The Secret

Intai sa spun ca si aici s-a racit putin vremea. Dimineata a fost chiar innorat, a suflat vantul. Minimele scad si ele, asa ca apa va deveni rece, pana acum a fost calda. Si sunt asa multi care au venit acum, azi, ieri... Si foarte multi romani. Cred ca 80% dintre clientii hotelului sunt romani acum. La inceput majoritatea erau nemti. Normal ca asta inseamna ca dupa ce intr-o seara romanii si-au facut de cap la bar, hotelul nu mai pune la dispozitie pana noaptea tarziu sandwich-uri.

Ati vazut filmul The Secret? E bestial! Eu il aveam acasa de vreo doi ani pe dvd. Nu m-am uitat insa cu atentie la el. Stiam despre ce e vorba, de legea atractiei, stiam "rezumatul" si am tot amanat vizionarea. Ba mai mult, ma comportam ca si cum as fi vazut filmul, ma interesau multe aplicatii legate de film. De exemplu, site-ul mindmovies.com vinde un programel cred si o baza de date de poze si melodii sa iti faci niste filmulete legate de scopurile tale in viata. Stiu ca mi-am downloadat filmuletele ce se dau gratis si nu numai ca ma uitam la ele cu placere, dar ma pornisem chiar sa-mi fac si eu un filmulet cu bebelusi, ca sa vina "Alex". Si sarcina s-a anuntat inainte sa termin de facut filmuletul :D.

Ei si acum intr-o zi m-am hotarat totusi sa vad si filmul pe care credeam ca il cunosc deja. E tare fain! Si sunt incredibile invataturile, cat de mult se aseamana cu religia de fapt, si cu rugaciunile.

Cand am vazut filmul, mi-am dat seama rapid ca tatal meu si Relu s-au ghidat dupa legea atractiei fara sa fi stiut asta. Tot timpul cu incredere in ei, cu curaj, comportandu-se ca si cum lupta pe care o incep e deja castigata, ca si cum orice isi pun in cap, e rezolvat din momentul acela. Si tot timpul le reuseste!

In acelasi timp mi-am dat seama ca pe langa toate gandirile mele negative, ceva am facut pe baza legii atractiei fara sa-mi dau seama: asa am invatat sa inot!

Imi placea apa la nebunie, de mica. Dar nu am stiut sa inot. La cursurile de inot de la gradinita si din clasa intai am renuntat din prima ora, pentru ca erau niste tehnici traumatizante (de fiecare data la prima lectie ne aruncau in apa de 5 metri adancime). In familia mea nimeni nu stia sa inoate, asa ca nu avea cine sa ma invete. Am ajuns in liceu super nervoasa ca nu stiu sa inot. Mergeam la mare sau la Somes la bunici, sau la Baile Felix, si stateam doar asa in apa, fara sa fac nimic... dar stateam, ca imi placea mult mult sa ma balacesc. Visam ca inot. Si vise de noapte, dar imi si impuneam cumva. Adica asa cum altii cand vor sa adoarma numara oi, eu imi imaginam ce frumos stiu sa inot. Imi imaginam fiecare miscare eleganta, ca si in concursurile de inot de pe eurosport. Nu faceam asta ca sa invat, ci pentru ca asta ma linistea, asta ma facea fericita, si adormeam. Acum vazand filmul The Secret, mi-am dat seama ca de fapt nu numai ca asa imi puneam dorinta, dar si muschii imi erau pusi la treaba. Ii vedeam pe altii cum inoata si incercam sa invat mental miscarile, pentru ca nu aveam curaj sa le incerc.

Pana intr-o vara cand am mers cu verisoara mea la Somes si ne-am aruncat in apa, sigure ca vom sti inota. In raul care in fiecare vara lua cate o viata in satele acelea... era si varsta curajului... Si, pe cand ne asteptam sa facem baldabac, am vazut ca plutim! Fara sa ne dam seama, si fara sa ne punem in cap cum ne vom misca. Mai tarziu am aflat ca inotasem "caineste" fara sa stim cum se face. Probabil e adanc in instinctul nostru animalic.

Apoi incet incet, tot privindu-i pe altii, am inceput sa vad cum fac cu mainile, cu picioarele. Problema era ca aveam la dispozitie poate doar cam o saptamana pe an de scalda, deci timp putin de invatat si mult de uitat.

Oricum, acum am ajuns sa ma descurc, sa plutesc :D. Nu stiu daca am o tehnica buna, din moment ce am invatat singura. Dar am capatat rezistenta si incredere. As putea sa inot fara sa ma opresc cateva ore. Si in plus, si cand obosesc, pot sa stau plutind aproape fara sa trebuiasca sa misc vreun membru. Si nu numai pluta, si la verticala sau pe burta. Aici zic eu ca sta increderea, sa plutesti usor, sa nu te agiti sa dai din membre ca sa stai la suprafata, sa dansezi cu apa, sa o mangai, sa o iubesti.

Ei dar puterea mintii se poate folosi si impotriva noastra. Azi era sa ma inec. Da, eu care zilele trecute ii aratam lui Relu ca fiind apa sarata, pot sta asa ca in fotoliu fara sa misc nimic si plutesc. Si eu care ma scufund oriunde, fara nici o problema (si asta am invatat greu, sa stiti ca e chiar greu sa te scufunzi si sa ajungi la fund :)) ). Eu care zilele trecute am inotat in larg si calculand panta plajei de la inceput, de la ce distanta nu am mai ajuns jos cu picioarele, si inmultind-o, ma gandeam ca am ajuns cam la vreo 5 metri adancime. Ma uitam in jos la apa limpede si vedeam pietrele de pe fund si la adancimea aia. Deci da, eu care ma simteam in apa ca "acasa"! Si cu inotul asta totul tine de cap, de gandire. Daca iti pui in cap ca stii, e simplu. Daca ti se face frica, e bai.

Azi dimineata era innorat, asa ca am profitat de lipsa soarelui si am zis sa ma aventurez mai departe. De obicei te orbeste soarele ori la mers in larg, ori catre mal, si nu mergeam mai departe de vreo 3-5 metri adancime :D. De parca ar mai conta, dupa ce sunt mai mult de 1.62 :D.

In larg, la vreo 150 de metri de plaja, e o zona cu nisip, mai ridicata, pe care lumea poate sta in picioare in apa pana la gat. 150 de metri e putin, de multe ori cand il ia Relu pe Alex la plimbare pe mal inot mai mult de atat si nu ma obosesc sau nu consider un efort. Mai ales, cum am zis, in apa de mare mi se pare ca nu depui efort sa plutesti, trebuie sa misti membrele doar ca sa te deplasezi. Si am inotat in larg. Cand mai aveam vreo 5 metri pana la zona aia, am intrat in panica! "Dar daca nu reusesc sa inot pana acolo?" Cel mai distrugator gand! M-am speriat tare, desi nu ma durea nimic, nu eram obosita, nu aveam nici un motiv! Dar am inceput sa tremur gandindu-ma la imensitatea marii de sub mine. Automat m-am intors. Fara sa ma mai gandesc, voiam sa ajung repede la mal. Nu am tinut cont ca malul era mult mai departe, pentru ca nu era vorba de oboseala. Daca as fi fost obosita, prima optiune ar fi fost fasia din apropiere. Asta daca nu cumva acolo oamenii care ajungeau cu picioarele jos erau mai inalti decat mine :D. Dar stiam ca si daca as fi ajuns acolo, frica nu m-ar mai fi lasat sa pornesc inspre mal, si atunci doar cu elicopterul m-ar mai fi luat :)).

Deci fara sa gandesc m-am intors si am vazut cat e de departe malul. L-am vazut pe Relu cu Alex in brate povestind cu un cuplu din Suceava cu care ne-am imprietenit. Chiar ma gandesc acuma ca de obicei cand eu merg in larg Relu e plecat la plimbare pe malul marii cu Alex. Dar acum deja ma gandeam ca atunci cand ma va vedea Relu ca nu sunt bine, va avea la cine sa-l paseze pe Alex sa vina dupa mine. Bine, nu cred ca ar fi putut face ceva, cred ca e greu sa salvezi un om de la inec. Si daca nu trebuie sa te scufunzi dupa el (extrem de dificil), e greu si numai sa-l aduci de acolo...

M-am gandit daca sa vin crowl sau bras. Era clar ca daca inot crowl ajung mai repede la mal. Dar e si un stil mai riscant, uneori imi mai intra apa in nas, obosesti mai usor. Asa ca instinctul mi-a spus sa nu risc. Apropo de instinct, nu inteleg care ar fi explicatia biologica, anatomica, a ceea ce se intampla cand intri in panica in apa. De ce? Cu ce ar ajuta asta omul? Orice alta reactie a adrenalinei mi se pare logica...

Asa ca am luat-o bras. Stiam ca bras e o placere, plutesc frumos, dau din cand in cand din membre. Da de unde! Imi tremura tot corpul, vedeam cat de departe e malul si cat de mult mai am! Am inceput sa-mi spun rugaciunile, am zis Tatal Nostru. Apoi, pe principiul puterii gandului, ca sa ma lupt cu gandul cel rau, am inceput sa vorbesc cu mine "pot! Sigur ca pot! Pot inota pana la mal!" si am incercat sa vizualizez doar pelicula de apa de la suprafata pe care inot, pentru ca ma panicam si mai tare daca imi imaginam adancimea de sub mine...

De obicei plutesc asa frumos, acuma cu miscari panicate, rapide, si tremurate, ma luptam sa ajung la mal si parca cu fiecare miscare uitam sa inot! Ma adanceam in apa... Intr-un sfarsit am ajuns. Altfel nu avea cine sa scrie aici :).

Stiu ca mami (care nu stie inota) se va speria de ce scriu aici. Dar timpul e trecut si invatamintele luate, si eu mai puternica. A fost incredibil de greu sa ma lupt eu cu mine, sa incerc sa-mi scot din cap panica, in timp ce ma zbateam sa nu ma scufund...

Am abordat azi tema "The Secret" si pentru ca asa am invatat sa inot fara sa stiu pe atunci despre asta. Si pentru intamplarea de azi, deci cum functioneaza negativ puterea mintii. Si mai am un motiv:

Eu acasa, cand incercam sa il linistesc pe Alex si sa ma linistesc pe mine dupa un eveniment stresant sau enervant, imi imaginam ca il alaptez plimbandu-ma pe malul marii. Nu stiam daca voi ajunge anul asta la mare. Dar in timp ce ii dadeam sa suga plimbandu-l prin camera, imi imaginam marea in partea cu patul, si in partea opusa plaja cu nisip. Si auzeam si sunetul, cu mirosul stateam mai prost cu imaginatia. Aceasta imagine ma calma, mai ales pentru ca era pentru mine un vis de neindeplinit, imi doream nespus ca Alex sa suga si altundeva decat la el in camera. Totusi, din moment ce atunci cand imi imaginam asta eu ma plimbam prin camera, acest aspect, al alaptatului la plimbare, a ramas neschimbat.

Ieri dimineata am mers pe plaja mai putin populata, la vreo 10 metri de cea a hotelului. Cand a inceput Alex sa maraie, a vrut Relu sa iesim din mare sa-l plimbe sa adoarma. I-am spus ca ies eu ca poate ii este si foame. Si pentru ca nu era nimeni acolo pe plaja, am inceput sa ma plimb, cu picioarele pe nisipul de la mal, cu marea intr-o parte, plaja in cealalta. Si m-am cutremurat toata cand mi-am dat seama ca e exact ca in inchipuirile mele de acasa! Si acum cand realizez mi se ridica parul pe mana! Totul parea identic! Eu si uitasem de treaba aia cand am venit incoace! E minunat! Oricum, sentimentul ar fi fost minunat, cu alaptarea intr-un cadru de vis, dar asa a fost si mai emotionant! Cat de puternici suntem si nici nu stim!

Asa ca dupa ce ne intoarcem acasa vreau sa pun The Secret sa lucreze sa-mi rezolve tiroida! ;)

Al saselea dintisor

Am scris aseara o postare si blogger nu m-a lasat s-o trimit. Asa ca dau copy acuma, iar deseara sper sa pot intra sa scriu alta:

Ieri seara l-am culcat foarte tarziu si nici netul nu a mers bine, asa ca nu am mai scris nimic.

In timpul zilei salvasem niste linkuri interesante de citit:

- Despre "gelozia" dintre frati: http://purtatulbebelusilor.blogspot.com/2010/08/despre-gelozia-dintre-frati-pentru.html

- zoozie a scris in ultima vreme cateva articole faine despre alaptare cu pasiunea caracteristica:
---http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/08/mituri.html
---http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/08/mituri-ii.html
---http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/08/alaptarea-in-public-face-minuni.html
---http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/08/cand-chiar-nu-se-alapteaza-si-chiar-nu.html

- Mariamagdalena a scris niste articole foarte interesante:
---http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/08/din-gradina-publica.html
---http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/08/despre-frica.html
---http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/08/cea-mai-frumoasa-mama.html

- si cine merge la workshop de nutritie rog sa-mi povesteasca si mie :D http://bucuriebunastarehrisca.blogspot.com/2010/08/workshop-de-nutritie-pentru.html


Si acum despre noi. Azi in sfarsit a spart cel de-al saselea dintisor! Am zis ca e musai sa venim inapoi in acelasi loc atunci cand ii va cadea. E vorba despre incisivul lateral stanga inferior. Culmea e ca desi are 6, nu e simetric. Pe langa cei 4 centrali, sus are iesit in dreapta, si jos acum in stanga. Azi noapte a fost intr-adevar mai linistit. Acum vad ca o luam de la inceput, ca in timp ce scriu eu aici el geme prin somn...

In noaptea de vineri spre sambata m-a terminat. M-a si supt de m-a golit de tot, aveam sanii carpe ieri. Si dormeam pe mine, n-am mai fost asa obosita de ceva vreme (nu multa :)) ). Asa ca, dupa premiera cu vinul, a mai urmat una, tot negativa... Am baut ieri prima cafea din ianuarie 2009 incoace. Problema cu cafelele e ca dau dependenta, deci imediat voi fi somnoroasa daca nu le iau si daca nu am motiv de oboseala. Stiu ca ar fi trebuit sa caut moduri de energizare mai sanatoase, dar eu aveam nevoie foarte rapid de o doza buna, nu puteam astepta efecte mai lente ale unui grapefruit de exemplu... simteam nevoia sa-mi bag direct in ochi cumva daca as fi putut...

Ieri am luat prima data si Galafor pentru laptic. Mi-am adus sa nu cumva sa pateasca ceva rezerva mea de lapte, din moment ce doar asta papa piticul. Nici nu stie sa suga din biberon sau din cani cu cioc, deci daca Doamne fereste s-ar fi intamplat ceva, nici nu-mi vine sa ma gandesc. Imi pregatisem frumos si ceai de lactatie, dar le-am uitat intr-o geanta acasa. Azi dimineata deja imi erau plini sanii si (ca de obicei) stropeam peste tot in jurul meu :)).

Asa ca desi doar azi a spart un zimtisor, lupta interioara cred ca s-a purtat in cealalta noapte. Azi noapte a fost destul de ok. Se trezeste totusi foarte dimineata :)). Azi l-a plimbat Relu o jumatate de ora pe malul marii sa mai dorm putin.

Chiar daca in ultimele luni mai prindeam cateodata cate un gest de afectivitate din partea lui, uneori chiar ne pupa, ei bine, in ultimele zile ne iubeste tare tare tare!!! :x :x :x Iar noi ne topim dupa el cand il vedem! Se intinde la noi si ne pupa!!! (da, nu accidente de genul ca vrea sa suga tzitzi si se intinde la gura, sau ii e foame si se intinde la gura, etc. chiar ne pupa!) Se intinde cu fata si cu gura facuta de pupic si direct pe gurile noastre! :)) Si gestul asta mai e acompaniat si cu ambele manute puse din proprie initiativa pe umerii nostri, si apoi strans capul nostru in brate! E un moment minunat!!!

De tzitzi ce sa zic, ca de multe ori eu stau intinsa, el in fund langa mine si se apleaca la tzitzi si suge o gura, apoi se joaca singur cu degetele si ma trage :))))

L-a recunoscut azi pe calculator pe taica-sau intr-o poza si era foarte nervos ca nu poate pune bine mana pe el :)).

Peste tot aici toata lumea il striga "Alex!", toata lumea il cunoaste si la plaja si la masa. Si el se intinde la toti. Daca ei vor sa-l ia in brate, merge rapid. Daca vede pe cineva interesant, noi nici nu mai contam. Dimineata a stat in brate la o doamna in apa vreo 15 minute si nici nu s-a mai uitat la noi unde suntem. Si inainte sa-l ia era un marait si jumatate. La ea era fascinat! :)) Cred ca am inceput sa-l plictisim :)).

In apa dimineata mergem intr-un loc, la vreo 10 metri de plaja oficiala a hotelului, ca e mai linistit si mai putina lume. Dupa-masa mergem la plaja hotelului, special pentru Alex sa vada lumea si sa nu fie asa marait. Dar e cu doua taisuri, ca se opreste din maraiala sa vada lumea, dar se intinde la ei si daca oamenii merg in treaba lor, e jale :D.

A inceput sa faca din mana "pa" sau "tai-tai", cum vreti sa spuneti. Noi ii spunem aici in functie de nationalitate :)) dar am observat ca majoritatea spun "ciao", foarte putini spun "bye-bye", desi nu sunt italieni. Nu noi l-am invatat, ci cum ii tot fac oamenii. Ieri am crezut ca e o intamplare si da din mana doar asa. Dar azi am observat ca il saluta o fetita mica si a inceput si el s-o imite :).

Incepe sa ne imite si la unele cuvinte. Dupa ce stranut eu sau el, din cauza ca se sperie, eu ii spun tot timpul "hapciu" si incepe sa rada. Azi a zis si el "haci". Cand e gata sa cada eu spun "hopaaa", azi a zis si el "opaaa". L-a mai imitat pe Relu la ceva cuvant dar am uitat, cand mi-l amintesc o sa scriu...

Si acum detalii mai scarboase. Ieri nu a facut kk singur, dar azi dupa lungi chinuri da! Si inca unul foarte tare, si foarte lipicios, de abia am reusit sa i-l spal de pe fundulet, degeaba era in apa, trebuia frecat bine... Nu inteleg, de doua zile chiar a revenit la alaptare exclusiva. Azi a ros pe o para si cred ca a si inghitit o firimitura mica, deci pentru azi nu mai pot afirma acelasi lucru. Dar cum se poate ca un bebe alaptat aproape exclusiv sa aiba kk asa solid?

A, inca ceva :)) tot din categoria treburi... Noi de vreo 2 luni il vedeam de multe ori in timpul zilei ca se da asa usor pe spate din pozitia sezut, ca si cum ar vrea sa priveasca mai bine, si se cutremura asa tot, ca un fior, si mai si spune un "ha", ca si cum ar spune "ce-i cu treaba asta?", se scutura tot foarte comic. Ei si azi am vazut, cand era fara scutec, ca se scutura asa cand face pipi! Mi se pare super comic si mi se pare foarte util sa stiu cand face pipi!

Cum de am avut timp acuma seara sa intru sa scriu? Desi el de obicei adoarme la 10-11, azi mi-a adormit in brate la mini-disco! A intrebat bunica de la Baia Mare daca l-a vazut vreo fata ca a adormit dansand :)), si i-am spus ca sigur!

Suntem ok

1. Suntem bine - Alex nu a mai avut crampe. L-am lasat pana acuma seara fara supozitor, pentru ca am vazut ca nu il deranjeaza problema (au fost la noi cazuri si cand facea o data la 5 zile si nu interveneam, pentru ca vedeam ca nu il deranjeaza). Acuma seara am vazut ca iar incepe sa maraie si sa se screama, am pus un supozitor si a reusit sa faca un kk. Azi i-am pus putin praf de Jarro-Dophilus pe un deget umezit, ca aveam la mine pentru cazuri de enteroviroze. Sa vedem daca vom observa diferenta. La mine nu pot spune ca s-a observat vreodata, cred ca mai mare efect ar avea niste mancaruri fermentate, care sa contina probiotice naturale.

2. Somn de dimineata - s-a trezit foarte devreme, eu l-am luat in ergo si am mers pe plaja. Nu a avut rabdare nici in ergo, nici in brate, nici pe jos, asa ca am revenit in camera, am mers la micul dejun si apoi iar pe plaja. Nu voia sa suga, asa ca l-a luat Relu la plimbari ca sa adoarma. A adormit foarte greu si l-a pus in carucior. Dupa 5 minute a venit tanti aia care tot timpul il ia la povesti si a strigat tare (si aici pe plaja dimineata e o liniste incredibila, ca nici valuri nu sunt) "buna dimineataaaa!!!". Alex a sarit direct in fund! Oricat am incercat apoi mai mult de o ora sa-l adormim, nu a inchis ochii...

3. Deshidratare - mami a zis ca a vazut la tv ca la noi in Ro, din cauza caniculei, multi bebelusi se deshidrateaza si ajung la urgente cu crampe abdominale! Si ca pe caldurile astea trebuie musai sa bea apa, si cei alaptati. No uite ca am gasit o posibila cauza. Deshidratat nu e, ca face pipi de multe ori pe zi, nu are buzele uscate. Apa ii ofer toata ziua, si din cana lui cu cioc, si din pahare, si din capacele sticlelor. Dar ii voi oferi si mai des! Mai ales cum suge acum toata ziua, desi acasa sugea doar o data la 3 ore, probabil suge laptic mai gras, de pe "fundul" rezervoarelor...

4. Vin - daca va zic ca a dormit dus Alex la noapte sa stiti de ce :D. Bine, sau poate ca mamele care afirma ca dorm mai bine copiii dupa ce ele beau alcohoale nu ii aud cand se trezesc :)). A fost prima picatura de alcool din ianuarie 2009. Am avut de gand sa astept pana la ziua lui Alex cu alcoolizatul lapticului matern, dar am avut stomacul plin acuma seara, am simtit digestia blocata. Si acasa la faze din astea tot timpul ma dregeam (inainte de sarcina) cu un pahar de vin bun de la socrul meu. Vin de tara, fara zahar, fara nici un adaos. Imi placea mult si la gust, asa acru. Asa ca mi-am luat acuma seara cand m-am intors in camera un pahar de vin roze. Nu mai spun cat se mira ospatarii de noi ca nu profitam la maxim de all inclusive si bem doar apa :)). Mai e unul care se mira ca eu la masa nu vreau nici macar apa :)). Alex a fost fascinat de culoarea lichidului din pahar. Sa vedem acum cum va reactiona. Oricum, nu va ajunge un obicei :D. A, si nici nu simt sa ma fi ajutat cumva la digestie, asa e cu vinurile astea cumparate, fata de cele de casa.

5. Dinti - incisivii laterali stangi (si superior si inferior) se vad de vreo saptamana albi albi albi de parca ar fi afara, se vad clar, oricine ar spune ca sunt afara. Dar daca pui degetul simti ca inca nu au reusit sa sparga de tot pielicica.... tot speram si asteptam... Mai primeste puiul si Camilia cand nu se mai poate, se mai trezeste noaptea plangand si il pun la san, na, din astea zilnice si normale, care ma gandesc sa nu le tot amintesc...

6. Fericire - nu exista clipa, vorbesc serios ca nu exista nici macar o secunda in care sa fiu cu el si sa nu ma gandesc cat sunt de fericita! Si Ii multumesc continuu lui Dumnezeu ca mi-a dat asa o minune. Si imi vine sa ma uit asa din afara la familia noastra si sa vad tabloul frumos! Nu imi vine sa cred ca sunt in concediu in Grecia cu puiul meu scump! Nu pot sa cred ochilor cand il vad pe jos prin nisip! Cum am mai spus, e minunat sa fii tanar, sa vii in cuplu doar in concediu, sa ai intimitate, sa poti face ce vrei, sa stai la orice ore la plaja sau la distractie. DAR nimic nu se compara cu implinirea ce o simt acuma si cu mandria ca sunt mama lui Alex si cu fericirea ca a venit in lumea mea puiul asta mic ce umbla tinandu-se cu o mana de mine si una de Relu! E ceva incredibil :x :x :x si eu nici la 10 luni nu pot sa cred ca am devenit mama, am impresia ca nu merit asa o fericire, si Ii multumesc continuu lui Dumnezeu ca mi-a dat implinirea asta!

7. Fete - e un mare cuceritor! Se uita si dupa femei si dupa fetite. In apa a agatat o blonda la vreo 30 de ani. Se uita fix la ele, le da zgarcit cate un zambet, dar asa, suficient cat sa le cucereasca, si apoi sta serios si le studiaza. La locul de joaca maraie ca nu poate fugi acolo dupa toate fetitele. La masa iar, se uita fix la toate femeile. Cand vede cate o domnisoara, apoi oricat ar fi fost de marait inainte, dintr-o data ii zambeste toata fata, incepe sa sara de entuziasm si parca le soarbe din priviri! Da, asta e cuvantul!

8. Plaja noaptea - da, n-as fi crezut ca acuma cu Alexu mic vom putea ajunge pe plaja noaptea. Nu suntem noi niste romantici, si in alte concedii mergeam poate pe plaja seara doar in inspectie. Nu suntem nici macar genul care se tine de mana :)). Dar tot timpul mi-a placut cum se vad noaptea luminile oraselor. Asa ca la mare mi se pare si mai fascinant marea, valurile, luna, si luminile de pe mal pana departe (ca suntem intr-o curba). A fost minunat! Cu ce ocazie? Acuma seara mini-disco s-a organizat pe plaja :)). Ce fascinat era Alex cum sareau acolo toti copiii! Si la fiecare pauza intre melodii, exact ca si acasa cand dansam, incepe sa sara nervos de ce m-am oprit din dans.

Probleme digestive

Nu am stiut cum sa pun titlul sa nu intre lumea in panica. Noroc ca am povestit deja cu mami pe mess, deci nu e risc la ea de palpitatii la inima ca are ceva puisorul.

Stiu ca in general copiii au probleme digestive cand pleaca asa in vacante, dar de obicei e vorba de diaree. Ei bine, noi suntem constipati. Probabil ca de vina e si faptul ca mi-am schimbat eu alimentatia, pe langa schimbarea de peisaj. Nu a mai facut kk de alaltaieri. Azi l-am culcat la 3 jumate (noroc ca in camera, nu pe plaja ca ieri) si dupa o jumatate de ora s-a trezit plangand. Bun, asa face de obicei, seamana ca maica-sa si se trezeste foarte greu. Tot timpul e marait vreo 15 minute cel putin dupa ce se trezeste. Dar l-am vazut ca e mai plangacios ca de obicei. Iar am zis ok, ca nu a mai facut kk demult. Si s-a intamplat in atatea dati ca dupa ce reuseste sa faca kk e dintr-o data mai vesel, si orice problema ni se rezolva, de la vomat, la plansul pe masina... Si m-am gandit ca se va screme putin si va face kk. A mai facut el asa, scremandu-se de se face tot rosu si maraie si geme de durere. Ce putem face? Cum am mai zis, si eu si Relu suntem cu intestinele bizare, nu stim nici un remediu. Eu sunt o constipata de cand eram mica mica. In liceu aveam scaun o data la doua saptamani! Am mers la doctori care ori imi spuneau ca sigur vreau sa fac cura de slabire si vreau laxative, ori imi dadeau laxative ca sa am un scaun pentru analiza. Dupa ce am luat o doza, singura din viata mea, si m-am intors la doctorita dupa o saptamana, cand aveam programarea sa vada rezultatele, si i-am zis ca n-am facut inca, a spus ca nu ma crede... Relu iar, cade dintr-o extrema in alta, e ori constipat, ori ii merge burta.

Eu sunt balonata in general la stres. Cativa ani am crezut ca de la fructe :)), ca ma balonam seara dupa ce mancam fructe. Dar apoi am observat ca in weekenduri, cand pap acelasi lucru acasa, nu la servici, nu am nimic. Dar aveam un Irritable Bowel Syndrome asa de puternic, ca au fost ani de zile in care pe strada cand ma intorceam acasa de la servici lumea imi zambea frumos uitandu-se la burtica mea. Unii chiar ma intrebau cand trebuie sa nasc...

Dar cam o data la cateva luni ma mai apuca niste crampe. Incep cu simptome de rau general, stari de lesin, transpiratii reci, ameteli. Apoi incep durerile crunte care fac sa para niste nimicuri durerile de la nastere. Pentru ca la nastere puteam striga, pe cand la durerile astea nici nu pot respira decat foarte usor, la fiecare repsiratie ma doare crunt. Si nu pot deloc sa vorbesc. Trece dupa cateva minute de chin groaznic.

Sa revin la Alex. S-a trezit plangand si a continuat sa planga. Am vazut ca vrea sa se screama si cand incepea, il apuca si plansul. Apoi a devenit ceva mult mai grav. Plangea aproape continuu, orice incercam sa-i facem, si daca il masam pe burta, si daca ii distrageam atentia. Da un plans rau rau, ca atunci cand a cazut! Plangea cateva minute si se oprea apoi cateva secunde. Chiar m-am gandit la crampele mele, ca daca are si el la fel, mai mult rau isi face cand plange, dar el nu are cum sa stie asta.

Il tineam si eu si Relu in brate. A plans cel mai rau din toata viata lui. Au fost niste clipe groaznice si pentru noi ca parinti, ca ni se rupea sufletul ca nu stim cum sa-l ajutam. L-am culcat sa-i bag termometrul uns cu o crema ca sa-l ajut. A urlat infiorator! Infiorator! Niste sunete pe care nu le-am mai auzit din gurita lui, saracul! Am zis ca nu e timp de pierdut cu termometru, bagam supozitor cu glicerina, o jumatate. A urlat de parca l-as taia! I-am tinut funduletul strans, stiind ca asta il va ajuta.

Apoi ne-am speriat cand am vazut ca e tot asa. Mi-am dat seama ca nu e un plans normal si ca trebuie sa facem ceva, nu putem doar sa asteptam. Mi se parea ca facem ceva gresit, si ca daca are un blocaj intestinal, ceva incalcitura de intestine, pierdem timp pretios. Ne-am amintit ca el (care de obicei are gaze multe, uneori le scoate usor, dar in ultima vreme le scoate cu durere) nu a mai avut gaze de cateva ore bune. Si asta ne-a speriat.

Am zis ca fugim la urgenta. Relu s-a imbracat, eu am pregatit un scutec curat pentru pui si l-am invelit intr-un scutec de finet. Apoi m-am gandit ca decat sa ma plimb asa cu el la receptie pana vine salvarea, plangand si urland, mai bine sun intai. Am sunat la receptie si mi-au facut legatura la un doctor. Asta ne-a zis sa il masam invers, nu stand pe spate, sa il punem pe burta si sa il masam pe spate. Si daca si peste o jumatate de ora e la fel, vine la noi. Mi-a placut ca m-a intrebat multe si ca vorbea perfect engleza.

Am sunat-o apoi pe nasa lui Alex din partea lui Relu, care e pediatra la spitalul TBC de la noi. Intre timp eu il pusesem pe Relu sa scoata din bagajul de medicamente debridatul, ca stiam ca merge si pe balonari si constipatii. E al treilea medicament ce il primeste Alex in viata lui, dupa un supozitor cu paracetamol la o febra ce nu ceda si dupa un nurofen la o noapte urlacioasa de dureri de dinti. Debridatul asta, in afara faptului ca e un chimical totusi, pare un medicament cu o paleta larga de aplicatii la copii. Ma bucur ca doctorita de familie mi-a spus sa mi-l iau cu mine. Eu nu stiam de el. E bun si la diaree, si la constipatie, si la balonari, si la greata si la voma, si la orice dureri abdominale. Mi-a spus nasa noastra sa ii dau debridat si daca nu ii trece, sa ii dau o cincime dintr-un no-spa pentru adulti. Si eventual sa-i pun si cealalta jumatate de supozitor. La doua minute dupa debridat s-a oprit de tot din plans si a inceput sa se joace cu noi si sa zambeasca de parca nu a avut nimic. La vreo 10 minute a facut un kk foarte mic, cu supozitorul intreg (deci banuiesc ca debridatul si-a facut efectul mai repede) si cu ceva alb. A, si cu un zgomot de bomba! Multe gaze acumulate. Deci nu a mai trebuit sa ii dam no-spa. Dar daca nu va face dimineata kk singur, nu il lasam cu asta putinul si ii mai dam un supozitor. A fost mai mult ca o beshinuta din aia murdara. Deci nu s-a golit de fapt. Scuzati detaliile. No, si chestia alba arata pe scutec ca o tencuiala crapata. Si pe supozitorul cu glicerina, care e transparent, erau chestii din astea albe. Am crezut ca e nisip si s-a infundat de la mancat nisip. Dar chestiile albe erau moi si se topeau in mana. Nu stiu ce pot fi. Mami a zis ca din moment ce suge asa mult, poate are ca la inceputuri branzica in kk (asa fac cei ce sug in exces). Dar branzica aia nu era asa solida... totusi pare cea mai plauzibila explicatie.

Maine nu ii mai dau nici putinul de solide ce le papa. Nu risc sa fie o lebenita mai veche sau cine stie ce. Sper sa nu fie ceva cu faptul ca mi-am schimbat si eu alimentatia fata de acasa. Si eu sunt mai constipata aici decat acasa.

Scumpicul mic a fost asa de vesel apoi dupa-masa! Si a socializat cu multa lume! Zambeste, se cere in brate la toata lumea :)), merge in patru labe pe plaja la sezlongurile oamenilor si se urca pe ele si le zambeste, din astea :)).

Speram sa nu ni se mai intample asa ceva. Cred ca voi incerca sa-i dau niste probiotice pentru copii.

Oricum, am fost asa de afectati si noi, ca apoi la fiecare marait, chiar daca era un marait de genul "vreau telefonul tau sa ma joc", noi saream ca arsi si ne uitam unul la altul. Cand ne dadeam seama ca maraie pentru ca vrea ceva cu inversunare, ne bucuram tare. Incredibil cat te poate afecta sa-ti vezi copilul bolnav si suferind! Ai da orice si ai face orice sa-i fie bine! Si esti asa de fericit apoi cand e bine! Ne venea sa-i dam si luna de pe cer acuma dupa ce si-a revenit!

Mai multe chestii de pe aici

Sper sa apuc sa scriu cate ceva, ca tot imi amintesc in timpul zilei, si apoi seara tarziu cand ajung la net uit :D.

Asadar am descris drumul, si apoi am ajuns la hotelul nostru, la Istion Club. Suntem cazati cu all inclusive, bineinteles. Cat am stat la receptie sa asteptam camera, 10 minute, a venit o doamna de la bar cu cocktailuri. Normal ca mi-a fost rusine sa o intreb daca sunt cu alcool, asa ca am refuzat politicos :D. Am stiut ca nu are rost oricum sa o intreb de zahar, ca sigur ajung sa pacatuiesc oricum :)).

Complexul e un grupulet de vilute, cu 3 nivele. Am sperat sa obtinem la parter pentru ca Alex toata ziua freaca plastice de podea si tranteste si mai stiu eu ce galagii face. In plus, mai e si treaba caruciorului. Si fetele de la receptie, incantate de Alex, ne-au spus cand ne-au dat plicurile cu cheia cartela electronica si cu informatiile ca ne-au dat o camera la parter, cu vedere la mare (ceea ce vazusem noi pe internet ca ar fi fost dublu decat cat am platit noi) si in plus, foarte aproape de piscine, restaurant si terasa! Si ne-au specificat astea asa, apasat, mai ca nu ne-au tras cu ochiul. Sa stim ca au facut-o intentionat. Nu, nu pentru vreun bacsis. Acu doi ani am vrut si noi sa-i dam ceva domnului de la receptia de la Athos si a fost oripilat, cred ca i-am facut o impresie foarte proasta.

Si intr-adevar e situata ideal camera noastra. E aproape de tot ce e mai important si e departe de drum.

Am mers apoi sa mananc eu si Relu cu Alex s-au plimbat la plaja. Dupa masa, de pe la 5 jumate, am mers la mare si la plaja. De fapt asta e programul zilnic, dupa masa tarziu mergem la mare. Azi am mers mai devreme, ca ne plictiseam in camera, si l-am tinut la umbra sa se joace in nisip.

E foarte marait de la doi dintisori ce se vad albi sub gingie, dar nu reusesc sa sparga. Asa ca seara mai ales e spectacol de maraieli. Orice facem cu el, oricat il dansez, il punem pe jos, il lasam sa cerceteze orice, tot e marait. Din cand in cand mai trage cu chinuri mari cateva beshinutze. De la ce or fi si gazele astea nu inteleg. Intr-adevar, mi-am schimbat si eu alimentatia. Dar de obicei cand avea el probleme, aveam si eu. Si acum eu sunt ok. Posibil sa fie de la suptul asta al lui aproape continuu acuma. Tot o data la vreo jumatate de ora e tzop la san.

Nu-mi place cum am conceput postarea asta, as fi vrut chestii scurte, concrete, eventual cu liniuta... :D

- somn - adoarme la san. Ba ma chinui o data doua ore sa adorm un somnoros, ba adoarme leganat si alaptat pe plaja. Ba azi, supriza surprizelor! A adormit in mare, in brate la taica-sau! L-a simtit Relu ca imediat adoarme, si apoi l-am dus afara pe sezlong. Am pazit sezlongul, bineinteles, sa nu cada, si l-am pus la umbra. Noaptea e la fel ca acasa, se trezeste plangand sau tipand. Sunt convinsa ca e ori de la dinti, ori de la gazele ce ii ies foarte greu. Are si faze in care se trezeste de tot si trebuie replimbat. Are si faze cand se trezeste la 6... dar asta e, sanatosi sa fim, bine ca prindem aerosolii aia sanatosi de dimineata :D. Primele doua zile a avut 3 somnuri pe zi, acum a revenit la 2 somnuri, ca acasa, de cate 40 de minute. Si adormitul tot asa, la 10 seara.

- supt - daca intram in masina, sare pe san. Chiar din stand in fund se intoarce la mine si cauta tzitzi. Daca suntem in camera sau la plaja si maraie, eu ma gandesc ca poate ii e sete, asa ca ii ofer sanul. Altadata trebuia sa-l adorm inainte sa poata manca. Acum si daca il vad ca nu-i trebuie, o gura tot ia, si apoi isi continua activitatile. Deci e mult mai dezinvolt. Si suge oriunde, nu numai in camera lui :D. Sunt foarte fericita de aspectul asta (uite ce a facut din mine, sa fiu fericita ca ma leaga si mai tare de el si nu pot sa-l las nicaieri, ca de la supt la 3 ore a ajuns la supt continuu :)) ).

- papi solide - fructe nu vrea deloc deloc. Ii place mult lebenita si pepene galben. Dar i le dau pe razatoare dupa ce i le-am dat intregi de cateva ori si s-a inecat rau rau de ne-am speriat, si a si vomat de la tusea provocata. Legume doar cateodata. Apa vrea sa se joace dar nu mai vrea sa bea, de cand e tzitzi la discretie.

- ii place in mare, ii place pe nisip, se joaca minute in sir fara sa maraie sau sa vrea in brate, umbla in patru labe dar cu genunchii pe sus sa nu si-i raneasca in nisip :))

- ii place mult sa se joace in camera si pe balcon pe jos. Tot trimite chestii sub pat si apoi se apleaca asa dulce dupa ele sa le vada unde sunt! (asta facea si acasa)

- ii place mult sa isi ia un obiect si apasandu-se cu o mana pe el sa se plimbe peste tot in 4 labe (asta facea si acasa)

- ii place mult atata lume, se uita dupa toti si ce ma surprinde pe mine e ca toti oamenii ii zambesc si ne zambesc. Ma surprinde din doua motive: mai sunt aici copii mici si ceilalti nu au parte de feedbackul asta; si al doilea motiv ar fi ca eu inainte sa il am pe el in cel mai bun caz nu observam copiii, in cel mai rau caz ma enervau :D. Asa ca atunci cand vad tineri care nu au copii ca se joaca cu el, ii zambesc, vorbesc cu el, sunt incantati, il lauda, etc... mi se pare ca mi s-a deschis o noua lume, aceea a oamenilor buni carora le plac copiii... De la vazantoare la magazin (care se dezinfecteaza repede pe maini ca sa-l ia in brate), la chelneri (care se striga unul pe altul sa si-l arate pe Alex cat e de fain).

- hihi, apropo de chelneri, in prima zi, primul chelner ce ne-a intampinat, se numea Alexandros! De atunci tot timpul vine la Alex si il striga pe nume si vorbeste cu el. Al doilea chelner ce ne-a servit se numeste Daniel! Ce coincidenta, Alexandru Daniel! Bine, al treilea e Elvis, dar asta nu mai are nici o semnificatie :)).

- se uita fascinat la copii. Preferate sunt fetitele, dar nu cele de varsta lui, ci cele asa de vreo 7 ani :D. Da e fascinat rau, maraie si se intinde sa le atinga :))

- si-a gasit o bunica! O doamna din Bucuresti venita impreuna cu familia mare, copii, nepoti. A venit din prima seara la Alex incantata de el, fara sa stie ca suntem romani. De atunci tot timpul umbla dupa noi si, spre exasperarea sotului ei, oricat ar fi de grabiti, sta si vreo 10 minute de povesti cu Alex. Si el, oricat ar fi fost de marait inainte, tace si o priveste foarte linistit si curios. Imi place si mie de doamna asta, ca nu judeca nimic ca majoritatea femeilor, mame si bunici din Romania. Nici cat (nu) mananca Alex, nici cat suge la san, etc.

- oricum, aici iti dai seama de departe care sunt romani (cu anumite exceptii): isi pun chistoacele in nisip, striga tare unii la altii, fetele pre-adolescente se imbraca strident si senzual, etc. Doar romanii fac asta aici. Si asa a fost si acu doi ani la Athos, deci poate ca asta o fi regula...

- mai sunt bebelusi aici. A fost o fetita care nu cred ca avea o luna inca. Nu judec curajul asta, nici faptul ca era asa mica deja pe lapte praf, nici faptul ca era asa mica deja cu o sticla imensa de ceai (am crezut ca numai romanii au fixul asta cu ceai la bebe), dar totusi mi-a sfasiat inima cand am vazut ca la masa ei doi mancau linistiti mai departe si asta mica plangea de rupea, si mai si voma. Dupa vreo 2 minute cand au observat ca a vomat au sters-o, dar nu au luat-o din scoica. De fapt nu au fost singurii, si ieri la pranz mi-a stat mancarea in gat pentru ca imi venea sa merg eu sa-l iau in brate pe unul cam de varsta lui Alex. Erau si tinerii parinti la masa, si bunicii. Toti mancau si beau alcoale de zor. Puiul plangea si urla ca voia sa ajunga la un servetel de pe masa sa se joace. Astia nici nu se uitau la el. Mancau mai departe. Trecea pe acolo din cand in cand o chelnerita care vorbea cu el, si el incepea sa rada, fericit ca il baga cineva in seama. Nu pot sa inteleg cum poti sa te comporti asa cu copilul tau. Sau daca chiar esti asa plin de ura si rautate fata de copilul tau acasa, macar in public sa te apuce rusinea...

- la hotel n-am vazut pe nimeni alaptand, dar la Lidl, pe o lada de ceva, am vazut o mamica tanara si frumoasa alaptandu-si copilul mic in timp ce fetita mai mare privea sau pleca cu tati sa mai puna ceva in cos. O imagine superba! I-am zambit frumos si mi-a raspuns la fel.

- nu mai stiu ce sa scriu decat ca mancarea e minunata! Si prajiturile de vis! :D

Alexandros

Primul contact cu nisipul



Si poze de familion insorit:





Nu deranjati!

Drumul

Am pornit pe la 9 jumate dimineata din Baia Mare, ca am asteptat sa-i dau sa suga. Cum el abia de la ultimul drum de Cluj si-a dat drumul cu suptul pe masina, mi-a fost frica nu cumva sa fi fost o intamplare. Si am zis ca macar laptele de dimineata sa-i ramana, sa nu se deshidrateze.

Prin Seini a adormit iar apoi in Satu Mare deja se trezise. Am iesit din tara, si de la Niregyhaza am intrat pe autostrada de Budapesta. Am mers pana la centura Budapestei, ca apoi sa coboram in jos catre Szeged. Stiu, Szeged-ul e aproape de Arad si pare ca am facut un ocol urias de vreo 400 de kilometri, dar in realitate sunt doar vreo 100 de kilometri in plus la traseu, am mers numai pe autostrazi, si drumul Satu Mare - Timisoara e asa stricat, incat avem o cunostinta care a facut recent 12 ore doar pana la Timisoara. Am intrat in Serbia. Ne-a parut rau ca nu am trecut prin centrul Belgradului, ca la traseul nostru din Romania. E un oras asa frumos! Si ruinele alea, semnele razboiului, te inmarmuresc.

Oricum, si acu doi ani cand am facut drumul de Grecia, si acum, suntem de parere ca Serbia si Macedonia sunt tari mai civilizate decat Romania, cu mai multi bani (au autostrazi), cu oameni mai gospodari si mai harnici (de la terenurile agricole puse la punct si irigate, la case, la faptul ca vezi fabrici si uzine functionale, la faptul ca vezi ca se lucreaza tot timpul si la drumuri, construiesc intr-una...), cu peisaje magnifice! Nu intelegem cum de noi suntem in UE cu mizeria (si lenea) noastra, si Serbia si Macedonia nu... Sunt doua tari extraordinare, si abia am asteptat sa le revad. Oamenii sunt politicosi, masinile se trag in lateral cand vrei sa depasesti, gesturi care nu inseamna poate mare lucru, dar care nu suntem obisnuiti sa le vedem la noi.

Mi-a placut ca am pornit pe traseul asta prin Ungaria, ca am putut foarte repede sa ma simt in vacanta, sa simt ca sunt intr-o tara straina. Deja la prima benzinarie pe autostrada maghiara am simtit asta si a fost un sentiment superb! Curatenie, civilizatie, politete, lumea saluta frumos, etc.

Am oprit foarte des pe tot drumul. Ba sa se joace Alex, sa isi intinda picioarele, ba sa pape fructe si legume (si a avut o pofta de mancare incredibila!), ba sa bagam benzina (peste tot e mai ieftina ca la noi), ba sa mancam noi. Cred ca tot la 2 ore ne-am oprit, nu-mi mai amintesc. Peste tot sunt locuri frumoase de joaca pentru copii, mamele isi pun copiii sa ne salute la plecare :D, no, v-am zis, am simtit ca suntem in civilizatie.

Pe Alex l-am tinut mult si in brate, in ciuda riscului. Ne-a ferit Cel de Sus de ceva rau. Nu am putut sa-l las in scaun cand l-a apucat plansul ala cu inecat, cu pierderea respiratiei. El nu are cum sa inteleaga de ce mami si tati nu il iau in brate si il tin legat intr-un scaun. In plus, nici acasa nu adoarme decat scuturat in brate sau alaptat la san. Asa a fost si acum. Am reusit sa-l adorm (de putine ori si somnuri scurte) doar scuturat in brate (cand ma lasau puterile la maini, ma scuturam din coloana, mult mai greu decat in picioare) si/sau sugand la san.

Dupa cum am zis, a supt mult. Adica des. Se cerea la san si de foame, si de sete, si de maraiala si de plictiseala si de somn. Eu m-am bucurat enorm. Au fost cele mai placute momente de alaptat din ultimele 10 luni! Sa nu uitam ca el acasa (si si aici la hotel, si oriunde) suge doar plimbat in brate, nu ma lasa sa ma asez. Si nu reusesc sa nu constientizez durerile de brate. Dar acum... a fost de vis! Se cobora la san, la cd-player se derula o melodie faina, afara peisajele frumoase treceau cu repezeala prin fata ochilor, iar eu stateam comod, cu puiul in brate in timp ce sugea la san! Un sentiment minunat! Minunat!

Nu spun ca nu a fost si greu. Si psihic, cat statea in scaun tot incercam sa-l fac sa ii placa, sa ma joc cu el, sa ii arat una alta, sa-i cant, etc. In brate la mine, iar, el nu statea cuminte, voia sa se ridice si sa se aplece la toate butoanele. Ca sa-l tin stabil in brate, ma dureau mainile foarte tare, in pozitiile lui contorsionate peste vreun obiect. Si apoi, si asa, in brate, la un moment dat a devenit marait. Nu a fost rau, as minti sa spun ca a fost rau. A fost mult mai bine decat mi-am putut imagina. Nu ne-a intrebat ce cautam noaptea in cutiuta asta mica, ce are doar o canapea stramta si de ce nu e la el in pat, nu ne-a certat ce am facut cu el toata ziua ca l-am purtat atata. Dupa ce s-a lasat intunericul a fost mai greu, ca se uita speriat si la mine, si la Relu. Dar am tot mers pana la un motel de care stiam de acu doi ani ca e ok (ne interesasem inainte de drumetie, dar nu am dormit atunci acolo). Ne-am rugat sa aiba camere libere, altfel nu stiu ce ne-am fi facut. Motelul Predejane din localitatea cu acelasi nume e si un loc de camping, si un loc in care vin sportivi la cantonamente. E in munti, un loc frumos, animat, cu parcare pazita, restaurante care arata bine, si magazine pline de tot ce vrei la preturi incredibil de mici. Camerele nu sunt luxoase, sunt ceva in genul statiunilor balneare de la noi. Dar pentru niste oameni care vor doar sa doarma peste noapte e super! Alex era asa speriat! De oboseala cred, si de atatea schimbari! El care nu manca si nu dormea decat in camera lui! L-am adormit greu, dar tot nu a plans, scumpul mic. Doar ca nu putea adormi. Si la 3 noaptea iar mi-a luat 45 de minute sa-l adorm la loc. Aseara cand am vazut ca nu adoarme si azi-noapte cand am vazut ca s-a trezit de tot in fund am simtit o oboseala crunta si ma tot gandeam daca nu am gresit sa venim in concediu cu un Alex marait si pretentios si asa de mic. Dar partile rele se uita repede!

Azi pe drum a fost mai bine, si mai scurt. In total am facut aproape 1500 de kilometri. Ieri am fost pe masina de la 9:30 dimineata pana aproape la 10 seara. Si azi de la 8 si ceva dimineata pana aproape la ora 2. Si pentru noi a fost obositor, d-apoi pentru un pui mic!

Alex ne-a ajutat de minune si la granite! A si zis Relu ca trebuie sa ne facem copii sa avem tot timpul unul mic. Ii zambeau toti politistii de frontiera, ii dadeau lui documentele inapoi, ii faceau cu mana...

Am tot spus de Serbia si Macedonia, dar ce as mai putea spune de Grecia? Cand am intrat aici am avut iar sentimentul de acu doi ani, ca as fi trait aici o viata intreaga! Nu m-am exprimat gresit, stiu ca toti am vrea sa traim aici, dar eu chiar simt locurile asa de aproape de sufletul meu, incat am impresia ca in alta viata am trait in aceasta tara! Fiecare deal, copac, cladire, om, stil de viata, toate toate sunt ca si cum le-as stii si le-as iubi de o viata, dar de o viata mai lunga decat a mea. Nu zic, ca imi place marea la nebunie oriunde e ea. Dar in Tunisia, in Turcia, sau la noi, nu am simtit niciodata ca si cum m-as intoarce acasa! Si e doar a doua oara cand venim, si de fapt feeling-ul asta l-am avut si acu doi ani! Si e asa de puternic, ca un film de deja-vu-uri! Imi vine sa imbratisez tot ce-mi iese in cale, de la oameni, la locuri, la mare, ca pe un vechi prieten bun!

Bine, nici nu are rost sa mai spun de autostrazile de aici, de leandrii infloriti de pe margine, de curatenie, civilizatie...

Deci Grecia e minunata, asa cum mi-o aminteam! Despre locul unde suntem acum, voi scrie in zilele urmatoare.

Am ajuns!

Am ajuns cu bine! Suntem in Rai!

La ora 2 eu deja mancasem bine tot ce nici nu mi-as fi putut imagina, iar Relu il luase pe Alex la plimbare la mare. Chiar si-a bagat puiul picioarele in mare (si eu n-am fost acolo sa imortalizez)!

Drumul a fost ok. Obositor, dar mult mai bine decat mi-am imaginat. A supt, a mancat, a si dormit putin. Ne-am tot oprit pentru pauze. Am dormit azi-noapte in Serbia. Azi inainte de ora 14 am ajuns la hotelul nostru. Avem camera cu vedere la mare, totul e superb!

Acum l-am adormit pe pui si vom merge pe la 6 la mare. Revin cu mai multe cand pot scrie mai detaliat.

E minunat!

Maine pornim

Maine mergem in Grecia! O excursie emotionanta, prima din lungul sir pe care le vom face impreuna cu puiul nostru! De atatea ori stateam in masina in drumetii si imi imaginam ca ma intorc in spate la un "Alex". Si cand ma intorceam atunci la bancheta din spate visam ca va fi si asa candva. Nu e chiar asa, pentru ca stau si eu cu el in spate :)). Dar Ii multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns si aici. Si Doamne ajuta sa fie bine.

Azi a venit si mami si fratello din excursia lor de doua saptamani. La inceput nu a recunoscut-o Alex, dar apoi incet incet a inceput sa zambeasca :).

Nu stiu cand voi mai putea intra. Acuma seara nu cred, ca bagam si laptopul in bagaj. Acolo va fi net, dar doar pe langa receptie, nu in camere. Si fiind cu un Alex nerabdator langa noi, nu vom putea sta pe net decat cat sa dam raportul rapid familiei ca suntem bine.

10 luni

Alaltaseara am fost coplesita de tragedia de la maternitatea Giulesti si nu am mai putut scrie sau face nimic... desi as fi vrut un raport de 10 luni. In noaptea de 16 catre 17 nu am putut dormi pentru ca ma imaginam eu la clinica la care am nascut si cum aflam de un incendiu la copii, si cum asteptam pe rand sa ne spuna care au murit... si nu stiai daca sa te bucuri ca iti traieste copilul si sa fugi cu el in brate, sau sa te uiti la colega de salon care tocmai primeste cea mai ingrozitoare veste din viata ei... Si totul parea asa real, in timp ce ceasul arata ba 1 noaptea, ba 2 noaptea... si culmea e ca Alex a fost cuminte...

De fapt am niste nori negri deasupra capului si astept sa se limpezeasca situatia ca sa pot afirma ce ma supara cu adevarat. Pentru ca nu stiu daca toate ce le am in cap sunt chestii care ma deranjeaza, sau prin prisma faptului ca sunt deja suparata de unul dintre ele (poate cauza reala a norilor) reactionez asa la restul. Si astept sa vad care e de fapt cauza reala. Si Alex ma "ajuta", ca azi noapte nu am dormit in total 3 ore... Toata noaptea la 10-15 minute se trezea plangand. Intre 2 si 3 jumate nu am dormit amandoi deloc deloc, cu plimbari prin casa sa adoarma. Si la 6:20 a fost treaz de tot. Ma doare capul si ochii de vai si amar. Pe langa Alex, mai e si treaba asta cu Giulestiul, apoi depresia mea de hipotiroidism, care e prezenta fara intarziere atunci cand apar norii reali si ploile... ma simt bizar si pe forum mai nou, nu-mi mai gasesc locul... si multe altele din viata de zi cu zi...

Greutate: 10.04 kg (deci plus 330 grame)

Dintii nr. 4 si (cred ca a iesit si) nr. 5

Alimente noi: castravete, mei, corcoduse (doar o zi, netestate de tot), cartof dulce, lebenita, pepene galben

Mese de lapte: 5-6 pe zi (o data la 2 ore jumate pe canicula sau o data la 3 ore in rest ziua, noaptea fara numar)

Mese de solide: 3 de cand am introdus pepenii. Pana atunci aveam doua, una de fructe simple crude, alta de legume aburite (in care cateodata adaug cereale orez sau mei). Dar cum de pepeni scrie peste tot ca trebuie mancati separat de orice alta mancare, am introdus masa nr. 3. Probabil masa nr. 3 va tine doar cat tin pepenii, in rest nu vad rostul sa ma stresez cu a treia masa cand el papa asa putin...

Cat papa? Fructele cam cat un sambure de mar :D. Iar legumele, fiindca ii plac mai mult, cam 10-15 ml in zilele bune. Are si zile in care nu vrea deloc nici fructe nici legume. Legumele spun eu ca ii plac mai mult pentru ca si putinul ce il mananca intinde el gurita dupa lingurita. La fructe dupa ce pune buzele pe ele rar le mai vrea.

Luna asta am reusit sa il facem sa inghita cate o picatura de apa pe zi. Dar are si zile cand nu vrea. Pe canicula asta eu tot incerc. Cateodata are chef sa se joace cu sticla si pe langa raurile de apa ce ii curg pe piept parca parca mai si inghite o data.

In rest nimic nou, el e acelasi marait si eu il iubesc tot mai tare.

La multe lunite, puiul meu!

Editez sa adaug doua postari interesante:

http://poarta-ma.blogspot.com/2010/08/locul-bebelusului-e-in-bratele-mamei.html

si pentru a vedea cum ar fi daca roata s-ar intoarce :D

http://www.drmomma.org/2010/08/on-becoming-elderwise-caring-for.html

Prima zi de pepene galben

Postarea asta era planificata sa fie scurta si plictisitoare. Va fi mai lunga si plictisitoare :D.

As fi vrut sa scriu doar ca azi am inceput si noi cu pepenele galben. Si a si avut apoi un scaun diareic, in Real, ne-a luat pe nepregatite, eram doar cu el in sling, cu telefonul si portmoneul :)). Asa ca am scurtat cumparaturile si am mers acasa... Normal ca a adormit pana acasa, doar drumurile importante le "plange". De fapt cred ca el are multe dureri intestinale. Desi cand a fost mic nu a avut colici. Plangea aproape non stop dar de alte probleme, gazele le scotea cu usurinta. De pe la 4-5 luni a inceput sa aiba gaze dureroase si constipatie. De atunci de multe ori si noaptea gazele il trezesc din somn si plange, si ziua il deranjeaza si maraie... Nu are cu cine semana cu sistem digestiv bun, ca noi amandoi suntem cu dureri si probleme...

Dar voi mai incerca si maine pepenele sa vedem cum se prezinta. Tare as vrea sa-l pot testa inainte de Grecia sa stim cum e, ca acolo sigur va fi si din asta...

Si acuma seara in timp ce il adormeam ma tot gandeam ce sa fac dupa ce-l adorm, sa ma uit la un film bun (nu stiu daca am facut-o in ultimele 10 luni :D), sa imi aranjez mailurile necitite, sa fac sport? Si daca tot a vazut ca nu sunt hotarata, s-a decis sa nu adoarma. Am stat o ora sa-l plimb, sa-l scutur, sa-l leagan. El ba cu capul pe umarul meu, ba se tragea la san pentru doua secunde...

Nu sunt absurda sa incerc sa-l culc cand el nu are somn, ar fi ucigator pentru spatele meu. Chiar daca se face tarziu tot asteptand sa dea semne de somn. Si acuma e ora 11... Imi spunea mami ca ea ne culca la 8 ca sa apuce sa mai lucreze ceva. Si eu, ca sa am o ora doar pentru mine, sa ma dau pe net, sa ma relaxez, de multe ori ma prinde ora 1 noaptea. Sunt franta. Imi venea mie sa dorm la cat i-am cantat si i-am shshhh-ait. Cum am zis, am incercat atata pentru ca el parea ca vrea sa doarma. De fapt adormea, si peste 5 secunde se fatzaia in bratele mele, isi intorcea capul, se scutura, se cobora la san,... Toate cu ochii inchisi.

Acum am iesit din camera pentru a doua oara. Prima data am crezut ca l-am adormit dar s-a trezit. A mers Relu la el, ca de obicei la el adoarme mai rapid decat la mine, dar a inceput sa planga dupa mine. Acum am zis ca daca se mai trezeste, il aduc in camera astalalta si il pun sa se joace. Apoi daca o sa i se faca somn dimineata, dimineata ne culcam, dar eu acuma nu-l mai pot plimba. Inteleg ca are ceva ca nu poate adormi profund, deci e clar ca ceva l-o fi derajand, dar pur si simplu fizic nu mai pot, ma doare tot corpul.

Si sa nu se creada ca daca adoarme asa tarziu inseamna ca dimineata doarme mult. Nu, la 6 si ceva e in fund, ca nu pot spune in picioare. Au fost si cazuri de 5 si ceva, mai ales cand nu erau ai mei acasa sa ne ajute (din capitolul legile lui Murphy). Si apoi mai are pe parcursul zilei doua somnuri care nu depasesc de obicei 45 de minute. Sunt si exceptii. Sau daca nu reusesc sa-l adorm la 9 dimineata la loc, ci numai la 11 (tot incercand in aceste doua ore sa adorm un copil cu ochii inchisi, care vrea sigur sa doarma), atunci tot dupa un somn de 45 de minute nu mai are nici un altul toata ziua, pana noaptea la 10-11-12...

Nu inteleg de ce nu-i este somn si cu cine seamana :D. Eu cu Relu nu suntem intr-adevar oameni de dormit ziua, dar somnul de noapte la noi era in general de 10 ore! Si nu mi se pare ca ne acomodam cu noua situatie, suntem tot obositi tot timpul. Alex va dormi vreodata 10 ore din 24? Ca sa doarma 10 ore noaptea nu as putea spera...

Bine, iar, nu ma leg de faptul ca si somnul asta de 7 ore pe noapte il are plin de intreruperi, pentru ca asta e ceva provizoriu banuiesc. Cred ca asta tine doar cat suge tzitzi (pana la 12-1 cand ma culc eu de obicei ma cheama pentru refill de doua ori, dar macar suge in somn). Dar faptul ca el doarme in total vreo 8 ore jumate din 24 si in rest e plin de energie cred ca tine de felul lui de a fi... Oare ce-o bea, sa-mi dea si mie din duracell-ul lui? :D

Scuzati exprimarea aiurea. La ora asta deja vad in ceata oricum...

Editez sa adaug ca poate ar fi mai bine sa reusesc sa-mi fac timp cumva in timpul zilei sa scriu pe blog rapid. Sa-l dau cuiva 15 minute (desi il tot dau, ba sa fac dush, ba sa mananc, etc. asta ar mai lipsi...). Asta pentru ca daca as scrie in timpul zilei poate nu ar fi asa incarcate de oboseala postarile. Asa, la cald dupa efortul imens de a-l adormi e clar ca numai asta imi amintesc din timpul zilei... si nu va fi o lectura frumoasa peste ani...

Borcanase

Da, azi am fost mare gospodina! Pe canicula cea mai mare din vara asta si asa caniculara, pe o sauna aici la noi in casa, eu m-am hotarat sa ii fac borcanasele de drum. Dupa o incursiune la kaufland dupa cartofi dulci, am sosit acasa si am inceput: golit borcanasele mici (de 30 ml) de miere (asa am gasit borcane mici, cu mierea mea preferata bio :D), spalat borcane, curatat legume, pus legume la aburit in avent babycook, pus borcane si capace in cuptor la infierbantat, pus piure in borcane, inchis bine si pus la sterilizat intr-o craticioara pe aragaz! Si etapele astea cu legumele de 3 ori, pentru ca i-am facut asa: dovlecel (de la noi din gradina) cu cartof dulce (7 borcane), morcov (de la noi din gradi) cu dovlecel (6 borcane) si fasole verde (de la noi din gradi) cu dovlecel (3 borcane). Surplusul l-am pus la congelator si i-am dat si lui azi mix cu cartof dulce. Cu fasole verde nu i-am pus multe pentru ca zilele trecute a avut problemele cu gazele dureroase. M-a tentat sa nu pun nici morcovi multi, ca e un vesnic constipat. Dar apoi mi-am amintit ca asta e motivul principal pentru care totusi am facut efortul sa ii pun la borcan, sa avem morcov fiert de-al nostru in cazul in care are diaree pe acolo.

Asa, deci am facut azi sauna in bucatarie! Dar cine a mai facut asa niste amestecuri magice cu dragoste :x :x :x? In viata mea nu am gatit cu atata drag ca acum pentru puiul meu :D.

Chiar daca pot spune ca a trebuit la un moment dat sa il iau in brate si asa sa tai dovlecelul (nu aveam sling langa mine), sau cu el printre picioare, sau m-am distrat cand umblam cu mierea, ca el se ridicase pe picioarele mele si voia sa-l iau in brate. Eu toata lipicioasa cu miere si nici un servetel sau o apa aproape. Si nu ma puteam misca. M-a apucat rasul si s-a coborat puiul drag :)).

In rest, ce sa mai zic oare? Relu l-a dus la spalatoria de masini iar foarte mult azi, sa pot lucra si fara pui in brate :D. Am ramas doar noi, bunicul e plecat de acasa. Bunica doarme in excursie cu poza lui Alex pe noptiera :D si nu mai poate de dor. Si e tare trista ca a nimerit asa excursia lor ca pe cand vin ei plecam noi...

Am impresia ca i-a dat un zimtisor de la incisivul lateral drept. Dar nu afirm inca, nu ma lasa sa ma uit. Si cu pipaitul nu mai e asa usor, ca pe vremuri cand era gingia libera si dintr-o data simteai ceva. Ca acuma e langa dintisorul mai mare... Ar fi numarul 5 daca a iesit. Si azi intr-adevar a fost mai vesel, deci e posibil de la dintisorul asta sa fi fost asa necajit zilele trecute. Ce rau imi pare ca sufera atat la fiecare dintisor...

Acuma am vazut ca e trecut de 12... La multi ani tuturor ce poarta numele Sfintei Maria!

Gaze, creme si bloguri :D

Azi-noapte si azi a plans iar, nu asa mult ca ieri. Dar fiecare plans era acompaniat de un mare partz! Si noaptea te apuca o mila de el, ca se trezeste plangand infiorator... ziua e altfel, ii mai distragi atentia cumva. Uite azi, pe canicula asta, l-am pus afara la umbra in piscinuta lui si a uitat vreo 15 minute de problemele lui si a stropit fericit in toate partile!

Azi am facut prima mea crema home-made! Zilele trecute am rasfoit la greu internetul sa imi dau seama ce unturi si uleiuri naturale sunt bune inainte de soare si dupa soare, pentru hidratare. Reamintesc postarea mea pe tema asta aici. Deci la soarele de dupa-masa si dimineata voi folosi badger si umbrela pe plaja si tot ce trebuie. Nu ma bazez pe astea doar. Dar sunt excelente si pentru dupa plaja. Si sunt suficiente de protectie, au un SPF mic, pentru seara si dimineata devreme. Asa ca am tot cautat pana am ajuns la urmatoarele ca fiind crema cremelor in materie de produse chiar naturale care apara si hranesc pielea si sunt excelente pentru soare: uleiul de cocos (in engleza pe google de cautat coconut), uleiul de jojoba, untul de shea, untul de cacao (in engleza pe google de cautat cocoa), uleiul de avocado, uleiul de floarea soarelui, uleiul de susan. Mai sunt si altele, dar astea sunt the best!

Am inceput sa caut produse care sa le contina. Chiar si eu am acasa de la essential care balsamul calmant pentru iritatii care are ingredientele astea. Si mi-a mai ramas din sarcina si untul de corp pentru gravide care are ingrediente frumoase. In plus, am mai gasit la sideris (dar de ieri este in vacanta shopul) produsele de la Soap Mill: crema pentru protectie solara si crema de corp care ambele contineau ceva din ingredientele cautate. Dar tot cautand si cautand, as fi vrut alte ingrediente, asa ca mi-a venit o idee, tot frunzarind shopul si blogul sideris. Sa imi cumpar eu ingredientele si sa-mi fac crema. Fiind vorba numai de unturi si uleiuri nu e complicat, trebuie doar amestecate. Asa ca mi-am cumparat de pe elemental.ro urmatoarele: unt de cacao, unt de cocos si unt de shea cu jojoba. Asta ultimul are exact consistenta unei creme perfecte. Cel de cocos e lichid la caldura, miroase superb superb (a Bounty :)) ). Si cel de cacao e super solid. Asa ca le-am amestecat pe toate la bain-marie, ca altfel nu se putea cu cel de cacao. Dar la o temperatura doar putin mai cald decat temperatura corpului, nu le-am infierbantat, sa nu-si piarda din vitamine. Le-am turnat apoi in cutii mari de creme si gata! Le-am pus la frigi sa se intareasca bine bine si cocosul. Uleiul de avocado era destul de scump si m-am gandit ca la o adica il masez chiar cu fructul. Chiar am citit cat e de sanatos si pe piele si pe par. Aveam acasa ulei de floarea soarelui, de migdale, de susan, de masline. Dar la migdale si susan nu am indraznit sa ma bag sa stric toata crema fara sa-l testez daca nu e alergic, pentru ca multe persoane sunt alergice la nuci. Iar uleiurile de la mine din casa de floarea soarelui si masline nu sunt organice. Unturile astea ce le-am cumparat sunt pur si simplu ingrediente 100% naturale, 100% organice. Ca sa fiu sincera, le-am si gustat! Asta da crema de corp pentru puiul meu! Si poate imi da si mie :D!

Din blogosfera chestii interesante:

Despre a fi mama, Sabina vine iar cu un post util:
- http://armonii.blogspot.com/2010/08/cum-am-devenit-mama-care-sunt.html

Despre laptele matern doua articole minunate, neaparat trebuie citite!:
- http://bogdanasblog.blogspot.com/2010/08/manifest-impotriva-ignorantei.html

- http://cuvintelaplimbare.wordpress.com/2010/08/06/laptele-mamei-nu-are-substitut/

Despre scoli, gradinite, crese, institutionalizare:
- http://www.rawmom.com/raw-mom-blog/archives/3112

- http://www.drmomma.org/2010/08/downfalls-of-daycare-and-preschool.html

Despre scutece textile, primele doua parti au fost scrise mai demult, acum si a treia parte (abundente in informatii!):

- http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/06/ghid-pentru-incepatori-intr-ale.html

- http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/06/ghid-pentru-incepatori-intr-ale_29.html

- http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/08/saga-scutecelor-episodul-3-confruntarea.html

Despre carriers. Ca sa ma exprim simplu lumea "textilelor pentru purtat bebeii" este in pericol. Daca va mai amintiti din martie cum a fost scandal ca au murit bebei in posetele alea, ca nici macar nu le-am putea numi slinguri. Erau facute de infantino, o corporatie mare. Era clar ca e nevoie de standarde de siguranta. Au inceput demersurile companiile astea micute, traditionale, care chiar fac textile din astea sanatoase pentru copii. Dar sefii aia mari au zis ca daca nu apare acuma repede un standard, il vor face ei, impreuna cu... ghici... Infantino! Astia marii hotarati sa ii scoata de pe piata pe astia micii. Ca in orice domeniu de altfel. Adica e posibil sa ajunga purtatoarele traditionale in ilegalitate doar pentru ca asa vor unii. Povestea mai bine explicata aici:
- http://poarta-ma.blogspot.com/2010/08/baby-carrier-industry-alliance-help.html

Zi grea

Una dintre cele mai grele zile din ultimele luni. Si (o fi o coincidenta?) a fost exact ziua cand am fost mai multe ore singura cu Alex.

De dimineata si pana acuma seara tarziu a dormit doar o data, o jumatate de ora, de la 11:30 la 12:00. Era terminat de somn si la 16-17, si am incercat sa-l adorm pana la 18. A incercat si taica-meu o data (care venise intr-o mica pauza acasa pe la ora aia, apoi a plecat iar). Am incercat in toate felurile, cu tzitzi, scuturat, in carucior afara, in carucior inauntru...

Toata ziua nu si-a gasit locul. Se tragea ca vrea pe jos, apoi dupa 2 secunde plangea ca vrea sa umble tinut de manute. Dupa inca 3 secunde, incepea sa planga rau rau sa-l iau in brate. Fara sa tina cont de faptul ca in urma cu 5 secunde din brate se ceruse jos cu aceleasi manifestari. Probabil ca ceva il durea si tot avea impresia ca poate el sa schimbe situatia daca face ceva... Si inca ceva. Orice nu-i reusea incepea sa planga tare tare, ca si cum s-ar fi lovit rau. Si daca de oboseala se dezechilibra cand se catara pe scaun, se lasa jos si plangea isteric. Daca avea impresia ca vreau sa plec de langa el (desi nu aveam intentia asta, dar doar treceam pe langa el sa stau in partea cealalta) incepea plansul isteric. Din orice nimic care de obicei poate l-ar fi facut doar curios, acum plangea rau rau.

Poate avea legatura cu faptul ca de ieri iar vrea sa umble mult dus de manute? A avut o perioada lunga, cred ca vreo doua luni, de cand nu mai vrea. Atunci, cand pe la 6 luni parca, el umbla dus numai de palma, aveam impresia ca va umbla in curand. Apoi repede a stiut sa se ridice singur. Si a inceput sa mearga de-a busilea foarte repede, inclusiv in sus pe scari. Ei, de atunci, de cand a prins viteza cu busileala, nu a mai vrut deloc in picioare. Daca il puneai in picioare undeva, se punea in fund si incepea sa busileasca. De asta m-a surprins ca acuma eu voiam sa-l pun jos in fund si el tinea picioarele tari si drepte sa stea in picioare. Si incepea sa umble. O fi frustrat ca nu-i reuseste si de aici nervii? Prea mi se pare coincidenta faptul ca acum vrea sa umble si exact acum are plansul si nervii si oboseala si nu poate dormi. Bine, iar e canicula, deci nu mai stiu motivul nesomnului...

Oricum, a fost foarte foarte greu, si fizic si mai ales psihic. Nu ma asteptam fizic sa poata face ceva intr-o zi care sa ma oboseasca mai tare decat rutina noastra zilnica. Sunt terminata. Iar psihic, cand in brate la mine se dadea pe spate sa ma vada mai bine si incepea istericalele, si "mammmm" spus nervos, si ma lovea... Mi-am dat seama ca e nervos ca nu stiu ce vrea. Dar dupa ce am incercat tot ce ar fi putut sa isi doreasca, mi-am dat seama ca de fapt nici el nu stia ce vrea...

La un moment dat am inceput sa ma rog sa imi dea Dumnezeu putere sa rezist pana vine Relu. Chiar am simtit ca sunt la capatul puterilor. Peste 5 minute a aparut Relu, l-a luat (chiar daca si pentru el joia e un cosmar, ca e ziua cea mai lunga de lucru) si l-a dus la plimbare. N-a stat sa manance, nimic. Eu m-am prabusit pe un fotoliu stresata ca nu imi vine in minte o modalitate mai eficienta de a imi recapata puterile in timpul scurt cat stau baietii la plimbare. Ma tot gandeam daca nu cumva facand altceva mi-as reveni mai rapid si mai sigur. Dar a fost destul de ok.

Si Alex la Relu a fost cuminte. Avea si el nevoie de o schimbare. Asta ca sa nu spun ca s-a plictisit sa ma vada tot pe mine toata ziua... Cand a revenit acasa si la mine in brate a inceput iar sa maraie si sa planga si sa nu-si gaseasca locul. Nici pe jos, jucandu-ma cu el, nici in brate... Deci chiar cred ca s-a saturat de mine :)).

Na, maine este o noua zi. Doamne ajuta! Si sa nu uitam sa cerem ajutoare Superioare si pentru noaptea care vine, ca nu putem spune ca noptile ne relaxam...

Intalnire cu Dana

Azi ne-am intalnit cu Dana din Franta, de langa Paris, mai precis din Versailles! (a.k.a. DanaK, DanuKa)

Povestea "noastra" e lunga... Ne-am cunoscut pe un forum de diete :D (nu inteleg de ce umblam noi pe acolo :)) ). Ne-am placut mult. Am aflat ca ea e din zona Negresti Oas, deci foarte aproape de mine. In 2008 a venit acasa si m-a sunat sa ne intalnim. A fost o chimie intre noi incredibila! Ne-am inteles super! Am descoperit incredibil de multe coincidente si asemanari. Mai ca ne venea sa credem ca unul din tati ar putea fi comun :)).

Apoi eu am cam rarit-o cu forumul acela. Am abandonat total. Dar tineam legatura cu Dana. De Pasti in 2009 am primit un mesaj din care mi-am dat seama ca e graviduta (ea mai are un baiat mare, Alex!). Am intrat pe acel forum sa o caut si i-am vazut semnatura! Aveam aceeasi Data Probabila a Nasterii! M-am emotionat teribil!

In octombrie la inceput m-a anuntat ca desi ea ar fi vrut nastere naturala, doctorii din Franta insista pe cezariana pentru ca prima cezariana a fost facuta vertical si era un risc mult prea mare pentru o nastere naturala. A fost programata in 16 octombrie! Si ma distram eu cand ma gandeam ca uite, totusi, soarta nu ne mai da si asemanarea/coincidenta asta!

In 15 seara era prea tarziu cand mi-am amintit sa-i trimit un sms. Am zis ca ii trimit in 16 dimineata. :)) La 4 dimineata au inceput contractiile. La 6:40 Alex se nastea. Dupa ce mi-am tras sufletul, i-am trimis un mesaj in care i-am spus ca am vrut neaparat sa nastem in aceeasi zi (si in aceeasi zi si cu Dana clujeanca mea draga :x!) si i-am urat de bine pentru operatie.

Ea era chiar in drum spre sala de operatie. Cand a auzit sunetul de mesaj s-a enervat ca cineva tot o bate la cap daca a intrat sau nu la operatie. Cand i-a citit sotul ei mesajul, s-a emotionat pana la lacrimi.

Acum au venit in tara la parinti. Azi ne-am intalnit. Incerc sa evit sa spun cat de neserioasa sunt eu ca nu raspund la telefoane, nu am venit eu cu initiativa sa-i vizitam la Negresti daca tot au venit asa de departe, etc. Mai sunt multe alte neseriositati de-ale mele... :">

Dar ei sunt asa de simpatici! Si asa de fain ne-am inteles! Alex a fost tacut :)) daca cineva isi poate inchipui asta. Si cuminte :)). Izabella cum ne-a vazut cum a inceput sa rada :x :x :x. E o scumpa! Si a sarit sa-l mangaie pe Alex si l-a tras inspre ea! A fost tupeista! Alex facea pe inabordabilul. Ba chiar a uitat la un moment dat ca e barbat si a inceput sa planga. Se speriase cum tipa Izabella, oricat am incercat sa-i explic ca asa sunt cantecele din Oas :). Iza era cam obosita si tot voia la sanul mamei. Era asa de dulce! Si cum se entuziasma cand vedea vrabiutele! E superba!

Am povestit o gramada de lucruri, a fost ca si cum am fi fost niste prieteni ce nu s-au vazut de ieri.

Deci am avut o zi minunata!

Prima zi de lebenita

Azi a primit si el prima data lebenita (a.k.a. lubenita, pepene verde, pepene rosu,...). Asa-i zicem noi, asa scriu :D.

A muscat reticent, apoi mai cu curaj. Apoi a dat de niste fibre tari si nu a mai vrut. I-am dat-o pe razatoarea de plastic sa vad ca ramane numai apa roz :D. I-am dat cu lingurita si a luat cateva!!! Mare minune. Apa nu o ia cu lingurita, asa ca ne-am scos daca vedem ca nu suge si nu bea apa. (Apropo de apa, am si uitat sa spun ca sambata a inghitit cred eu prima data apa. De atunci s-a mai intamplat de vreo 4 ori. Adica 4 inghitituri :D. Ne pregatim vertiginos de drumul de Grecia :)) ).

M-am tot gandit dupa cartoful dulce ce sa-i incep, ce va fi prin Grecia si mi-am dat seama ca vor fi pepeni. In plus, sunt o minune pepenii astia ce plini sunt de minerale si vitamine. N-am timp acuma sa caut un link, dar google zice tot. Si inca un "in plus", fac parte din legumele care nu-i bai daca nu le gasesti bio, ca nu acumuleaza multe pesticide.

Alte chestiuni:

- sambata mami cu fratello au mers in concediu. Deci de duminica ne descurcam in formula eu, Relu, tati si Alex :D. Surpriza surprizelor e ca tati si Relu se dau peste cap sa ma ajute. Tati pleaca tarziu la servici si vine devreme :D si Relu cum vine de la servici, cum il ia pe pitic. Aseara i-a udat la mami zecile (oare sunt numai de ordinul zecilor? nu stiu...) de flori cu stropitoarea si cu Alex in brate, ca eu mancam :D. Tati mi-l tine sa-mi fac de mancare salata zilnica. Din astea... :D

- cu somnul o ducem rau eu cu Alex :D. Si cel de zi, si cel de noapte:

- somnul de zi: ieri a dormit de doua ori, azi doar o data!!! De exemplu azi la 9 jumate am inceput sa-l adorm si sa-i dau tzitzi. A adormit si s-a trezit dupa doua minute. Apoi am tot incercat sa-l adorm pentru ca era super marait daca renuntam la leganat si tzitzi si saltat si plimbat si dansat... Da marait in sensul de aproape plans. La 11 a adormit. Si gata, asta a fost tot somnul pe ziua de azi pana acuma la 22... La ora 16 parea ca ar adormi la tzitzi si din nou a tinut-o intr-un plans cu ochii semi-inchisi. La 19 eram sigura ca voi reusi sa-l adorm rapid dar nu s-a putut. Ca o consecinta, sanii imi sunt carpe, ca daca doua ore incerc sa-l adorm, apoi doua ore el tot cu tzitzi in gura e...

- somnul de noapte: de parca pana noptile trecute puteam spune ca dorm bine... NU! Dar momentele de plans-trezit-supt noaptea se derulau doar intre anumite ore, sa zic intre 2 si 5. Acum de pe la 12 incepe si o tine pana dimineata. Se deruleaza in felul urmator: se trezeste sau tipa sau plange sau toate astea :D, cauta tzitzi disperat (de doua ori s-a ridicat pe mine, ceea ce nu s-a mai intamplat pana acum, pana acum trebuia eu sa-i caut gurita cu tzitzi), suge vreo doua minute sau uneori doar un minut, se desprinde, se intoarce inspre Relu. Dupa un minut adorm si eu (maxima eficienta!). Dupa alte doua minute se trezeste iar si o luam de la capat... Deci toata noaptea dorm vreo doua minute o data la cinci :)).

- Nu-mi dau seama, il doare burta (se intampla cand trage o besinuta mare dupa cate un plans), il dor dintii (reactioneaza ca atunci cand i-a iesit nr. 3 dar acum nu vad nimic in gingiute), ii e prea cald (e cald), ii e prea frig (il tinem dezbracat si dezvelit)? Nu stiu. Cred ca-l doare si capul, ca se freaca de toti peretii cu fruntea, sa fie rece. Stiam ca-i doare capul cand le ies dintii, sper sa nu fi racit cumva... Stiu doar ca pe dimineata sanii mi-s goi goi si ma dor sfarcurile de atata supt. Noroc ca il dau la tati vreo doua ore si dorm. Ma trezesc cu ei plini la loc...

- inca ceva: e predispus la lovituri :D. Ieri era bagat sub un scaun si s-a ridicat brusc si s-a lovit in bara aia de la scaun pe care iti pui de obicei picioarele. Din cauza asta azi are o mica vanataie pe frunte. Tot ieri s-a lovit la pat de ma mir ca nu are o vanataie mare la ochi. El la patul nostru tot timpul se ridica in picioare pe tablie si se joaca la perete. Nu stiu cum, dar ieri i-a alunecat un picior si a dat cu ochiul exact de cantul ala, de marginea subtire a tabliei patului. A plans infiorator. Acuma seara cand am mers la dush, in entuziasmul lui (tot timpul sare la mine in brate si rade si "fuge") a dat cu capul de dulapul din baie, dar foarte usor. A plans iar... Ce ma "distreaza" e faptul ca eu cred ca el are impresia ca l-a lovit persoana care il ingrijeste atunci. Cu scaunul era Relu langa el, si s-a intors nervos de la el, l-a impins, si s-a intins inspre mine. Cu celelalte doua accidente, era la mine. Si eu voiam sa-l consolez, dar el ma impingea nervos si speriat!

- azi l-am invatat sa zica "ptui" :)). Era la mine in brate, ii dadeam sa muste dintr-o caisa. A dat de fibre multe si s-a scarbit, imi tot arata ce are in gura, ramasesera ca niste ate. Si i-am tot zis sa scuipe afara. Incercam sa-i arat cum si la un moment dat am zis "ptui" si el a inceput sa rada, si sa zica si el, perfect fiecare sunet "ptui"! :)) Pana la urma i-am luat eu fibrele alea, dar el tot se distra si zicea "ptui" :))

drum de Cluj cu schimbari

Ieri am fost pana la Cluj. Imi cer de pe acum iertare prietenelor din Cluj, dar nu am putut sa ma intalnesc cu nimeni, am fost consemnata la domiciliul socrilor :D. Relu a mers la intalnirea de zece ani de la terminarea liceului, si a mers cu masina, normal. Anul trecut, la intalnirea mea, a fost prezent si Alex intr-un fel :D.

Una calda si una rece cu drumul asta. Noi la ultimele drumuri porneam cand se trezea el din primul somn, si era asa putin adormit, si mai motaia putin si pe masina, dupa ce maraia cateva minute. Dar acum nu am reusit sa pornim asa repede, asa ca a stat treaz acasa vreo 2 ore. Cum e mai rau, ca se pare ca nu a reusit sa adoarma decat dupa zeci de minute de plans. L-am luat in brate, normal, sa-l calmez, ca deja se ineca. Plans cu lacrimi si cu pierderea respiratiei. La fel si pe drum inapoi, chiar daca deja era 9 seara nu a putut adormi, nici macar cand am intrat pe drumul nostru mai cu gropi de la Dej. Aici tot timpul adormea de scuturat...

Asta a fost vestea proasta. Vestea buna, excelenta, superba, minunata, e ca a supt!!! A supt pe masina! E ceva senzational, am scapat de cel mai mare stres al vacantei noastre! Povestisem zilele trecute cu mami sa imi fac o lista a tuturor spitalelor de pe traseu, pentru ca daca observ ca se deshidrateaza, deja trebuie dus de urgenta la perfuzii. Sper sa-l tina obiceiul asta si sa nu mai fie nevoie!

Pana acum trebuia pacalit sa manance, scuturat si adus aproape de adormire, altfel urla daca il aplecam la san. Acum am inceput sa fiu surprinsa ca se apleaca singur de multe ori, si daca sunt imbracata si e asa scump cum deschide gura si e surprins ca nu gaseste ce vrea :)). Apoi cauta mai jos :))...

No, postarea am inceput-o la amiaza... acum e 23:20 si ne-am straduit 2 ore si jumatate sa-l adormim, chiar daca de la 20 deja parea ca ii e somn... Sunt franta... Si incepe o saptamana grea, pentru ca ieri au plecat in concediu mami cu fratello...

Prima zi de cartof dulce

Prima zi de cartof dulce - e decretat bestial! I-a placut tare mult la pui!

Si am pus si intr-un borcanel, am sterilizat si cred ca ii mai dau o sterilizare si maine, si apoi vom vedea cum e...

Azi noapte a fost dezastru. Nu ma leg de cele multe alaptari de noapte obisnuite. Care doar de la 22 la 24 sunt vreo 3. Apoi iar pana dimineata mai sunt cateva, cine mai stie cate? Nuuu, deci nu ma leg de faptul ca tot somnul imi e faramitat si cum adorm, cum se trezeste. Dar azi noapte de la 2 la 6 si un pic nu am putut inchide ochii deloc. Plangea in somn, o data la vreo 2 minute plangea si se intorcea la mine si cauta tzitzi. La 4 a inceput sa planga chiar cu tzitzi in gura, semn ca nu il mai linistea nici asta. S-a ridicat brusc in fund si a venit plangand peste mine. L-am luat la plimbat si readormit, dar inainte de asta i-am dat un homeopat de dinti. Dar nu l-a linistit deloc (oare n-or fi dintii?), si tot asa am tinut-o pana la 6, cand iar s-a trezit de tot. Si iar l-am plimbat sa-l readorm, chiar daca mai are el dimineti cand se trezeste de tot la 6. Dar nu aveam putere sa stau treaza cu el, asa ca m-am straduit sa-l readorm. A dormit pana la 8, mare, mare minune! Niciodata nu doarme atata! Asa ca am avut in total 4 ore de somn, si ala faramitat...

Azi m-am uitat la el in gurita. Pentru ca la dintele nr.3 la care a facut asa figuri timp de o saptamana, era aproape afara dintele cand aveam noptile nedormite. Acum parca parca se vede un pic umflat si alb, dar nu pare ca ar iesi in urmatoarele saptamani. Si cu saliva, dupa o perioada de pauza, de vreo 3 zile a inceput iar sa saliveze. Dar sa nu uitam ca la el curgeau rauri rauri pe barbie in jos cu cateva luni inainte de primul dinte. Deci nesemnificativ. Sper sa n-o tina tot asa pana ies... Poate totusi e si canicula. E furtuna in fiecare seara acum, dar in camera tot e prea cald.

Aaaa, si azi la ziua, dezastru numarul doi! :D Numai la mine in brate, toata ziua! Cum ma aplecam sa-l pun jos, cum incepea sa planga. Cum voiam sa-l dau la cineva, cum incepea sa planga! Asa ca numai in brate toata ziua! Si nu a putut nici dormi in timpul zilei (sa imi mai odihnesc si eu mainile :D).

Mi-e tare somn, asa ca inchei aici. Noapte buna!

Saptamana internationala a alaptarii

Nu se putea ca noi sa nu sarbatoritm saptamana internationala a alaptarii. In primul rand pentru ca Alex suge ca si cum nu ar fi diversificat deloc, din 3 in 3 ore ziua (sau mai des) si fara numar noaptea. Suge la fel de mult. Mananca solide cam doua lingurite toata ziua :D. Ceea ce recunosc ca ma bucura, pentru ca stiu ca in primul an e mult mai important laptele matern decat hrana solida. A fost alaptat exclusiv pana la 6 luni si jumatate. In al doilea rand cu ocazia acestei "sarbatori" am dat de multe multe articole si filmulete superbe legate de alaptare. Din 1 august pana acum chiar am pierdut cateva, si mi-e tare groaza sa caut in history, daca nu mi le-am notat.

Cel mai bun articol despre alaptare citit in ultima vreme: http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/2010/08/hranirea-artificiala-nu-are-nimic-de.html .

Videoclipuri de promovare a alaptarii din lume: http://www.drmomma.org/2009/12/breastfeeding-psas-from-around-world.html
. Minunate, neaparat merita vazute!

Inca un filmulet dragut: http://www.youtube.com/user/HMNNational
- ne hranim viitorul!

Chiar daca Sabina a scris de multe ori articole mult mai frumoase decat acesta despre alaptare http://armonii.blogspot.com/2010/08/despre-alaptare-si-feminitate.html
(dintre care, cred ca pe doua chiar le-am mai dat eu pe aici), si acesta e frumos!

Si inca un articol minunat: http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2010/08/tu-cum-sarbatoresti-saptamana-mondiala.html.

Nu consider ca eu sunt in masura sa vorbesc despre alaptare :D. Nu as putea fi un consilier bun :)). Stiu doar ca am vrut neaparat sa alaptez, nu mi-am cumparat niciodata lapte praf, am stiut ca se poate. Si ca doar femeile bolnave nu pot alapta. De cate ori venea un pitic mic in creierul meu de gravida, care se intreba ce ma fac eu, dupa ce am citit atatea rele despre formula, daca nu am lapte, il goneam imediat. Nu concepeam sa nu am lapte. Si atata mi-am dorit, incat as fi avut de dat si la altii. Nu incep acum sa povestesc experienta mea cu alaptarea, pentru ca am scris deja partea intai, cred ca a fost a doua postare de pe blog, si in drafts mai am partea a doua. Nu vreau sa ma repet. Si nici nu vreau sa spun aici si partile grele ale alaptatului.

Oricum, sentimentul e minunat si sunt sigura ca voi face o depresie dupa ce il voi intarca pe Alex. Pentru ca acum simt ca am un rol foarte important in viata lui si ma simt utila. In plus, e sentimentul incredibil, cand il vezi cu cata dragoste se pune la san. Sunt niste momente greu de descris. Cum apuca sanul ca o cana cu torti si isi indeasa sfarcul in gurita. Cum il mai si loveste din cand in cand :)). Cum ma mangaie pe sani si pe sub brat. Cum se aude in linistea noptii cum suge :x :x :x. Traiesc vremuri minunate si imi umplu mintea de amintiri superbe!

Acuma seara l-am alaptat acompaniata de fulgere si tunete foarte puternice, se auzeau de parca ar sparge betonul din fata casei. Eu aveam inima cat un purice si nu as fi avut chef sa mananc. Dar Alex da :))! A fost o experienta unica, recitam niste rugaciuni ca sa ma calmez, sa nu-i transmit puiului frica mea, el sugea, si camera se lumina din cand in cand puternic. El nu avea nici o treaba, doar era la sanul mamei!

Editez sa adaug un link la o alta postare veche despre lapte si hipotiroidismul meu.

Concediu, borcanase, corcoduse

Marti 3 august - Prima zi de corcoduse - daca tot am acasa un constipat, abia am asteptat sa impinim 4 zile de mei sa ii pot da ceva sa-l ajute. I-am dat o corcodusa coapta si moale si dulce si i-a placut mult.

Dar miercuri a avut un scaun lichid, asa ca au ramas corcodusele pe alta data :)). A primit banana si morcovi cu dovlecei cu orez. A mai avut un scaun mai moale azi, dar totul e ok.

Tot mai are crize din alea dar nu ma obosesc asa tare :D. Mai mult ma oboseste nesomnul lui. Doarme foarte putin si il adorm foarte greu. Marti seara a fost apogeul. Era obosit frant, tot adormea si la san si la verticala in brate, dar dupa un minut de somn se trezea, chiar daca eu il tineam in continuare in brate. Ca macar daca as fi vazut de la inceput ca nu-i rost sa doarma, ma puneam sa ma joc cu el. Dar asa, am incercat sa-l adorm timp de o ora si jumatate si nu am reusit. Eram franta. La 45 de minute i-am zis lui Relu ca nu mai pot, efectiv simteam ca am ajuns la capatul puterilor. Dar a plans in brate la Relu si s-a intins inspre mine, asa ca am mai putut :D. Si totusi nu am reusit. Asa ca a mai incercat si Relu. Si el care de obicei il adoarme destul de repede, a reusit intr-o jumatate de ora. Deci noi am inceput sa-l adormim pe la ora 21 si am reusit la ora 23. Am fost ca dupa razboi amandoi.

Mi se pare bizar ca exact de cand au inceput crizele au inceput si starile astea cu adormitul greu. De marti incoace m-am prins. El nu vrea sa doarma. Asa ca trebuie pacalit. La noi nu ar merge tehnica aia cu ritual inainte de culcare, ca mai nou, de cateva zile, incepe sa planga cand isi da seama ca vrem sa-l culcam (daca incep eu sa shhshhh-iesc, daca ii cand "motanas, motanel", daca il scutur in brate, daca merg in camera, daca il scoatem din vanita de baie, daca il imbracam dupa baie, etc). A zis si mami ca e ca si noi adultii cand ne uitam la un film si chiar daca ne e somn nu vrem sa pierdem finalul. Asa e si el, nu vrea sa piarda distractia si nu vrea sa se culce :)). Asa ca aseara l-am dansat inainte de baie pana aproape mi-a adormit in brate. Ziua imi adormise in sling la cumparaturi in real. Azi iar, daca am inceput sa cant ca de obicei, a inceput si el sa planga, ca nu vrea sa doarma. Asa ca l-am pacalit cu un cantec nou. La san adoarme pana la urma, dar nici la san nu vrea, stiind ca vreau sa-l adorm. Asa ca trebuie continuu sa il pacalesc cu tehnicile de adormit si sa vin cu ceva nou. Iar cand se trezeste, il iau "puiu mic, da ai adormit? Te-am pacalit? Tu dansai fericit si mai sugeai, si numa te-ai trezit acuma in pat! :))". Asta pana cand va intelege :D.

Ieri il dansam afara si cand terminam de fredonat melodia ma opream. Si el maraia si se scutura sa il mai dansez si sa il mai invart. Si eu il intrebam "mai?". Si dupa ce am zis asta de doua ori, a inceput si el sa se straduiasca sa spuna "mai". Il vedeam cum isi aseaza buzele studiindu-le pe ale mele si scotea un "ma", "amai", si chiar si cate un "mai" limpede! Daca spunea "ma" si eu il intrebam din nou "mai?" se rusina, credea ca n-a spus chiar bine, si era asa de scump cu fatzuca lui de puiuc rusinat!!! :x :x :x

Ieri a luat Relu bilete in Grecia pentru sfarsitul lunii! Buuunnn a inceput stresul :)). Am scris deja liste lungi de bagaje. Ca sa vad din timp daca trebuie cumparat ceva. Mai ales ca nu voi avea tare multa vreme de cumparaturi si bagaje, pentru ca mami si fratello pleaca de sambata doua saptamani in concediu. Tati a zis ca ramane acasa sa ma ajute cu Alex :).

Dar, normal, am deja multe stresuri. Unul e mancarea solida pentru Alex. Bun, fructe voi cumpara de acolo. Dar legume? Chiar si pentru drum sunt stresata. Eu credeam, cand auzeam de mamici cu puiuti mici ca le dau borcanase de legume, ca sunt si sortimente pentru incepatori in ale diversificarii. Bine, asta dand la o parte ca sunt care dau din prima amestecuri complicate la borcan, fara sa testeze ingredientele separat, doar pentru faptul ca scrie acolo ca e pentru bebelusi peste 6 luni. Si mai si auzi ca nu dau capsuni in primul an la copil, dupa ce tocmai i-a dat o budinca de banane cu capsuni... Cum am zis, li se pare ca astea merg, ca sunt cumva facute special pentru ei...

Na, si am fost in Real sa ma uit si eu la borcane, pentru drum. Si probabil si pentru acolo. Credeam ca voi gasi si chestii simple, gen "morcovi cu dovlecei si orez", "mazare cu orez si morcovi", "fasole verde cu morcovi", etc. Dar nuuuuu, singurul borcan pe care Alex l-ar putea manca acum e de la Hipp, morcov simplu :D. In afara de hipp si organix nici nu m-am uitat la alte firme, pentru ca am vazut ca au zahar chiar si sortimentele cu legume.

Am mai gasit un singur sortiment care as putea sa i-l dau: morcov cu cartof dulce de la organix. Am cumparat si cartof dulce, sa il incerc asa, natur, 4 zile. Ca daca ar fi facut urat la borcanas nu as fi stiut daca e de la cartoful dulce sau de la borcan, Doamne fereste (mi-e tare frica de botulism). Asa ca de maine sper sa putem incepe cartoful dulce.

In afara de astea doua borcane, cel cu morcov simplu de la hipp si cel cu morcov si cartof dulce de la organix, nu i-as putea da in viitorul apropiat nici un alt borcan. Contin lapte praf, carne si zahar (ceea ce sper sa nu fiu nevoita sa-i dau vreodata, ma refer macar la primele doua ingrediente).

Na, si eu am crezut ca ma scot cu o multime de sortimente de borcanase...

Asa ca am urmatoarele optiuni:
- facem 2 saptamani pauza de legume, ca doar si asa nu mananca el :D
- ii dam de la hotel, desi asta nu as vrea, ca sigur si legumele fierte sunt fierte cu sare, pe langa riscul unei enteroviroze de la bucatarie...
- ducem babycook-ul de la avent si legume de acasa (care s-ar usca sau s-ar strica in cateva zile...)
- ducem babycook-ul de la avent si cumparam legume de acolo (desi nu m-as aventura acum la morcov pesticizat, ca am inteles ca daca nu ai morcov din surse bio, e foarte riscant pentru bebelusi)
- ducem piure-uri de legume congelate (dar nu stiu cum sa le pastrez congelate pana acolo, ca orice frigider de masina e doar frigider)
- si o idee izvorata ieri din acest articol: http://www.desprecopii.com/info.asp?id=165, sa-i fac eu in casa legume la borcan ca si cele pe care le mananca!

Mi s-a parut o idee superba! Nici nu ma gandisem ca putem si noi sa sterilizam borcanase pentru puiuti. Stiu ca timp voi avea mai putin decat acum, daca mami pleaca, dar tot ma bate gandul sa incerc. Prima data voi incerca sa sterilizez putin si sa gust dupa doua zile de stat in canicula, sa vad daca se pastreaza bine. Si abia apoi voi pune pentru vacanta. De ieri am "batut" netul in cautare de borcane. Asa de mici (la vreo 30-47 de ml pentru doua zile) am gasit doar la baxuri mari de 12000 de bucati :)). Dar mai am o incercare maine :D. Sa vedem daca iese ceva din toata treaba asta sau m-am aprins pe degeaba :D.

Bine, toate astea le fac sa uit de stresul cu drumul, ca nu va suge si nu va bea apa...

Azi am mai scris un articol despre saptamana internationala a alaptarii: http://alexcreste.blogspot.com/2010/08/saptamana-internationala-alaptarii.html. Stiti ca tot timpul dau link daca scriu mai multe intr-o zi, pentru ca am vazut ca la alte bloguri eu citesc doar ultima postare, cea care imi apare in blogroll, si observ apoi tarziu de tot ca am pierdut postari.

Nervi

Da, e a treia zi in care Alex e super super nervos, are crize de personalitate, se scutura tot de nervi, urla, tipa, ma loveste, se zbate, se arcuieste, maraie la mine ca un caine rau, etc. Asta cand il iau de undeva (unde face ceva prostii, gen mancat lacul de pe banci, lovit cu lingura in borcane de sticla, etc), sau cand ii iau ceva din mana, sau cand nu il duc unde vrea el, chiar daca imi semnalizeaza ce vrea.

Nu mai vorbesc de faptul ca aproape numai la mine vrea. De oricate ori il dau la cineva se stramba si se intinde la mine maraind. Si de multe ori si la mine se impinge, tot de nervi, si il pun pe jos. Ca ma gandesc ca are si el chef sa busileasca si sa se joace. Dar imediat vine la picioarele mele si ori se catara pe mine maraind si intinzand mainile in aer, ori isi pune capul jos, langa picioarele mele, si incepe sa planga nervos.

In plus, il adorm din ce in ce mai greu. Am trecut de la a-l plimba o jumatate de ora la plimbari de o ora. Tot imi da impresia ca adoarme, iar apoi se trezeste brusc. Si o luam de la capat. Se zbate la mine in brate, maraie, dar daca il dau la Relu plange in hohote si se intinde la mine.

Azi la un moment dat am crezut ca e mai rau pentru ca de 3 zile era constipat, nu facuse nici un kk. Si azi s-a scremut tot tot tot rosu, cu lacrimi in ochi, si a facut un kk mult prea gros pentru funduletul lui. Ca sa nu mai zic ca in gluma am inceput eu cu mami sa zicem ca Relu sigur ii da ceva de mancare cand ies ei doi la plimbare. Ca Alex acasa mananca doar cam cat o lingurita, maxim doua (din astea normale de adulti, asa calculez) de solide TOATA ZIUA. In rest tzitzi. Cum se poate din asa putine solide sa iasa asa un kk, nu inteleg...

Dar nervii au continuat si dupa kk, deci de fapt nu exista motiv...

Sunt extenuata si e doar a treia zi. Sigur mai urmeaza... Sper sa ma acomodez cu noua stare...