu el ca si cu un copil mare de cand era mic mic, de cateva luni) as putea trage concluzia ca nu am practicat destul attachement parenting. Eu am mai incercat si sa mai ies cu caruciorul, si sa il mai pun in patut... Drept dovada eu nu mai trebuie sa il plimb sa-l readorm noaptea din fiecare trezire din momentul in care l-am pus in pat intre noi!

    Ralus, multumesc mult! Ai dreptate, fiecare copil e unic, sigur vedem asta cand avem mai multi :D. Si daca ii crestem cu dragoste nu avem cum sa gresim.

    RăspundețiȘtergere
  23. Ralu, te imbratisez tare draga mea!

    ce mult imi place "Alex creste...cu dragoste"..suuuuperb! :x:x:x

    RăspundețiȘtergere
  24. Ce spirit de observatie!

    Te pup cu drag!!!

    RăspundețiȘtergere
  25. Ceea ce a spus Degetica vin si spun si eu: daca la varsta asta cu bebelus/copilas nu plange atunci cand mama iese din camera inseamna ca are o problema. In toate cartile se accentueaza ca acesta este un pas in dezvoltarea normala a copilului: anxietatea de separare.

    In plus, asa cum au subliniat si fetele, fiecare copilas e unic si se dezvolta in felul lui, asa ca nu poti face comparatia intre copilul meu si copilul tau ca nu are sens. Iar daca din comparatie al tau iese castigator, eu zic ca este o problema, cel mai adesea la tine: lauda de sine, orgoliu, frustrare. Aceste comparatii mie imi starnesc rasul, sunt exact ca afirmatiile doamnelor din evz referitoare la alaptare si la statul acasa cu copilul "i-am dat lapte praf de la x luni, m-am intors la serviciu la y luni (unde x si y sunt foarte mici) si uite ce mare si frumos este, nu are nici o frustrare si e fericit." Dar pe copilul ala, acum adult, l-a intrebat cineva daca e fericit sau ce frustrari are?

    Corelind ce au spus fetele mai sus cu experienta mea, pot spune ca Degetzica este undeva la mijloc. Desi am avut sling de la inceput si mei tai de la 6 luni, Degetzica a dormit in patul ei, iar la plimbare am iesit in 99% din cazuri cu caruciorul. DAR a fost si este luata foarte, foarte des in brate (prea mult dupa unii, inclusiv mama mea), iar in orice moment incepe sa planga, eu las totul si imi iau copilul in brate, indiferent unde sunt sau ce fac in momentul acela.

    Patul este folosit doar pentru dormit, nu sta nici un minut in plus in el, iar somnurile de peste zi sunt facute alaturi de mine in patul mare. Ma duc cu ea la toaleta atat acasa, cat si in locuri straine, plange dupa mine de rupe daca ma pierde prin casa (si avem numai 3 camere), o alaptez la cerere si de 20-30 de ori pe zi, dar mananca si mancare solida in cantitati suficiente. Nu a adormit cu nimeni altcineva in afara de mine, nu plec fara ea nicaieri, nu am lipsit de acasa mai mult de 4 ore niciodata.

    Asa ca acum, la un an si doua luni, Degetzica este foarte vesela si zambitoare, dupa perioada scurta de acomodare cu un grup necunoscuti, nu are nici o teama de a interactiona cu ei, este foarte intelegatoare, nu face crize, nu musca, nu loveste, nu se da cu fundul de pamant si nu tipa.

    Nu am urmat toate principiile attachement parentingului, ci doar pe cele pe care la momentul acela le-am considerat potrivite familiei si stilului nostru de viata, dar mi-as dori ca urmatoarea fetita :) sa fie mai mult purtata decat a fost Degetzica.

    RăspundețiȘtergere
  26. Am fost si eu mai ocupata zilele astea cu Ziua Internationala a Hranei Vii si uite ce se intampla pe aici in lipsa mea....
    Ma voi stapani de a comenta cumva ceva, va voi povesti doar din experienta mea proprie (desi am spus ca voi scrie mesajele lungi pe mail, aceste lucruri s-ar putea totusi sa intereseze pe mai multa lume, asa ca scriu totusi aici - imi cer de aceea de acum scuze).
    Eu am doi copii, nascuti si crescuti ca ziua si noaptea.
    Baietelul meu s-a nascut acum 11 ani, prin cezariana facuta cu anestezie totala, dupa o sarcina cu multe neplaceri (varsaturi, 9 luni de arsuri, de ajusesem sa cred ca sunt bolnava de stomac, stari de ameteala si de slabiciune, etc.), timp in care am luat 25 kg, deoarece medicul ginecolog ma incuraja sa manac mai mult, deoarece as fi fost mult prea slaba. Nu l-am purtat, caci nu puteam din cauza operatiei, care m-a chinuit peste 2 luni de zile si acum imi amintesc cu amre tristete in suflet, cum stateam in spital langa patutul lui si nu puteam sa-l iau in brate, trebuia mereu sa sun, sa vina sa mi-l dea cineva. Desi in spital nu am fost incurajata sa alaptez, m-am incapatamant si am alaptat 6 luni, dar medicul pediatru m-a convins ca nu se poate, unui copil asa de grasut (oare cum de ajunsese asa de grasut, daca laptele meu nu-i era de fapt suficient??)ii trebuie supliment. Am completat cu lapte praf si am trecut pe solide, baietelul a reactionat masiv cu probleme ale cailor respiratorii, medicul pediatru nu a facut nici o legatura, din pacate nici eu....Copilul a primit toate vaccinele, a reactionat de fiecare data cu neliniste si oboseala, medicul pediatru a gasit iar ca e normal...Baietelul a dormit singur in patul lui, ca asa e bine, au spus toti din familie si iar medicul pediatru i-a sustinut...Si numai dintr-o intamplare, am ajuns la un sfarsit de saptamana cu el cu febra mare, la un medic pediatru homeopat. Primul punct pozitiv a fost, ca in cele din urma, dupa 9 luni de chin (urla de cum intram intr-un cabinet medical), nu a mai plans cand a fost controlat, s-a lasat in mainile acestui medic, de parca ar fi fost cineva din familie. A doua zi ne mutasem deja la acest medic si asa a inceput drumul meu de reintoarcere catre natura....

    RăspundețiȘtergere
  27. Partea a doua ca am exagerat total, s-a razvratit total, se pare ca am depasit orice limita!!!
    Dupa 4 ani (eu de fapt nu mai vroiam inca un copil, deoarece mi-era asa de frica de nastere, despre traumatismul-cezariana voi mai povesti poate cu alta ocazie, dar Dumnezeu a vrut totusi sa mai imi trimita un copil), s-a nascut fetita mea. Fara cezariana. Fara probleme si neplaceri in timpul sarcinii, desi aveam deja 36 de ani. Datorita mancarii sanatosas bio si aproape vegetariana, am luat numai 14 kg in greutate. Nu am luat nici un medicament, nu am lasat sa mi se faca nici o investigatie, eram pregatita sa primesc acest copil, asa cum vroia Dumnezeu sa mi-l trimita. Din pacate nu a vrut nici o moasa sa nasca cu mine acasa, asa ca am ajuns iar la spital, dar am plecat cat s-a putut de repede de acolo si nu m-am mai lasat impresionata de data asta de surori si medici. Fetita nu a fost vaccinata, nu a primit in 7 ani nici un medicament de sinteza (nu a fost nevoie), nici antibiotice, nici altele, la absolut tot ce a avut, a primit homeopate si s-a facut bine fara probleme de fiecare data. A fost purtata in Didyoms, pana nu a mai vrut ea sa stea. A fost alaptata pana nu a mai vrut ea sa bea, a primit solide numai cand vroia sa aiba ceva din ce mancam eu. Am tinut-o in brate si am vorbit cu ea in timp ce ea plangea. A dormit de la inceput numai langa mine. Ziua umblam cu ea in Didymos si faceam treaba, era mereu prezenta si lua parte la tot ce faceam noi.
    Si acum hai totusi sa ma opresc si sa trag concluziile: pentru baiatul meu este inca problematic sa faca ceva fara noi, anul asta a dormit pt. prima data in viata lui sub un alt acoperis ca noi, este foarte dependent de noi, pur si simplu ii lipseste tare mult increderea, ii este inca tare frica de viata si de tot ceea ce este nou si necunoscut; fetita in schimb, a dormit deja de la 5 ani la rude, nu are nici o problema sa se duca undeva sau sa faca ceva cu alte persoane (chiar ne temem putin din ac. cauza, in lume asta rea de astazi...), este foarte echilibrata psihic si sufleteste, vesela si dornica de cunoastere, se bucura de orice schimbare si se descurca singura in orice situatie.
    Deci, ce a fost mai bine, pentru care dintre copiii mei am fost o mama mai buna? Raspunsul mi l-a dat viata insasi...
    Raluca draga mea, te imbratisez cu mult drag si-ti doresc multa putere sa poti sa mergi linistita mai departe pe drumul tau. Si sper mult, ca draga de mami sa nu se fi suparat prea tare...
    Si va imbratisez tot cu tare mult drag si pe voi, celelalte fete minunate, care scrieti aici asa de frumos si-mi luminati de multe ori zilele cu vorbele voastre bune si intelepte!!!

    RăspundețiȘtergere
  28. Mariamirabela, multumesc tare mult de raspunsul asta. Da, Degetzica e minunata! Si e asa pentru ca e crescuta cu dragoste! Mi-a placut la nebunie zambetul ala cand ai vorbit de urmatoarea fetita!

    Mimi, foarte graitoare exemplele tale. Imi pare rau totusi ca a trebuit sa treceti prin asa ceva. Ma intristeaza ca doctorii de la noi provoaca din nestiinta atatea rele. Vorba ta, de unde se ingrasase pana atunci puiul? Si cat ma bucur ca ati gasit armonia pana in final! Sunt sigura ca si baiatul tau va fi pe zi ce trece mai increzator pentru ca recuperezi acum cu el ce ai fi facut de la inceput. (Ca o paranteza, am inceput iar sa-ti calculez mental varsta, pentru ca eu ti-am mai spus, vorbele arata intelepciune, pozele arata o tanara de vreo 28 de ani, acum vad ca totusi calculele arata mai mult. Esti o dovada ca hrana vie functioneaza!)Te imbratisez cu drag! A, si trebuia sa ma astept sa fii ingrijorata pentru mami :). Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  29. Draga mea,
    Iti multumesc din suflet pt. vorbele tale bune, mi-ai facut o mare bucurie. Nici trei luni nu mai sunt si implinesc deja 43 de ani....Eu sunt probabil de varsta lui mami, poate de asta imi si esti asa de draga, de multe ori m-am gandit ca de fapt ai putea sa-mi fii fiica (si asa de mult mi-as dori sa am si eu o relatie asa de buna cu fetita mea mai tarziu, ca a ta cu mami)...
    Probabil ca stii deja de conceptul continuu, dar pe mine m-a marcat f. tare si Jean Lidloff si am uitat sa o pomenesc, nu am gasit insa cartea tradusa in ro sau ma insel??
    Orcium aici este destul de bine scris:
    http://attachmentparenting.ro/cms/front_content.php?idart=90
    Multi pupici virtuali si pt. Alex si pt. draga de mami!

    RăspundețiȘtergere
  30. Mimi, te pup! Nu as putea sa-ti fiu fiica :D, am 29 catre 30 de ani :D. Dar ma bucur ca iti sunt draga :). Si daca vei avea divergente cu fiica ta, sa stii ca eu am fost o adolescenta foarte dificila, cea mai dificila ce o cunosc :D. Tipam, tranteam usi, scriam in jurnale gandurile mele negative, etc. Dar la 18 ani m-am linistit. Nu stiu daca m-am maturizat brusc sau faptul ca am plecat de acasa la Cluj la facultate. Asta impreuna cu faptul ca dintr-o data si ai mei au lasat-o mai moale si mi-au aratat incredere, m-au tratat ca pe un adult. Cam atunci mama mea a devenit cea mai buna prietena a mea. Iti doresc sa ajungeti cele mai bune prietene fara sa treceti printr-o faza furtunoasa de adolescenta. Si sa stii ca de cate ori ii spun mamei ca vreau doar copii baieti, sa nu sufere in viata, ca femeile, imi reaminteste ca asta va insemna sa nu am cu cine sa ma inteleg cum se intelege ea cu mine. Mi-i da ca exemple pe toti barbatii din jurul nostru care dupa ce au familia lor nici nu-si mai suna mamele...

    Cartea lui Jean Lidloff o am in format electronic in engleza, imi propusesem in Grecia sa o citesc, si am ajuns numai pana pe la pagina 30. Intru si pe linkul tau sa vad. Ma bate gandul sa imi deschid o editura si sa traduc carti din astea faine si la noi :D.

    Te pup si eu cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  31. O idee minunata si mie mi-ar placea tare mult asa ceva, deoarece eu iubesc cartile la nebunie....

    RăspundețiȘtergere
  32. Deci in orice situatie viitoare mai dificila cu copiii, voi incerca sa nu-mi pierd speranta in zile mai bune....Te pup si multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...