marți, 8 iunie 2010

Urmari + ganduri de oboseala

Urmari dupa accident

Ieri a fost ok, totul normal, pana seara dupa ce l-am adormit pentru noapte. L-am pus in patutul lui pana cand era vremea sa ne culcam si noi. Dupa vreo 30 de minute s-a trezit in fundulet direct si a inceput sa planga sfasaietor, aproape la fel ca atunci dupa cazatura. Am sarit ca arsa si am fugit la el, l-am luat in brate, prima data l-am tinut sa ma vada, sa se calmeze, apoi l-am strans in brate. Avea ochii incredibil de mari, era super speriat, si tot tot tot tremura si plangea. Tremura asa de tare incat mainile i se miscau mult, de cum ii tremura tot corpul. Pana la urma a adormit.

Azi dimineata s-a trezit la ora 5, vesel. Ma rog, e ceva normal :D. Dar dupa o astfel de trezire, pe la 8 jumate de obicei adoarme foarte rapid la san. Si acum a adormit repede, dar pe cand sa-l pun in patut s-a trezit speriat, a sarit si a inceput sa planga si sa tremure. Iar cu ochii aia incredibil de mari. L-am luat inapoi in brate, l-am calmat, a adormit imediat. Am mai incercat o data, si l-am plimbat pana cand am fost sigura ca doarme dus dus. Cand l-am inclinat sa-l pun in patut, acelasi rezultat. I-am dat niste pantalonasi pe el, ca era numai in body si m-am gandit ca poate ii e frig. Acelasi rezultat, orice metoda am aplicat de adormire (la san, in picioare scuturat, leganat, plimbat), orice metoda am aplicat de asezare in patut (pe burta, pe spate, pe o parte,...). Pe cand m-am decis ca ma asez asa cu el undeva sa doarma, s-a hotarat sa nu mai adoarma. Asa ca eu eram rupta de oboseala si de foame si sete si el era treaz :D. Se anunta o zi distractiva.

La ora 11 jumate, tzitzi. Normal ca a adormit repede, ca doar nu mai dormise de la 5. Dar cand l-am pus in patut a inceput sa planga. S-a ridicat in 4 labe si plangea tremurand si cautanadu-ma disperat cu privirea. In momentul in care eram gata sa-l iau, si-a lasat capul jos de somn si a adormit asa, in 4 labe, si si-a indoit genunchii si asa a ramas. A dormit o jumatate de ora, timp in care eu in loc sa ma asez undeva jos sa-mi odihnesc picioarele, m-am tuns cu masina si am facut un dush. Nu mai facusem un dush de o gramada de vreme si am simtit ca nu se mai poate.

La alaptatul si adormitul de la 2 jumate, aceeasi poveste: cum adoarme, se trezeste brusc cand il pun in patut, speriat si incepe sa tremure si sa planga. Am incercat o data, am vazut ca nu merge si am zis sa nu fac greseala de dimineata, asa ca dupa ce l-am adormit a doua oara am vrut sa ma asez asa cu el pe un fotoliu, chiar daca simteam ca imi trebuie la baie. Rabdam cat trebuia doar sa doarma si el si eu sa-mi odihnesc picioarele. Dar s-a trezit speriat cand m-am pus jos. Apoi am incercat sa ma pun deodata cu el (el adormit) in pat, pe lateral. In patul mare. Ziua. Deci un pas mare inapoi. Dar oricum, s-a trezit cand ne-am asezat in pat, apoi l-am shshshh-ait acolo pana a adormit (inseamna ca era foarte obosit, ca el o data trezit adoarme doar plimbat iar). Dupa vreo 2 minute in care a dormit tun (si in care eu planificam ce carte sa-mi aduc acolo, sa stau cu el in pat cat doarme) s-a trezit brusc speriat, a tresarit, apoi a inceput sa tremure, cu ochii mari si a inceput sa planga. Am iesit cu el afara sa-l plimb cu caruciorul, sperand sa adoarma asa. Nici vorba. Eu eram deja super adormita, super obosita, extenuata total, si el marait de nesomn. Picioarele ma dureau ingrozitor. I-am zis la mami ca nu inteleg de ce ma dor picioarele mai ceva ca in sarcina si ea a ras de mine, ca doar acum cu kilogramele lui Alex am mai mult decat in sarcina.

La tzitzi de 5 jumate a adormit rapid in bratele mele (pentru ca dormise doar o jumatate de ora toata ziua), dar apoi rapid s-a trezit tremurand si plangand, in bratele mele, fara sa fac nici o miscare sa-l pun undeva. Cumva l-a adormit Relu, dar cand s-a trezit s-a auzit un plans infiorator din camera. Infiorator, ingrozitor! El statea in fund si plangea tremurand, speriat. Nici dupa ce l-a luat Relu in brate nu s-a calmat. Abia dupa vreo 2 minute parca si-a mai revenit.

Nu stiu cand isi va reveni si ce as putea face sa-l ajut. Dupa cum plange, am impresia ca el viseaza ca pica, dar viseaza asa de real ca si cum ar pica de fiecare data. Oare e ceva grav? E un semn ca ceva nu e bine si ar trebui sa mergem la doctor? Fetelor carora v-au mai cazut puiutii, ati patit asa ceva?

Acuma seara am avut o idee proasta. Am zis sa-l tundem din nou daca au venit caldurile. Pentru ca da, a venit vara si la noi. Saptamana trecuta, in 3 iunie, noi ne plimbam pe prispa casei, ca ploua, cu gecile de iarna pe noi, un frig cumplit si umed. In weekend deja umblam numai in scutec. De ieri deja stam numai in scutec si numai la umbra. Soarele e foarte puternic si chiar daca eu as sta toata ziua la soare, lui nu-i place nici seara cand e slab, asa ca ... cine e sefu? El, deci nu stam deloc la soare. Ba chiar si la umbra i se pare cald, asa ca prefera in casa, unde e racoare, vreo 25 de grade arata termometrul :D.

Revin la ideea proasta. Sa-l tundem sa nu-i fie asa cald. Data trecuta cand l-am tuns totul a fost ok, deci nici nu m-as fi gandit ca e riscant. A inceput sa planga cu suspine. A ramas cu freza Fanta. L-am pus la baita sa-i dau jos parul de pe el. A inceput sa planga cu suspine. A ramas cu par pe corp...

Ganduri de oboseala

Si acum sa revin la mine :D. Sunt terminata. Toata ziua am stat in picioare. Singurul moment cand as fi putut sa stau jos, somnul lui de o jumatate de ora de la amiaza, am stat tot in picioare la oglinda sa ma tund si apoi la dush. Toata ziua am stat cu el in brate. Si la baie am mers ori cu el in carucior langa mine maraind, ori cu el in brate chiar.

Mami ma ajuta mult, dar era sapand in gradina si deja imi era groaza de cate ori am deranjat-o sa se spele de pamant sa mi-l ia. Dimineata mi-l ia sa mai dorm, apoi il tine cand ii fac lui de mancare, cand ii dau de mancare de doua ori, cand imi fac mie salate la pranz, cand mananc, etc. Imediat ajung la concluzia ca in afara de timpul cand il plimb la alaptat, in perioadele lui de joaca si de stat treaz, il tine mai mult mami.

Relu iarasi, nu as putea subestima munca lui pentru noi, mai ales cand sunt atatia tati care nu se implica deloc. Totusi pana cand a avut Alex 5 luni, a dormit toata noaptea cu el pe burta lui, fara sa poata dormi adanc si fara sa poata sa se miste. In plus, si acum, seara cand dureaza mai mult de o ora adormitul lui Alex, mi-l ia si el si il plimba si-l leagana.

Asa ca imediat ajung la concluzia ca n-am motiv sa fiu obosita. Dar cand il tin in brate toata ziua, inclusiv la alaptat, si mai si maraie, ma termina.

O, apropo de alaptat, bine ca n-am dat milioane pe ceva scaun de alaptat, cum am vazut in sarcina. Erau bani aruncati. Ce imagine idilica aveam eu, cu o tanti care alapteaza pe un balansoar... si cum citeam peste tot cum trebuie sa pregatesti momentul alaptarii, sa ai un pahar cu apa ca ti se va face sete, sa-ti iei o carte de citit... vise, vise! Daca apuc sa merg la baie inainte e un lux, daca apuc sa beau si putina apa inainte ma declar fericita. Dar in general nu apuc nimic, ca cineva e super nerabdator, si apoi urmeaza cel putin 45 de minute de plimbat si el tot sus pe umar, jos la san, sus pe umar, jos la san. Fac bicepsi. Si muschi la picioare de la plimbatul leganat. Nu prea se vad muschii astia de sub stratul gros protector, dar no... In fiecare dimineata cand ma uit la cantar zic "azi nu mai pap miere cu susan". Si in fiecare seara dupa ora 10, cand simt ca ma sfarsesc si nu mai pot, dupa ce reusesc sa-l culc zic "daca nu imi iau acuma un shot de energie instant, pic jos si n-o sa rezist la noapte".

Am cunostinte care au poze cu bebicu mic si cu manichiura facuta. Am cunostinte care merg la tae-bo repede dupa ce au nascut. Intr-adevar, lucrul asta il poti face doar cu bebe cuminte si care bea lapte praf, sa-l poti lasa cu cineva cu sticla (sau doar daca il lasi sa planga cat timp tu iti faci facutele). Cand ma gandesc ca pentru mine notiunea de lux e cand reusesc sa fac dush... Nu dushul de dupa tae-bo, ci doar dush. Si culmea e ca cine ar privi situatia din afara ar zice ca acele mame fac un efort sa arate bine, pe cand eu sunt delasatoare si arat ca vai si amar.

Azi cand incercam sa-l adorm la 2 jumate imi faceam planuri mari ce fac dupa ce il adorm: merg la pipi (pana la urma am mers cu el...), imi pilesc o unghie care agatza (asa a ramas), ma pensez (hahaha sigur ca da, poate anul asta voi reusi, ca asta nu e urgenta) si beau apa (si asta tot cu el in brate am facut-o pana la urma). Dar nu a dormit deloc...

Mi-a spus o prietena de-a mea ca ma da ca exemplu la multa lume cum nu iubeam copiii inainte si acum sunt asa indragostita de Alex. E adevarat. Dar nu asta e schimbarea socanta la mine. Ce consider eu o schimbare dramatica este de la o persoana care se gandea numai la ea, am ajuns "sclava" cuiva si orice dorinta cat de mica de-a mea, chiar si din nevoile primare, a trecut pe ultimul plan (ma refer inclusiv la faptul ca nu ma pot scarpina cand incerc sa-l adorm sau sa ii dau papi, oricat m-ar manca sau m-ar gadila ceva; orice ma deranjeaza tac si inghit in sec, strang din dinti). Eram o persoana care cand iesea de la servici daca se hotara sa bata magazinele nici nu se gandea sa-si sune sotul. Nu faceam de mancare decat cand aveam chef si doar pentru mine, nu spalam haine decat ale mele. Tot timpul faceam doar doar ce voiam eu. Eram independenta, si Relu la fel, si de aia nu ne placea sa ne bagam nici unul in independenta celuilalt.

Si azi m-a palit un gand. Noi vrem sa mergem in concediu la o mare, undeva. Mai ales ca nu am fost anul trecut. Pai eu eram in extaz, e placerea mea cea mai mare sa stau la soare si sa inot. Dar din moment ce e evident ca nu voi putea face nici una din cele doua placeri, oare nu e mai chinuitor sa merg decat sa stau acasa? Asta imi aminteste si de visele mele din vremea sarcinii cum ca eu cu Alex vom sta pe o patura afara si el se va juca :)). Daca il pun pe o patura tot timpul vrea sa mearga la margini si sa bage in gura frunze si alte gunoaie. Si mai nou sa se ridice in picioare la orice, gata sa cada in nas, sau pe spate.

Ador soarele. Azi cand il plimbam pe prispa, la umbra, cum ii place, imi intindeam cate un picior la soare si simteam caldura si incercam sa-mi imaginez ca stau la soare. Asa ca cine vrea sa mai traiasca putin doar pentru propria persoana, sa mai astepte putin cu facutul de copii. Nu zic, ca nu am fost asa de fericita niciodata in viata mea. Dar nici nu am fost asa obosita niciodata, si nici nu am fost asa de "pe ultimul plan" niciodata.

In timpul sarcinii stiu ca tot ziceam ca important e sa fie sanatos, nu conteaza daca e baiat sau fata. Dar in sufletul meu speram sa am baiat, pentru ca sunt eu mai baietoasa, si sigur as fi imbracat-o in albastru pe saraca fata :D si mai tarziu in negru si cu bocanci, nici vorba de pantofi rosii cu toc :)). Si pentru ca parca nu ti-e asa frica daca ai baiat legat de violuri si alte rele. Dupa ce l-am nascut pe Alex m-am gandit ca poate ca al doilea copil mi-ar placea sa fie fetita, ca sa am si eu la batranete cu cine sa ma inteleg, ca baietii zboara de langa casa. Dar azi am zis nu, nu vreau sa am fata, sa ajunga si ea mama! Lasa, sa am o gramada de baieti sa ajunga tati, sa poata faca dush cand vor ei, nu cand ii lasa copilul! O vad pe mami cat ii e de mila de mine...

Dar daca tot vorbim de mai multi copii, cand as avea eu putere, cu organismul meu super extenuat de acum, sa ma apuc de o noua sarcina? Eu ma gandeam intr-o vreme ca ar fi fain sa ii fac la doi ani diferenta. Dar asta ar insemna ca in iarna eu sa raman iar gravida. Cum sa fac asta? Trec peste faptul ca eu am probleme hormonale, si ca ar trebui sa ma ocup de ele pentru a avea ovulatie si a fi in stare sa duc o sarcina. Dar as avea nevoie de un organism puternic, de muschi abdominali, de relaxare, liniste si odihna. Pai inainte de sarcina cu Alex eu faceam tae-bo de 2 ori pe saptamana, sala de 3 ori pe saptamana, inot de 7 ori pe saptamana, sauna la fel. Mancam super calculat si super sanatos. Analizele (in afara de cele hormonale) imi erau perfecte. Totusi, nu aveam hipotiroidism. Ce sanse as avea acum la o sarcina sanatoasa, daca as porni-o cu un organism pur si simplu extenuat? Oare sunt asa doar pentru ca alaptez? Sunt atatea femei care fac copii la doi ani diferenta si spun ca e ideal. E vorba de copii, ca sunt mai linistiti? Oricum, daca organismul e slabit pentru ca alaptez, atunci mama natura oricum are grija sa nu raman gravida cat timp alaptez asa mult zilnic. Inca nu mi-a venit ciclul, din cauza alaptatului asa intens. Dar ma gandesc ca puiul numarul doi va porni din start cu un handicap, organismul meu e facut praf, praf, sarcina va fi mai dificila, eu nu mai am grija de mine deloc, nici fizic nici psihic.

Dar ce rost are sa vorbim de bebe numarul doi cand eu de cand am nascut nu m-am facut cu o crema, de fata, de corp, de maini, de picioare, nimic... Dushurile le fac foarte rar, planificate cu greu, cat de scurte, cu usa deschisa sa poata veni Relu cu puiul sa ma cheme daca trebuie. Nu apuc sa spal vasele, nu apuc sa arunc la gunoi coji de fructe pentru ca mananc pe fuga si fug la pui. Mananc in secvente, o masa o impart in nu stiu cate episoade. De peste 7 luni nu am mai mancat o masa, o singura masa, linistita, fara sa ma uit dupa el sau fara sa maraie in bratele altcuiva ca vrea la mine, sau fara sa ma grabesc la el. Inainte nu mancam dupa 6 pentru ca imi pica greu la stomac toata noaptea. Acum mananc si dupa 10, si da, imi pica greu la stomac, dar simt ca lesin daca nu mananc.

Spuneti-mi ca devine candva mai usor. Stiu eu, cand se insoara sau candva...

Dar nu ma bagati in seama cu paragraful asta, poate e doar ceva scris de cineva cu hipotiroidism, deci cineva care oboseste repede, are dureri musculare si are depresii si brain fog... Nu vreau sa se creada ca sunt suparata. Sunt cea mai fericita de cand a aparut Alex in viata mea. Nu am iubit niciodata asa mult si nu am fost niciodata asa fericita. Cand imi mai si zambeste sunt terminata, as da orice pentru un zambet de-al lui. Dar sunt doar obosita si simteam nevoia sa ma descarc... Oricum, am reusit sa scriu postarea pe fragmente, cand mergea Relu "la aparat" la adormit copilu'...

Diversificare

Azi la masa de fructe, din moment ce era foarte marait, eram sigura ca va fi un fiasco. Cum am adus fructele cu el in brate, mi-a furat para. A inceput s-o rontaie, asa ca l-am lasat. S-a inecat cu coaja, i-am luat-o si i-am curatat-o. A molfait foarte fain pe para fata de atunci cand a incercat marul. Para ii place mai mult si e cremoasa. Cand avea prea multa para in gura si nu avea rabdare sa inghita, ci tot rontaia pe ea, lasa sa-i curga pe gat si pe body in jos. Dar nu se lasa din rontait :)).

18 comentarii:

  1. Ralu, din ce scrii, pare foarte chinuitor si asta in conditiile in care mama ta e langa tine. Lucrurile ar trebui sa fie mai usoare.

    Ce se intampla daca il lasi in patut sau in tarc si mergi sa faci un dus? Mai mult de 5 mins nu ai nevoie.
    Ii lasi o jucarie, o punga s-o fosneasca sau un ibric sa-l mai linga un pic si poti merge la baie.
    Si la fel cu lucrurile astea basic, ia-ti o sticla de apa cu tine, da-i si lui una goala sa bata in ea. Iar cu masa incearca sa mananci cand ii dai lui.
    Astea le zic din ce fac si eu cu Natalie.

    Poate te ajuta un pic.

    Iar cu plecatul la mare si eu am aceleasi temeri. Noi mergem saptamana asta si ma tot gandesc cat o sa pot ajunge la plaja si la apa, dar macar jumatate de ora pe zi mi le rezerv si ea va sta cu Mihai.
    Iti povestesc dupa cum a fost.
    Va pup, numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Hai sa-ti zic cum facem noi,ca si Josh e ff nerabdator si nu prea sta singurel,dar reusesc sa-l pacalesc cate 5-10 min sau chiar mai mult.

    -il pun in scaunul de masa cu un bol de orez,sau taitei.se poate distra asa si cate 20min cateodata:D Taiteii ii plac la nebunie.Nu,nu-i mananca,si-i incurca pe manute si-i admira asa..:)))

    - oferit sticle(pet-uri) cu diverse margele,bilute in ele.max 5 min

    -oferit jucariile preferate(are un arici mergator in marime naturala,e absolut fascinat de el)
    -pus la BabyTv.Da,ne uitam la Tv,eu alta solutie nu gasesc cateodata.Sa traiasca cine l-a inventat,ca tare bun e cand vrei sa te speli si tu pe dinti si sa iei o gustare dimineata.Chiar daca din picioare,cu ochii pe el,ca tot maraie,si asa.

    -facut schimb cu tati cand e posibil.Dar daca nu ies din casa tot aia e,pt ca ma cauta si vrea in brate:))

    Cam asta...in rest,il astept la cotitura sa doarma,si de vreo 2 sapt a inceput sa doarma sanatos,cate 2-3 ore dimi si cam o ora jumate dupa amiaza.Cat i-au dat dintii in schimb a fost dezastru,a fost dat peste cap f tare.

    Cu sperietura- eu cred ca la voi e nasol ca a cazut in somn probabil si socul a fost mai mare.La noi a fost altfel,a cazut cand era treaz.Nu i-a fost frica de leagan ulterior,in schimb se trezea brusc din somn si plangea tare,a durat cam 3 zile asta..Incearca sa dormi si tu cu el(sau Relu sau mami tau) vreo 2-3 zile pana se linisteste,sa te(va) vada langa el cand se trezeste speriat.
    Pupam puiul drag si scump sa treceti cu bine peste perioada asta.Pupam si imbratisam si la tine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ralu, suna tare urat ce povestesti tu:(. Si noi am avut o perioada mai dificila cand picea era mica mica, dar de pe la 7-8 luni ea are programul destul de stabil.
    Nu stiu daca trezitul asta in plans e de la cazatura. Andreea cand a cazut din pat nu a avut niciun efect. A plans pe moment un pic si gata. Mai lasa-l cateva zile si vedeti daca isi revine.
    Incearca sa ii gasesti niste zdranganele care sa-i capteze atentia, din experienta mea, nu jucarii, ci sticle, capace, macaroane, periuta mea de dinti, etc..
    Asa poate reusesti sa te rupi un pic de el, macar pentru un dus. Nu e ok sa stai non-stop cu el in brate sau pe langa el.
    Pupici si va dorim sa treaca perioada asta mai dificila repejor

    RăspundețiȘtergere
  4. Ralu, ambele cazaturi ale Anei au fost urmate de plans si spaima pe moment..ulterior, nu mi s-a parut ca ar fi afectat-o cumva;
    te imbratisez! nu stiu cum sa-ti zic sa faci...tu iti dai seama ca sunteti intr-un cerc "vicios", nu? cu cat il tii mai mult in brate, cu atat este mai greu sa-l desprinzi ca tu sa poti face altceva...nu-i rau sa-l tii in brate, Doamne fereste..tu stii ca nu la acest aspect ma refer;

    eu o mai puneam pe Ana in scoica si o luam cu mine la baie/bucatarie..acum nu mai merge treaba cu scoica pentru ca iese din ea asa ca, o las sa "umble" printre picioarele mele cand gatesc..nu-ti spun, ca sunt cu spaima's san sa nu o stropeasca ceva, sa nu cada ceva pe ea..doamne fereste! dar nu am cum altcumva...

    DA! am momente in care strig in mine ca Ana va fi unicul nostru copil...mai ales cand sufera de ceva si nu o pot ajuta...si inca ma gandesc la treaba aceasta..
    DA! simt ca toata viata mea s-a schimbat, ca multe lucruri nu le mai pot face asa cum obisnuiam...ca nu mai pot citi o carte, un articol, o pagina fara sa ma ridic sa vad ce face Ana...si acum regret momentele de trandaveala din trecut...ma consolez si ma imbarbatez ca nu mai poate dura mult...pana se marita:D ...

    si asta nu inseamna ca nu o iubesc cu disperare pe Ana!!!

    te imbratisez, draga mea! esti o mamica minunata!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ralu, e incantat cand ii dau un pet, pret de 5 secunde, apoi il arunca si maraie ca vrea ceva nou. Nimic nu-i capteaza atentia mai mult de cateva secunde. Noi am mai avut o perioada grea, cand numai in brate voia, atunci cand inca nu stia sta in fund. El niciodata nu a putut sta pe spate, nici macar usor ridicat, asa ca era doar in brate la verticala. In perioada in care a inceput sa stea in fund si sa se joace, si cand a inceput sa busileze dar nu avea viteza, a fost cel mai usor pentru mine. Il puteam lasa pe jos intr-un spatiu sigur, si sa merg pana la bucatarie sa imi iau ceva. Dar acum busileaza cu viteza, si face doar chestii periculoase. In tarc sau patut se ridica un doi in picioare si apoi isi da drumul ca o scandura drept pe spate. Normal ca se loveste si se sperie. In plus el inca vomita zilnic destul de mult, deci nesupravegheat nu-l pot lasa. Daca nu ma vede plange "mamaaaa", daca ma vede, intinde mainile si plange "mamaaaa". Daca stau cu el in brate jos pe un fotoliu plange "mamaaaa". Daca sta la altcineva in brate intinde mainile inspre mine si plange "mamaaa". Daca e anxietatea separarii vreau si eu sa stiu cat dureaza :D. Singurele momente cand e mai ok e cand ma plimb cu el in brate sau cand il plimb in picioare de manute. Nu zic, ca il si pot face sa rada intr-o secunda, e foarte vesel si foarte jucaus, dar poate nu stiu eu tot timpul ce ar vrea el...

    Ma si mir ca stie sa busileze si sa se ridice in picioare la cat il tin in brate...

    Cred ca m-a ajuns si oboseala de la alaptatul - adormitul (la noi sunt impreuna) asta, de 5-6 ori pe zi cate 30-60 de minute, in picioare plimbandu-l in brate. Mai ales ca pana acuma ma relaxam cand dormea si nu mai doarme... El dormea la fiecare 3 ore cate putin. Acum si de asta e mai marait. Si a venit si canicula, a mai fost si cazutul din pat, nici nu stiu ce il deranjeaza de fapt.

    Sa aveti vreme buna la mare, zile frumoase, si sa va simtiti minunat! Sa te surprinda printesa cu cumintenia ei! Va pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  6. Miha, cand sunt singura acasa il pun in scaunul de masa cat ii prepar masa. Oricate jucarii ii dau face scandal si urla "mamaaa" chiar daca eu sunt la doi metri de el.

    Ai dreptate, la oricine il dau in brate striga dupa mine.

    Cu dormitul e interesant ca nu mai vrea in patut si doar el nu din patut a cazut. Si se sperie si cat e inca la verticala la mine in brate, doar ca fiind la mine in brate nu apuca sa planga rau, isi intoarce doar buzita si tremura speriat. Si ieri am incercat si sa ma asez cu el pe fotoliu, si in pat. De fiecare data s-a trezit speriat.

    Multumesc mult mult de sfaturi (trebuie sa ma interesez de baby tv ala ce e, ca la noi la desene nu prea il intereseaza :D), va pup si eu si va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  7. rox, notez tot :D. Multumesc mult de sfaturi! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  8. Dana, pana cand a stat in fund nu am putut sa-l las din brate din cauza refluxului. El si pus pe perna de gravida in cauza inclinarii inspre spate de la verticala, voma in jet. Asa ca intr-adevar, s-a si obisnuit tot in brate. Dar cat a stat in fund a fost incredibil de usor, ca v-am si scris aici. Acum nu mai merge. Merge in 4 labe peste tot, trage orice (isi muta de la loc jumperul, il trage dupa el). Se sprijina pe chestii mobile si apoi se mira ca pica in nas. Se ridica de orice in picioare, inclusiv de usile plane si verticale de la dulap, unde ai crede ca nu are pe ce sa isi apese mainile. E in picioare in 2 secunde si daca nu sunt cu ochii si mainile pe el, in clipa urmatoare isi da drumul de la maini ca sa cerceteze ceva cu ele... Si cade perfect scandura, nu cade in fund. L-am vazut ca asa face in patut si in tarc, asa ca pe parchet si gresie stau numai cu mainile in spatele lui.

    Pe langa asta, in ultimele zile se plictiseste repede si de ridicat in picioare si se ridica pe mine si plange "mamaaaa", ma trage de tot ce apuca.

    Stii ca si eu ziceam de la nastere ca nu voi mai face copii ca sa nu mai chinui niste suflete pe lumea asta, cand plangea Alex infiorator. La noi primele luni au trecut incredibil de greu, aveam impresia ca a trecut un an si trecuse doar o luna. Niciodata nu spuneam in mintea mea "ah, are deja 4 luni? unde au trecut?". Nu, eu imbatranisem un an intre timp, cu plansul lui de atunci, aproape 90% din timpul in care era treaz...

    Ai dreptate, nu poate dura mult :D. Doamne ajuta sa creasca mari si sanatosi puii dragi! Iti multumesc mult, mamica minunata! Te pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ah, tocmai am gugalit de separation anxiety. O avem clar, din moment ce plange si vrea doar la mami in brate... Zice ca tine in mod normal intre 2 si 4 luni! Dar sunt si copii la care se intinde pana la scoala primara. Doamne ajuta! Eu credeam ca acum in primul an, dupa ce am scapat de plansul de la inceput vom avea de tras doar cu durerile de dinti. Na c-o avem si asta...

    RăspundețiȘtergere
  10. Raluca, te imbratisez.
    Uite, la mine de cand a venit mama e mult mai usor, desi plange mai mult acum. Dinti, raceli, toate adunate...in fine. Plange si ma cauta cu ochii prin incapere, asa, cu lacrimi mari. Dar se calmeaza in cateva minute daca nu ma mai vede in raza ei vizuala.
    Bunica ii capteaza atentia cu zgomot! De cele mai multe ori merge. Ii ciocanete pur si simplu in geam, bate unde apuca...
    Ca si jucarii, preferatele Anei sunt carlige de rufe. I le pun pe tablia de la scaunul de masa si le arunca pe toate pe jos cu o mare satisfactie. Sunt colorate si fac si zgomot cand cad.

    Poate te ajuta.
    Te pup, ceea ce gandesti acum este absolut normal! Nefiresc ar fi sa nu gandesti asa, in conditiile oboselii acute prin care treci.
    Te rog sa ai grija de tine! Trebuie, dar trebuie sa gasesti o modalitate sa faci lucrul asta fara sa te simti vinovata!
    Nu se face gaura in cer ca Alex sta cu altcineva decat cu tine pentru 30 minute in zi. Macar seara iti trebuie ragazul acesta, pentru tine! Numai pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nela, multumesc din suflet pentru sfaturi si pentru grija! O fi si la voi anxietatea separarii. Eu fac greseala ca atunci cand il aud ca plange cand ies din camera, ma intorc la el. Nu suport sa-l aud plangand. Chiar azi am citit despre anxietatea separarii ca trebuie sa iesim (nu pe furis, sa le spunem "pa, mami se intoarce dupa masa de fructe" de exemplu; si nici cu mult tam-tam) dar sa nu ne intoarcem cand ii auzim plangand, ca atunci ei vor invata ca mama se intoarce oricand plang ei.

    Nu cred ca pot face asta deocamdata :D. Sper sa nu stric mult cu asta, dar pentru moment ma simt mai bine daca il port in brate decat daca plange. Atunci cand plange si la mine in brate e mai greu :D.

    Ah, cum de nu m-am gandit la clamele de rufe? Ca doar se intinde dupa ele la uscator!

    Pupici dragi si tie si BanAnei :-* :-* :-*

    RăspundețiȘtergere
  12. Ralu,noi am avut 2 valuri de separation anxiety si a durat fiecare cam o luna.Tocmai ce-am iesit din ultimul de vreo sapt,ah ce bine e:)) Nu-iti mai face scenarii cu 2-4 luni ca n-are cum sa dureze atat,eu n-am auzit la nimeni.O s afie bine,o sa vezi:-*
    Uite ca nu m-am gandit la faza cu ridicatul in picioare pt ca Josh nu se ridica singur inca,asa ca il gasesc eventual pe burtica..si-l mai las asa cate 2-3 min din cand in cand sa se antreneze putin:)Ieri a reusit sa se ridice in fundulet asa,uraaa:)
    Eu zic sa il tii in brate atat cat simte/simti nevoia si apoi cand nu mai poti sa-l dai cuiva de incredere pt sa zicem 30min-o ora,chiar mai mult daca tie iti face bine.Dar il dai si ai iesit din camera/casa! Ca altfel nu te odihnesti,ever.Si Alex are nevoie de tine odihnita.
    Pup,pune si tu niste poze cu freza Fanta:)

    RăspundețiȘtergere
  13. scuze,era 'nu-ti':)

    uite si Babytv-ul
    http://www.babytv.com/

    in Ro cica e pe Romtelecom,canalul 354.

    mi se pare insa ca poti sa si downloadezi filmulete de pe site

    pup

    RăspundețiȘtergere
  14. Ralucule, citesc de vreo 2 ore (bine, cu intreruperile de rigoare ;) ) si am ramas fascinata cat suflet poti sa pui in "meseria" de mamica a lui Alex :) cand descriai momentele de dupa cazatura mai ca mi-au dat lacrimile...
    pupam julitura lui Alex si talpitele, si pe mamica devotata!
    PS am si eu capsuni in gradina, cred ca o sa incerc sa-i dau si eu, daca zici ca-s chiar asa pastile de vitamine :)

    RăspundețiȘtergere
  15. tocmai vroiam sa iti recomand sa il mai lasi sa si planga 2-3 minute, dar am citit mai sus ca nu poti :(
    si noi suntem in perioada de separation anxiety, nu pot sa ies din camera decat in plansetele ei, dar o las si cam in 50% din cazuri (depinde de starea ei, daca e somnoroasa nu se potoleste nicicum) se opreste singura, isi gaseste o preocupare prin camera...nu zic cum arata livingul nostru, unde ne facem noi veacul: pe langa canapea am pusa o plapuma care sa-i atenueze caderile (ca mai mult pe acolo se catara), iar prin toata camera am jucarii, sticle goale, pungulite, etc, de ceva tot se impiedica si-i distrage atentia...
    eu zic totusi sa incerci de cateva ori, ca daca tu te intorci din prima, nu stii daca s-ar potoli singur sau nu....eu plec dar ii vorbesc in continuare, macar sa ma auda, ii mai fac un cucu bau de dupa usa ca sa creada ca ne jucam, etc....trebuie cumva sa te "desprinzi" de el, macar pt nevoile primare...

    iar cat sta in bucatarie cu mine, si eu ii tot pun diverse (capace de la bolurile ei, lingurite, jucarii de dentitie, ambalaje goale de servetele umede etc) pe masuta, cu care se joaca un pic si le arunca apoi pe jos....e adevarat ca dup-aia trebuie sa stau sa le spal pe toate, dar macar imi fac treaba....si daca incepe sa maraie, n-o iau imediat de acolo, doar daca incepe sa planga cu lacrimi, ca de cele mai multe ori e doar o maraiala asa, de alint ;)

    mult succes :x

    RăspundețiȘtergere
  16. Miha, te tzuc inca o data! :-* Mersi tare mult!

    Selen, heeeeiii n-am vrut sa-ti ocup asa o dupa-masa frumoasa :D. Multumesc mult mult de aprecieri, toate suntem mamici super mamici, ca altfel nu ne-am interesa atata de ei :).

    Bune ponturile, multumesc mult! Sa stii ca si io aplic aia cu cucu-bau daca stiu ca am de luat doar ceva rapid de la bucatarie :)). Scumpicii mici, oare cand s-or prinde de pacaleala? :))

    Te pup cu drag! :-*

    RăspundețiȘtergere
  17. Raluca, la 7 luni e normal sa vrea doar in bratele tale. Nu (mai) sta in wrap? Nu mai stiu daca de-ala aveti sau nu, dar wrapul e o binecuvantare pentru spatele tau si, daca nu stii cum poti sa alaptezi fara sa scoti bebele din wrap, iti explic eu.

    Sindromul de separare trece tare greu si uitandu-ma in urma, fazele de la 7-8 luni mi se par mici opii. A avut luni in care turba daca inchidam usa de la baie si nici acum nu vrea sa dorm cu spatele la ea.

    Ca sa poti face un dus, s-ar putea, doar s-ar putea sa fie de acord sa stea in scoica pus cat mai sus, pe Anda o puneam pe wc, la inceput cu centurile si... nu sarea de-acolo.Intotdeauna i-a placut sa ma urmareasca la dus deci acolo nu plangea. D Crede-ma ca nici acum nu pot face mare lucru. AM renuntat la multe activitati casnice ca sa fiu in preajma fetei cand sunt doar eu cu ea pentru ca se plictiseste teribil de repede si daca de exemplu ma apuc de o ciorba am toate sansele s-o termin in 5 ore. Am o postare sugestiva pe blog intitulata retete in imagini ijn care se vede clar ce vraiste iese in casa cand sunt cu Anda treaza :))

    De mancat, eu nu am putut niciodata manca cu fata la san si nici cu ea in brate deci te inteleg perfect. Legat de apa, lasa sticle pline peste tot unde mergi si roag-o si pe mama ta sa lase pahare si sticle si sa se asigure ca sunt pline. Mai ales cuc aldura asta e foarte important sa te hidratezi.

    Legat de oboseala cronica, poti incerca niste spirulina. Este si un excelent antidepresiv si stimuleaza lactatia. Evidente am doar anecdotice dar nu pot spune ca nu ar fi asa, cica face laptele mai gras. Ca antidepresiv nu face minuni dar cand il iei se cunoaste, mai ales seara nu mai ai senzatia aia ca ai strange de gat pe oricine. Se ia in cure de macar 10 zile si eu m-am inteles bine cu niste pastile tasate si putzitoare a alge de la walmark (au si cutie mare, aparent mai scumpa dar iesi mult mai bine la pret cu aia).

    Si potasiul ajuta la combaterea oboselii si din fericire se gaseste cam in toate alimentele de baza. Cum tu mananci multe salate, ai acces nelimitat la el.

    In cazul meu, ameliorarile au venit in timp. Anda are 1 an si 8 luni incepand cu astazi si cred ca si-a marit intervalul de la culcare la primul supt asa incat dorm si eu 4 sau chiar 5 ore legat de putina vreme, ceea ce se cunoaste. Cunosc foarte bine senzatiile pe care le descrii. Legat de aranjamente, nu are a face ca tu alaptezi, sunt copii si copii si indfiferent de m,odul de alimentare, isi cer mama langa ei. E drept ca unii sunt ceva mai calmi dar in mare la fel de dependenti. Daca nu si-au "chinuit" mama, fii sgura ca sarcina asta a cazut pe umerii cuiva pana la urma.

    Legat de cazaturi banuiescc ca stii ca trebuie urmarit prima jumatate de ora: daca e somnolent, apatic, vomeaza in jet - ai motive sa te gandesti la ceva aiurea. altfel mie mi se pare ca se comporta ca si cum ar avea din nou reflux, urmeaza-ti feelingul de mama si daca simti ceva dubios dscuta cu un medic.

    Hai ca am scris o postare la postare dar asa de mult mi-am adus aminte de zilele cand faceam la fel si simteam la fel incat... na...

    RăspundețiȘtergere
  18. zoozie, uau, uau, uau, atatea sfaturi fara sa platesc nimic? :D

    In wrap nu-i mai place numai cand vrea sa doarma, in rest tot vrea sa se intinda in el, sa se departeze de mine, sa vada lumea. De asta pe acasa ii place slingul, sa stea in lateral sa vada ce fac, iar in oras la plimbare ii place ergo carrier-ul. Oricum, la cat de ciudat e el cu alaptarile, nu ar vrea sa suga nicaieri. Probabil din cauza refluxului de la inceput, s-a obisnuit ca tot suge putin si vrea sus pe umarul meu, se ridica singur. Apoi iar se coboara la tzitzi si iar pe umar. In plus, pentru ca tot asa la ceva probleme din trecut s-a obisnuit ca nu poate sa suga decat cand ii e somn, in timp ce se tot coboara si ridica, eu trebuie sa-l plimb si sa-l leagan prin casa (ca altfel nu stie sa adoarma). Dar e cronica rau treaba asta la el, oricat incerc sa-l dezvat. Daca mergem cu masina si adoarme pe masina, chiar daca nu mai poate de foame apoi, la vreo 5 ore de la ultimul supt, nu poate sa suga daca nu-i e somn. Am ajuns sa nu-l las sa adoarma in carucior sau altundeva intre mese, ca apoi stiu ca nu va mai adormi la ora mesei si nu va suge! Iar, daca incerc sa-i dau sa suga stand jos, exact in aceeasi pozitie ca la plimbare, se ridica nedumerit si incepe sa planga de ce nu vreau eu sa-i dau sa suga... Nah, om trece noi si peste asta...

    Deci se poate si mai rau cu sindromul separarii, trebuie doar sa astept :D.

    La dush a mers o data treaba asta, l-am pus in carucior legat bine cu centurile. La inceput s-a distrat, dar dupa vreun minut a trebuit sa fac show intens sa nu planga, tot maraia si eu cantam, dansam, faceam cucu-bau cu perdeaua de la dush, etc. :))

    Vraiste la mine e tot timpul, ca nu pot face nimic cat timp doarme ziua, se trezeste la cel mai mic zgomot. Nu pot sa inteleg cum pot alte mamici, ori ca au copii incredibil de linistiti, ori ca ii lasa sa planga. Partea proasta exista si la cei linistiti, ca eu cati am vazut pana acuma erau linistiti de tot, in sensul de aproape legume, nu faceau nimic, nu erau "sclipitori".

    Super pontul cu apa!!! Super, super!!!

    La mine oboseala o fi si de la ametita de tiroida, lasa ca ii dau eu de hac. Mi-a venit sa te tzuc cu drag cu spirulina, si eu iau, exact borcanul mare de la walmark :)). Iau din ultimul trimestru de sarcina, cand imi iesise o anemie si nebunii mi-au recomandat fier (chiar daca sideremia era ok). Eu citisem cat e de toxic fierul artificial luat in sarcina, asa ca am citit putin si m-am pus pe spirulina si chlorella (asta de la energy.cz). Intr-o luna m-au laudat medicii ce cuminte am fost, ca se vede pe analize ca am luat fier, chiar nu se asteptau sa isi faca efectul asa de bine. Si nici nu si-ar fi facut, cel sintetic se vede la analize doar dupa 2 luni cel putin :)). Apoi la sfarsitul sarcinii am cercetat sa vad daca le pot lua si dupa nastere, in timpul alaptarii, ca eram sigura ca voi fi anemica dupa pierderea sangelui la nastere. Am citit numai de bine, la spirulina exact legat de fier, iar la chlorella daca am cautat pe net, am gasit numai minunatii, cum zici tu, creste grasimea laptelui si creste cantitatea IgG-urilor, anticorpilor transmisi la copil, da cu muuulllttt! Asa ca le iau in continuare, nu stiu cum as fi fost fara ele. Deci cred ca la mine se resimte totusi si tsh-ul ala enorm si de acolo oboseala.

    Legat de cumintenia copiilor, iti spun, eu asa am vazut la mamicile care nu ma inteleg de ce sunt asa obosita si tot legata de Alex :)) (si care ma compatimesc sau se mira ce prostie e asta): ori sunt copiii legume, si atunci intr-adevar poti face orice (dar si raman legume si cand implinesc acolo 1 an, 2,... se vede pe ei ca sunt mai inapoiati), ori i-au dresat, si i-au lasat sa planga mult pana s-au invatat ca nu merge nimeni la ei cand plange. Nu intram acuma in detalii ce face asta cu psihicul copilului si cu increderea in singura fiinta pe care o cunoaste pe pamantul asta...

    Iti multumesc mult de tot!!!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...