Alte ganduri de la mare

Ieri am fost singura la mare pentru ca Alex a vrut sa stea cu Relu si nu a vrut la mare. Au fost valuri si vant, si am sperat ca auzul lor ma va relaxa. Sunt trista ca nu mai simt conexiunea cu marea ce o simteam mereu. De mic copil cand simteam mirosul marii ma simteam acasa. Ajunsesem sa fiu sigura ca in alta viata am trait langa mare, asa de bizara era senzatia de “acasa”. Cand vedeam marea eram cea mai fericita. In ultimii ani chiar ma simteam ca si cum as iubi si as fi iubita de catre mare, simteam cand inotam cum ma invaluie, cum ma imbratiseaza, e cu totul altfel decat inotul in alte ape. O mangaiam si eu si comunicam in mod evident. Acum am tot asteptat sa simt asta si nu se intampla nimic, sunt tare trista, credeam ca e o chestiune pe viata, recunosc ca aveam in cap planuri de mutat langa o mare cel tarziu la pensie, altfel simteam ca as ramane “flamanda” toata viata, cu o lipsa sesizabila concret. La mare tot timpul am fost fericita, tot timpul ma umpleam de “zen” pentru multa vreme. Soarele si marea impreuna ma implineau. O fericire mai palpabila nu am simtit decat poate in raport cu a fi mama lui Alex. Erau suficiente cateva minute de retrospectie a senzatiilor de la mare (imaginile, sunetul, mirosul, senzatia de atingere a marii si a brizei) ca sa imi revin din orice mi se intampla disturbator in viata din restul anului. Anii mei se imparteau doar in “inainte de a merge la mare” si “dupa”. Doar 2009 a fost anul in care nu am mers la mare si am avut targetul nasterea lui Alex. Cand plecam de la mare spre casa, ma desprindeam greu, cu mare tristete, mai voiam sa o ating o data, sa o mai vad o data, nu voiam sa spal ultima sare de pe mine, simteam ca as trada-o astfel. Si ultimele clipe erau atat de grele ca si despartirea de o fiinta draga.

Acum nimic. Nimic. Si chiar am incercat, am incercat sa fiu constienta la fiecare clipa, mi se pare ca uneori pierdem momente importante pentru ca nu traim in prezent. Am incercat sa constientizez cat mi-e de bine, ca o ating, ca imi va fi dor de ea pana anul viitor (daca nu vine sfarsitul lumii in decembrie :)) ). Am incercat sa ma scutur, ca trec zilele si eu nu mai vad fericirea din lucrurile marunte, oricat de cliseistic suna.

Nu-mi dau seama daca asta inseamna maturizare? Oi fi crescut si eu in sfarsit si tot ce am simtit pana acum erau copilarii? Si nu voi mai trai niciodata o astfel de fericire la mare? Voi avea doar griji si suparari? Life sucks in cazul asta. Sa fiu totusi optimista, sa ma bucur ca am scapat astfel de visul de a trai la mare, era destul de greu de realizat....

Sau nu simt nimic pentru ca sunt prea coplesita de boala asta urata? Eu din cauza hipotiroidismului toamna si iarna sufar de SAD (Seasonal Affective Disorder), adica plang aproape zilnic fara nici un motiv, sunt sensibila, depresiva, distrusa, pesimista. Nu am puterea sa vorbesc in contradictoriu cu nimeni, pentru ca si daca cineva imi face o nedreptate, mai repede plang o zi intreaga decat sa spun ceva. Ma ingras vreo 10 kile in medie in fiecare iarna fara sa mananc diferit de vara. O lipsa acuta de vitamina D, chiar daca ma lupt sa am depozite suficiente. Lipsa vitaminei D duce in sine la depresie, dar si la hipotiroidism (care si el da depresie, deci de fapt nu se stie ordinea consecintelor). Revin la topicul cu marea. De obicei concediul la mare imi dadea starea de fericire suprema si depozite de vitamina D suficiente incat aproape sa trec cu bine peste toamna. Acum, aici la mare ma simt ca si cum ar fi o toamna ploioasa si imi vine sa plang mereu. Sa fie de la stresul asta oribil cu sarcina? Nu stiu. Sa fie un hipotiroidism mai accentuat din cauza sarcinii? Nu stiu. Stiu doar ca imi vine sa plang si daca un chelner e mai obraznic sau daca o baba rusoaica la plaja a vrut sa se certe cu mine pentru ca indrazneam sa imi pun cearsaful pe o raza de vreo 5 metri de locul in care eu trebuia sa ghicesc ca ea are de gand sa isi aseze tabara. Daca aici in concediu sunt asa, ce ma voi face acasa? Ce ma voi face cu multiplele surse de stres de la firma, pe care de obicei le abordam cu calm, pe rand? Cum voi fi eu pentru Alex in ultimele luni pe care le are ca prunc unic?

Sau sunt asa din cauza copiilor astora de aici care plang continuu? Vreau si eu o jumatate de ora in afara camerei de hotel in care sa nu aud copii ce sa planga din tot sufletul, cu lacrimi si hohote, ca sa incheie apoi sfarsiti, aproape lesinati, dupa vreo 20 de minute de plans. O jumatate de ora, dintr-un concediu de 2 saptamani, nu cer prea mult, nu? Ieri dupa-masa cand am vazut valurile m-am bucurat atat de tare ca sunetul lor ma va ajuta sa ma conectez cu marea si sa ma relaxez. Sa scap de nodul continuu din gat si de ochii umezi mereu. Si nimeresc pe plaja la vreo 3 metri de o familie cu doi copii mici, fetita cea mica parea de vreun an. Si mama se hotaraste sa intre in apa, fetita incepe sa planga “mamaaaa mamaaaaaa” din momentul in care ea se indreapta spre mare. Si eu am vazut de cateva ori la Alex ca ii era teama daca Relu sau eu inotam in larg, se simte mai in siguranta sa inotam paralel cu malul, deci ei chiar au anumite frici. Mama zambea, nu a “asta e”, ci a “ce mandra sunt, auziti oameni buni cum plange cea mica dupa mine?”. Si a stat femeia in apa vreo juma de ora. Nici gand sa isi imparta macar sesiunea de balaceala in doua sedinte. Plansul se auzea si din apa, si de pe plaja infiorator. Continuu, dar dupa vreo 20 de minute din ce in ce mai slab si mai lesinat. La final, fetita cu obrajii uzi statea pur si simplu in fund, cu capul in jos, in piept, privind in gol. Tatal fetitei in timpul asta butona pe telefon, nici gand sa incearca s-o inveseleasca, s-o incurajeze, sa-i explice, s-o ia in brate, sa-i spuna c-o intelege, sau chiar sa-i distraga atentia la urma urmei. Sau sa mearga cu ea in apa. Pe mine ma durea fizic din urechi pana in inima si in burta. Uterul mi-a stat crispat si tare in tot timpul asta. Asa ca recunosc ca poate si asta sa fie un motiv pentru care nu ma mai pot conecta la mare, pentru ca n-o mai pot auzi. Cum poti sa te distrezi in timp ce copilul iti plange asa sfarsit? Cum poti sa mananci? Nu ai stomacul deloc crispat? Cand a venit mama din mare, fetita nici nu a vazut-o, gemea cu capul in jos. Era ca si cum ar fi pe alta lume. Si mama s-a asezat pe cearsaf si nu a zis nimic, a privit inspre mare si a povestit cu sotul ei. Probabil pentru ei era o seara obisnuita.

Nu stiu, dar eu nu mai suport, parca e mai rau decat in orice alt concediu. Azi dimineata m-am gandit ca eu sunt cauza pentru care un bebelus va primi bataie. Eram la micul dejun si bebe era plin de viata, dornic de interactiune, tot incerca sa se ridice. Mama il trantea la loc si il prindea cu centurile de carucior. Incerca disperata sa-i bage in gura fortat niste mezeluri prajite. Copilul nu si nu, isi invartea capul. Ea ii tinea capul fix si dupa niste nervi reusea. Bebelusul s-a uitat la noi si eu cu Alex am inceput sa ne strambam la el. Bebe a inceput sa rada atat de frumos... Si mama ne-a trimis niste priviri ucigatoare si a intors caruciorul dinspre noi, probabil rasul e interzis la ei in casa.

Anul viitor vreau sa-mi printez niste cartonase, sa le dau parintilor ai caror copii plang asa continuu, in care sa-i rog ori sa-si iubeasca pruncii, ori sa-i dreseze acasa, nu pe creierii mei. Sunt si gata dresati cativa, este unul la plaja la vreo 4 ani care sta si o ora, treaz, in carucior, dupa care merge in mare cand il duce bunica lui. De fapt poate ca as putea da o regula, cei dresati gata sunt cei care stau si in concediu cu persoana cu care stau acasa (familia de care spun, cu caruciorul cu copilul de 4 ani, sunt 3 generatii, dar copiii nu stau deloc cu parintii lor nici aici in concediu). Probabil cei care mai au rabufniri din anumite dorinte sau nevoi, neindeplinite, sunt cei care de obicei nu stau cu parintii acasa si sperau ca in concediu pot avea parte de ei, cine stie. Concluzia asta am tras-o vazand ca cei dresati bine sunt cei care stau si aici mereu cu bunicii, chiar daca apar si parintii in peisaj din cand in cand. Am ajuns sa spun ca vreau numai copii dresati gata, linistiti si lesinati, fara urma de revolta sau de exprimare a nevoilor.

Sa nu se inteleaga ca eu cred ca toti copiii ar trebui sa stea ca un bibelou. Am avut si eu un bebelus ce plangea aproape tot timpul cat era treaz. Dar ma doare la bebelusii de aici sa vad ca parintilor nu le pasa, nu-i vad ingrijorati, preocupati sa incerce sa-i opreasca din plans (eventual doar in mod violent, ii pedepsesc ca plang).

Vreau si eu o masa sau o iesire la mare fara urlete de copii mici, oare pot? Prefer si o manea, serios. Gata, anul viitor imi cumpar un ipod water resistant, cu sunete de valuri de mare. Am ajuns sa consider partea relaxanta a concediului statul in camera. Si si Alex in camera se cere mereu sau acasa la Baia Mare, sa mergem o data acasa (dupa ce tot anul mi-a cantat ca vrea in Grecia la mare).

Vreau sa cred in continuare in vorba asta, mi-a placut tare:

 

****************************

Apropo de manele, dupa-amiaza se face aqua-zumba in mare si au mai multe melodii. Si au si o manea romaneasca pe care nici din greseala nu am mai auzit-o pana acum. Nici la nunti, nicaieri. Ceva cu Paris si paradis, si urcat pe masa sus :)). Of of, ce ambasadori avem pentru tara. Eu tot sper ca din ne-romanii care o danseaza acolo nu stie nimeni ca e o melodie romaneasca. 

****************************

Si apropo de copii de 4 ani, mi-am mai amintit ceva. Este la masa o familie cu doi copii, dintre care cel mic pare a avea vreo 3-4 ani. Au pe masa o cutie cu formula Milumil. Hmmmm... Aici la masa se da doar apa de robinet, nu plata. Asa ca pot trage concluzia ca prefera sa-i dea copilului formula cu apa de robinet in loc de sau pe langa mancare? De ce? Am vazut eu ca astia cu formula incearca disperati sa convinga parintii ca trebuie si dupa 1 an, si dupa 2 ani, tot felul de chimicale speciale facute de ei, ca altfel nu are pruncul toate vitaminele si mineralele. Si m-am gandit cat de comic ar fi sa isi faca reclama la formula de 3-4 ani spunand “in mod natural copilul de 3-4 ani nu isi poate lua toti nutrientii din mancare, pentru ca de obicei mancarea vine pe langa laptele matern pana la varsta medie de intarcare a omului de 4.5 ani. Pentru a redresa lipsa laptelui matern si a nu avea lipsa de nutrienti inlocuindu-l cu lapte de vaca, va recomandam formula pentru 3+ ani”. :))))))

Serios acum, de unde pot astia sa scoata ideile ca trebuie formule speciale de crestere si pentru copii mai mari? De ce hrana naturala nu ar fi suficienta? Cum au trait copiii inainte de Nestle si Milupa? Chiar au nevoie de cocktailul de chimicale “speciale pentru varsta lor”? Asta cu “speciale” ma zgarie pe creier de cand simteam cumva ca m-au lamurit si pe mine ca orezul natural nu poate fi digerat de bebelusi, si atunci, daca tot crezi asta, in loc sa amani introducerea lui, ii asculti pe ei ca au facut ei un orez “special”care poate sa fie digerat de bebelusi... publicitatea asta...

Bine, eu stiu totusi ca ii ajunge mancarea bine mersi chiar si dupa 1 an, dar ce n-ar face ei ca sa te convinga sa le cumperi produsele... Ca degeaba scriu pe ecran la reclama ca laptele matern e cel mai bun (sunt obligati sa scrie asta), daca filmuletul arata cum bebe plange infernal hranit la san, din cauza colicilor, dar formula cu bifidus rezolva problema asta si bebe e fericit... 

****************************

Apropo de alaptare, aici Alex si-a rarit foarte foarte tare supturile, nu vreau sa scriu acum despre asta, pana cand voi putea trage niste concluzii dupa ce ajungem acasa. Si poate ma voi mobiliza sa scriu despre experientele noastre in fiecare perioada a alaptarii in sarcina.

****************************

Ce mi se mai pare bizar e ca atunci cand totusi isi tin bebelusii in brate, ii tin cumva cu fata in exterior, pe sub brate, de piept, cu o singura mana,  pe sold, nu stiu daca am reusit sa explic bine (ca o geanta). Nu ma leg de faptul ca intr-o cantina aglomerata o astfel de pozitie se soldeaza cu multe imbrancituri in capul bebelusului, nici de studiile care spun ca ei sunt astfel prea stimulati de ceea ce vad si nu stiu unde e mama (pentru ca am cunoscut bebelusi care nu mi s-au parut stresati tinuti in brate cu fata in exterior), si nici de faptul ca probabil coloana nu le sta sanatos. Ma gandesc doar cum de nu ii tin parintii invers, cu burta catre pieptul lor, si cu mana pe sub fundul bebelusului. Le-ar fi mult mai usor, pentru ca centrul de greutate al cuplului mama-bebelus ar fi mai aproape de centrul de greutate al mamei, si greutatea bebelusului se mai lasa si pe corpul mamei, nu numai pe brat. Arata atat de bizar asa cu copilul atarnand aplecat cu capul in afara. Dar important e ca nu toti plang cand stau asa! Probabil ca cei care nu plang sunt fericiti ca sunt tinuti de parinti.

Un singur bebe mic am vazut tinut cu burta inspre corpul mamei si tot mi s-a parut o pozitie bizara, pentru ca avea picioarele perfect drepte in jos, nici o tentativa de reflex de agatare ca si puii de maimuta. Nu stiu daca reflexul ala se poate pierde cumva, ca doar ma gandesc ca nu-l tinea fortat asa cu picioarele drepte. 

*****************************

Fapt divers, tentativa de gluma (sper sa fie luata ca atare si sa nu jignesc pe cineva):

Sunt aici cateva familii de maghiari. Nu stiu daca sunt maghiari din Ungaria sau din Romania. Nu are importanta. Maghiarii adulti seriosi pe care ii cunosc eu in tara au toti mustata. Zic seriosi pentru ca stiu si maghiari tineri fara mustata. Imi dau seama ca eu ii numesc adulti pe cei mai mari decat mine, nu ma vad „mare“chiar daca am peste 31 de ani :)))). Asa, revenind la maghiarii de aici, toti barbatii au mustata. Si sunt singurii oameni cu mustata de aici. Asa ca si daca sunt probabil doar cateva familii, pot sa spun ca “toti maghiarii ce i-am vazut in Grecia au mustata” si “toti oamenii cu mustata din Grecia erau maghiari”. De cate exemple am nevoie ca sa pot da o regula? Si poate stie cineva sa-mi spuna ce importanta are pentru maghiari mustata? Am vazut ca si politicienii din Ungaria poarta mustata. E ceva simbol national?