Probleme digestive

Nu am stiut cum sa pun titlul sa nu intre lumea in panica. Noroc ca am povestit deja cu mami pe mess, deci nu e risc la ea de palpitatii la inima ca are ceva puisorul.

Stiu ca in general copiii au probleme digestive cand pleaca asa in vacante, dar de obicei e vorba de diaree. Ei bine, noi suntem constipati. Probabil ca de vina e si faptul ca mi-am schimbat eu alimentatia, pe langa schimbarea de peisaj. Nu a mai facut kk de alaltaieri. Azi l-am culcat la 3 jumate (noroc ca in camera, nu pe plaja ca ieri) si dupa o jumatate de ora s-a trezit plangand. Bun, asa face de obicei, seamana ca maica-sa si se trezeste foarte greu. Tot timpul e marait vreo 15 minute cel putin dupa ce se trezeste. Dar l-am vazut ca e mai plangacios ca de obicei. Iar am zis ok, ca nu a mai facut kk demult. Si s-a intamplat in atatea dati ca dupa ce reuseste sa faca kk e dintr-o data mai vesel, si orice problema ni se rezolva, de la vomat, la plansul pe masina... Si m-am gandit ca se va screme putin si va face kk. A mai facut el asa, scremandu-se de se face tot rosu si maraie si geme de durere. Ce putem face? Cum am mai zis, si eu si Relu suntem cu intestinele bizare, nu stim nici un remediu. Eu sunt o constipata de cand eram mica mica. In liceu aveam scaun o data la doua saptamani! Am mers la doctori care ori imi spuneau ca sigur vreau sa fac cura de slabire si vreau laxative, ori imi dadeau laxative ca sa am un scaun pentru analiza. Dupa ce am luat o doza, singura din viata mea, si m-am intors la doctorita dupa o saptamana, cand aveam programarea sa vada rezultatele, si i-am zis ca n-am facut inca, a spus ca nu ma crede... Relu iar, cade dintr-o extrema in alta, e ori constipat, ori ii merge burta.

Eu sunt balonata in general la stres. Cativa ani am crezut ca de la fructe :)), ca ma balonam seara dupa ce mancam fructe. Dar apoi am observat ca in weekenduri, cand pap acelasi lucru acasa, nu la servici, nu am nimic. Dar aveam un Irritable Bowel Syndrome asa de puternic, ca au fost ani de zile in care pe strada cand ma intorceam acasa de la servici lumea imi zambea frumos uitandu-se la burtica mea. Unii chiar ma intrebau cand trebuie sa nasc...

Dar cam o data la cateva luni ma mai apuca niste crampe. Incep cu simptome de rau general, stari de lesin, transpiratii reci, ameteli. Apoi incep durerile crunte care fac sa para niste nimicuri durerile de la nastere. Pentru ca la nastere puteam striga, pe cand la durerile astea nici nu pot respira decat foarte usor, la fiecare repsiratie ma doare crunt. Si nu pot deloc sa vorbesc. Trece dupa cateva minute de chin groaznic.

Sa revin la Alex. S-a trezit plangand si a continuat sa planga. Am vazut ca vrea sa se screama si cand incepea, il apuca si plansul. Apoi a devenit ceva mult mai grav. Plangea aproape continuu, orice incercam sa-i facem, si daca il masam pe burta, si daca ii distrageam atentia. Da un plans rau rau, ca atunci cand a cazut! Plangea cateva minute si se oprea apoi cateva secunde. Chiar m-am gandit la crampele mele, ca daca are si el la fel, mai mult rau isi face cand plange, dar el nu are cum sa stie asta.

Il tineam si eu si Relu in brate. A plans cel mai rau din toata viata lui. Au fost niste clipe groaznice si pentru noi ca parinti, ca ni se rupea sufletul ca nu stim cum sa-l ajutam. L-am culcat sa-i bag termometrul uns cu o crema ca sa-l ajut. A urlat infiorator! Infiorator! Niste sunete pe care nu le-am mai auzit din gurita lui, saracul! Am zis ca nu e timp de pierdut cu termometru, bagam supozitor cu glicerina, o jumatate. A urlat de parca l-as taia! I-am tinut funduletul strans, stiind ca asta il va ajuta.

Apoi ne-am speriat cand am vazut ca e tot asa. Mi-am dat seama ca nu e un plans normal si ca trebuie sa facem ceva, nu putem doar sa asteptam. Mi se parea ca facem ceva gresit, si ca daca are un blocaj intestinal, ceva incalcitura de intestine, pierdem timp pretios. Ne-am amintit ca el (care de obicei are gaze multe, uneori le scoate usor, dar in ultima vreme le scoate cu durere) nu a mai avut gaze de cateva ore bune. Si asta ne-a speriat.

Am zis ca fugim la urgenta. Relu s-a imbracat, eu am pregatit un scutec curat pentru pui si l-am invelit intr-un scutec de finet. Apoi m-am gandit ca decat sa ma plimb asa cu el la receptie pana vine salvarea, plangand si urland, mai bine sun intai. Am sunat la receptie si mi-au facut legatura la un doctor. Asta ne-a zis sa il masam invers, nu stand pe spate, sa il punem pe burta si sa il masam pe spate. Si daca si peste o jumatate de ora e la fel, vine la noi. Mi-a placut ca m-a intrebat multe si ca vorbea perfect engleza.

Am sunat-o apoi pe nasa lui Alex din partea lui Relu, care e pediatra la spitalul TBC de la noi. Intre timp eu il pusesem pe Relu sa scoata din bagajul de medicamente debridatul, ca stiam ca merge si pe balonari si constipatii. E al treilea medicament ce il primeste Alex in viata lui, dupa un supozitor cu paracetamol la o febra ce nu ceda si dupa un nurofen la o noapte urlacioasa de dureri de dinti. Debridatul asta, in afara faptului ca e un chimical totusi, pare un medicament cu o paleta larga de aplicatii la copii. Ma bucur ca doctorita de familie mi-a spus sa mi-l iau cu mine. Eu nu stiam de el. E bun si la diaree, si la constipatie, si la balonari, si la greata si la voma, si la orice dureri abdominale. Mi-a spus nasa noastra sa ii dau debridat si daca nu ii trece, sa ii dau o cincime dintr-un no-spa pentru adulti. Si eventual sa-i pun si cealalta jumatate de supozitor. La doua minute dupa debridat s-a oprit de tot din plans si a inceput sa se joace cu noi si sa zambeasca de parca nu a avut nimic. La vreo 10 minute a facut un kk foarte mic, cu supozitorul intreg (deci banuiesc ca debridatul si-a facut efectul mai repede) si cu ceva alb. A, si cu un zgomot de bomba! Multe gaze acumulate. Deci nu a mai trebuit sa ii dam no-spa. Dar daca nu va face dimineata kk singur, nu il lasam cu asta putinul si ii mai dam un supozitor. A fost mai mult ca o beshinuta din aia murdara. Deci nu s-a golit de fapt. Scuzati detaliile. No, si chestia alba arata pe scutec ca o tencuiala crapata. Si pe supozitorul cu glicerina, care e transparent, erau chestii din astea albe. Am crezut ca e nisip si s-a infundat de la mancat nisip. Dar chestiile albe erau moi si se topeau in mana. Nu stiu ce pot fi. Mami a zis ca din moment ce suge asa mult, poate are ca la inceputuri branzica in kk (asa fac cei ce sug in exces). Dar branzica aia nu era asa solida... totusi pare cea mai plauzibila explicatie.

Maine nu ii mai dau nici putinul de solide ce le papa. Nu risc sa fie o lebenita mai veche sau cine stie ce. Sper sa nu fie ceva cu faptul ca mi-am schimbat si eu alimentatia fata de acasa. Si eu sunt mai constipata aici decat acasa.

Scumpicul mic a fost asa de vesel apoi dupa-masa! Si a socializat cu multa lume! Zambeste, se cere in brate la toata lumea :)), merge in patru labe pe plaja la sezlongurile oamenilor si se urca pe ele si le zambeste, din astea :)).

Speram sa nu ni se mai intample asa ceva. Cred ca voi incerca sa-i dau niste probiotice pentru copii.

Oricum, am fost asa de afectati si noi, ca apoi la fiecare marait, chiar daca era un marait de genul "vreau telefonul tau sa ma joc", noi saream ca arsi si ne uitam unul la altul. Cand ne dadeam seama ca maraie pentru ca vrea ceva cu inversunare, ne bucuram tare. Incredibil cat te poate afecta sa-ti vezi copilul bolnav si suferind! Ai da orice si ai face orice sa-i fie bine! Si esti asa de fericit apoi cand e bine! Ne venea sa-i dam si luna de pe cer acuma dupa ce si-a revenit!