Urmari + ganduri de oboseala

Urmari dupa accident

Ieri a fost ok, totul normal, pana seara dupa ce l-am adormit pentru noapte. L-am pus in patutul lui pana cand era vremea sa ne culcam si noi. Dupa vreo 30 de minute s-a trezit in fundulet direct si a inceput sa planga sfasaietor, aproape la fel ca atunci dupa cazatura. Am sarit ca arsa si am fugit la el, l-am luat in brate, prima data l-am tinut sa ma vada, sa se calmeze, apoi l-am strans in brate. Avea ochii incredibil de mari, era super speriat, si tot tot tot tremura si plangea. Tremura asa de tare incat mainile i se miscau mult, de cum ii tremura tot corpul. Pana la urma a adormit.

Azi dimineata s-a trezit la ora 5, vesel. Ma rog, e ceva normal :D. Dar dupa o astfel de trezire, pe la 8 jumate de obicei adoarme foarte rapid la san. Si acum a adormit repede, dar pe cand sa-l pun in patut s-a trezit speriat, a sarit si a inceput sa planga si sa tremure. Iar cu ochii aia incredibil de mari. L-am luat inapoi in brate, l-am calmat, a adormit imediat. Am mai incercat o data, si l-am plimbat pana cand am fost sigura ca doarme dus dus. Cand l-am inclinat sa-l pun in patut, acelasi rezultat. I-am dat niste pantalonasi pe el, ca era numai in body si m-am gandit ca poate ii e frig. Acelasi rezultat, orice metoda am aplicat de adormire (la san, in picioare scuturat, leganat, plimbat), orice metoda am aplicat de asezare in patut (pe burta, pe spate, pe o parte,...). Pe cand m-am decis ca ma asez asa cu el undeva sa doarma, s-a hotarat sa nu mai adoarma. Asa ca eu eram rupta de oboseala si de foame si sete si el era treaz :D. Se anunta o zi distractiva.

La ora 11 jumate, tzitzi. Normal ca a adormit repede, ca doar nu mai dormise de la 5. Dar cand l-am pus in patut a inceput sa planga. S-a ridicat in 4 labe si plangea tremurand si cautanadu-ma disperat cu privirea. In momentul in care eram gata sa-l iau, si-a lasat capul jos de somn si a adormit asa, in 4 labe, si si-a indoit genunchii si asa a ramas. A dormit o jumatate de ora, timp in care eu in loc sa ma asez undeva jos sa-mi odihnesc picioarele, m-am tuns cu masina si am facut un dush. Nu mai facusem un dush de o gramada de vreme si am simtit ca nu se mai poate.

La alaptatul si adormitul de la 2 jumate, aceeasi poveste: cum adoarme, se trezeste brusc cand il pun in patut, speriat si incepe sa tremure si sa planga. Am incercat o data, am vazut ca nu merge si am zis sa nu fac greseala de dimineata, asa ca dupa ce l-am adormit a doua oara am vrut sa ma asez asa cu el pe un fotoliu, chiar daca simteam ca imi trebuie la baie. Rabdam cat trebuia doar sa doarma si el si eu sa-mi odihnesc picioarele. Dar s-a trezit speriat cand m-am pus jos. Apoi am incercat sa ma pun deodata cu el (el adormit) in pat, pe lateral. In patul mare. Ziua. Deci un pas mare inapoi. Dar oricum, s-a trezit cand ne-am asezat in pat, apoi l-am shshshh-ait acolo pana a adormit (inseamna ca era foarte obosit, ca el o data trezit adoarme doar plimbat iar). Dupa vreo 2 minute in care a dormit tun (si in care eu planificam ce carte sa-mi aduc acolo, sa stau cu el in pat cat doarme) s-a trezit brusc speriat, a tresarit, apoi a inceput sa tremure, cu ochii mari si a inceput sa planga. Am iesit cu el afara sa-l plimb cu caruciorul, sperand sa adoarma asa. Nici vorba. Eu eram deja super adormita, super obosita, extenuata total, si el marait de nesomn. Picioarele ma dureau ingrozitor. I-am zis la mami ca nu inteleg de ce ma dor picioarele mai ceva ca in sarcina si ea a ras de mine, ca doar acum cu kilogramele lui Alex am mai mult decat in sarcina.

La tzitzi de 5 jumate a adormit rapid in bratele mele (pentru ca dormise doar o jumatate de ora toata ziua), dar apoi rapid s-a trezit tremurand si plangand, in bratele mele, fara sa fac nici o miscare sa-l pun undeva. Cumva l-a adormit Relu, dar cand s-a trezit s-a auzit un plans infiorator din camera. Infiorator, ingrozitor! El statea in fund si plangea tremurand, speriat. Nici dupa ce l-a luat Relu in brate nu s-a calmat. Abia dupa vreo 2 minute parca si-a mai revenit.

Nu stiu cand isi va reveni si ce as putea face sa-l ajut. Dupa cum plange, am impresia ca el viseaza ca pica, dar viseaza asa de real ca si cum ar pica de fiecare data. Oare e ceva grav? E un semn ca ceva nu e bine si ar trebui sa mergem la doctor? Fetelor carora v-au mai cazut puiutii, ati patit asa ceva?

Acuma seara am avut o idee proasta. Am zis sa-l tundem din nou daca au venit caldurile. Pentru ca da, a venit vara si la noi. Saptamana trecuta, in 3 iunie, noi ne plimbam pe prispa casei, ca ploua, cu gecile de iarna pe noi, un frig cumplit si umed. In weekend deja umblam numai in scutec. De ieri deja stam numai in scutec si numai la umbra. Soarele e foarte puternic si chiar daca eu as sta toata ziua la soare, lui nu-i place nici seara cand e slab, asa ca ... cine e sefu? El, deci nu stam deloc la soare. Ba chiar si la umbra i se pare cald, asa ca prefera in casa, unde e racoare, vreo 25 de grade arata termometrul :D.

Revin la ideea proasta. Sa-l tundem sa nu-i fie asa cald. Data trecuta cand l-am tuns totul a fost ok, deci nici nu m-as fi gandit ca e riscant. A inceput sa planga cu suspine. A ramas cu freza Fanta. L-am pus la baita sa-i dau jos parul de pe el. A inceput sa planga cu suspine. A ramas cu par pe corp...

Ganduri de oboseala

Si acum sa revin la mine :D. Sunt terminata. Toata ziua am stat in picioare. Singurul moment cand as fi putut sa stau jos, somnul lui de o jumatate de ora de la amiaza, am stat tot in picioare la oglinda sa ma tund si apoi la dush. Toata ziua am stat cu el in brate. Si la baie am mers ori cu el in carucior langa mine maraind, ori cu el in brate chiar.

Mami ma ajuta mult, dar era sapand in gradina si deja imi era groaza de cate ori am deranjat-o sa se spele de pamant sa mi-l ia. Dimineata mi-l ia sa mai dorm, apoi il tine cand ii fac lui de mancare, cand ii dau de mancare de doua ori, cand imi fac mie salate la pranz, cand mananc, etc. Imediat ajung la concluzia ca in afara de timpul cand il plimb la alaptat, in perioadele lui de joaca si de stat treaz, il tine mai mult mami.

Relu iarasi, nu as putea subestima munca lui pentru noi, mai ales cand sunt atatia tati care nu se implica deloc. Totusi pana cand a avut Alex 5 luni, a dormit toata noaptea cu el pe burta lui, fara sa poata dormi adanc si fara sa poata sa se miste. In plus, si acum, seara cand dureaza mai mult de o ora adormitul lui Alex, mi-l ia si el si il plimba si-l leagana.

Asa ca imediat ajung la concluzia ca n-am motiv sa fiu obosita. Dar cand il tin in brate toata ziua, inclusiv la alaptat, si mai si maraie, ma termina.

O, apropo de alaptat, bine ca n-am dat milioane pe ceva scaun de alaptat, cum am vazut in sarcina. Erau bani aruncati. Ce imagine idilica aveam eu, cu o tanti care alapteaza pe un balansoar... si cum citeam peste tot cum trebuie sa pregatesti momentul alaptarii, sa ai un pahar cu apa ca ti se va face sete, sa-ti iei o carte de citit... vise, vise! Daca apuc sa merg la baie inainte e un lux, daca apuc sa beau si putina apa inainte ma declar fericita. Dar in general nu apuc nimic, ca cineva e super nerabdator, si apoi urmeaza cel putin 45 de minute de plimbat si el tot sus pe umar, jos la san, sus pe umar, jos la san. Fac bicepsi. Si muschi la picioare de la plimbatul leganat. Nu prea se vad muschii astia de sub stratul gros protector, dar no... In fiecare dimineata cand ma uit la cantar zic "azi nu mai pap miere cu susan". Si in fiecare seara dupa ora 10, cand simt ca ma sfarsesc si nu mai pot, dupa ce reusesc sa-l culc zic "daca nu imi iau acuma un shot de energie instant, pic jos si n-o sa rezist la noapte".

Am cunostinte care au poze cu bebicu mic si cu manichiura facuta. Am cunostinte care merg la tae-bo repede dupa ce au nascut. Intr-adevar, lucrul asta il poti face doar cu bebe cuminte si care bea lapte praf, sa-l poti lasa cu cineva cu sticla (sau doar daca il lasi sa planga cat timp tu iti faci facutele). Cand ma gandesc ca pentru mine notiunea de lux e cand reusesc sa fac dush... Nu dushul de dupa tae-bo, ci doar dush. Si culmea e ca cine ar privi situatia din afara ar zice ca acele mame fac un efort sa arate bine, pe cand eu sunt delasatoare si arat ca vai si amar.

Azi cand incercam sa-l adorm la 2 jumate imi faceam planuri mari ce fac dupa ce il adorm: merg la pipi (pana la urma am mers cu el...), imi pilesc o unghie care agatza (asa a ramas), ma pensez (hahaha sigur ca da, poate anul asta voi reusi, ca asta nu e urgenta) si beau apa (si asta tot cu el in brate am facut-o pana la urma). Dar nu a dormit deloc...

Mi-a spus o prietena de-a mea ca ma da ca exemplu la multa lume cum nu iubeam copiii inainte si acum sunt asa indragostita de Alex. E adevarat. Dar nu asta e schimbarea socanta la mine. Ce consider eu o schimbare dramatica este de la o persoana care se gandea numai la ea, am ajuns "sclava" cuiva si orice dorinta cat de mica de-a mea, chiar si din nevoile primare, a trecut pe ultimul plan (ma refer inclusiv la faptul ca nu ma pot scarpina cand incerc sa-l adorm sau sa ii dau papi, oricat m-ar manca sau m-ar gadila ceva; orice ma deranjeaza tac si inghit in sec, strang din dinti). Eram o persoana care cand iesea de la servici daca se hotara sa bata magazinele nici nu se gandea sa-si sune sotul. Nu faceam de mancare decat cand aveam chef si doar pentru mine, nu spalam haine decat ale mele. Tot timpul faceam doar doar ce voiam eu. Eram independenta, si Relu la fel, si de aia nu ne placea sa ne bagam nici unul in independenta celuilalt.

Si azi m-a palit un gand. Noi vrem sa mergem in concediu la o mare, undeva. Mai ales ca nu am fost anul trecut. Pai eu eram in extaz, e placerea mea cea mai mare sa stau la soare si sa inot. Dar din moment ce e evident ca nu voi putea face nici una din cele doua placeri, oare nu e mai chinuitor sa merg decat sa stau acasa? Asta imi aminteste si de visele mele din vremea sarcinii cum ca eu cu Alex vom sta pe o patura afara si el se va juca :)). Daca il pun pe o patura tot timpul vrea sa mearga la margini si sa bage in gura frunze si alte gunoaie. Si mai nou sa se ridice in picioare la orice, gata sa cada in nas, sau pe spate.

Ador soarele. Azi cand il plimbam pe prispa, la umbra, cum ii place, imi intindeam cate un picior la soare si simteam caldura si incercam sa-mi imaginez ca stau la soare. Asa ca cine vrea sa mai traiasca putin doar pentru propria persoana, sa mai astepte putin cu facutul de copii. Nu zic, ca nu am fost asa de fericita niciodata in viata mea. Dar nici nu am fost asa obosita niciodata, si nici nu am fost asa de "pe ultimul plan" niciodata.

In timpul sarcinii stiu ca tot ziceam ca important e sa fie sanatos, nu conteaza daca e baiat sau fata. Dar in sufletul meu speram sa am baiat, pentru ca sunt eu mai baietoasa, si sigur as fi imbracat-o in albastru pe saraca fata :D si mai tarziu in negru si cu bocanci, nici vorba de pantofi rosii cu toc :)). Si pentru ca parca nu ti-e asa frica daca ai baiat legat de violuri si alte rele. Dupa ce l-am nascut pe Alex m-am gandit ca poate ca al doilea copil mi-ar placea sa fie fetita, ca sa am si eu la batranete cu cine sa ma inteleg, ca baietii zboara de langa casa. Dar azi am zis nu, nu vreau sa am fata, sa ajunga si ea mama! Lasa, sa am o gramada de baieti sa ajunga tati, sa poata faca dush cand vor ei, nu cand ii lasa copilul! O vad pe mami cat ii e de mila de mine...

Dar daca tot vorbim de mai multi copii, cand as avea eu putere, cu organismul meu super extenuat de acum, sa ma apuc de o noua sarcina? Eu ma gandeam intr-o vreme ca ar fi fain sa ii fac la doi ani diferenta. Dar asta ar insemna ca in iarna eu sa raman iar gravida. Cum sa fac asta? Trec peste faptul ca eu am probleme hormonale, si ca ar trebui sa ma ocup de ele pentru a avea ovulatie si a fi in stare sa duc o sarcina. Dar as avea nevoie de un organism puternic, de muschi abdominali, de relaxare, liniste si odihna. Pai inainte de sarcina cu Alex eu faceam tae-bo de 2 ori pe saptamana, sala de 3 ori pe saptamana, inot de 7 ori pe saptamana, sauna la fel. Mancam super calculat si super sanatos. Analizele (in afara de cele hormonale) imi erau perfecte. Totusi, nu aveam hipotiroidism. Ce sanse as avea acum la o sarcina sanatoasa, daca as porni-o cu un organism pur si simplu extenuat? Oare sunt asa doar pentru ca alaptez? Sunt atatea femei care fac copii la doi ani diferenta si spun ca e ideal. E vorba de copii, ca sunt mai linistiti? Oricum, daca organismul e slabit pentru ca alaptez, atunci mama natura oricum are grija sa nu raman gravida cat timp alaptez asa mult zilnic. Inca nu mi-a venit ciclul, din cauza alaptatului asa intens. Dar ma gandesc ca puiul numarul doi va porni din start cu un handicap, organismul meu e facut praf, praf, sarcina va fi mai dificila, eu nu mai am grija de mine deloc, nici fizic nici psihic.

Dar ce rost are sa vorbim de bebe numarul doi cand eu de cand am nascut nu m-am facut cu o crema, de fata, de corp, de maini, de picioare, nimic... Dushurile le fac foarte rar, planificate cu greu, cat de scurte, cu usa deschisa sa poata veni Relu cu puiul sa ma cheme daca trebuie. Nu apuc sa spal vasele, nu apuc sa arunc la gunoi coji de fructe pentru ca mananc pe fuga si fug la pui. Mananc in secvente, o masa o impart in nu stiu cate episoade. De peste 7 luni nu am mai mancat o masa, o singura masa, linistita, fara sa ma uit dupa el sau fara sa maraie in bratele altcuiva ca vrea la mine, sau fara sa ma grabesc la el. Inainte nu mancam dupa 6 pentru ca imi pica greu la stomac toata noaptea. Acum mananc si dupa 10, si da, imi pica greu la stomac, dar simt ca lesin daca nu mananc.

Spuneti-mi ca devine candva mai usor. Stiu eu, cand se insoara sau candva...

Dar nu ma bagati in seama cu paragraful asta, poate e doar ceva scris de cineva cu hipotiroidism, deci cineva care oboseste repede, are dureri musculare si are depresii si brain fog... Nu vreau sa se creada ca sunt suparata. Sunt cea mai fericita de cand a aparut Alex in viata mea. Nu am iubit niciodata asa mult si nu am fost niciodata asa fericita. Cand imi mai si zambeste sunt terminata, as da orice pentru un zambet de-al lui. Dar sunt doar obosita si simteam nevoia sa ma descarc... Oricum, am reusit sa scriu postarea pe fragmente, cand mergea Relu "la aparat" la adormit copilu'...

Diversificare

Azi la masa de fructe, din moment ce era foarte marait, eram sigura ca va fi un fiasco. Cum am adus fructele cu el in brate, mi-a furat para. A inceput s-o rontaie, asa ca l-am lasat. S-a inecat cu coaja, i-am luat-o si i-am curatat-o. A molfait foarte fain pe para fata de atunci cand a incercat marul. Para ii place mai mult si e cremoasa. Cand avea prea multa para in gura si nu avea rabdare sa inghita, ci tot rontaia pe ea, lasa sa-i curga pe gat si pe body in jos. Dar nu se lasa din rontait :)).