miercuri, 11 iulie 2012

Alte ganduri de la mare


Ieri am fost singura la mare pentru ca Alex a vrut sa stea cu Relu si nu a vrut la mare. Au fost valuri si vant, si am sperat ca auzul lor ma va relaxa. Sunt trista ca nu mai simt conexiunea cu marea ce o simteam mereu. De mic copil cand simteam mirosul marii ma simteam acasa. Ajunsesem sa fiu sigura ca in alta viata am trait langa mare, asa de bizara era senzatia de “acasa”. Cand vedeam marea eram cea mai fericita. In ultimii ani chiar ma simteam ca si cum as iubi si as fi iubita de catre mare, simteam cand inotam cum ma invaluie, cum ma imbratiseaza, e cu totul altfel decat inotul in alte ape. O mangaiam si eu si comunicam in mod evident. Acum am tot asteptat sa simt asta si nu se intampla nimic, sunt tare trista, credeam ca e o chestiune pe viata, recunosc ca aveam in cap planuri de mutat langa o mare cel tarziu la pensie, altfel simteam ca as ramane “flamanda” toata viata, cu o lipsa sesizabila concret. La mare tot timpul am fost fericita, tot timpul ma umpleam de “zen” pentru multa vreme. Soarele si marea impreuna ma implineau. O fericire mai palpabila nu am simtit decat poate in raport cu a fi mama lui Alex. Erau suficiente cateva minute de retrospectie a senzatiilor de la mare (imaginile, sunetul, mirosul, senzatia de atingere a marii si a brizei) ca sa imi revin din orice mi se intampla disturbator in viata din restul anului. Anii mei se imparteau doar in “inainte de a merge la mare” si “dupa”. Doar 2009 a fost anul in care nu am mers la mare si am avut targetul nasterea lui Alex. Cand plecam de la mare spre casa, ma desprindeam greu, cu mare tristete, mai voiam sa o ating o data, sa o mai vad o data, nu voiam sa spal ultima sare de pe mine, simteam ca as trada-o astfel. Si ultimele clipe erau atat de grele ca si despartirea de o fiinta draga.

Acum nimic. Nimic. Si chiar am incercat, am incercat sa fiu constienta la fiecare clipa, mi se pare ca uneori pierdem momente importante pentru ca nu traim in prezent. Am incercat sa constientizez cat mi-e de bine, ca o ating, ca imi va fi dor de ea pana anul viitor (daca nu vine sfarsitul lumii in decembrie :)) ). Am incercat sa ma scutur, ca trec zilele si eu nu mai vad fericirea din lucrurile marunte, oricat de cliseistic suna.

Nu-mi dau seama daca asta inseamna maturizare? Oi fi crescut si eu in sfarsit si tot ce am simtit pana acum erau copilarii? Si nu voi mai trai niciodata o astfel de fericire la mare? Voi avea doar griji si suparari? Life sucks in cazul asta. Sa fiu totusi optimista, sa ma bucur ca am scapat astfel de visul de a trai la mare, era destul de greu de realizat....

Sau nu simt nimic pentru ca sunt prea coplesita de boala asta urata? Eu din cauza hipotiroidismului toamna si iarna sufar de SAD (Seasonal Affective Disorder), adica plang aproape zilnic fara nici un motiv, sunt sensibila, depresiva, distrusa, pesimista. Nu am puterea sa vorbesc in contradictoriu cu nimeni, pentru ca si daca cineva imi face o nedreptate, mai repede plang o zi intreaga decat sa spun ceva. Ma ingras vreo 10 kile in medie in fiecare iarna fara sa mananc diferit de vara. O lipsa acuta de vitamina D, chiar daca ma lupt sa am depozite suficiente. Lipsa vitaminei D duce in sine la depresie, dar si la hipotiroidism (care si el da depresie, deci de fapt nu se stie ordinea consecintelor). Revin la topicul cu marea. De obicei concediul la mare imi dadea starea de fericire suprema si depozite de vitamina D suficiente incat aproape sa trec cu bine peste toamna. Acum, aici la mare ma simt ca si cum ar fi o toamna ploioasa si imi vine sa plang mereu. Sa fie de la stresul asta oribil cu sarcina? Nu stiu. Sa fie un hipotiroidism mai accentuat din cauza sarcinii? Nu stiu. Stiu doar ca imi vine sa plang si daca un chelner e mai obraznic sau daca o baba rusoaica la plaja a vrut sa se certe cu mine pentru ca indrazneam sa imi pun cearsaful pe o raza de vreo 5 metri de locul in care eu trebuia sa ghicesc ca ea are de gand sa isi aseze tabara. Daca aici in concediu sunt asa, ce ma voi face acasa? Ce ma voi face cu multiplele surse de stres de la firma, pe care de obicei le abordam cu calm, pe rand? Cum voi fi eu pentru Alex in ultimele luni pe care le are ca prunc unic?

Sau sunt asa din cauza copiilor astora de aici care plang continuu? Vreau si eu o jumatate de ora in afara camerei de hotel in care sa nu aud copii ce sa planga din tot sufletul, cu lacrimi si hohote, ca sa incheie apoi sfarsiti, aproape lesinati, dupa vreo 20 de minute de plans. O jumatate de ora, dintr-un concediu de 2 saptamani, nu cer prea mult, nu? Ieri dupa-masa cand am vazut valurile m-am bucurat atat de tare ca sunetul lor ma va ajuta sa ma conectez cu marea si sa ma relaxez. Sa scap de nodul continuu din gat si de ochii umezi mereu. Si nimeresc pe plaja la vreo 3 metri de o familie cu doi copii mici, fetita cea mica parea de vreun an. Si mama se hotaraste sa intre in apa, fetita incepe sa planga “mamaaaa mamaaaaaa” din momentul in care ea se indreapta spre mare. Si eu am vazut de cateva ori la Alex ca ii era teama daca Relu sau eu inotam in larg, se simte mai in siguranta sa inotam paralel cu malul, deci ei chiar au anumite frici. Mama zambea, nu a “asta e”, ci a “ce mandra sunt, auziti oameni buni cum plange cea mica dupa mine?”. Si a stat femeia in apa vreo juma de ora. Nici gand sa isi imparta macar sesiunea de balaceala in doua sedinte. Plansul se auzea si din apa, si de pe plaja infiorator. Continuu, dar dupa vreo 20 de minute din ce in ce mai slab si mai lesinat. La final, fetita cu obrajii uzi statea pur si simplu in fund, cu capul in jos, in piept, privind in gol. Tatal fetitei in timpul asta butona pe telefon, nici gand sa incearca s-o inveseleasca, s-o incurajeze, sa-i explice, s-o ia in brate, sa-i spuna c-o intelege, sau chiar sa-i distraga atentia la urma urmei. Sau sa mearga cu ea in apa. Pe mine ma durea fizic din urechi pana in inima si in burta. Uterul mi-a stat crispat si tare in tot timpul asta. Asa ca recunosc ca poate si asta sa fie un motiv pentru care nu ma mai pot conecta la mare, pentru ca n-o mai pot auzi. Cum poti sa te distrezi in timp ce copilul iti plange asa sfarsit? Cum poti sa mananci? Nu ai stomacul deloc crispat? Cand a venit mama din mare, fetita nici nu a vazut-o, gemea cu capul in jos. Era ca si cum ar fi pe alta lume. Si mama s-a asezat pe cearsaf si nu a zis nimic, a privit inspre mare si a povestit cu sotul ei. Probabil pentru ei era o seara obisnuita.

Nu stiu, dar eu nu mai suport, parca e mai rau decat in orice alt concediu. Azi dimineata m-am gandit ca eu sunt cauza pentru care un bebelus va primi bataie. Eram la micul dejun si bebe era plin de viata, dornic de interactiune, tot incerca sa se ridice. Mama il trantea la loc si il prindea cu centurile de carucior. Incerca disperata sa-i bage in gura fortat niste mezeluri prajite. Copilul nu si nu, isi invartea capul. Ea ii tinea capul fix si dupa niste nervi reusea. Bebelusul s-a uitat la noi si eu cu Alex am inceput sa ne strambam la el. Bebe a inceput sa rada atat de frumos... Si mama ne-a trimis niste priviri ucigatoare si a intors caruciorul dinspre noi, probabil rasul e interzis la ei in casa.

Anul viitor vreau sa-mi printez niste cartonase, sa le dau parintilor ai caror copii plang asa continuu, in care sa-i rog ori sa-si iubeasca pruncii, ori sa-i dreseze acasa, nu pe creierii mei. Sunt si gata dresati cativa, este unul la plaja la vreo 4 ani care sta si o ora, treaz, in carucior, dupa care merge in mare cand il duce bunica lui. De fapt poate ca as putea da o regula, cei dresati gata sunt cei care stau si in concediu cu persoana cu care stau acasa (familia de care spun, cu caruciorul cu copilul de 4 ani, sunt 3 generatii, dar copiii nu stau deloc cu parintii lor nici aici in concediu). Probabil cei care mai au rabufniri din anumite dorinte sau nevoi, neindeplinite, sunt cei care de obicei nu stau cu parintii acasa si sperau ca in concediu pot avea parte de ei, cine stie. Concluzia asta am tras-o vazand ca cei dresati bine sunt cei care stau si aici mereu cu bunicii, chiar daca apar si parintii in peisaj din cand in cand. Am ajuns sa spun ca vreau numai copii dresati gata, linistiti si lesinati, fara urma de revolta sau de exprimare a nevoilor.

Sa nu se inteleaga ca eu cred ca toti copiii ar trebui sa stea ca un bibelou. Am avut si eu un bebelus ce plangea aproape tot timpul cat era treaz. Dar ma doare la bebelusii de aici sa vad ca parintilor nu le pasa, nu-i vad ingrijorati, preocupati sa incerce sa-i opreasca din plans (eventual doar in mod violent, ii pedepsesc ca plang).

Vreau si eu o masa sau o iesire la mare fara urlete de copii mici, oare pot? Prefer si o manea, serios. Gata, anul viitor imi cumpar un ipod water resistant, cu sunete de valuri de mare. Am ajuns sa consider partea relaxanta a concediului statul in camera. Si si Alex in camera se cere mereu sau acasa la Baia Mare, sa mergem o data acasa (dupa ce tot anul mi-a cantat ca vrea in Grecia la mare).

Vreau sa cred in continuare in vorba asta, mi-a placut tare:

 

****************************


Apropo de manele, dupa-amiaza se face aqua-zumba in mare si au mai multe melodii. Si au si o manea romaneasca pe care nici din greseala nu am mai auzit-o pana acum. Nici la nunti, nicaieri. Ceva cu Paris si paradis, si urcat pe masa sus :)). Of of, ce ambasadori avem pentru tara. Eu tot sper ca din ne-romanii care o danseaza acolo nu stie nimeni ca e o melodie romaneasca. 

****************************


Si apropo de copii de 4 ani, mi-am mai amintit ceva. Este la masa o familie cu doi copii, dintre care cel mic pare a avea vreo 3-4 ani. Au pe masa o cutie cu formula Milumil. Hmmmm... Aici la masa se da doar apa de robinet, nu plata. Asa ca pot trage concluzia ca prefera sa-i dea copilului formula cu apa de robinet in loc de sau pe langa mancare? De ce? Am vazut eu ca astia cu formula incearca disperati sa convinga parintii ca trebuie si dupa 1 an, si dupa 2 ani, tot felul de chimicale speciale facute de ei, ca altfel nu are pruncul toate vitaminele si mineralele. Si m-am gandit cat de comic ar fi sa isi faca reclama la formula de 3-4 ani spunand “in mod natural copilul de 3-4 ani nu isi poate lua toti nutrientii din mancare, pentru ca de obicei mancarea vine pe langa laptele matern pana la varsta medie de intarcare a omului de 4.5 ani. Pentru a redresa lipsa laptelui matern si a nu avea lipsa de nutrienti inlocuindu-l cu lapte de vaca, va recomandam formula pentru 3+ ani”. :))))))

Serios acum, de unde pot astia sa scoata ideile ca trebuie formule speciale de crestere si pentru copii mai mari? De ce hrana naturala nu ar fi suficienta? Cum au trait copiii inainte de Nestle si Milupa? Chiar au nevoie de cocktailul de chimicale “speciale pentru varsta lor”? Asta cu “speciale” ma zgarie pe creier de cand simteam cumva ca m-au lamurit si pe mine ca orezul natural nu poate fi digerat de bebelusi, si atunci, daca tot crezi asta, in loc sa amani introducerea lui, ii asculti pe ei ca au facut ei un orez “special”care poate sa fie digerat de bebelusi... publicitatea asta...

Bine, eu stiu totusi ca ii ajunge mancarea bine mersi chiar si dupa 1 an, dar ce n-ar face ei ca sa te convinga sa le cumperi produsele... Ca degeaba scriu pe ecran la reclama ca laptele matern e cel mai bun (sunt obligati sa scrie asta), daca filmuletul arata cum bebe plange infernal hranit la san, din cauza colicilor, dar formula cu bifidus rezolva problema asta si bebe e fericit... 

****************************


Apropo de alaptare, aici Alex si-a rarit foarte foarte tare supturile, nu vreau sa scriu acum despre asta, pana cand voi putea trage niste concluzii dupa ce ajungem acasa. Si poate ma voi mobiliza sa scriu despre experientele noastre in fiecare perioada a alaptarii in sarcina.

****************************

Ce mi se mai pare bizar e ca atunci cand totusi isi tin bebelusii in brate, ii tin cumva cu fata in exterior, pe sub brate, de piept, cu o singura mana,  pe sold, nu stiu daca am reusit sa explic bine (ca o geanta). Nu ma leg de faptul ca intr-o cantina aglomerata o astfel de pozitie se soldeaza cu multe imbrancituri in capul bebelusului, nici de studiile care spun ca ei sunt astfel prea stimulati de ceea ce vad si nu stiu unde e mama (pentru ca am cunoscut bebelusi care nu mi s-au parut stresati tinuti in brate cu fata in exterior), si nici de faptul ca probabil coloana nu le sta sanatos. Ma gandesc doar cum de nu ii tin parintii invers, cu burta catre pieptul lor, si cu mana pe sub fundul bebelusului. Le-ar fi mult mai usor, pentru ca centrul de greutate al cuplului mama-bebelus ar fi mai aproape de centrul de greutate al mamei, si greutatea bebelusului se mai lasa si pe corpul mamei, nu numai pe brat. Arata atat de bizar asa cu copilul atarnand aplecat cu capul in afara. Dar important e ca nu toti plang cand stau asa! Probabil ca cei care nu plang sunt fericiti ca sunt tinuti de parinti.

Un singur bebe mic am vazut tinut cu burta inspre corpul mamei si tot mi s-a parut o pozitie bizara, pentru ca avea picioarele perfect drepte in jos, nici o tentativa de reflex de agatare ca si puii de maimuta. Nu stiu daca reflexul ala se poate pierde cumva, ca doar ma gandesc ca nu-l tinea fortat asa cu picioarele drepte. 

*****************************


Fapt divers, tentativa de gluma (sper sa fie luata ca atare si sa nu jignesc pe cineva):
Sunt aici cateva familii de maghiari. Nu stiu daca sunt maghiari din Ungaria sau din Romania. Nu are importanta. Maghiarii adulti seriosi pe care ii cunosc eu in tara au toti mustata. Zic seriosi pentru ca stiu si maghiari tineri fara mustata. Imi dau seama ca eu ii numesc adulti pe cei mai mari decat mine, nu ma vad „mare“chiar daca am peste 31 de ani :)))). Asa, revenind la maghiarii de aici, toti barbatii au mustata. Si sunt singurii oameni cu mustata de aici. Asa ca si daca sunt probabil doar cateva familii, pot sa spun ca “toti maghiarii ce i-am vazut in Grecia au mustata” si “toti oamenii cu mustata din Grecia erau maghiari”. De cate exemple am nevoie ca sa pot da o regula? Si poate stie cineva sa-mi spuna ce importanta are pentru maghiari mustata? Am vazut ca si politicienii din Ungaria poarta mustata. E ceva simbol national?


23 de comentarii:

  1. raluca, eu cred ca o sa revina legatura cu marea cand o sa scapi de stresul cu sarcina. La anul, cand o sa te duci cu doi copilasi, sigur o sa fie mai bine. Acum ti-e gandul la altceva si de aia nu te poti relaxa complet.
    Eu am o problema cu mersul in concediu in zone cu hoteluri, multi turisti, aglomeratie, agitatie, pentru ca mereu sunt sanse sa dau peste oameni care nu-mi plac sau situatii aiurea.
    Prefer vacantele in locuri mai linistite, cu oameni putini, cu propria mea bucatarie si balcon pe care sa-mi iau micul dejun. Urasc marile cantine de hotel, cu tipete, chiote si alergatura.
    Poate la anul incercati Sithonia. PE bune, e altceva:)
    Sanatate multa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Of, sper sa fie asta, adica sa am un motiv cat de cat plauzibil :D.

      Cred ca de acum inainte si eu as prefera locurile mai linistite. Nu stiu, pana acum nu ma afectau deloc treburile astea, nici lumea multa de pe plaja, nici galagia de la mese. Important a fost mereu pentru mine sa fie nisip in mare si pe plaja. In Sithonia gasisem ceva complex de vile care parea foarte ok, dar in apa am inteles de la niste prieteni de-ai nostri ca nu te puteai baga de bolovani, ei mergeau cu masina zilnic la plaja in alta parte.

      Ador ce spui, cu balconul propriu pentru micul dejun. Dar la pranz nu as vrea sa gatesc in concediu :D. Asa ca o sa-ti cer sfatul anul viitor, dar vreau ceva ce sa aiba si terase in zona, de mancat la amiaza. La cina un iaurt si fructe si pepene ar fi suficient. Ce hoteluri am mai gasit pe Sithonia, care nu aveau pranz, erau departe de statiuni si deci trebuia sa mergi cu masina la masa. Ar fi fost greu asa la noi, cu Alex care la amiaza e cel mai somnoros.

      Noua ne-a convenit mult ideea de all inclusive pentru bufetul suedez pentru Alex. El are doar vreo 5 mancaruri pe care le accepta :D. A inceput prin februarie sa le accepte, dar numai la restaurante, acasa nu :))))). Probabil piureul de cartofi cu monoglutamat era mult mai apetisant decat piureul cu unt si lapte, of of... Asa ca acasa de multe ori imi spune dimineata ca vrea macaroane cu branza la amiaza, si la amiaza le refuza. Aici la bufetul suedez, spre deosebire de o terasa, vrea sa-i punem pe farfurie cate o bucatica mica din vreo 5 feluri de mancare si le poate gusta sau abandona fara probleme. Are mai multa pofta de mancare asa decat daca ii ofer un singur fel. La noi in rest nu se merita all inclusive-ul pentru ca inghetate si alte gustari nu servim, bem doar apa, nu suc, nu alcool. Deci profitam doar de faptul ca avem pensiune completa, cele 3 mese. Dar pentru Alex am vazut ca e important sa aiba de unde alege :)).

      DAR in ultimele zile si el e din ce in ce mai agitat, si cred ca are legatura nu numai cu mine, ci si cu atata plans in jurul lui. Deci e cu dus-intors all inclusive-ul asta...

      Gata, m-ai facut deja sa visez la o plaja linistita, cu o terasa in zona in stil grecesc unde sa ne luam pranzul, cu un balcon la camera unde sa ne luam micul dejun si cina....

      Ștergere
    2. Raluca, noi si anul trecut si anul asta am fost in vourvourou. Mi se pare locul ideal pentru copii mici, pentru ca e zona oarecum impadurita, deci e si umbra, apa e mica, curata si calda, exista taverne unde poti manca. Noi mancam micul dejun direct pe plaja si pranzul in curte. Dar am mai fost cu niste prieteni si incropeam repede ceva de pranz. De exemplu dimineata puneam la fiert oala de ciorba si o lasam pe plita in curte cat faceam baie:d. Deci nu a fost chin.E adevarat ca ne-am orientat spre un complex de apartamente cu plaja prorpie, ca sa nu alergam de colo colo.
      Cand vrei detalii, le dau cu placere:)

      Ștergere
    3. Te iau la intrebari anul viitor, daca e nisip si in plaja si pe apa, si daca zici ca are taverne in apropiere, acolo mergem, clar. Multu!

      Ștergere
  2. Ralu, o sa-ti gasesti rapid conexiunea cu marea cand vei merge intr-un loc unde sa fiti doar voi si ea. Cred ca nu ar fi trebuit sa te expui la un hotel plin de oameni de tot soiul intr-un moment in care esti cu echilibrul asa fragil. (si la asta ma refeream cand te-am intrebat de ce mergi in acelasi loc in concediu, desi am inteles si motivatia ta, am mai intalnit-o si la alti oameni).
    Iti trimit o poza care sa te aline macar putin:
    http://3.bp.blogspot.com/-iAuRpKp8w6U/T_QkCE_PaBI/AAAAAAAAeA4/DJjdKaF7Xro/s1600/_DSC9047.JPG
    Pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci crezi ca echilibrul fragil e de vina? :)) Eu ma gandeam ca am imbatranit, uite acum ma oboseste si Clujul si alta data nici nu-mi imaginam sa nu traiesc intr-un oras cel putin la fel de mare :D.

      Eu ma puteam conecta la mare si pe plaja din Venus, deci are a face si psihicul meu de acum, sa stii. Si of, aglomeratia asta... Au venit acum o noua tura de romani, de data asta zgomotosi de ii auzi si din camera de hotel, ce sa mai zic de plaja, fac ravagii la masa, e dezastru.

      Multumesc mult mult de poza! Aveai tu si in sarcina unele superbe! Dar tare cred ca nu erau cu nisip, ci cu pietricele, nu? Nu stiu ce am, dar imi creste tensiunea cand calc pe pietre in apa :)).

      Ștergere
  3. draga mea, citesc numai "hormoni de sarcina" in postarea asta. :)
    .. poate gresesc, dar asta e parerea mea. :)
    Te imbratisez si iti repet: optimismul face minuni! :)

    Anul viitor, o sa razi recitind aceasta postare si "alergand" pe plaja dupa doi prichindei. :)
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) sper sa fie asta, sper ca nu sunt asa sensibila de felul meu :)))

      Da reteta pentru optimismul ala, please :D.

      Pupici!

      Ștergere
  4. Mustata e simbol de potenta, cred ca e mostenire genetica de la huni - il stii pe Attila, Hunul? Ce mustata o fi avut el! :))) Daca au avut toti mustata, atunci posibil sa fi fost ardeleni, caci ei (secuii) iubesc mustata :)

    Si eu cred ca esti sub presiunea analizelor, iti fuge gandul la rezultate, morfologie, nastere alaptare etc, si de aceea nu reusesti sa-ti gasesti linistea interioara.

    Pupe de la noi, o sa fie bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aha! Multumesc pentru lamurire! Ai dreptate, cei din jurul meu de prin Satu Mare, Baia Mare si Cluj sunt toti ardeleni, desi nu cred ca toti secui.

      Pupici!

      Ștergere
  5. Cred ca ar trebui sa te duci intr-un loc cu plaja cat mai aerisita. Asa te vei reconecta cu marea si probabil vor lipsi si mamele nepasatoare din jurul tau. Explica, te rog, pozitia geanta, eu asa i-am dus pe amandoi, pe sold, ca tiganii, in fata nu pot, mi-e greu si nici lor nu le place

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) mai, daca sunteti asa multe care imi recomandati asta, ia ziceti-mi si unde :)). Poate o iau pe maica-mea si mai mergem intr-un concediu cu alexoiu.

      Ti-am zis pe fb. Hai ca poate fac o poza maine :))

      Ștergere
    2. Google images nu ma ajuta. Imagineazati-o pe femeia asta http://lh6.ggpht.com/_T5nL2kvUewQ/TLN1EwbLSjI/AAAAAAAAAFM/JYf2GTLGuvo/IMG_2824.jpg tinand copilul pe lateral inspre exterior, deci nu in fata cum e in poza, si cu mana dreapta libera, deci fara sa-i sprijine fundul. Copilul atarna putin oblic cu capul in exterior, expus loviturilor comesenilor ce se inghesuie la mancare :D.

      Ștergere
  6. Raluca...bucura-te de mare, de soare, de nisip..lasa grijile deoparte, eu tot am convingerea ca va fi bine bebe mic...Poate ca sunt hormonii de sarcina mai activi in perioada asta...
    Ma gandesc la ce mi se spune si mie in parc...ca nu voi avea un copil independent ca prea ma ocup de el. daca pica o ridic si o mangai, o iau in brate si pup sa treaca, daca ne bucuram de ceva ne strangem in brate si ne pupam...cat am mai dus-o in brate (in brate ca nu a stat in ergo nici o clipa Isabela, ma lovea cu piciorusele de eram toata vanata)...si acum o mai duc in brate desi e greuta...dar eu sunt exemplu rau. Imi alint copila...si nu va fi un adult independent. Asa incat prefer sa am un copil legat de mine decat unul marcat pe viata de indiferenta. E mai simplu sa fim indiferenti decat implicati. In toate domeniile vietii nu doar in comportament vis a vis de familie.
    Trist ce scrii tu acolo despre copilasi. Cred ca si eu as fi afectata de asta.
    Vacanta placuta si drum bun spre casa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! Si eu sper sa ma linistesc! Alint placut in continuare! :D

      Ștergere
  7. Oh Ralule drag, nici nu ma mir ca te napadesc tristetile cu atatia tzacanitzi in jur :(. Mi s-a facut si mie un ditamai golul in stomac cand ai descris faza cu mama si copila care o striga plangand. Nu vreau sa ma gandesc cum te marcheaza pe tine, acum cand esti cu hormonii all over the place mai ales ca esti si sensibila din fire :(.

    Incearca sa iesi la ore la care nu sunt scosi micutii, dimineata devreme de exemplu, poate asa o sa te simti iar iubita de marea ta draga <3. Hai capul sus, nu te lasa infranta de griji si tristeti, cauta frumosul peste tot. Stiu eu ca daca vrei il gasesti.

    Te pup draga mea :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pupici dragi si multumesc pentru cuvintele frumoase! Am reusit sa ma conectez cu marea in doua situatii, ambele cam exclud oamenii intr-adevar :))
      - seara-noaptea, cand nu e nimeni pe plaja
      - cand ma bag cu capul in apa si fac scuba cu pestii :D

      Ștergere
  8. Uite de-aia vreau io in pustie, pustia cea mai pustie. :)
    Hugs, sigur ca sunt grijile si sarcina, marea nu poti uita s-o iubesti, odata ce-ai apucat sa te indragostesti de ea, garantat!

    Pozitia aia pe sold e pt copiii mai marisori bine, eu le-am tinut asa (fara carrier fara nimic), dar se echilibrau ele singure. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu încerc, deşi mi se face rău fizic la stomac când văd cazuri asemănătoare, să încep să ignor. Poate nu e cea mai bună soluţie, dar peste tot vom întâlni astfel de familii şi nu stă în puterea noastră să le schimbăm viaţa sau modul de raportare la copii. Îmi este profund milă de acei copii, dar efectiv nu ne putem băga în viaţa altora. Iar dacă nu vom învăţa să trăim mai senini (şi poate, prin exemplu, se vor inspira şi alţii), însăşi starea noastră va deveni dezechilibrată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur e cea mai buna solutie! Din motivele ce le-ai spus, ca daca le bagam toate astea in seama ajungem sa ne dezechilibram si noi, si atunci ce am rezolvat?

      Singurele momente in care ma gandesc daca ar trebui sa intervin e cand am impresia ca parintii respectivi nu stiu, si nu e cazul de "nu vor". Uite, in Baia Mare se plimbau o mama si o bunica cu un carucior cu un bebelus ce plangea rau rau. Le vedeam disperate si se rusinau de cei din jur ce galagie face bebelusul lor. Am trecut pe langa ele si am spus fara rautate "luati-l in brate, doamna". Doamna, usurata cumva (nu imi dau seama, oare cineva o certase ca isi ia bebelusul in brate?), il ia in brate si copilul se opreste din plans. Doamna se tot intorcea catre mine, eu eram deja la vreo 10 metri distanta, spunand fericita "multumesc! nu mai plange!". Deci poate in general as fi crezut ca nu vrea, nici nu m-as fi gandit ca nu stie ca pruncul se opreste din plans daca il ia in brate. Cazul ala de atunci ma pune pe ganduri de fiecare data daca sa intervin sau nu. Sper mereu ca lumea e destul de deschisa si atenta incat sa vada ca Alex e mereu la mine in brate si ne dragalim mereu. Dar nu e cazul, din contra, daca in primele luni primeam vorbe din alea "nu-l mai tineti, doamna, in brate, ca o sa se invete asa" (in lunile cand chiar nu-l puteam pune jos, nu era rasfat, plangea si voma), acum "vai, uite ce cuminte copil!". Dar nu se gandesc de ce e asa cuminte acum.

      La plaja sunt multe familii pe 3 generatii, cum am mai zis. Parintii se intalnesc cu copiii vreo jumatate de ora pe zi. Nu dorm impreuna, nu mananca impreuna, nu stau la plaja impreuna. Stiu ca sunt parinti pentru ca pruncii striga "maaaaama" cand isi vad mama si stau vreo 5 minute fericiti in bratele ei. Bunicile vin cu nepotii la plaja in carucior, desi unii au peste 4 ani. Ii lasa in carucior treji, pana cand ele fac baie, vreo 15 minute cel putin. Apoi merg si ii scot din carucior si ii duc la malul marii. Candva in cursul diminetii apar parintii, isi pun prosoapele la vreo 30 de metri distanta, sa se relaxeze, tatii le aduc copiilor ceva dulce, mama ii imbratiseaza putin. Apoi se despart. Stau pe aceeasi plaja separati. In apa, parintii stau imbratisati, iubitori. Copiii se joaca in nisip singuri cat timp bunicile fac baie in apropierea lor. Din cand in cand, nu zilnic, copiii izbucnesc. Adica pruncul ala super bine dresat vrea totusi putin mai multa atentie din partea mamei. Fuge inspre ea si face crize, si se arunca de pamant, si o loveste. Vrea orice fel de atentie din partea ei, chiar daca e vorba de o vorba urata. Mama iese din apa sa il certe, tata ramane in apa. Bunica iese si ea din apa si ia copilul "crizat" pe sus si il duce sa se linisteasca. Si pentru mine, care citesc atatea pe tema, e greu in momentele de tantrum ale lui Alex sa-mi amintesc motivele pentru care ei fac asa ceva, sa vad strigatul lui ascuns de ajutor, de atentie, de iubire. Asa ca nu ma pot astepta ca o astfel de mama, care nici in concediu nu poate sta cu copilul ei, sa inteleaga ca pruncul ala pur si simplu ar vrea sa stea mai mult cu ea. Scuze ca am scris atat de mult, voiam doar sa spun ca in astfel de cazuri sigur nu intervin, pentru ca nici un curs de parenting intreg nu i-ar putea convinge, ei doar trag concluzia ca "uite ce rau e cand se intalneste cu noi, hai sa-l lasam si mai mult doar cu bunica"...

      Ștergere
  10. Buna, Raluca!

    Cred ca inca mai sunteti la mare, nu? Sa stii ca si eu am avut aceleasi senzatii legate mai ales de plaja din fata de la Pallini. O data am fost si nu m-a incantat deloc agitatia aia si aglomeratia. Ne-am intors la plaja din fata de la Theophano chiar daca apa nu e stralucita dar plaja e mai mica si mai linistita. De-asta m-am si bucurat cand am fost la Sani, vinerea, si pana la pranz am fost doar noi si inca vreo 3 familii pe toata plaja aia imensa. A fost minunat! Dar si cand s-a aglomerat, a doua zi, era alta lume si chiar a fost ok. Poate pt ca erau ft multi greci si rusi sau romani n-am avut prin jur. :)

    Daca n-ati plecat, inca, poate apucati voi sa faceti ceva ce noi n-am mai apucat. Ne-a zis domnul care se ocupa de plaja de la hotel ca imediat dupa ce treci de hotel si incepe verdeata e un parau si acolo e plin de broaste testoase mai mici si mai mari. Se ajunge pe jos si le puteti hrani cu paine. Ma gandesc ca lui Alex i-ar placea. :)

    Cat despre tristete e normal sa te simti coplesita de la atat stres si sa nu te poti simti bine intr-un loc in care alta data o faceai fara griji. Am patit-o si eu! La anu' va fi cu totul altceva. O sa caut si eu o locatie mai linistita pt anul ce vine si daca gasesc ceva frumos iti dau de stire. Noi am vrea sa mergem undeva intr-o insula greceasca cu avionul data fiind situatia cu Matei si raul de masina.

    Va pupam!

    P.S. Si Matei si-a amintit de Alex si de "mama lui" :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, Oana, am scris un comentariu lung si s-a pierdut :)). Spuneam ca pe mine ma surprinde aglomeratia asta specifica litoralului romanesc. Anul trecut eram singura cu cearsaf, in rest nici nu erau ocupate toate sezlongurile.

      Am fost anul trecut in zona de care spui si erau doar broaste broaste normale. Sper sa il lamuresc pe Alex sa mergem. Anul asta, spre deosebire de anii trecuti cand era vesel orice planificam noi batranii, e impotriva oricarei propuneri. Nu vrea nici la plaja, nici la piscina, nici la plimbare, vrea doar in camera de hotel. Ti-am zis ca eu asociez irascibilitatea lui cu suptul atat de rar, mai ales ca e asa mai mult cu mine. Dar tot incerc sa-mi analizez comportamentul, daca i-am dat de inteles ca ma deranjeaza ceva si de aceea aproape a renuntat la supt, sau lui nu i-a convenit ceva. Din moment ce e nervos pe mine, eu as alege prima varianta si as fi trista ca nu am reusit in sarcina asta sa il fac sa nu simta ca sunt gravida (in afara de imputinarea laptelui).

      Si noi am fi vrut avion anul asta, din cauza burtii mai mult. Dar de la Cluj nu era inspre halkidiki, doar in sud, si acolo preturile erau foarte mari si plajele fara nisip. La turci si la tunisieni nu am gasit nimic sa ne placa. In Egipt am aflat anul asta ca nu e voie cu copii, am fost un pic surprinsa.

      Pupici dragi!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...