marți, 1 iunie 2010

Primul 1 iunie!!!

Primul 1 iunie!

Stiu, el va spune peste cativa ani "da ce ti-ai gasit tu mami sa imi serbezi primul 1 iunie, in loc sa notezi undeva primul 1 mai la o petrecere cu mici si bere? :D".

Nuuuu, va spune "mami, nu e adevarat, nu mai tii minte cum am sarbatorit primul 1 iunie anul trecut IMPREUNA?"

1 iunie 2009:



Alex avea 20 de saptamani si 6 zile :D (putin mai mult decat jumatatea sarcinii). Am zis atunci ca e singura data cand il serbez si pe el, ca e puiul meu, fara sa-i pot da un pupic macar, dar si pe mine. Ca mami atunci cand am implinit 18 ani a zis ca ea ne spune in continuare la multi ani de 1 iunie pana cand vom avea noi copii. Ca nu poate fi copil cu copil :D. Azi m-am tot foit si nu stiam cum sa-i spun sa-mi zica totusi la multi ani :D, parca nu ma vedeam vorbind metaforic de faptul ca sunt un copil in sufletul meu :)). Asa ca i-am zis ca trebuie sa-mi spuna la multi ani pentru ca atata vreme cat ne traiesc parintii suntem copii, suntem copiii cuiva :). Si ne-a zis La multi ani la toti 3 (eu, fratello si Alex) si eu am fost tare fericita, de parca tocmai mi-as fi recapatat copilaria inapoi (cu toata inocenta si lipsa de griji cu tot :D). Oricum mi se pare ca noi, parintii (hihi ce tare suna :D) suntem asa fericiti si incantati tocmai pentru ca ne putem retrai copilaria cu ajutorul copiilor nostri, ne bucuram pentru orice nimic si ne jucam si citim povesti, si savuram natura si lucrurile simple... Si apoi vom face acelasi lucru alaturi de nepoti, deci as putea trage concluzia ca eu mai batrana de 28 de ani, cat am avut cand l-am nascut pe Alex, nu voi mai fi, am reluat acum de la zero :)) si traiesc din nou anii copilariei alaturi de el. Sper sa-mi dea nepotei inainte sa aiba 28 de ani, sa nu trec de varsta asta :)).

Asa ca azi a primit cadou de la bunici:



ceva joc cu piesele magnetice, foarte tare!



Si 4 carti mari, cu pagini cartonate mari, cu poze multe si frumoase, superbe!



Si apoi mami si tati i-au dat cadoul cumparat ieri impreuna cu el :))



Acum se joaca asa cu el, pe jos (si se tot ridica in genunchi si masinuta tot o ia la fuga :)) )



Dar imediat il va folosi asa:



Tot azi i-am coborat nivelul la patut, sa nu cumva sa coboare singur de pe unde se ridica:



Si da, i-am dat sosetele jos pentru ca ii adoram piciorusele :x :x :x





Prima poza, cea din 1 iunie 2009, mi-a amintit faptul ca azi as fi vrut sa fac o poza asemanantoare in gradina. Dar chiar daca s-ar fi oprit ploaia, m-as fi adancit in noroi. Ploua deja de nu stiu cate saptamani. Daca si bunica mea, care are 89 de ani si jumatate :D a zis ca nu a mai fost niciodata o primavara asa ploioasa, sa nu poata pana la 1 iunie sa planteze in gradina!!! Incredibil!

Azi puiul nu a papat tare bine. E drept ca masa de legume nu am facut-o bine, a iesit o cantitate mica si blenderul nu a putut s-o toace marunt, asa ca au ramas bucatele de vreo 2-3 mm si s-a inecat cu ele. Apoi nu a mai vrut. Isi tot ducea lingurita la gura, dadea cu degetul jos din ea mancarea :)) si apoi o baga in gura sa o roada. Il si dor rau ceva dintisori. Dar pare ca l-ar deranja mai in spate, nu incisivul asta de jos care sta sa iasa langa fratele lui :D. Poate ii doare de fapt cu mult inainte de a iesi la suprafata...

Si daca tot vorbim de dinti, la cererea bunicilor de la Cluj care nu mai pot de dorul lui, punem o poza de ieri cu dintisorul:



Daca in weekend ne-am minunat de el cand umbla tinut de manute ca isi ridica picioarele la scarile mai mici de inaltime si reuseste sa urce scarile, azi m-a surprins fugind asa, dus de manute! Mergeam cu el prin casa, ca altfel nu l-am putut opri din marait (era foarte obosit, sarise peste un somn) si cand a vazut scarile a inceput sa fuga inspre ele, de m-a socat si era sa nu tin pasul cu el :)).

Se ridica pe mobila, pe orice etajere si problema e ca noi avem parchet, asa ca pantalonii ii aluneca in spate, si tot stau eu sa-l tin, sa nu dea cu nasul de parchet... A inceput sa busileze in 4 labe direct cu o viteza incredibila. Exact cu viteza cu care fug eu dupa el :)). Noroc ca l-am si strigat, si asa s-a oprit sa se uite la mine, altfel ajungea la scari inaintea mea...

Ahh, si a trecut si primul 1 iunie, ce fain a fost :D pentru noi parintii care ne copilarim. De abia le asteptam pe urmatoarele! (imi vin in minte desene cu creta pe asfalt :)) )

9 comentarii:

  1. ce Alex harnic aveti! si cate jucarii frumoase a primit!va pupam cu drag

    RăspundețiȘtergere
  2. ooo, ce-mi place treaba aceea cu "suntem copii, atat timp cat ne traiesc parintii"...asa este!
    Ati petrecut un 1 iunie f frumos! imi place masinuta:D..este un antemergator, asa-i?

    va imbratisam, cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ralu, m-am uitat mai cu atentie la poze..si da este un antemergator, ca doar il vad pe Alex cum o ia la picior :D...ia spune-mi mamico, manerul acela de care se tine puiul este ajustabil? adica, il putem regla la inaltimi diferite? unii copilasi pleaca mai repede cand au lungime mica, altii, mai tarzior..si cum mi-ar place si mie o treaba din aceasta, ma gandeam la aspectul acesta...Ana da sa se ridice, incearca sa se catare pe diverse (scaune, picioarele noastre)..

    RăspundețiȘtergere
  4. Inteleg ca ati avut o zi tare faina! Iar Alex a primit cele mai frumoase cadouri!Mi- a placut maxim foto din perioada sarcinii...am emotii numai cand ma gandesc cu ce nerabdare ne asteptam noi atunci dovleceii!Iar talpitele sunt numai bune de papat... Ama tot fara sosetele este pentru ca am visat din prima clipa ca o sa i le pap cu foc si vreau sa ma bucur de ele tot timpul!

    RăspundețiȘtergere
  5. Va pupam, fetelor!

    Dana, da, e antemergator. Dar Alex nu poate merge inca asa cu el, ca el simte nevoia sa se sprijine pe ceva fix, si ala o tot ia inainte. Manerul nu e ajustabil. Oricum, jucaria e din real, nu e ceva nemaipomenit, dar era la acelasi pret cu niste telefoane pentru copii la fel de galagioase, asa ca am zis sa luam ceva mare sa para mai pompos =)).

    Oricum, cred ca e mult mai sanatos sa mearga deocamdata cu ajutorul nostru. Bine, se zice ca e mai sanatos sa ii lasam pana merg singuri, dar al meu de multe ori doar asa scap de nervii lui, deci e clar ca asta vrea de fapt, sa umble. Apoi e tare fericit si mandru cand umbla.

    Si jucaria asta deocamdata mi se pare periculoasa si in stadiul de masinuta pe jos, ca nu se pot bloca rotile (asta mi-ar fi placut). Si el se ridica in genunchi pe ea, ea se misca, el se taraste pe genunchi dupa ea, si de multe ori a fost gata gata sa cada cu capul pe ea (si are tot felul de prostii gata de intrat in ochi, Doamne fereste!). Asa ca e la loc de cinste pe masa, sa n-o vada! M-am enervat pe ea dimineata :)).

    RăspundețiȘtergere
  6. Croco :-* ma bucur ca ai intrat si pe aici >:D<. Daaaa, si eu ma emotionez la orice legat de sarcina! Ii multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns aici, sa am un pui sanatos! Ce emotii aveam atunci toate, ce bucurie in miscarile copilasilor, in faptul ca mai trecea o saptamana... Parca abia astept iar :P

    RăspundețiȘtergere
  7. Wow, distractiv la voi acest prim 1 iunie!
    Felicitari pentru toate si la cat mai multe cadouri!
    Pupam pe Alexul cel "plimbaret"

    RăspundețiȘtergere
  8. wow, ce a crescut Alex! :) Multa sanatate, te pup, Alina

    RăspundețiȘtergere
  9. Alina, te pup si eu cu drag! :-*

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...