Intalnire cu Dana

Azi ne-am intalnit cu Dana din Franta, de langa Paris, mai precis din Versailles! (a.k.a. DanaK, DanuKa)

Povestea "noastra" e lunga... Ne-am cunoscut pe un forum de diete :D (nu inteleg de ce umblam noi pe acolo :)) ). Ne-am placut mult. Am aflat ca ea e din zona Negresti Oas, deci foarte aproape de mine. In 2008 a venit acasa si m-a sunat sa ne intalnim. A fost o chimie intre noi incredibila! Ne-am inteles super! Am descoperit incredibil de multe coincidente si asemanari. Mai ca ne venea sa credem ca unul din tati ar putea fi comun :)).

Apoi eu am cam rarit-o cu forumul acela. Am abandonat total. Dar tineam legatura cu Dana. De Pasti in 2009 am primit un mesaj din care mi-am dat seama ca e graviduta (ea mai are un baiat mare, Alex!). Am intrat pe acel forum sa o caut si i-am vazut semnatura! Aveam aceeasi Data Probabila a Nasterii! M-am emotionat teribil!

In octombrie la inceput m-a anuntat ca desi ea ar fi vrut nastere naturala, doctorii din Franta insista pe cezariana pentru ca prima cezariana a fost facuta vertical si era un risc mult prea mare pentru o nastere naturala. A fost programata in 16 octombrie! Si ma distram eu cand ma gandeam ca uite, totusi, soarta nu ne mai da si asemanarea/coincidenta asta!

In 15 seara era prea tarziu cand mi-am amintit sa-i trimit un sms. Am zis ca ii trimit in 16 dimineata. :)) La 4 dimineata au inceput contractiile. La 6:40 Alex se nastea. Dupa ce mi-am tras sufletul, i-am trimis un mesaj in care i-am spus ca am vrut neaparat sa nastem in aceeasi zi (si in aceeasi zi si cu Dana clujeanca mea draga :x!) si i-am urat de bine pentru operatie.

Ea era chiar in drum spre sala de operatie. Cand a auzit sunetul de mesaj s-a enervat ca cineva tot o bate la cap daca a intrat sau nu la operatie. Cand i-a citit sotul ei mesajul, s-a emotionat pana la lacrimi.

Acum au venit in tara la parinti. Azi ne-am intalnit. Incerc sa evit sa spun cat de neserioasa sunt eu ca nu raspund la telefoane, nu am venit eu cu initiativa sa-i vizitam la Negresti daca tot au venit asa de departe, etc. Mai sunt multe alte neseriositati de-ale mele... :">

Dar ei sunt asa de simpatici! Si asa de fain ne-am inteles! Alex a fost tacut :)) daca cineva isi poate inchipui asta. Si cuminte :)). Izabella cum ne-a vazut cum a inceput sa rada :x :x :x. E o scumpa! Si a sarit sa-l mangaie pe Alex si l-a tras inspre ea! A fost tupeista! Alex facea pe inabordabilul. Ba chiar a uitat la un moment dat ca e barbat si a inceput sa planga. Se speriase cum tipa Izabella, oricat am incercat sa-i explic ca asa sunt cantecele din Oas :). Iza era cam obosita si tot voia la sanul mamei. Era asa de dulce! Si cum se entuziasma cand vedea vrabiutele! E superba!

Am povestit o gramada de lucruri, a fost ca si cum am fi fost niste prieteni ce nu s-au vazut de ieri.

Deci am avut o zi minunata!