Bilant dupa o luna de diversificare:
- alimente introduse: mar, morcov, para, dovlecel, cirese
- mese: 2, una de fructe si una de legume
- orar mese: Alex are in continuare 6 mese de lapte ziua si "fara numar" noaptea, eu banuiesc 3 mai consistente. Mesele de zi sunt la 3 ore una de alta. In acele pauze de 3 ore, cam la jumatate, sau cu o ora inainte de urmatoarea masa de lapte, o data primeste fructele si o data legumele. Chiar si asa, papa lapte ca inainte, fara sa aiba tendinta sa isi mai amane urmatoarea masa de lapte datorita solidelor. Deocamdata ma bucur de lucrul asta, dupa cat citisem ca e de important sa nu isi scada cantitatea de lapte. Totusi, un dezavantaj e faptul ca daca pana acum puteam iesi de acasa in acele pauze dintre supturi, acum nu se poate deloc...
- cantitate mancata: pana saptamana trecuta reusea sa inghita poate cam o lingurita de-a lui la fiecare masa. Acum mi se pare ca fructe mananca putin mai mult de o lingurita, dar legume cred ca inghite vreo 2-3.
- greutate: de la 8.62kg acu' o luna, la 9.19kg azi, pe stomacul gol, deci 570 de grame.
Azi a fost a cincea zi de cirese, deci puteam adauga un aliment nou, dar ploaia continua de atata vreme de afara m-a zapacit de cap si nu am reusit sa ma mobilizez.
Ieri saracutul a plans cand l-am adormit dupa-masa. Isi lingea dintii de jos si plangea si se vedea ca ii e foarte somn. I-am dat o Camilia desi fiind deja mancat m-am gandit ca nu-si va face efectul asa de repede. Plangea saracutul cu colturile buzelor in jos, se smiorcaia asa, ca si copiii mici, nu ca si bebelusii. Mi s-a rupt sufletul, imi venea si mie sa plang. Cat suferim noi, parintii, ca nu le putem lua durerea! E ceva ingrozitor de dureros. Asa cum fericirea de a fi mama e cea mai mare fericire ce am simtit-o vreodata, clar departe cu mult de orice alt sentiment, asa si durerea de a fi neajutorat in a-ti ajuta copilul e o durere groaznica! Am tot incercat sa ma incurajez, ca nu stiu copiii din astea. Si eu cand eram mica am mai fost bolnava dar nu ma gandeam niciodata "de ce nu ma ajuta mama sa imi treaca?". O luam ca atare, sunt bolnava si imi va trece. Si atunci de ce ma durea asa de tare cand se uita Alex la mine cu ochii aia cerand ajutor? La astia micii e si mai greu ca nu le putem explica nimic din ce li se intampla...
Dupa ce l-am adormit am incercat de doua ori sa-l pun in pat, dar se trezea si apoi cand il luam in brate adormea la loc, deci se vedea ca e obosit si vrea sa doarma. Asa ca a dormit pe mine, eu am stat cuminte pe fotoliu, in amintirea primelor 4 luni cand asa isi dormea fiecare somn! Saracutul pui, ce bine a dormit el pe mine! Scumpicul mic!
Si tot ca sa-mi spuna el cat de rau ii este, toata ziua m-a strigat "mama" asa, ca si cum m-ar certa! Si asta si mai tare ma termina de mila. Sau aseara, m-am topit toata cand stateam jos cu el, el statea in picioare, si s-a intors la mine, si-a intins mainile inspre fata mea, a zambit angelic si a zis limpede si frumos si incarcat de dragoste "MAMA" si a venit la mine in brate sa se cuibareasca!!! :x :x :x
Din nou se joaca cu intrerupatoarele, aprinde becuri si se uita si el apoi in camera ce s-a aprins, ce s-a stins!
Si inca ceva interesant de ieri. El saracutul e si constipat in ultima vreme. Eu tot timpul cand face el kk, ii spuneam "caca? faci caca, puiu'", ca sa invete cuvantul. Ieri l-am pus pe olita, in speranta ca pozitia il va ajuta sa faca. Imbracat, desigur. Si a stat, a inceput sa se joace, nici poveste de kk. Apoi l-am intrebat: "kk? Nu faci kk, puiule?". El a zambit. Si am inceput sa ii arat cum sa se screama, am inceput sa scot sunete "de scremut" :D. Si el m-a imitat!!! Si tot imitandu-ma, a reusit saracutul sa faca un kk!
Asa e de scump, chiar daca il doare acolo la gingiuta (nu inteleg ce, din moment ce au iesit amandoi, dar parca mai tare il dor de cand au iesit decat inainte) si e marait si isi tot tine limba acolo, chiar si asa un pic daca ne jucam cu el rade in hohote! E super simpatic! Cand ma gandesc la vremurile cu plansul ala isteric pe care nu i-l putea opri nimeni... nu-mi vine sa cred! Ii multumesc continuu lui Dumnezeu ca am ajuns aici si ca am un pui sanatos in brate! Acu doi ani nu as fi indraznit sa visez la asa ceva, anul trecut imi faceam ceva sperante, dar tot nu eram convinsa... si acum am o minune, traiesc cea mai frumoasa perioada a vietii mele de pana acum!
- alimente introduse: mar, morcov, para, dovlecel, cirese
- mese: 2, una de fructe si una de legume
- orar mese: Alex are in continuare 6 mese de lapte ziua si "fara numar" noaptea, eu banuiesc 3 mai consistente. Mesele de zi sunt la 3 ore una de alta. In acele pauze de 3 ore, cam la jumatate, sau cu o ora inainte de urmatoarea masa de lapte, o data primeste fructele si o data legumele. Chiar si asa, papa lapte ca inainte, fara sa aiba tendinta sa isi mai amane urmatoarea masa de lapte datorita solidelor. Deocamdata ma bucur de lucrul asta, dupa cat citisem ca e de important sa nu isi scada cantitatea de lapte. Totusi, un dezavantaj e faptul ca daca pana acum puteam iesi de acasa in acele pauze dintre supturi, acum nu se poate deloc...
- cantitate mancata: pana saptamana trecuta reusea sa inghita poate cam o lingurita de-a lui la fiecare masa. Acum mi se pare ca fructe mananca putin mai mult de o lingurita, dar legume cred ca inghite vreo 2-3.
- greutate: de la 8.62kg acu' o luna, la 9.19kg azi, pe stomacul gol, deci 570 de grame.
Azi a fost a cincea zi de cirese, deci puteam adauga un aliment nou, dar ploaia continua de atata vreme de afara m-a zapacit de cap si nu am reusit sa ma mobilizez.
Ieri saracutul a plans cand l-am adormit dupa-masa. Isi lingea dintii de jos si plangea si se vedea ca ii e foarte somn. I-am dat o Camilia desi fiind deja mancat m-am gandit ca nu-si va face efectul asa de repede. Plangea saracutul cu colturile buzelor in jos, se smiorcaia asa, ca si copiii mici, nu ca si bebelusii. Mi s-a rupt sufletul, imi venea si mie sa plang. Cat suferim noi, parintii, ca nu le putem lua durerea! E ceva ingrozitor de dureros. Asa cum fericirea de a fi mama e cea mai mare fericire ce am simtit-o vreodata, clar departe cu mult de orice alt sentiment, asa si durerea de a fi neajutorat in a-ti ajuta copilul e o durere groaznica! Am tot incercat sa ma incurajez, ca nu stiu copiii din astea. Si eu cand eram mica am mai fost bolnava dar nu ma gandeam niciodata "de ce nu ma ajuta mama sa imi treaca?". O luam ca atare, sunt bolnava si imi va trece. Si atunci de ce ma durea asa de tare cand se uita Alex la mine cu ochii aia cerand ajutor? La astia micii e si mai greu ca nu le putem explica nimic din ce li se intampla...
Dupa ce l-am adormit am incercat de doua ori sa-l pun in pat, dar se trezea si apoi cand il luam in brate adormea la loc, deci se vedea ca e obosit si vrea sa doarma. Asa ca a dormit pe mine, eu am stat cuminte pe fotoliu, in amintirea primelor 4 luni cand asa isi dormea fiecare somn! Saracutul pui, ce bine a dormit el pe mine! Scumpicul mic!
Si tot ca sa-mi spuna el cat de rau ii este, toata ziua m-a strigat "mama" asa, ca si cum m-ar certa! Si asta si mai tare ma termina de mila. Sau aseara, m-am topit toata cand stateam jos cu el, el statea in picioare, si s-a intors la mine, si-a intins mainile inspre fata mea, a zambit angelic si a zis limpede si frumos si incarcat de dragoste "MAMA" si a venit la mine in brate sa se cuibareasca!!! :x :x :x
Din nou se joaca cu intrerupatoarele, aprinde becuri si se uita si el apoi in camera ce s-a aprins, ce s-a stins!
Si inca ceva interesant de ieri. El saracutul e si constipat in ultima vreme. Eu tot timpul cand face el kk, ii spuneam "caca? faci caca, puiu'", ca sa invete cuvantul. Ieri l-am pus pe olita, in speranta ca pozitia il va ajuta sa faca. Imbracat, desigur. Si a stat, a inceput sa se joace, nici poveste de kk. Apoi l-am intrebat: "kk? Nu faci kk, puiule?". El a zambit. Si am inceput sa ii arat cum sa se screama, am inceput sa scot sunete "de scremut" :D. Si el m-a imitat!!! Si tot imitandu-ma, a reusit saracutul sa faca un kk!
Asa e de scump, chiar daca il doare acolo la gingiuta (nu inteleg ce, din moment ce au iesit amandoi, dar parca mai tare il dor de cand au iesit decat inainte) si e marait si isi tot tine limba acolo, chiar si asa un pic daca ne jucam cu el rade in hohote! E super simpatic! Cand ma gandesc la vremurile cu plansul ala isteric pe care nu i-l putea opri nimeni... nu-mi vine sa cred! Ii multumesc continuu lui Dumnezeu ca am ajuns aici si ca am un pui sanatos in brate! Acu doi ani nu as fi indraznit sa visez la asa ceva, anul trecut imi faceam ceva sperante, dar tot nu eram convinsa... si acum am o minune, traiesc cea mai frumoasa perioada a vietii mele de pana acum!
Postări
Ce randuri pline de dragoste, mami!:x:x:x
RăspundețiȘtergereImi pare rau ca sufera puiul mic:(..te inteleg! si eu cand o durea ceava pe Ana, mai ca nu strigam in gura mare ca vreau eu durerea ei...off, asta este evolutia! nu prea avem cum sa-i ajutam..decat sa-i tinem in brate si sa-i iubim!
Te pup Ralu!
cum i-ai dat ciresele? ai lasat si coaja? le-ai blenduit?
aaa, si am uitat..Felicitari! bravo pentru cel de-al doilea dintisor! poate mai apare vreunul cat de curand..
Multumim mult! :-*
RăspundețiȘtergereNu am nimic cu coaja cireselor, deci cred ca daca i-as da o cantitate mai mare le-as blendui. Dar noi nu avem inca o cantitate suficienta de fructe ca sa folosim blenderul, e cam car are acolo in tija golul ala si atunci nu taie :D. Asa ca le dau pe razatoarea de plastic (imitatia razatoarei de sticla) si foarte repede se desprinde pulpa de cirese de coaja, de fapt iese mai mult suc. Coaja super aromata ajunge in gura la mine :)).
Va pupam cu drag!