Alte ganduri pe tema toxoplasmozei

Pentru mine scrisul e si terapie, asa ca ma folosesc de blogul lui Alex sa-mi pun ordine in ganduri, sperand ca voi vedea mai bine solutia cea mai buna. Spuneam in postarea precedenta ca ar trebui sa trec pe la Bucuresti pentru analizele de toxoplasmoza. Nu am explicat de ce. Eu ar trebui sa le fac de fapt in 26 iulie (stie cineva daca se pot face cu o saptamana inainte, chiar asa? Doamna doctor mi-a spus ca peste 6 saptamani). Nu stiu de ce m-am gandit s-o intreb pe doamna doctor de la Baia Mare de la infectioase daca sigur sigur sigur va putea ea trimite sangele la Bucuresti pentru analize. Daca nu, m-am gandit sa nu mai fac un drum in plus de Bucuresti, sa ne schimbam traseul nostru obisnuit spre casa, chiar daca asa va fi mai lung, si nou, ca sa trecem pe la Bucuresti sa fac analizele direct acolo.

Acum imi pare rau ca am intrebat. Doamna doctor mi-a spus ca acum ca e canicula sa merg acolo direct, si doar in datile urmatoare sa trimitem de la Baia Mare. DAR ea inca nu stie sigur daca poate trimite. De asta imi pare rau ca am intrebat acum, si am adaugat complicatia asta. Pentru ca acum nu mai pot da inapoi, cum sa-i spun ca nu mai merg pe la Bucuresti si ca vreau sa stiu daca poate ea trimite sigur?

De ce nu vreau sa merg pe la Bucuresti?

•   Motivul principal nu e drumul, desi ma streseaza si asta, si ma streseaza ca Relu nu crede ca putem cu Alex sa facem toti cei 800 de km intr-o zi, si probabil va trebui sa dormim la Sofia. Ceea ce ar insemna ca se poate sa nu ajungem la timp ca sa facem analizele, si deci sa mai cheltuim inca o noapte la un hotel in Bucuresti (plus o zi de concediu in plus pentru Relu si stresul bagajului cu 2 opriri, cand Alex de-abia asteapta de acum sa ajunga acasa). Plus drumul prost si lung de la Bucuresti spre casa in a treia zi de drum.
•   Motivul principal de fapt e stresul asta enorm cu toxoplasmoza, faptul ca nu e totul stabilit clar. Ma streseaza nesiguranta asta, faptul ca daca acum merg sa fac analizele la Bucuresti, eu voi afla abia prin saptamana 30 ca de fapt doamna doctor nu poate trimite sangele de la Baia Mare (ma refer la analizele de peste alte 6 saptamani). Pana atunci ea tot imi va spune ca ea crede ca poate sa le trimita. Dar e evident ca nu putem sa stim sigur pana cand chiar le trimite. A zis ceva de DHL, dar stia de ei de la mine, si vad ca nu a retinut bine, din moment ce eu i-am zis ca DHL trimite doar cu institutiile cu care are contract. Si DHL nu are nici cu ei, nici cu eco para diagnostic. Mi se pare incredibil de tarziu in saptamana 30 eu sa aflu ca nu pot trimite sange la Bucuresti. Si iar si iar sa trebuiasca sa decid ce fac cu toxoplasmoza asta?

o   O iau in serios mai departe, indiferent de cat de mult ma afecteaza tot stresul asta medical? Asta insemnand drumuri la Bucuresti din 6 in 6 saptamani pana la nastere, cautat clinica si doctor dupa saptamana 30 in Bucuresti pentru nastere acolo, mers in Bucuresti si stat la hotel de prin saptamana 37, sa nu ma prinda pe aici travaliul (cu Alex si cu Relu care si-ar consuma astfel tot concediul si nu ar mai avea zile libere sa stea cu noi dupa nastere, si cu mami care sa stea cu Alex cat nasc)? Avere de dat la nastere in Bucuresti (daca vreau ca Relu sa stea langa mine sa-mi apere drepturile ar trebui la o clinica privata, care in Baia Mare costa 16 milioane, nu 100)? Mers cu bebe mic lunar pe masina la Bucuresti la analize? Chiar vreau sa aflu doar in saptamana 30 ca eu trebuie sa-mi caut ginecolog si clinica la Bucuresti? Nu ar fi mai bine sa aflu acum?

o   Sau las tot stresul balta si nu ma mai intereseaza boala asta care imi strica toata placerea sarcinii? Vad ca nu apuc sa ma interesez de alte lucruri legate de sarcina, de celule stem si multe altele, nu apuc sa savurez sarcina, sa citesc despre nasteri, despre tandem, despre pregatirea copilului mare pentru noul venit, nu apuc nimic. Nu apuc sa ma ocup de Alex asa cum merita pe ultima suta de metri de copil unic, pentru ca mintea mi-e in alta parte. Dar daca aleg asta, cum voi putea trai cu mine, cum ma vor ierta bebe, Alex si Relu daca bebe nu va lua tratament pentru ca noi nu vom afla daca trebuie sa ia?

Stresul asta e e groaznic, decizii decizii decizii si atata nesiguranta, sa nu stiu inca unde si cu cine voi naste. Oscilez intre stari cu lacrimi in ochi si cele de nervi si injuraturi pe boala asta pe care o urasc. O urasc pentru ce a facut cu a doua si probabil ultima mea sarcina. Stiu ca sunt egoista cand spun asta, in loc sa apreciez ca deocamdata totul e ok. Dar daca tot am boala asta, macar de as trai in Bucuresti, cat de simplu ar fi, sau mai aproape, oricum, nu in coltul opus de tara.

Stiu ca vorbesc deja aiureli, fara sens si nu ma ajuta cu nimic. Nici lamentarile, nici nehotararile. Dar nu stiu daca sa merg acum la Bucuresti sau nu, nu stiu daca sa mai continui cu stresul asta sau nu. Nu stiu nimic si am sperat ca pe langa lacrimi in ochi postarea asta ma va ajuta sa imi fac o imagine de ansamblu. Relu zice sa mergem acuma la Bucuresti sa le facem, si apoi sa gasim noi o companie ce sa transporte sangele. Dar la nastere tot nu s-ar rezolva problema, pentru ca nu as sti cand sa le spun cu 24 de ore inainte sa trimita lada speciala frigorifica de la Bucuresti. Mi se pare asa tragi-comica situatia incat nu m-as mira sa ajung asa patetica incat sa aleg sa fac cezariana programata doar ca sa stiu cand sa chem curierul sa ridice sangele.

Si nu-mi dau seama daca toate gandurile astea de acum le am din cauza tiroidei, din cauza sarcinii, din cauza unor stresuri cu shopul sau sunt normale? Nu cred ca sunt normale...